Mogulii Vântu şi Voiculescu, prin intermediari, au încasat, legal sau nu, câteva sute de mii de euro pe cele 300 de ştiri în care a apărut Monica Iacob Ridzi în zilele de 1 şi 2 mai.
Scandalul a început de la un angajat al mogulului Voiculescu şi durează de o lună aproape. De atunci Monica Iacob Ridzi a apărut de alte sute de ori, în emisiuni, ştiri, talk-showuri, pe crawl, în analize, înfierări, în direct şi în reluare.
Mogulii au făcut alte sute de mii de euro din scandalul Monica Iacob Ridzi. Să apari de 300 de ori în 2 zile este cultul personalităţii. Să apari, ca subiect negativ, o lună, în fiecare zi, este linşaj media. Monica Iacob Ridzi e un borcan cu miere mediatic pentru moguli, pe care aceştia-l golesc cu o viteză ameţitoare şi care se umple la fel de repede. Doar două zile, uitate de public în neantul fumului grătarelor, au adus mogulilor o lună de subiecte prime-time. Dacă primele două zile au fost pe bani publici restul au fost pe banii lor.
Banii nu au miros, încrengătura PDL Vântu Voiculescu dă măsura faptului că mâna, chiar a mogulilor, media spală mâna partidelor indiferent de aparentele disensiuni. Când e vorba de bani nici partidele, nici media nu au probleme de conştiinţă. Aşa cum la guvernare PDL se aliază cu mult hulitul PSD la fel media ticăloşită a mogulilor este foarte bună în promovarea imaginii membrilor marcanţi de partid, şi nu numai.
Doar că, după evenimentul foarte darnic răsplătit de PDL, media a descoperit că e vârâtă într-o afacere dubioasă, în care ea doar a încasat bani publici. Şi scandalul faptului că au luat bani publici aiurea a finanţat afacerea, de data asta cinstită, a prezentării scandalului şi a linşării, binemeritate sau nu, a Ministrului Tineretului. Din care, încă o dată, au făcut foarte mulţi bani. Cu omisiunea propriei participări.
Aşa s-a construit "capitalismul" românesc, cel de bună calitate. Afaceri dubioase cu Statul urmate de afaceri cinstite. Cel de proastă calitate a rămas la afacerile dubioase cu Statul. De ce cuplul mult hulit de moguli şi-a permis să facă dintr-o afacere dubioasă la care au participat plenar un tămbălău care a cuprins toate instituţiile Statului? Pentru că ştiu că atâta vreme cât Monica Iacob Ridzi e intangibilă sau cinstită şi ei sunt intangibili sau cinstiţi. Şi cum nu o să aflăm niciodată cum e Monica Iacob Ridzi aşa n-o să aflăm niciodată dacă Realitatea şi Antena3 au făcut afaceri cinstite sau necinstite. Ei oricum au încasat banii.
PDL-ul susţine că există o campanie împotriva membrilor săi, fals. Monica Iacob Ridzi a dovedit că se poate ajunge la cultul personalităţii în favoarea membrilor săi dacă sunt bani.
marți, 30 iunie 2009
luni, 29 iunie 2009
Dulce et decorum est pro patria mori
"Ce e Patria? Patria este o noţiune pentru care eşti trimis de alţii să mori", citat foarte aproximativ din filmul "Pe aici nu se trece".
Avem un nou candidat la preşedinţie, Kelemen Hunor. Între moartea megastarului şi izbăvirea europeană a lui Gigi, sudorile religioase ale actualului preşedinte şi incendii vestea este nesemnificativă. Un ungur fără şanse, trimis de o organizaţie culturală şi etnică să smulgă voturi de la actualul preşedinte într-o luptă prea mare pentru o comunitate atât de mică.
Deja flamura Trianonului anulat acoperă Transilvania, tranşeele înconjoară autonom Harghita şi Covasna, serviciile secrete sunt inundate de unguri care vând România oficinelor maghiare, România e în pericol. Pe forumurile ziarelor se pleacă la moarte pentru apărarea Patriei. Şi se cere moarte.
Barack Hussein Obama II e negru şi crescut de musulmani iar Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai e ungur şi evreu pe deasupra, nişte proşti americanii şi francezii. Habar n-au să-şi apere Patria.
Avem un nou candidat la preşedinţie, Kelemen Hunor. Între moartea megastarului şi izbăvirea europeană a lui Gigi, sudorile religioase ale actualului preşedinte şi incendii vestea este nesemnificativă. Un ungur fără şanse, trimis de o organizaţie culturală şi etnică să smulgă voturi de la actualul preşedinte într-o luptă prea mare pentru o comunitate atât de mică.
Deja flamura Trianonului anulat acoperă Transilvania, tranşeele înconjoară autonom Harghita şi Covasna, serviciile secrete sunt inundate de unguri care vând România oficinelor maghiare, România e în pericol. Pe forumurile ziarelor se pleacă la moarte pentru apărarea Patriei. Şi se cere moarte.
Barack Hussein Obama II e negru şi crescut de musulmani iar Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai e ungur şi evreu pe deasupra, nişte proşti americanii şi francezii. Habar n-au să-şi apere Patria.
duminică, 28 iunie 2009
De ce criza noastră e mai cu moţ decât criza lor
O să ne târâim prin criza asta mai mult decât alţii din câteva motive pe care orice cetăţean ar trebui să le ia în calcul vis a vis de starea lui economică.
1. Incompetenţa Guvernului, modurile de manifestare ale acestei stări de fapt sunt diverse, de la incapacitatea funciară de a înţelege ce se întâmplă la subsumarea intereselor naţionale celor de partid. Se adaugă incompetenţa, populismul, lipsa de proiecte, lipsa de capabilitate a absorbirii fondurilor europene, clientelismul politic.
2. Dependenţa de produsele alimentare externe, independenţa unei ţări depinde de posibilitatea cetăţenilor de a-şi asigura nevoile de bază. Dacă pentru Europa Occidentală problema este energia pentru România este hrana. Stupizenia tuturor guvernanţilor din 1989 până acum este că nu au reuşit să asigure independenţa alimentară a României. Pentru că vrând, nevrând avem nevoie de hrană.
3. Mentalitatea, dorită de clasa politică, de asistat social a majorităţii populaţiei. Clasa politică şi-a dorit o majoritate dependentă economic de Stat pentru a avea pârghiile pomenilor în culegerea voturilor. Această mentalitate blochează iniţiativa privată ca metodă de ieşire din criză. Peste care se suprapune birocraţia atroce şi lipsa de sprijin pentru economia privată.
4. Obezitatea funcţionărimii, care din moment în moment o să conducă la un infarct economic al Statului. Statul nu poate susţine numărul propriu de angajaţi, de altfel Statul e aproape de colaps financiar.
5. Ruptura profundă între clasa politică şi societate. Numărul de votanţi de le ultimele alegeri este definitoriu. Orice măsură guvernamentală este privită cu suspiciune, chiar dacă e bună. Fără solidaritate între Stat şi societate nu se poate trece repede peste o criză. Cum să solidarizezi cu Pogea sau Boc sau Nica? Cum să priveşti cu încredere când Geoană înjură Guvernul zilnic iar luptele interne şi acuzele de corupţie curg.
6. Nefericita suprapunere a crizei cu alegerile prezidenţiale. Deja campania are trei luni şi o să mai ţină şase. Singurul fapt responsabil pe care Traian Băsescu l-ar putea face ar fi demisia. În felul ăsta campania s-ar termina într-o lună şi am mai salva ceva timp.
7. Lipsa de mobilitate psihologică şi fizică a angajaţilor. Şomerii nu încearcă să găsească altceva de făcut în locul în care se află sau nu pleacă spre alt loc unde pot să facă lucrul pe care-l ştiu deja face.
8. Scadenţa creditelor aberante, de tot felul, cerute şi primite în perioada de "boom" economic. Creşterea numărului de credite neperformante necesită sume din ce în ce mai mari blocate în bănci şi de aici scumpirea creditelor posibile.
9. Dependenţa sistemului bancar de factori externi incontrolabili, cine crede că băncile n-o să-şi retragă banii dacă se strică treaba prin propriile ţări e naiv. Ai auzit Robin Hood?
10. Lipsa dialogului între Guvern şi sindicate. Cum talentele de negociator ale Guvernului actual sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire, încăpăţânarea cuplului Boc Pogea de a trata sindicatele ca pe duşmani o să conducă la mişcări sociale şi la pierderea credibilităţii externe. Lipsa totală de realism a sindicatelor care nu pricep că nu există bani.
11. Lipsa de educaţie economică a populaţiei dublată de acţiunea panicardă a presei de a prezenta orice eveniment ca pe Apocalipsă.
12. Creditele imense luate de Guvern de la bănci, acesta practic nu mai lasă loc creditării economiei sau persoanelor private.
13. Menţinerea cursului fix. La un moment BNR n-o să-l mai poată ţine şi prăbuşirea o să fie catastrofică pentru că realităţilor economice o să se adauge panica.
14. Oricare altul pe care nu l-am spus.
1. Incompetenţa Guvernului, modurile de manifestare ale acestei stări de fapt sunt diverse, de la incapacitatea funciară de a înţelege ce se întâmplă la subsumarea intereselor naţionale celor de partid. Se adaugă incompetenţa, populismul, lipsa de proiecte, lipsa de capabilitate a absorbirii fondurilor europene, clientelismul politic.
2. Dependenţa de produsele alimentare externe, independenţa unei ţări depinde de posibilitatea cetăţenilor de a-şi asigura nevoile de bază. Dacă pentru Europa Occidentală problema este energia pentru România este hrana. Stupizenia tuturor guvernanţilor din 1989 până acum este că nu au reuşit să asigure independenţa alimentară a României. Pentru că vrând, nevrând avem nevoie de hrană.
3. Mentalitatea, dorită de clasa politică, de asistat social a majorităţii populaţiei. Clasa politică şi-a dorit o majoritate dependentă economic de Stat pentru a avea pârghiile pomenilor în culegerea voturilor. Această mentalitate blochează iniţiativa privată ca metodă de ieşire din criză. Peste care se suprapune birocraţia atroce şi lipsa de sprijin pentru economia privată.
4. Obezitatea funcţionărimii, care din moment în moment o să conducă la un infarct economic al Statului. Statul nu poate susţine numărul propriu de angajaţi, de altfel Statul e aproape de colaps financiar.
5. Ruptura profundă între clasa politică şi societate. Numărul de votanţi de le ultimele alegeri este definitoriu. Orice măsură guvernamentală este privită cu suspiciune, chiar dacă e bună. Fără solidaritate între Stat şi societate nu se poate trece repede peste o criză. Cum să solidarizezi cu Pogea sau Boc sau Nica? Cum să priveşti cu încredere când Geoană înjură Guvernul zilnic iar luptele interne şi acuzele de corupţie curg.
6. Nefericita suprapunere a crizei cu alegerile prezidenţiale. Deja campania are trei luni şi o să mai ţină şase. Singurul fapt responsabil pe care Traian Băsescu l-ar putea face ar fi demisia. În felul ăsta campania s-ar termina într-o lună şi am mai salva ceva timp.
7. Lipsa de mobilitate psihologică şi fizică a angajaţilor. Şomerii nu încearcă să găsească altceva de făcut în locul în care se află sau nu pleacă spre alt loc unde pot să facă lucrul pe care-l ştiu deja face.
8. Scadenţa creditelor aberante, de tot felul, cerute şi primite în perioada de "boom" economic. Creşterea numărului de credite neperformante necesită sume din ce în ce mai mari blocate în bănci şi de aici scumpirea creditelor posibile.
9. Dependenţa sistemului bancar de factori externi incontrolabili, cine crede că băncile n-o să-şi retragă banii dacă se strică treaba prin propriile ţări e naiv. Ai auzit Robin Hood?
10. Lipsa dialogului între Guvern şi sindicate. Cum talentele de negociator ale Guvernului actual sunt sublime dar lipsesc cu desăvârşire, încăpăţânarea cuplului Boc Pogea de a trata sindicatele ca pe duşmani o să conducă la mişcări sociale şi la pierderea credibilităţii externe. Lipsa totală de realism a sindicatelor care nu pricep că nu există bani.
11. Lipsa de educaţie economică a populaţiei dublată de acţiunea panicardă a presei de a prezenta orice eveniment ca pe Apocalipsă.
12. Creditele imense luate de Guvern de la bănci, acesta practic nu mai lasă loc creditării economiei sau persoanelor private.
13. Menţinerea cursului fix. La un moment BNR n-o să-l mai poată ţine şi prăbuşirea o să fie catastrofică pentru că realităţilor economice o să se adauge panica.
14. Oricare altul pe care nu l-am spus.
joi, 25 iunie 2009
Stârpirea ororilor prin oroare
Titlul nu-mi aparţine, l-am citit undeva într-un comentariu, nu mai ştiu unde. Scuze autorului că nu-l pot cita. Cam aşa am votat în 1996, 2000, 2004 la prezidenţiale. Deoarece sunt un optimist incurabil, eu tot mai sper că există cineva după cortină.
Ştiu că nu mă însor cu candidatul ipotetic, vorba lui Doc, dar ţara are în acest moment nevoie de speranţă. Datele economice sunt atât de triste încât pentru mobilizarea energiilor e nevoie de o faţă nouă, de un strop de prospeţime morală. Cele trei triste figuri actuale nu pot conduce decât la o tristeţe şi mai mare. Cu o susţinere reală de 15 procente din electoratul de pe liste, viitorul preşedinte, dacă o să fie unul din cei trei candidaţi actuali, va continua gâlceava politică. Şi atât. De altfel, cei trei, doar asta promit. Şi nu de asta avem nevoie.
Geoană şi Antonescu copiază, fără talent, tipul de "preşedinte jucător". Preşedintele are rol de arbitru şi mediator. Când cineva şi arbitrează şi joacă, în mod sigur, rezultatul e viciat.
Ştiu că nu mă însor cu candidatul ipotetic, vorba lui Doc, dar ţara are în acest moment nevoie de speranţă. Datele economice sunt atât de triste încât pentru mobilizarea energiilor e nevoie de o faţă nouă, de un strop de prospeţime morală. Cele trei triste figuri actuale nu pot conduce decât la o tristeţe şi mai mare. Cu o susţinere reală de 15 procente din electoratul de pe liste, viitorul preşedinte, dacă o să fie unul din cei trei candidaţi actuali, va continua gâlceava politică. Şi atât. De altfel, cei trei, doar asta promit. Şi nu de asta avem nevoie.
Geoană şi Antonescu copiază, fără talent, tipul de "preşedinte jucător". Preşedintele are rol de arbitru şi mediator. Când cineva şi arbitrează şi joacă, în mod sigur, rezultatul e viciat.
miercuri, 24 iunie 2009
La Statul lăudat...
Situaţia noastră politică, economică, socială este absolut ieşită din normalitate. Mai întreb încă o dată, de ce se leagă cazul unor termopane obţinute dubios de imunitatea parlamentară? Până unde merge imunitatea, răpire, crimă, viol, tâlhărie? Porcăria apărării lui Năstase până în pânzele albe nu este altceva decât apărarea castei politicienilor în faţa duşmanului care în acest moment este poporul român.
Popor român care asistă cu gura căscată la tumbele financiare făcute de madam Ridzi, de Nemirschi, de madam Udrea care ia bani de la Parlament pentru sediul pe care l-a împrumutat Elenei Băsescu în campanie. Popor care se uită cu ochii holbaţi cum un parlamentar vorbeşte la telefon într-o lună echivalentul a două salarii nete medii pe economie. Pogea "investeşte" în exproprieri ca metodă a ieşirii din criză. Ce credeţi că a căzut de pe blocul din Colentina acum câteva zile? Anveloparea termică. Ce a adus programul Prima Casă? Creşteri de preţuri. Ce a adus impozitul forfetar? 14000 de falimente şi închideri de firme, o spune Videanu. Şi se pare că e şi ilegal.
Legea salarizării unice, cu care nu sunt de acord pentru că încalcă noţiunea de concurenţă, nu poate să fie pusă în practică pentru că s-au negociat nişte salarii absolut fantasmagorice, fără legătură cu posibilităţile financiare ale Statului. E doar praf în ochi, pierdere de vreme şi practic o falsă soluţie la o falsă problemă. Codurile au fost adoptate prin asumarea răspunderii, ce are de făcut Parlamentul? Să-l judece pe Năstase. Când deciziile Justiţiei din România sunt pe cale să nu mai fie recunoscute în Uniune. Un fleac.
Cine e uitat în toată această babilonie? Economia privată. Aproape toţi banii din România sunt făcuţi de economia privată. Care suportă toate aceste aberaţii şi de care nu pare nimeni interesat.
S-a spus că se vor reduce cheltuielile salariale, au crescut. Nu au scăzut cheltuielile cu bunuri şi servicii. Doar investiţiile au scăzut. Singurele care puteau să ajute economia privată. Incompetenţa funciară a Statului, cel puţin a Statului român, cere soluţii drastice.
Şi acestea există. Să cităm din laureatului Edward Prescott, laureat Nobel în 2004. Şi citez prin intermediul lui Bogdan Glăvan:
"• Scăderea impozitării şi a cheltuielilor publice, pentru că acestea din urmă generează deficite care presupun creşterea fiscalităţii în viitor;
• Eliminarea subvenţiilor, a ajutoarelor şi a practicilor contabile care falsifică profitul şi deturnează alocarea resurselor către investiţii mai puţin productive;
• Reformarea sistemului financiar, prin eliminarea practicii rezervelor fracţionare şi desfiinţarea intermedierii financiare (atragerea de depozite de maturitate mai mică decât a creditelor acordate pe baza lor); aceste practici fac ca sistemul bancar să fie inerent instabil şi să tindă către declanşarea de panici, rezolvate pe spinarea contribuabilului."
Şi omul a conferenţiat la Bucureşti, dar ce legătură are cu România, noi avem alte probleme. Aş mai adăuga că Statul trebuie să-şi reducă nenumăratele ministere şi agenţii aberante, numărul de taxe, să privatizeze Educaţia că de 20 de ani tot reformăm la ea şi e din ce în ce mai proastă. Să privatizăm Sănătatea pentru că oricum este privată, doar că neimpozitată. Să descentralizăm şi să lăsăm Poliţia la nivel local, nu să cumpere mai ştiu eu cine maşini Logan de 70000 de euro pentru o ţară întreagă. Reducerea dimensiunilor Statului presupune mai puţine surse de corupţie. Statul trebuie să fie puternic în strângerea taxelor şi control nu în tot felul de acţiuni unde este dovedit ca incompetent.
Dar laureatul ăla e un bou, ştiu ei, Pogea cu Boc, ce fac.
Popor român care asistă cu gura căscată la tumbele financiare făcute de madam Ridzi, de Nemirschi, de madam Udrea care ia bani de la Parlament pentru sediul pe care l-a împrumutat Elenei Băsescu în campanie. Popor care se uită cu ochii holbaţi cum un parlamentar vorbeşte la telefon într-o lună echivalentul a două salarii nete medii pe economie. Pogea "investeşte" în exproprieri ca metodă a ieşirii din criză. Ce credeţi că a căzut de pe blocul din Colentina acum câteva zile? Anveloparea termică. Ce a adus programul Prima Casă? Creşteri de preţuri. Ce a adus impozitul forfetar? 14000 de falimente şi închideri de firme, o spune Videanu. Şi se pare că e şi ilegal.
Legea salarizării unice, cu care nu sunt de acord pentru că încalcă noţiunea de concurenţă, nu poate să fie pusă în practică pentru că s-au negociat nişte salarii absolut fantasmagorice, fără legătură cu posibilităţile financiare ale Statului. E doar praf în ochi, pierdere de vreme şi practic o falsă soluţie la o falsă problemă. Codurile au fost adoptate prin asumarea răspunderii, ce are de făcut Parlamentul? Să-l judece pe Năstase. Când deciziile Justiţiei din România sunt pe cale să nu mai fie recunoscute în Uniune. Un fleac.
Cine e uitat în toată această babilonie? Economia privată. Aproape toţi banii din România sunt făcuţi de economia privată. Care suportă toate aceste aberaţii şi de care nu pare nimeni interesat.
S-a spus că se vor reduce cheltuielile salariale, au crescut. Nu au scăzut cheltuielile cu bunuri şi servicii. Doar investiţiile au scăzut. Singurele care puteau să ajute economia privată. Incompetenţa funciară a Statului, cel puţin a Statului român, cere soluţii drastice.
Şi acestea există. Să cităm din laureatului Edward Prescott, laureat Nobel în 2004. Şi citez prin intermediul lui Bogdan Glăvan:
"• Scăderea impozitării şi a cheltuielilor publice, pentru că acestea din urmă generează deficite care presupun creşterea fiscalităţii în viitor;
• Eliminarea subvenţiilor, a ajutoarelor şi a practicilor contabile care falsifică profitul şi deturnează alocarea resurselor către investiţii mai puţin productive;
• Reformarea sistemului financiar, prin eliminarea practicii rezervelor fracţionare şi desfiinţarea intermedierii financiare (atragerea de depozite de maturitate mai mică decât a creditelor acordate pe baza lor); aceste practici fac ca sistemul bancar să fie inerent instabil şi să tindă către declanşarea de panici, rezolvate pe spinarea contribuabilului."
Şi omul a conferenţiat la Bucureşti, dar ce legătură are cu România, noi avem alte probleme. Aş mai adăuga că Statul trebuie să-şi reducă nenumăratele ministere şi agenţii aberante, numărul de taxe, să privatizeze Educaţia că de 20 de ani tot reformăm la ea şi e din ce în ce mai proastă. Să privatizăm Sănătatea pentru că oricum este privată, doar că neimpozitată. Să descentralizăm şi să lăsăm Poliţia la nivel local, nu să cumpere mai ştiu eu cine maşini Logan de 70000 de euro pentru o ţară întreagă. Reducerea dimensiunilor Statului presupune mai puţine surse de corupţie. Statul trebuie să fie puternic în strângerea taxelor şi control nu în tot felul de acţiuni unde este dovedit ca incompetent.
Dar laureatul ăla e un bou, ştiu ei, Pogea cu Boc, ce fac.
Portretul României
Ce caută Andreea Vass în Guvern? Habar n-am. E o întrebare pe care mi-am pus-o de mult. Acest articol al Andreei Vass este cea mai clară soluţie la dilemele existenţiale ale lui Pogea. Numai că soluţia e economică, drastică şi neplăcută, nu politică, dulce, aducătoare de voturi. Şi o dovadă că Guvernul ştie ce are de făcut dar nu face. Este o analiză a situaţiei economice, tragice, şi care arată clar cine e responsabil. Doar un citat.
"Diminuarea rapida a numarului de angajati si a cheltuielilor din administratie. Majoritatea populatiei este nemultumita de administratia publica si de serviciile ei proaste. Mai putini oameni vor putea fi mai eficienti si mai responsabili.
"Diminuarea rapida a numarului de angajati si a cheltuielilor din administratie. Majoritatea populatiei este nemultumita de administratia publica si de serviciile ei proaste. Mai putini oameni vor putea fi mai eficienti si mai responsabili.
Cei ramasi in administratie ar trebui sa primeasca concediu neplatit pe timpul verii. Uneori, orarul lor de lucru este cel al unei femei gravide. Propun 8 ore pe bune si 2 saptamani libere la vara. Primele de Craciun si de Paste trebuie eliminate pana la reluarea cresterii economice. Responsabilitatea iesirii rapide din criza economica trebuie distribuita echitabil intre sectorul privat si cel public."
Articolul e apărut pe 22 iunie. În aceeaşi zi apar atacurile Elenei Băsescu, absolut aiuritoare. Seara casa Andreei Vass este spartă. Ce scrie Andreea Vass pe blog pe 23, ieri.
"E veche, dar totusi merita recitita in aceste vremuri tulburi, in care ma plimb printre lucrurile din casa, scot sosetele din tocul de ochelari (ca sa dau doar un exemplu al umorului de invadator si violator al intimitatii si proprietatii mele private), fac curatenie, fac curatenie… fac curatenie si ma tot gandesc de ce?
Articolul e apărut pe 22 iunie. În aceeaşi zi apar atacurile Elenei Băsescu, absolut aiuritoare. Seara casa Andreei Vass este spartă. Ce scrie Andreea Vass pe blog pe 23, ieri.
"E veche, dar totusi merita recitita in aceste vremuri tulburi, in care ma plimb printre lucrurile din casa, scot sosetele din tocul de ochelari (ca sa dau doar un exemplu al umorului de invadator si violator al intimitatii si proprietatii mele private), fac curatenie, fac curatenie… fac curatenie si ma tot gandesc de ce?
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci, oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost: Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici…"
Asta e. Mai trist de atât nu se poate. Nu cred în coincidenţe.
Şi, ce decent ne spune Andreea Vass, pot eu să spun mai puţin decent. Totul e o mare porcărie şi ce s-a întâmplat este practic eliminarea decenţei şi competenţei în favoarea imbecilităţii şi imposturii, în "buna" noastră tradiţie românească. De data asta prin mijloace care aduc a Rusia lui Putin. Să vă fie ruşine!
marți, 23 iunie 2009
Imorali şi needucaţi
De la o vreme citesc comentariile de pe Hotnews. De cele mai multe ori sunt interesante, cateodată mai documentate decât articolul. Ceea ce e şi normal, un autor şi 3000 de cititori, unul e mai deştept decât autorul, mai ales dacă articolul e tehnic.
Frumoase sunt comentariile alăturate articolelor de opinie politică, acolo autorul e subiectiv iar subiectivitatea atrage subiectivitate. Totul e ok până la argumente.
Am mai spus şi am să mai spun că o dezbatere are nişte reguli. Au fost elaborate în secolul XIX la Oxford.
"În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică,
discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai
la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie
teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt
relevante în ceea ce priveşte problema discutată.
Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul,
temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea
nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe
care le susţine.
Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care
determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se
abate discuţia de la problema în sine.
Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de
gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului
politic din care acesta face parte constituie o
încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei
de argumente.
Într-o polemică civilizată contează numai argumentele
invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al
unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti
gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă
argumentele tale sunt convingătoare sau nu."
Dacă numărăm comentariile care urmează aceste reguli constatăm, cu tristeţe, că sunt mai puţin de jumătate. De ce?
Cred că avem câteva motive. Unul este apartenenţa comentatorilor la unul din grupurile politice. În România ideea de a-ţi asuma greşeala e considerată semn de slăbiciune. Ba, mai mult, se foloseşte răspunderea colectivă. Dacă un membru al partidului meu face o greşeală mă solidarizez cu el şi susţin că n-a greşit în ciuda evidenţei. Sau sunt plătit să spun ce spun.
Un alt motiv este lipsa de educaţie. Pur şi simplu în mintea unora asemenea "argumente" sunt valabile.
Cred că primul pas în reformarea sistemului de învăţământ din România ar trebui să fie tipărirea acestor reguli pe prima pagină a tuturor manualelor şcolare.
Ar educa copiii pentru viitor în faţa falselor argumente pe care media, politicienii, comercianţii le folosesc în promovarea "produselor" pe care ni le bagă pe gât.
Nerespectarea acestor legi înseamnă manipulare şi în România nu se pedepseşte.
PS Comentariile nemoderate din alte gazete au câteodată legătură cu patologicul. Cred că gazetele respective, mai ales cele "quality", sunt de fapt tabloide mascate.
Frumoase sunt comentariile alăturate articolelor de opinie politică, acolo autorul e subiectiv iar subiectivitatea atrage subiectivitate. Totul e ok până la argumente.
Am mai spus şi am să mai spun că o dezbatere are nişte reguli. Au fost elaborate în secolul XIX la Oxford.
"În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică,
discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai
la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie
teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt
relevante în ceea ce priveşte problema discutată.
Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul,
temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea
nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe
care le susţine.
Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care
determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se
abate discuţia de la problema în sine.
Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de
gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului
politic din care acesta face parte constituie o
încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei
de argumente.
Într-o polemică civilizată contează numai argumentele
invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al
unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti
gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă
argumentele tale sunt convingătoare sau nu."
Dacă numărăm comentariile care urmează aceste reguli constatăm, cu tristeţe, că sunt mai puţin de jumătate. De ce?
Cred că avem câteva motive. Unul este apartenenţa comentatorilor la unul din grupurile politice. În România ideea de a-ţi asuma greşeala e considerată semn de slăbiciune. Ba, mai mult, se foloseşte răspunderea colectivă. Dacă un membru al partidului meu face o greşeală mă solidarizez cu el şi susţin că n-a greşit în ciuda evidenţei. Sau sunt plătit să spun ce spun.
Un alt motiv este lipsa de educaţie. Pur şi simplu în mintea unora asemenea "argumente" sunt valabile.
Cred că primul pas în reformarea sistemului de învăţământ din România ar trebui să fie tipărirea acestor reguli pe prima pagină a tuturor manualelor şcolare.
Ar educa copiii pentru viitor în faţa falselor argumente pe care media, politicienii, comercianţii le folosesc în promovarea "produselor" pe care ni le bagă pe gât.
Nerespectarea acestor legi înseamnă manipulare şi în România nu se pedepseşte.
PS Comentariile nemoderate din alte gazete au câteodată legătură cu patologicul. Cred că gazetele respective, mai ales cele "quality", sunt de fapt tabloide mascate.
luni, 22 iunie 2009
Un bun început de săptămână
Sper că nu mai este necesară nicio dovadă a faptului că alianţa celor două măreţe partide de la guvernare are un singur scop. Împărţirea banilor Statului, conform algoritmului de ei ştiut, cui trebuie. După şedinţa PSD din care s-au "scurs" importante aprecieri la adresa PDL, cu răspunsuri pe măsură ale acestora din urmă, cred că finalul actualei coaliţii e aproape.
PSD-ul a înjurat PDL-ul dar nu a avut nici cea mai mică intenţie să spună ce ar face dacă PDL-ul ar zbura de la guvernare, ce plan de guvernare are. Ce planuri are PDL-ul pentru ţara asta am văzut de la madam Ridzi şi de la Iosefini Berceanu. Pogea s-a transformat din ministru într-un oracol care ne comunică rezultatele crizei, am ajuns la -6.5 procente din PIB "creştere" economică. Şi s-a apucat să renegocieze deficitul bugetar cu FMI.
Umblă vorba prin târg că destul de repede o să dăm 5 miliarde pe avioanele multirol. Şi că o să luăm de la licurici. De ce oare acum şi de ce de la licurici că până în 2012 mai e? Răspunsul în noiembrie. Doar umblă vorba şi reportaje la tv.
În rest stăm bine, băncile-i iau lui Pogea 11 procente dobândă, producţia industrială a căzut cu peste 10 procente pe T1, 40 de procente din recolta de grâu sunt compromise. Dar ce sărbătoare am avut de 2 mai!
Cum se întâlnesc în Guvern azi cei din cele două partide, cum se privesc? Cum stau la aceeaşi masă şi iau decizii în consens? Cum se adresează Nica lui Boc? Bă, ţăşti - bâşti?
Pot să vă comunic de acum că nu rezistăm economic până la alegeri cu Guvernul ăsta şi dacă nu pleacă repede nici nu mai contează cine vine.
Vorba lui Boda, mai bine l-ar pune Prim Ministru pe Patriarhul Daniel. Poza e de la Dee.
duminică, 21 iunie 2009
Scrisoare deschisă către Nicolae Văcăroiu
Domnule Nicolae Văcăroiu, în calitatea pe care o deţineţi de Preşedinte al Curţii de Conturi, vă solicit (nu se pot depune petiţii pe site-ul instituţiei pe care o conduceţi) să verificaţi situaţia financiară a Ministerului Tineretului şi Sportului.
În ultima perioadă o sumă de mijloace media conduc o campanie de presă împotriva Ministrului Monica Iacob-Ridzi, aceasta este acuzată de achiziţionarea de servicii mult supraevaluate precum şi de achiziţionarea de servicii care contravin legii.
Deoarece o campanie de acest gen aduce grave atingeri Statului Român vă rog să dispuneţi un control care să limpezească această situaţie.
21 iunie 2009
În ultima perioadă o sumă de mijloace media conduc o campanie de presă împotriva Ministrului Monica Iacob-Ridzi, aceasta este acuzată de achiziţionarea de servicii mult supraevaluate precum şi de achiziţionarea de servicii care contravin legii.
Deoarece o campanie de acest gen aduce grave atingeri Statului Român vă rog să dispuneţi un control care să limpezească această situaţie.
21 iunie 2009
Cu respect
Dan Şelaru
Dan Şelaru
sâmbătă, 20 iunie 2009
Dreptul la scepticism
O ţară întreagă dezbate acţiunile lui Traian Băsescu. Pe de o parte sunt duşmanii declaraţi ai acestuia, pe de alta aliaţii necondiţionaţi. La mijloc societatea, pierdută într-o criză economică reală şi o criză morală moştenită din vremea comunismului.
Presa, scăldată de interese, neglijează realitatea în favoarea subiectului "Băsescu". Acesta nu mai este preşedintele ţării, un reprezentant al Statului, acesta a devenit un subiect de presă, a fost adus în stadiul de Sexy Brăileancă politică. La acest derapaj a contribuit şi personajul în cauză din plin.
Prin propriile ieşiri iresponsabile, şi nu mă refer la palavrele cu salată şi Herodot, ci la atacurile împotriva Guvernatorului BNR, şi prin susţinerea pe care o acordă unor personaje cel puţin incompetente dar care se disting prin lipsă de personalitate, vezi cazul Boc sau Anastase plus o listă lungă, Traian Băsescu se expune nemulţumirii populare.
Traian Băsescu este indiscutabil vinovat de câteva fapte care nu-i aduc onoare, îndepărtarea majorităţii susţinătorilor cu care a început în 2004, cei neînregimentaţi politic, vezi Pleşu, folosirea mijloacelor PSD pentru obţinerea voturilor, vezi drumul de la "n-o să ne afecteze criza" la "suntem în re-ce-siu-ne" sau excursiile electorale mascate, folosirea poziţiei în Stat pentru atacuri personale sau apărarea intereselor personale, vezi cazul Hurezeanu sau Puiu Popoviciu.
Traian Băsescu şi-a demonizat duşmanii, mulţi dintre ei doar critici, exact în acelaşi mod în care aceştia l-au demonizat pe Traian Băsescu.
În cealaltă parte a baricadei, repetarea interminabilă a sintagmei "Băsescu e vinovat!" pentru orice tară a societăţii a condus la epuizarea subiectului, la aducerea în derizoriu. Dacă, să zicem Dan Şelaru, spune că Traian Băsescu a greşit atacându-l pe Guvernatorul BNR, toată lumea o să spună că e plătit de moguli. Prin această interminabilă demonizare, subiectele serioase au devenit neserioase şi puerile. E mai importantă candidatura Elenei Băsescu decât faptul că Pogea ne spune că o să cadă PIB-ul cu 6,5 procente. Gravitatea ultimului subiect este infinit mai mare. Se discută despre păpădie nu despre Coduri.
În interminabila luptă mediatică s-a pierdut esenţialul, societatea, oamenii nu se mai recunosc în niciuna din tabere, ca dovadă fiind participarea la vot. Orice încercare de normalitate este rapid pusă la punct de una din tabere, dacă spui că Băsescu a greşit eşti considerat vândut mogulilor, dacă iei apărarea lui Băsescu eşti pupincurist băsescian. Se judecă emoţional nu raţional.
Un sceptic nu acceptă idei prefabricate, are dubii asupra binelui absolut sau răului absolut, foloseşte mintea nu sufletul. Cele 70 de procente care nu participă la viaţa politică au priceput lecţia. Fapte măsurabile nu vorbe mari. Nu condamnarea comunismului ci eliminarea din viaţa publică a comuniştilor. Nu plan anticriză ci măsuri anticriză concrete. Faptele persoanei nu persoana. Nu răul cel mai mic ci binele cel mai mare.
Daţi-mi voie să rămân un sceptic.
Presa, scăldată de interese, neglijează realitatea în favoarea subiectului "Băsescu". Acesta nu mai este preşedintele ţării, un reprezentant al Statului, acesta a devenit un subiect de presă, a fost adus în stadiul de Sexy Brăileancă politică. La acest derapaj a contribuit şi personajul în cauză din plin.
Prin propriile ieşiri iresponsabile, şi nu mă refer la palavrele cu salată şi Herodot, ci la atacurile împotriva Guvernatorului BNR, şi prin susţinerea pe care o acordă unor personaje cel puţin incompetente dar care se disting prin lipsă de personalitate, vezi cazul Boc sau Anastase plus o listă lungă, Traian Băsescu se expune nemulţumirii populare.
Traian Băsescu este indiscutabil vinovat de câteva fapte care nu-i aduc onoare, îndepărtarea majorităţii susţinătorilor cu care a început în 2004, cei neînregimentaţi politic, vezi Pleşu, folosirea mijloacelor PSD pentru obţinerea voturilor, vezi drumul de la "n-o să ne afecteze criza" la "suntem în re-ce-siu-ne" sau excursiile electorale mascate, folosirea poziţiei în Stat pentru atacuri personale sau apărarea intereselor personale, vezi cazul Hurezeanu sau Puiu Popoviciu.
Traian Băsescu şi-a demonizat duşmanii, mulţi dintre ei doar critici, exact în acelaşi mod în care aceştia l-au demonizat pe Traian Băsescu.
În cealaltă parte a baricadei, repetarea interminabilă a sintagmei "Băsescu e vinovat!" pentru orice tară a societăţii a condus la epuizarea subiectului, la aducerea în derizoriu. Dacă, să zicem Dan Şelaru, spune că Traian Băsescu a greşit atacându-l pe Guvernatorul BNR, toată lumea o să spună că e plătit de moguli. Prin această interminabilă demonizare, subiectele serioase au devenit neserioase şi puerile. E mai importantă candidatura Elenei Băsescu decât faptul că Pogea ne spune că o să cadă PIB-ul cu 6,5 procente. Gravitatea ultimului subiect este infinit mai mare. Se discută despre păpădie nu despre Coduri.
În interminabila luptă mediatică s-a pierdut esenţialul, societatea, oamenii nu se mai recunosc în niciuna din tabere, ca dovadă fiind participarea la vot. Orice încercare de normalitate este rapid pusă la punct de una din tabere, dacă spui că Băsescu a greşit eşti considerat vândut mogulilor, dacă iei apărarea lui Băsescu eşti pupincurist băsescian. Se judecă emoţional nu raţional.
Un sceptic nu acceptă idei prefabricate, are dubii asupra binelui absolut sau răului absolut, foloseşte mintea nu sufletul. Cele 70 de procente care nu participă la viaţa politică au priceput lecţia. Fapte măsurabile nu vorbe mari. Nu condamnarea comunismului ci eliminarea din viaţa publică a comuniştilor. Nu plan anticriză ci măsuri anticriză concrete. Faptele persoanei nu persoana. Nu răul cel mai mic ci binele cel mai mare.
Daţi-mi voie să rămân un sceptic.
vineri, 19 iunie 2009
Ridicolă şi imorală
Încă o zi veselă în România. Blocului Naţional al Revoluţionarilor (BNR), o organizaţie presupusă a revoluţionarilor sau chiar a revoluţionarilor, este în plină luptă cu Emilian Cuteanu, fost conducător al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), protejat al lui Ion Iliescu, actualmente condamnat la cinci ani de puşcărie cu executare pentru corupţie.
Din partea BNR avem reprezentantul Ionel Leşu. Personajul este fabulos şi membru în Comisia Nucleară Internaţională (?) conform propriilor declaraţii, expert nuclear de meserie. Graţie gazetei "Academia Caţavencu" avem o descriere a luptei BNR contra susnumitului Cuteanu. Filmuleţul este savuros şi tragic.
Nişte artişti ai foamei
Apocalipticul algoritm de împărţire a funcţiilor a oferit SSPR patidului lui Mircea Geoană. Pentru atingerea scopurilor, de la o manifestaţie în faţa Guvernului, s-a ajuns la una în faţa sediului PSD, mai precis pe mijlocul străzii blocând circulaţia. Ca mare dregător PSD, solicitat spre rezolvare, a fost ales de către protestatari Marian Vanghelie, care este.
Cu ajutorul Jandarmeriei a fost eliberată strada. Doar câteva leşinuri, fără răniţi.
În acest timp Ion Iliescu este scos de sub urmărire penală pentru evenimentele din 13 - 15 iunie 1990. Suprapunerea celor două evenimente dă o imagine sugestivă a societăţii româneşti după 20 de ani de aşa zisă democraţie. Ridicolă şi imorală.
Din partea BNR avem reprezentantul Ionel Leşu. Personajul este fabulos şi membru în Comisia Nucleară Internaţională (?) conform propriilor declaraţii, expert nuclear de meserie. Graţie gazetei "Academia Caţavencu" avem o descriere a luptei BNR contra susnumitului Cuteanu. Filmuleţul este savuros şi tragic.
Nişte artişti ai foamei
Apocalipticul algoritm de împărţire a funcţiilor a oferit SSPR patidului lui Mircea Geoană. Pentru atingerea scopurilor, de la o manifestaţie în faţa Guvernului, s-a ajuns la una în faţa sediului PSD, mai precis pe mijlocul străzii blocând circulaţia. Ca mare dregător PSD, solicitat spre rezolvare, a fost ales de către protestatari Marian Vanghelie, care este.
Cu ajutorul Jandarmeriei a fost eliberată strada. Doar câteva leşinuri, fără răniţi.
În acest timp Ion Iliescu este scos de sub urmărire penală pentru evenimentele din 13 - 15 iunie 1990. Suprapunerea celor două evenimente dă o imagine sugestivă a societăţii româneşti după 20 de ani de aşa zisă democraţie. Ridicolă şi imorală.
joi, 18 iunie 2009
Inseparabilitatea puterilor în Stat
Parlamentul a devenit un loc în care se iau măsuri judecătoreşti. Adrian Năstase nu poate ajunge în Justiţie din cauza şmecheriilor avocăţeşti pe care o lege i le permite. De ce trebuie un parlamentar să aibă imunitate pentru orice faptă? N-ar fi mai simplu să se abroge bucata din lege care-i dă acest drept? Nu, niciun partid nu doreşte acest fapt, toate au personaje pasibile de a lua locul lui Năstase. Se doreşte belirea lui Năstase, nu stârpirea corupţiei din rândul aleşilor, Năstase este un trofeu, nu o reuşită a sistemului. Dacă sistemul funcţiona, Năstase era în Justiţie de 3 ani.
În vremea în care Parlamentul se ocupă cu Justiţia, Executivul se ocupă cu emiterea de ordonanţe. Guvernul s-a substituit Parlamentului. Nu cred că a existat vreodată un asemenea ritm de emitere de ordonanţe. Parlamentul, în schimb, freacă menta. Peste toate, Guvernul mai bagă şi Ordonanţa 61 din 2009 prin care poate modifica legile până la intrarea în vigoare şi nu mai sunt necesare studiile de impact. O adevărată bombă anticonstituţională. Guvernul subfinanţează Justiţia ca nu cumva să rămână un loc în care nu-şi bagă nasul şi să nu aibă influenţă. Şi pentru ca amestecul să fie total ieşit din normal Guvernul o să-şi asume răspunderea pentru renumitele Coduri făcute de o echipă care e un melanj între Guvern şi Parlament.
Traian Băsescu, din poziţia incertă pe care o are, cu un Guvern docil şi incompetent, se transformă într-un substitut al acestuia şi-l somează să-şi asume răspunderea pe legi propuse de o comisie prezidenţială, intrând astfel şi în zona legislativă. Despre zona juridică nu mai vorbesc, DNA-ul afirmă că Preşedintele comunică la televizor date din anchete nefinalizate şi cărora le dă şi sentinţe deşi nu au ajuns în Justiţie.
În tot acest circ nimeni nu mai poate preciza care sunt instituţiile care reprezintă o putere a Statului. Curtea Constituţională cârpeşte, cu interes sau nu, toate aceste aberaţii. De fapt nu face decât să complice şi mai mult lucrurile pentru că ia decizii pentru cazuri particulare.
Este absolut clar că este necesară o altă Constituţie care să descâlcească toată această bulibăşeală care blochează toate instituţiile Statului şi care face ca atribuţiile acestora să se suprapună şi contrazică.
Nu o să se întâmple, un sistem simplu conduce la situaţii limpezi, rezolvabile rapid. Un sistem complicat permite tergiversări interminabile, jumătăţi de măsură, lipsă de responsabilitate. Clasa noastră politică se mişcă natural în aceste ape tulburi.
PS Să nu uităm că votul pentru această Constituţie a fost cel puţin dubios, ce începe prost continuă şi mai prost.
În vremea în care Parlamentul se ocupă cu Justiţia, Executivul se ocupă cu emiterea de ordonanţe. Guvernul s-a substituit Parlamentului. Nu cred că a existat vreodată un asemenea ritm de emitere de ordonanţe. Parlamentul, în schimb, freacă menta. Peste toate, Guvernul mai bagă şi Ordonanţa 61 din 2009 prin care poate modifica legile până la intrarea în vigoare şi nu mai sunt necesare studiile de impact. O adevărată bombă anticonstituţională. Guvernul subfinanţează Justiţia ca nu cumva să rămână un loc în care nu-şi bagă nasul şi să nu aibă influenţă. Şi pentru ca amestecul să fie total ieşit din normal Guvernul o să-şi asume răspunderea pentru renumitele Coduri făcute de o echipă care e un melanj între Guvern şi Parlament.
Traian Băsescu, din poziţia incertă pe care o are, cu un Guvern docil şi incompetent, se transformă într-un substitut al acestuia şi-l somează să-şi asume răspunderea pe legi propuse de o comisie prezidenţială, intrând astfel şi în zona legislativă. Despre zona juridică nu mai vorbesc, DNA-ul afirmă că Preşedintele comunică la televizor date din anchete nefinalizate şi cărora le dă şi sentinţe deşi nu au ajuns în Justiţie.
În tot acest circ nimeni nu mai poate preciza care sunt instituţiile care reprezintă o putere a Statului. Curtea Constituţională cârpeşte, cu interes sau nu, toate aceste aberaţii. De fapt nu face decât să complice şi mai mult lucrurile pentru că ia decizii pentru cazuri particulare.
Este absolut clar că este necesară o altă Constituţie care să descâlcească toată această bulibăşeală care blochează toate instituţiile Statului şi care face ca atribuţiile acestora să se suprapună şi contrazică.
Nu o să se întâmple, un sistem simplu conduce la situaţii limpezi, rezolvabile rapid. Un sistem complicat permite tergiversări interminabile, jumătăţi de măsură, lipsă de responsabilitate. Clasa noastră politică se mişcă natural în aceste ape tulburi.
PS Să nu uităm că votul pentru această Constituţie a fost cel puţin dubios, ce începe prost continuă şi mai prost.
Mandatul de europarlamentar - costuri
Să vedem cât a costat un mandat de europarlamentar din donaţii. Ce a mai pus fiecare de prin buzunare e greu de aflat. Cifrele sunt de aici.
EBa - 430.000 RON,
PDL - 250.000 RON,
PNL - 176.200 RON,
UDMR - 139.000 RON,
PSD - 110.500 RON,
PRM - 60.000 RON,
PNŢCD - 435.000 degeaba, Abraham - 30.000 degeaba.
Eu nu mai comentez ca să nu mai fiu acuzat de părtinire. Cifrele vorbesc. Cred că sumele descriu foarte bine trendul partidelor politice. Sunt mai semnificative decât rezultatele alegerilor.
EBa - 430.000 RON,
PDL - 250.000 RON,
PNL - 176.200 RON,
UDMR - 139.000 RON,
PSD - 110.500 RON,
PRM - 60.000 RON,
PNŢCD - 435.000 degeaba, Abraham - 30.000 degeaba.
Eu nu mai comentez ca să nu mai fiu acuzat de părtinire. Cifrele vorbesc. Cred că sumele descriu foarte bine trendul partidelor politice. Sunt mai semnificative decât rezultatele alegerilor.
miercuri, 17 iunie 2009
Demisia lui Traian Băsescu
Premise.
1. Toată lumea e de acord că o campanie electorală în plină criză e păguboasă.
2. Suntem, neoficial, în campanie electorală deja de 3 luni.
3. Campania o să continue până în noiembrie sau decembrie.
4. Tot circul adiacent are efecte negative asupra acţiunilor Guvernului.
Presupunem că Preşedintele Traian Băsescu demisionează mâine. Avantaje pentru ţară.
1. Se elimină 3 - 4 luni de campanie.
2. Premierul Boc poate să-şi dea demisia onorabil şi Traian Băsescu să numească un Prim Ministru competent, într-o nouă configuraţie politică sau în aceeaşi.
3. Guvernul nu mai este sfâşiat de acţiunile de tip "hăis vs. cea" ale PSD şi PDL, poate trece şi la acţiuni nepopulare dar necesare.
4. Poate genera, prin schimbarea Guvernului, o undă de încredere. Nu se poate trece printr-o criză fără ca populaţia să aibă încredere în Guvern. Cum să ai încredere în Pogea şi Boc?
Avantajele lui Traian Băsescu.
1. Ia pe toată lumea prin surprindere, este un alergător de cursă scurtă.
2. Evită ca viitoarele efecte ale crizei, pe care oricum o să le suportăm, să i se spargă în cap la alegeri.
3. Poate motiva demisia prin evitarea prelungirii campaniei şi prin responsabilitate faţă de ţară.
4. Poate da vina pe comportamentul iresponsabil al cuplului Geoană - Antonescu care a început campania prea devreme.
5. Se foloseşte de avantajul actual din sondaje.
Ce pierde Traian Băsescu.
1. 4 sau 5 luni de mandat.
Ce câştigă Traian Băsescu.
Al doilea mandat.
Asta în contextul declaraţiei lui Traian Băsescu "Şeful statului face un apel către partide şi instituţii să lase deoparte orgoliile şi interesele de partid şi să colaboreze pentru limitarea efectelor crizei şi continuarea reformelor."
Cred că astfel ar da un exemplu pentru toată lumea şi şi-ar urma propriile sfaturi. Şi în spiritul discursului de aseară, să nu aibă scris mare pe frunte "imoral".
1. Toată lumea e de acord că o campanie electorală în plină criză e păguboasă.
2. Suntem, neoficial, în campanie electorală deja de 3 luni.
3. Campania o să continue până în noiembrie sau decembrie.
4. Tot circul adiacent are efecte negative asupra acţiunilor Guvernului.
Presupunem că Preşedintele Traian Băsescu demisionează mâine. Avantaje pentru ţară.
1. Se elimină 3 - 4 luni de campanie.
2. Premierul Boc poate să-şi dea demisia onorabil şi Traian Băsescu să numească un Prim Ministru competent, într-o nouă configuraţie politică sau în aceeaşi.
3. Guvernul nu mai este sfâşiat de acţiunile de tip "hăis vs. cea" ale PSD şi PDL, poate trece şi la acţiuni nepopulare dar necesare.
4. Poate genera, prin schimbarea Guvernului, o undă de încredere. Nu se poate trece printr-o criză fără ca populaţia să aibă încredere în Guvern. Cum să ai încredere în Pogea şi Boc?
Avantajele lui Traian Băsescu.
1. Ia pe toată lumea prin surprindere, este un alergător de cursă scurtă.
2. Evită ca viitoarele efecte ale crizei, pe care oricum o să le suportăm, să i se spargă în cap la alegeri.
3. Poate motiva demisia prin evitarea prelungirii campaniei şi prin responsabilitate faţă de ţară.
4. Poate da vina pe comportamentul iresponsabil al cuplului Geoană - Antonescu care a început campania prea devreme.
5. Se foloseşte de avantajul actual din sondaje.
Ce pierde Traian Băsescu.
1. 4 sau 5 luni de mandat.
Ce câştigă Traian Băsescu.
Al doilea mandat.
Asta în contextul declaraţiei lui Traian Băsescu "Şeful statului face un apel către partide şi instituţii să lase deoparte orgoliile şi interesele de partid şi să colaboreze pentru limitarea efectelor crizei şi continuarea reformelor."
Cred că astfel ar da un exemplu pentru toată lumea şi şi-ar urma propriile sfaturi. Şi în spiritul discursului de aseară, să nu aibă scris mare pe frunte "imoral".
marți, 16 iunie 2009
Managementul resurselor umane - pamflet
Duminică dimineaţa se lucra din greu la planul anticriză, frumoasa Udrea croşeta, madam Andronescu corecta lucrări de control, Nica-şi lustruia chipiul iar Blaga-l imita pe câinele Vasile cu Pogea lângă el care număra de câte ori a lătrat. Ceilalţi miniştri moţăiau, ascultându-l pe Boc cum explica a suta oară că vinovat de toate relele pământului este fostul şef de clasă, derbedeul Tăriceanu, şi că el n-are nicio vină.
Tihna unei eficiente şedinţe de Guvern s-a dus când tova... ăăă, domnul Băsescu furios a intrat pe uşă. Boc a fugit la colţ şi acolo a stat până la sfârşit. Nici nu l-am văzut, aşa de cuminte a fost. Toţi copiii şi-au băgat mânuţele cu jucării sub masă.
Re-ce-siu-ne, repetaţi după mine! Pogea, ce e aia? Recesiune e atunci, domnule Preşedinte, când nu mai avem bani. Stai jos, habar n-ai, mai învaţă şi altceva decât scăderea. Videanu, ce e aia? Videanu lipseşte motivat, se joacă cu bordurile în parc. Habar n-aveţi, nişte filosofi.
Ce e aia păpădie, ministru Ridzi?
"Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate şi cu flori galbene grupate în capitule. Mai este numită şi buhă, cicoare, crestăţea, lăptucă, lilicea, mâţă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaştei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, gălbinele-grase, guşa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor sau pui-de-gâscă."
Bravo Ridzi, bravo, stai jos.
Ce e aia salată, ministru Udrea?
"Salata (Lactuca sativa) este o plantă legumicolă anuală sau bianuală, din familia Asteraceelor. Este cultivată îndeosebi ca legumă pentru salate, folosită în stare crudă. Este foarte apreciată şi consumată tot timpul anului, fiind crescută în sere, în special în cele hidroponice (pe apă)."
Vedeţi bă, ăştia din rândul din stânga, ce înseamnă bă să ştii să dai pe Google, cine-i Herodot bă, Nemirschi? Habar n-ai, ai lăsat laptopu' la Mazăre? Aaaa, l-au furat, o să-ţi fure şi plaja de sub fund, stai jos.
Ia spune tu, Blaga.
"Herodot (greacă: Ήροδοτος, Herodotos) din Halicarnas/Halikarnassos a fost un istoric grec care a trăit în secolul al V-lea î.Hr. (484 î.Hr. - cca.425 î.Hr.). Herodot este considerat părintele disciplinei istoriei, prin modul în care a tratat evenimentele pe care le-a consemnat în scrierile sale."
Bravo Blaga, bravo, vezi ce faci cu blocurile alea, vorbeşte cu Pogea să-ţi dea din fondul clasei. Pogea nu mai zdrangăni mărunţişul că-l scapi pe jos şi iar plângi. Iar ai dat banii pe bomboane.
Nica, Pogea, Nemirschi şi Niţă, voi mergeţi la Liceul de Alimentaţie Publică, ospătari vă faceţi, are ţara nevoie.
Bazac, Predoiu, Sandu şi Paleologu, voi la tinichigerie. Diaconescu cu Ponta şi Stânişoară, pe locomotivă băieţi. Berceanu, nu mai râde că nu te las la mecanici auto.
Restul, cu Sârbu înainte, toţi în agricultură. Nuţi, tu stai aici.
Încă o dată în cor, toată lumea. Re-ce-siu-ne! Tare Andronescu, tare, nu-ţi fie ruşine. Ce dracu e aia recesiune? Lasă că vedem în decembrie. Sau atunci e depresiune, aia ce dracu e, ceva la geografie, o s-o întreb pe EBa că-i economist şi bagă şi date-n calculator.
Hai că m-am scos şi azi, au tuns ăia toate oile şi trebuie să umblu pe la filosofii ăştia acum.
Tihna unei eficiente şedinţe de Guvern s-a dus când tova... ăăă, domnul Băsescu furios a intrat pe uşă. Boc a fugit la colţ şi acolo a stat până la sfârşit. Nici nu l-am văzut, aşa de cuminte a fost. Toţi copiii şi-au băgat mânuţele cu jucării sub masă.
Re-ce-siu-ne, repetaţi după mine! Pogea, ce e aia? Recesiune e atunci, domnule Preşedinte, când nu mai avem bani. Stai jos, habar n-ai, mai învaţă şi altceva decât scăderea. Videanu, ce e aia? Videanu lipseşte motivat, se joacă cu bordurile în parc. Habar n-aveţi, nişte filosofi.
Ce e aia păpădie, ministru Ridzi?
"Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate şi cu flori galbene grupate în capitule. Mai este numită şi buhă, cicoare, crestăţea, lăptucă, lilicea, mâţă, papalungă, pilug, turci, curu-găinii, floarea-broaştei, floarea-găinii, floarea-mălaiului, floarea-sorului, floarea-turcului, flori-galbene, gălbinele-grase, guşa-găinii, ouăle-găinilor, papa-găinii, părăsita-găinilor sau pui-de-gâscă."
Bravo Ridzi, bravo, stai jos.
Ce e aia salată, ministru Udrea?
"Salata (Lactuca sativa) este o plantă legumicolă anuală sau bianuală, din familia Asteraceelor. Este cultivată îndeosebi ca legumă pentru salate, folosită în stare crudă. Este foarte apreciată şi consumată tot timpul anului, fiind crescută în sere, în special în cele hidroponice (pe apă)."
Vedeţi bă, ăştia din rândul din stânga, ce înseamnă bă să ştii să dai pe Google, cine-i Herodot bă, Nemirschi? Habar n-ai, ai lăsat laptopu' la Mazăre? Aaaa, l-au furat, o să-ţi fure şi plaja de sub fund, stai jos.
Ia spune tu, Blaga.
"Herodot (greacă: Ήροδοτος, Herodotos) din Halicarnas/Halikarnassos a fost un istoric grec care a trăit în secolul al V-lea î.Hr. (484 î.Hr. - cca.425 î.Hr.). Herodot este considerat părintele disciplinei istoriei, prin modul în care a tratat evenimentele pe care le-a consemnat în scrierile sale."
Bravo Blaga, bravo, vezi ce faci cu blocurile alea, vorbeşte cu Pogea să-ţi dea din fondul clasei. Pogea nu mai zdrangăni mărunţişul că-l scapi pe jos şi iar plângi. Iar ai dat banii pe bomboane.
Nica, Pogea, Nemirschi şi Niţă, voi mergeţi la Liceul de Alimentaţie Publică, ospătari vă faceţi, are ţara nevoie.
Bazac, Predoiu, Sandu şi Paleologu, voi la tinichigerie. Diaconescu cu Ponta şi Stânişoară, pe locomotivă băieţi. Berceanu, nu mai râde că nu te las la mecanici auto.
Restul, cu Sârbu înainte, toţi în agricultură. Nuţi, tu stai aici.
Încă o dată în cor, toată lumea. Re-ce-siu-ne! Tare Andronescu, tare, nu-ţi fie ruşine. Ce dracu e aia recesiune? Lasă că vedem în decembrie. Sau atunci e depresiune, aia ce dracu e, ceva la geografie, o s-o întreb pe EBa că-i economist şi bagă şi date-n calculator.
Hai că m-am scos şi azi, au tuns ăia toate oile şi trebuie să umblu pe la filosofii ăştia acum.
luni, 15 iunie 2009
Fotografie de partid
Cele mai mari atrocităţi din istoria omenirii au aproape totdeauna ca motivaţie credinţa absolută a unor oameni că sunt deţinătorii adevărului. Că ideea pe care o au sau o susţin nu are nicio fisură, e absolută, e definitivă şi orice opozant este vândut, ticălos sau prost.
Fanatismul nu are limite, religie, politică, sport sau cine ştie ce idee trăsnită pot genera intoleranţă. De obicei fanatismul aduce moarte. E plină istoria de fanatici care târăsc după ei şiruri de cadavre. Hecatombe s-au desfăşurat sub umbra unei convingeri.
Fanaticul e obsedat de o idee, nu acceptă niciun argument, nu acceptă realitatea, nu suportă contrazicerea şi-şi urmăreşte opozanţii până în pânzele albe. Şi mai presus de orice crede sincer că are dreptate şi că toţi ceilalţi greşesc.
E o mare diferenţă între cei care sunt adepţii unei idei pentru că urmăresc avantaje materiale din transpunerea acesteia în practică, cu aceştia te poţi târgui şi ajunge la un compromis, şi cei care propovăduiesc fără vreun scop material.
Aceşti oameni mă sperie. Mă sperie intoleranţa, mă sperie fanaticii drepturilor omului, deşi e o contradicţie de termeni, mă sperie fanaticii religioşi ca şi ateii fanatici. Mă sperie fanaticii din sport.
Dar cel mai mult mă sperie fanaticii politici. Pentru că ei au ca scop declarat conducerea societăţii. Totdeauna de la ei porneşte dictatura.
Atunci când fanaticii se organizează prima măsură este suprimarea, în cazurile radicale fizică, a oricărei voci care se opune, sau doar exprimă păreri diferite, din interiorul organizaţiei. Aceasta este condusă de un lider incontestabil, părerile şi deciziile acestuia sunt literă de lege indiferent de logică, morală, realism sau chiar binele organizaţiei.
Propaganda generată de organizaţie, indiferent de logica deciziilor sau faptelor, justifică măsurile luate ca fiind singurele posibile şi singurele corecte. După "curăţarea" de "agenţi străini" se trece la cucerirea puterii politice.
Când vremurile sunt tulburi, economic sau politic, le vine vremea. Au un discurs în care subiectele principale sunt "justiţia", dreptatea socială, duşmanii externi. Şi cu ajutorul celei mai needucate părţi a societăţii ajung la putere. Lângă ei apar totdeauna grupuri de intelectuali care le justifică deciziile din punct de vedere ideologic.
Se elimină presa liberă prin măsuri juridice, prin aservire sau prin interzicerea apariţiei. Apoi se trece la eliminarea instituţiilor democratice. Se aserveşte Justiţia, se minimalizează rolul Parlamentului, Constituţia este fie încălcată, fie schimbată, serviciile secrete devin din ce în ce mai puternice. Orice gen de competenţă este înlocuită cu ataşamentul faţă de organizaţie. Opoziţia este eliminată prin fraudă, ameninţări sau pur şi simplu fizic. Pentru a justifica toate acestea se declară ca fiind necesare pentru că sunt vremuri tulburi şi este nevoie de solidaritate socială în faţa duşmanului.
Zâmbiţi vă rog!
Fanatismul nu are limite, religie, politică, sport sau cine ştie ce idee trăsnită pot genera intoleranţă. De obicei fanatismul aduce moarte. E plină istoria de fanatici care târăsc după ei şiruri de cadavre. Hecatombe s-au desfăşurat sub umbra unei convingeri.
Fanaticul e obsedat de o idee, nu acceptă niciun argument, nu acceptă realitatea, nu suportă contrazicerea şi-şi urmăreşte opozanţii până în pânzele albe. Şi mai presus de orice crede sincer că are dreptate şi că toţi ceilalţi greşesc.
E o mare diferenţă între cei care sunt adepţii unei idei pentru că urmăresc avantaje materiale din transpunerea acesteia în practică, cu aceştia te poţi târgui şi ajunge la un compromis, şi cei care propovăduiesc fără vreun scop material.
Aceşti oameni mă sperie. Mă sperie intoleranţa, mă sperie fanaticii drepturilor omului, deşi e o contradicţie de termeni, mă sperie fanaticii religioşi ca şi ateii fanatici. Mă sperie fanaticii din sport.
Dar cel mai mult mă sperie fanaticii politici. Pentru că ei au ca scop declarat conducerea societăţii. Totdeauna de la ei porneşte dictatura.
Atunci când fanaticii se organizează prima măsură este suprimarea, în cazurile radicale fizică, a oricărei voci care se opune, sau doar exprimă păreri diferite, din interiorul organizaţiei. Aceasta este condusă de un lider incontestabil, părerile şi deciziile acestuia sunt literă de lege indiferent de logică, morală, realism sau chiar binele organizaţiei.
Propaganda generată de organizaţie, indiferent de logica deciziilor sau faptelor, justifică măsurile luate ca fiind singurele posibile şi singurele corecte. După "curăţarea" de "agenţi străini" se trece la cucerirea puterii politice.
Când vremurile sunt tulburi, economic sau politic, le vine vremea. Au un discurs în care subiectele principale sunt "justiţia", dreptatea socială, duşmanii externi. Şi cu ajutorul celei mai needucate părţi a societăţii ajung la putere. Lângă ei apar totdeauna grupuri de intelectuali care le justifică deciziile din punct de vedere ideologic.
Se elimină presa liberă prin măsuri juridice, prin aservire sau prin interzicerea apariţiei. Apoi se trece la eliminarea instituţiilor democratice. Se aserveşte Justiţia, se minimalizează rolul Parlamentului, Constituţia este fie încălcată, fie schimbată, serviciile secrete devin din ce în ce mai puternice. Orice gen de competenţă este înlocuită cu ataşamentul faţă de organizaţie. Opoziţia este eliminată prin fraudă, ameninţări sau pur şi simplu fizic. Pentru a justifica toate acestea se declară ca fiind necesare pentru că sunt vremuri tulburi şi este nevoie de solidaritate socială în faţa duşmanului.
Zâmbiţi vă rog!
duminică, 14 iunie 2009
Ipocrizie ministerială
Ce problemă are madam Ridzi? Că părinţii nu-şi lasă copiii să ajungă vedete sportive. Poate nu ştie că s-au scos orele de sport din şcoli. Poate a uitat că a înscăunat pe la toate direcţiile de sport tot felul de silvicultori şi patroni de cârciumă. Sau că n-au unde să ajungă vedete sportive pentru că toate bazele sunt nişte epave şi nu mai există concursuri sportive şcolare. După obezitatea infantilă singurul loc unde avem şanse este sumo.
Sau avea în vedere familia Băsescu unde tatăl s-a opus şi n-a vrut sub nicio formă să-şi ajute fiica în carieră.
După o idee de aici.
PS Cui se adresează clipul?
sâmbătă, 13 iunie 2009
Ce fac minerii cu care am stat pe bordură?
Suntem în iunie 1990. Cum pe vremea aia eram student şi era sesiune, aveam examen. Cu Varujan Pambuccian.
Împreună cu un prieten, Bicek, am ajuns la şcoală (Universitate). Acolo era un adevărat măcel. Se căutau cei cu bărbi, ochelari şi alte semne specifice pentru o corecţie politică cu parul în vederea aducerii democraţiei pe calea cea bună. Noi doi aveam blugi şi plete, deci eram vizaţi.
Şcoala era închisă. Am intrat în vorbă cu nişte mineri care stăteau pe bordură şi ne-am aşezat între ei, trei mineri, noi doi, trei mineri. Le-am spus că suntem studenţi, că am fost în piaţă, că fac rău dacă bat oamenii. Au acceptat toate astea şi chiar au mărturisit că habar n-au ce caută pe acolo. Că aşa le-au zis şefii.
La un moment dat de la metrou a ieşit Adina Dinescu (acum Vălean) şi a văzut o scenă oribilă în care doi mineri snopeau în bătaie o ţigăncuşă. Şi a început să ţipe la ei. Imediat minerii au schimbat ţinta, noroc că le-am spus celor cu care stăteam că e colegă cu noi, ceea ce şi era, şi au salvat-o din mâinile lor. Am urcat-o în metrou şi m-am întors în aşteptarea lui Varujan.
A apărut şi Varujan, le-am spus cine e minerilor noştri şi l-au lăsat să intre, pe noi nu. Peste o jumătate de oră, i-a plimbat pe la Planetariu şi le-a bătut obrazul pentru distrugeri, cei care-l întâmpinaseră cu "Tu cine eşti bă?" l-au salutat cu "Să trăiţi Dom Profesor!"
Am plecat să dăm examen în altă parte, pe jos. În drum, în faţa sediului PNŢ de unde zburau hârtii, mobilier şi alte alea pe geam, nişte mineri băteau o băbuţă. Nu ştiu de ce. Spiritul civic a răbufnit şi Varujan a început un discurs despre etică. Minerii au găsit o victimă pe măsura lor. Eu aveam vreo 50 de kile în minus faţă de Varujan, m-am proptit în el şi cu câteva înjurături adresate lui Varujan de către mine şi nouă de către mineri pentru că am fugit, am dispărut pe Caimatei în casa lui Bicek.
Am plecat, am dat examen, am mâncat îngheţată, l-am ascultat pe Iliescu mulţumind.
Pe Adina n-am mai văzut-o de 10 ani, pe Varujan de 2. Pe Bicek de 6. Oare ce fac minerii cu care am stat pe bordură?
Împreună cu un prieten, Bicek, am ajuns la şcoală (Universitate). Acolo era un adevărat măcel. Se căutau cei cu bărbi, ochelari şi alte semne specifice pentru o corecţie politică cu parul în vederea aducerii democraţiei pe calea cea bună. Noi doi aveam blugi şi plete, deci eram vizaţi.
Şcoala era închisă. Am intrat în vorbă cu nişte mineri care stăteau pe bordură şi ne-am aşezat între ei, trei mineri, noi doi, trei mineri. Le-am spus că suntem studenţi, că am fost în piaţă, că fac rău dacă bat oamenii. Au acceptat toate astea şi chiar au mărturisit că habar n-au ce caută pe acolo. Că aşa le-au zis şefii.
La un moment dat de la metrou a ieşit Adina Dinescu (acum Vălean) şi a văzut o scenă oribilă în care doi mineri snopeau în bătaie o ţigăncuşă. Şi a început să ţipe la ei. Imediat minerii au schimbat ţinta, noroc că le-am spus celor cu care stăteam că e colegă cu noi, ceea ce şi era, şi au salvat-o din mâinile lor. Am urcat-o în metrou şi m-am întors în aşteptarea lui Varujan.
A apărut şi Varujan, le-am spus cine e minerilor noştri şi l-au lăsat să intre, pe noi nu. Peste o jumătate de oră, i-a plimbat pe la Planetariu şi le-a bătut obrazul pentru distrugeri, cei care-l întâmpinaseră cu "Tu cine eşti bă?" l-au salutat cu "Să trăiţi Dom Profesor!"
Am plecat să dăm examen în altă parte, pe jos. În drum, în faţa sediului PNŢ de unde zburau hârtii, mobilier şi alte alea pe geam, nişte mineri băteau o băbuţă. Nu ştiu de ce. Spiritul civic a răbufnit şi Varujan a început un discurs despre etică. Minerii au găsit o victimă pe măsura lor. Eu aveam vreo 50 de kile în minus faţă de Varujan, m-am proptit în el şi cu câteva înjurături adresate lui Varujan de către mine şi nouă de către mineri pentru că am fugit, am dispărut pe Caimatei în casa lui Bicek.
Am plecat, am dat examen, am mâncat îngheţată, l-am ascultat pe Iliescu mulţumind.
Pe Adina n-am mai văzut-o de 10 ani, pe Varujan de 2. Pe Bicek de 6. Oare ce fac minerii cu care am stat pe bordură?
Specialitatea casei ...poporului
Ghiveci cu ciolan afumat, de oaie.
Modul de preparare:
Legumele autohtone se iau pe alese, se pun pe cîte un fund statornic, pentru tocat grosolan, apoi o iau pe ulei la foc mic şi îndelungat, timp cât stau la pândă să le pice ciolanul care se asortează cel mai bine cu preparatul rezultat, după taiat şi spănzurat în carcase de notorietate, strâns legate de stâna fără stăpân.
Se serveşte şi la palate, pe uşa din dos, până când suveranii se satură.
De două decenii nu sunt semne că s-ar fi săturat careva, fiindcă la mulţimea de gură-cască, suverană-populară, n-au ajuns decât tacâmurile, resturile rămase ...de la promisiuni şi desertul de provenienţă turcească, în cubuleţe sau praf, la alegere.
Poftă bună!
Iar castigatorul concursului este Bascaliosul
Modul de preparare:
Legumele autohtone se iau pe alese, se pun pe cîte un fund statornic, pentru tocat grosolan, apoi o iau pe ulei la foc mic şi îndelungat, timp cât stau la pândă să le pice ciolanul care se asortează cel mai bine cu preparatul rezultat, după taiat şi spănzurat în carcase de notorietate, strâns legate de stâna fără stăpân.
Se serveşte şi la palate, pe uşa din dos, până când suveranii se satură.
De două decenii nu sunt semne că s-ar fi săturat careva, fiindcă la mulţimea de gură-cască, suverană-populară, n-au ajuns decât tacâmurile, resturile rămase ...de la promisiuni şi desertul de provenienţă turcească, în cubuleţe sau praf, la alegere.
Poftă bună!
Iar castigatorul concursului este Bascaliosul
vineri, 12 iunie 2009
Un sistem de vot trăznit
Păstrăm toate legile aşa cum sunt. Doar sistemul de vot se schimbă relativ puţin. În loc de un buletin de vot se primesc două. Unul verde pentru votul pozitiv, unul roşu pentru votul negativ. Regula e la fel, o singură ştampilă pe buletin. Buletinul neştampilat nu contează.
Cum se numără voturile. Să zicem că un partid, un candidat, are 100 de voturi pozitive şi 50 negative. O să aibă la sfărşit 150 de voturi. Să zicem că are 100 pozitive şi 150 negative, o să aibă 50 de voturi. Dacă are 200 negative nu obţine niciun vot.
nr total voturi = 2*nr voturi pozitive - nr voturi negative
Cred că ar avea următoarele avantaje.
1. Votantul ar fi motivat să vină la vot doar ca să le dea peste nas celor pe care-i consideră indezirabili.
2. Personajele lugubre din politică ar dispărea.
3. Partidele politice s-ar gândi de două ori înainte de a scoate idioţi pe listă.
4. Furtul ar fi mult mai puţin important. Furi, o iei peste bot.
5. Promisiunile neonorate ar putea fi plătite la proximele alegeri.
Dacă nimeni nu trece peste zero, toată lumea are un număr de voturi negative dublu faţă de cele pozitive se repetă alegerile.
Ideea e de aici modificată. Aşa de week-end că oricum nu are niciun politician curajul să promoveze aşa ceva.
Cum se numără voturile. Să zicem că un partid, un candidat, are 100 de voturi pozitive şi 50 negative. O să aibă la sfărşit 150 de voturi. Să zicem că are 100 pozitive şi 150 negative, o să aibă 50 de voturi. Dacă are 200 negative nu obţine niciun vot.
nr total voturi = 2*nr voturi pozitive - nr voturi negative
Cred că ar avea următoarele avantaje.
1. Votantul ar fi motivat să vină la vot doar ca să le dea peste nas celor pe care-i consideră indezirabili.
2. Personajele lugubre din politică ar dispărea.
3. Partidele politice s-ar gândi de două ori înainte de a scoate idioţi pe listă.
4. Furtul ar fi mult mai puţin important. Furi, o iei peste bot.
5. Promisiunile neonorate ar putea fi plătite la proximele alegeri.
Dacă nimeni nu trece peste zero, toată lumea are un număr de voturi negative dublu faţă de cele pozitive se repetă alegerile.
Ideea e de aici modificată. Aşa de week-end că oricum nu are niciun politician curajul să promoveze aşa ceva.
Concurs
De data asta vă rog să comentaţi ce vă sugerează fotografia de mai sus. Pentru că, în general, nu ştiu cine mă citeşte şi de ce, de data asta, schimbăm locurile. Aveţi o temă dată, dezvoltaţi. Cel mai sugestiv comentariu o să devină post de sine stătător.
joi, 11 iunie 2009
De la Gheorghe Cristescu - Plăpumaru la Monica Iacob - Ridzi
În ultima vreme Gazeta Sporturilor desfăşoară o anchetă asupra numirilor care, sub oblăduirea ministrului Monica Iacob-Ridzi, sunt făcute în Direcţiile Judeţene de Sport.
"Asistenta medicala, carciumar, profesor de economie, om de afaceri, consilier personal, profesor universitar (doctorand la Facultatea de Geopolitica), politist, lider de organizatie PSD sau PDL de femei, sef de organizatie de tineret, inginer cu specializarea calitatea produselor alimentare..." plus un silvicultor, un patron de cârciumă şi un stripper. Că a mai dat şi campioni mondiali afară, e un fleac.
Dar nu ăsta e subiectul. Nu ştiu cine sunt cei daţi afară, în orice caz noii aleşi nu au fost selectaţi pe criterii de competenţă. Totuşi, în locul unei campioane mondiale, o asistentă medicală e cam mult chiar dacă ultima are un carnet portocaliu sau roşu.
Doamna Ridzi a spus, şi până acum nu a dezminţit, următoarele cuvinte:
“Vreau sa va spun ceva, dar sa nu iasa din aceasta sala. Atentie ca sintem vulnerabili! Din nefericire, exista presa sportiva care e cu ochii pe noi.”
Ce deduc eu din spusele doamnei Ridzi?
1. Că metodele de conducere sunt conspirative. Lucrurile trebuie păstrate în interiorul uni cerc de iniţiaţi.
2. Că doamna în cauză este perfect conştientă că faptele care se desfăşoară sub oblăduirea dânsei nu sunt tocmai în regulă, dar ele trebuie duse până la capăt.
3. Există forţe, presa sportivă, care se opun mişcărilor din minister. Aceasta nu trebuie să aibă acces la fapte.
4. Deplângerea existenţei presei, sportive în cazul ăsta, este un fapt care atentează la ideea de democraţie, batjocoreşte drepturile omului, pur şi simplu ne descrie o mentalitate totalitară.
Această doamnă este o persoană tânără, dar care are bine învăţate regulile clandestinităţii şi ale conducerii dictatoriale. Cum, presupun, că n-a activat în organizaţii subversive de grădiniţă în vremurile comuniştilor, cred că aceste metode conspirativ - politice au fost dobândite în cadrul partidului în care activează, PDL. Că aceste "valori" sunt comune partidului, este poziţia de ministru pe care doamna Ridzi o ocupă.
"Valorile" sunt comune şi PSD-ului, şi pentru acest partid doamna Ridzi împarte prada.
Iar ideea "cine nu e cu mine e împotriva mea" e tot de sorginte totalitară.
PS Una e să faci "găozar" un jurnalist şi mult mai rău să deplângi existenţa presei, peştele de la cap se împute iar ucenicul depăşeşte profesorul.
PPS Gheorghe Cristescu - Plăpumaru a fost primul şef al Partidului Comunist Român.
"Asistenta medicala, carciumar, profesor de economie, om de afaceri, consilier personal, profesor universitar (doctorand la Facultatea de Geopolitica), politist, lider de organizatie PSD sau PDL de femei, sef de organizatie de tineret, inginer cu specializarea calitatea produselor alimentare..." plus un silvicultor, un patron de cârciumă şi un stripper. Că a mai dat şi campioni mondiali afară, e un fleac.
Dar nu ăsta e subiectul. Nu ştiu cine sunt cei daţi afară, în orice caz noii aleşi nu au fost selectaţi pe criterii de competenţă. Totuşi, în locul unei campioane mondiale, o asistentă medicală e cam mult chiar dacă ultima are un carnet portocaliu sau roşu.
Doamna Ridzi a spus, şi până acum nu a dezminţit, următoarele cuvinte:
“Vreau sa va spun ceva, dar sa nu iasa din aceasta sala. Atentie ca sintem vulnerabili! Din nefericire, exista presa sportiva care e cu ochii pe noi.”
Ce deduc eu din spusele doamnei Ridzi?
1. Că metodele de conducere sunt conspirative. Lucrurile trebuie păstrate în interiorul uni cerc de iniţiaţi.
2. Că doamna în cauză este perfect conştientă că faptele care se desfăşoară sub oblăduirea dânsei nu sunt tocmai în regulă, dar ele trebuie duse până la capăt.
3. Există forţe, presa sportivă, care se opun mişcărilor din minister. Aceasta nu trebuie să aibă acces la fapte.
4. Deplângerea existenţei presei, sportive în cazul ăsta, este un fapt care atentează la ideea de democraţie, batjocoreşte drepturile omului, pur şi simplu ne descrie o mentalitate totalitară.
Această doamnă este o persoană tânără, dar care are bine învăţate regulile clandestinităţii şi ale conducerii dictatoriale. Cum, presupun, că n-a activat în organizaţii subversive de grădiniţă în vremurile comuniştilor, cred că aceste metode conspirativ - politice au fost dobândite în cadrul partidului în care activează, PDL. Că aceste "valori" sunt comune partidului, este poziţia de ministru pe care doamna Ridzi o ocupă.
"Valorile" sunt comune şi PSD-ului, şi pentru acest partid doamna Ridzi împarte prada.
Iar ideea "cine nu e cu mine e împotriva mea" e tot de sorginte totalitară.
PS Una e să faci "găozar" un jurnalist şi mult mai rău să deplângi existenţa presei, peştele de la cap se împute iar ucenicul depăşeşte profesorul.
PPS Gheorghe Cristescu - Plăpumaru a fost primul şef al Partidului Comunist Român.
miercuri, 10 iunie 2009
Democraţie fără cetăţeni
Tot aştept ca prin media noastră cu ştaif, plină de deontologie, reguli de jurnalism, şcoală înaltă şi lipsă de obedienţă, cineva să spună un lucru simplu. Că rezultatele de la ultimele alegeri sunt democratice, valide, iar cei 33 de cetăţeni perfect reprezentativi. N-au plecat ei de nebuni, nu i-a ales vreo comisie ci au fost aleşi prin votul democratic al poporului român.
Mulţi spun că nu e reprezentativ votul pentru că au venit la vot doar 27 de procente din alegători. Restul de 73 de procente au delegat cele 27 de procente să-i reprezinte. Dacă deleg pe cineva să ia o decizie pentru mine înseamnă că am încredere în el şi, în consecinţă, e reprezentativă opţiunea lui şi pentru mine.
N-am avut ce să alegem. Toţi sunt la fel. Un alt clişeu. Şi ăştia care au făcut listele de candidaţi de unde au apărut? Din neant? Ăştia nu fac parte tot dintre noi? Dacă toţi erau la fel scorurile erau egale. Nu sunt toţi la fel. Statistica se opune.
Se fură. Au stat cu ochii unii pe alţii ca pe butelie. Nu s-a furat aproape nimic.
S-au cumpărat voturi. Şi ăia care le-au vândut erau marţieni sau tot alegători cu drept de vot. Fiecare cetăţean care-şi vindea votul reprezenta încă 3 oameni care l-au delegat să facă, în numele lor, ce vrea cu votul ăla. El a ales să-l vândă.
Mi-e ruşine de rezultate. Zău? Dacă ai votat de ce să-ţi fie ruşine? Nu eşti tu responsabil de votul celorlalţi. Dacă n-ai votat cu atât mai mult, ce treabă ai cu rezultatele.
Nu totdeauna ce e democratic e şi moral. Nu totdeauna cei mai buni câştigă. Clasa politică se foloseşte de slăbiciunile noastre pentru a-şi atinge scopurile.
Democraţia nu funcţionează fără cetăţeni şi nici nu prea cred c-o înţelegem.
Mulţi spun că nu e reprezentativ votul pentru că au venit la vot doar 27 de procente din alegători. Restul de 73 de procente au delegat cele 27 de procente să-i reprezinte. Dacă deleg pe cineva să ia o decizie pentru mine înseamnă că am încredere în el şi, în consecinţă, e reprezentativă opţiunea lui şi pentru mine.
N-am avut ce să alegem. Toţi sunt la fel. Un alt clişeu. Şi ăştia care au făcut listele de candidaţi de unde au apărut? Din neant? Ăştia nu fac parte tot dintre noi? Dacă toţi erau la fel scorurile erau egale. Nu sunt toţi la fel. Statistica se opune.
Se fură. Au stat cu ochii unii pe alţii ca pe butelie. Nu s-a furat aproape nimic.
S-au cumpărat voturi. Şi ăia care le-au vândut erau marţieni sau tot alegători cu drept de vot. Fiecare cetăţean care-şi vindea votul reprezenta încă 3 oameni care l-au delegat să facă, în numele lor, ce vrea cu votul ăla. El a ales să-l vândă.
Mi-e ruşine de rezultate. Zău? Dacă ai votat de ce să-ţi fie ruşine? Nu eşti tu responsabil de votul celorlalţi. Dacă n-ai votat cu atât mai mult, ce treabă ai cu rezultatele.
Nu totdeauna ce e democratic e şi moral. Nu totdeauna cei mai buni câştigă. Clasa politică se foloseşte de slăbiciunile noastre pentru a-şi atinge scopurile.
Democraţia nu funcţionează fără cetăţeni şi nici nu prea cred c-o înţelegem.
marți, 9 iunie 2009
Azi e ziua lui Donald
Dedicaţie Guvernului Boc şi clasei politice în drumul lor neabătut spre propăşirea României la împlinirea a 75 de ani ai lui Donald, modelul lor de competenţă.
Economia pe neînţelesul tuturor
Ce se petrece azi pe tărâm economic este un lucru de neînţeles pentru marea majoritate a cetăţenilor. Pe deasupra tuturor fâlfâie tot felul de laureaţi Nobel care-şi dau cu părerea şi dau impresia că înţeleg ce se petrece.
Trist este că nici aceştia nu ştiu ce se petrece. Stânga chiuie că e sfârşitul capitalismului dar habar n-are ce să pună în loc. Obama naţionalizează sau finanţează tot ce vede prăbuşit. Liberalii elimină Statul din economie. Fiecare doctrină are propriile soluţii.
Toate aceste "soluţii" privesc economia ca pe un sistem care le stă la îndemână şi pe care pot să-l influenţeze, ba, mai mult, să-l conducă într-o direcţie dorită. Şi să aducă economia într-un punct de echilibru. Într-un punct în care e posibilă previziunea, dezvoltarea cu rate de creştere cunoscute, în care teoriile economice funcţionează.
Nimic mai fals. Economia este un sistem deschis influenţat de politicieni, Stat, isterii media, dezvoltare tehnologică, gânditori charismatici, afacerişti geniali sau veroşi şi mai ştiu eu ce.
Complexitatea sistemului economic mondial este atât de mare încât chiar dacă regulile de funcţionare ar fi cunoscute şi înţelese, nu este cazul, toate influenţele cunoscute, nu este cazul, şi luate în calcul, imposibil, sistemul, în sine, după un timp, ar conduce la evoluţii haotice şi deci impredictibile.
Modelele actuale, care simplifică realitatea, care caută echilibre, nu mai sunt adaptate realităţii. Întrebarea e ce se poate face sau dacă se poate face ceva?
Răspunsul la aceste întrebări este că nu se prea poate face nimic. Se poate încremeni sistemul printr-o idee de economie dirijată total. La un moment dat sistemul o să fie aruncat la gunoi de mişcările sociale. Cum a fost comunismul. O asemenea soluţie n-o să apară decât prin forţă.
Orgoliul omenesc o să ne arunce în toate fundăturile în care poate nu intram sau o să ne scoată din fundături în care sistemul ne ducea. O să avem tot felul de guru economici care din întâmplare au avut dreptate şi au dat cu băţul în baltă data viitoare. O să avem tot felul de politicien "salvatori". De fapt totul e un joc al întâmplării.
Lumea în care trăim e condusă de haosul determinist, cine nu ştie exact ce înseamnă matematic să sară propoziţia asta. Statul trebuie să asigure justiţia, securitatea, educaţia, sănătatea, relaţiile externe, să blocheze monopolurile, să încurajeze dezvoltarea de noi afaceri prin reduceri de impozite, să impună un set simplu de reglementări pentru sistemul bancar şi atât. Orice altă intervenţie este inutilă, consumatoare de bani şi fără final cunoscut. Ăsta nu e un argument liberal ci logic şi pragmatic şi care ţine de natura prea complexă a lumii globale în care trăim, peste puterea noastră de înţelegere şi intervenţie.
Statul este, de cele mai multe ori, cu o viteză în minus faţă de economie, este prea greoi, prea birocratic şi la fel de necunoscător ca toţi ceilalţi. Singura lui putere reală este de a influenţa masiv economia. Direcţia este doar un joc de noroc. Merge în jumătate din cazuri, face rău în cealaltă jumătate.
N-o să ne învăţăm minte să lăsăm economia în pace, suntem prea orgolioşi. Şi înainte de a trage în pianist citiţi aici, aici sau aici.
Trist este că nici aceştia nu ştiu ce se petrece. Stânga chiuie că e sfârşitul capitalismului dar habar n-are ce să pună în loc. Obama naţionalizează sau finanţează tot ce vede prăbuşit. Liberalii elimină Statul din economie. Fiecare doctrină are propriile soluţii.
Toate aceste "soluţii" privesc economia ca pe un sistem care le stă la îndemână şi pe care pot să-l influenţeze, ba, mai mult, să-l conducă într-o direcţie dorită. Şi să aducă economia într-un punct de echilibru. Într-un punct în care e posibilă previziunea, dezvoltarea cu rate de creştere cunoscute, în care teoriile economice funcţionează.
Nimic mai fals. Economia este un sistem deschis influenţat de politicieni, Stat, isterii media, dezvoltare tehnologică, gânditori charismatici, afacerişti geniali sau veroşi şi mai ştiu eu ce.
Complexitatea sistemului economic mondial este atât de mare încât chiar dacă regulile de funcţionare ar fi cunoscute şi înţelese, nu este cazul, toate influenţele cunoscute, nu este cazul, şi luate în calcul, imposibil, sistemul, în sine, după un timp, ar conduce la evoluţii haotice şi deci impredictibile.
Modelele actuale, care simplifică realitatea, care caută echilibre, nu mai sunt adaptate realităţii. Întrebarea e ce se poate face sau dacă se poate face ceva?
Răspunsul la aceste întrebări este că nu se prea poate face nimic. Se poate încremeni sistemul printr-o idee de economie dirijată total. La un moment dat sistemul o să fie aruncat la gunoi de mişcările sociale. Cum a fost comunismul. O asemenea soluţie n-o să apară decât prin forţă.
Orgoliul omenesc o să ne arunce în toate fundăturile în care poate nu intram sau o să ne scoată din fundături în care sistemul ne ducea. O să avem tot felul de guru economici care din întâmplare au avut dreptate şi au dat cu băţul în baltă data viitoare. O să avem tot felul de politicien "salvatori". De fapt totul e un joc al întâmplării.
Lumea în care trăim e condusă de haosul determinist, cine nu ştie exact ce înseamnă matematic să sară propoziţia asta. Statul trebuie să asigure justiţia, securitatea, educaţia, sănătatea, relaţiile externe, să blocheze monopolurile, să încurajeze dezvoltarea de noi afaceri prin reduceri de impozite, să impună un set simplu de reglementări pentru sistemul bancar şi atât. Orice altă intervenţie este inutilă, consumatoare de bani şi fără final cunoscut. Ăsta nu e un argument liberal ci logic şi pragmatic şi care ţine de natura prea complexă a lumii globale în care trăim, peste puterea noastră de înţelegere şi intervenţie.
Statul este, de cele mai multe ori, cu o viteză în minus faţă de economie, este prea greoi, prea birocratic şi la fel de necunoscător ca toţi ceilalţi. Singura lui putere reală este de a influenţa masiv economia. Direcţia este doar un joc de noroc. Merge în jumătate din cazuri, face rău în cealaltă jumătate.
N-o să ne învăţăm minte să lăsăm economia în pace, suntem prea orgolioşi. Şi înainte de a trage în pianist citiţi aici, aici sau aici.
luni, 8 iunie 2009
O concluzie tragică
În ultima vreme toate partidele politice mari, prin diferiţi reprezentanţi de mare anvergură, atacă piaţa liberă şi capitalismul într-un mod vehement. Să-i luăm pe rând.
Traian Băsescu, printre combinele lui Triţă Făniţă sau Culiţă Tărâţă, se răsteşte la bănci. Că au dobânzi mari. Şi ce-l priveşte pe el, l-a văzut pe Putin umilind un oligarh, hop şi el să-şi arate muşchii economico-intelectuali. De ce crede Traian Băsescu că toţi bancherii sunt nişte idioţi care ţin dobânzile sus ca să nu se dea credite? De ce ţine BNR-ul dobânda sus? Ca să menţină cursul, că altfel toate creditele în euro devin neperformante şi toţi cei cu credite în această monedă nu mai plătesc. Creditele neperformante de anul trecut trebuie acoperite. Când românul lua credite cu dobânda efectivă de 20 de procente nu s-a sesizat nimeni. Dacă piaţa suporta o asemenea dobândă asta e, cine nu ştie la ce se înhamă, plăteşte. Ce a făcut Traian Băsescu este o imixtiune a politicului în economie, intolerabilă într-un stat cu economie de piaţă. E echivalent cu a veni primarul din sat să-ţi spună să-ţi vinzi casa la preţul pe care-l zice el, şi asta pe un ton ameninţător.
Norica Nicolai trece la naţionalizarea multinaţionalelor. Ce credeţi că poate gândi Germania, Franţa sau mai ştiu eu cine, când aude asemenea aberaţii de tip Hugo Chavez în plină Uniune Europeană? De la cine vine declaraţia? De la reprezentantul de frunte al unui partid liberal la Bruxelles. Asemenea măsuri nu sunt social-democrate, sunt comuniste de-a dreptul. Nu mă întreb ce are în cap Norica Nicolai, că ştiu. Mă întreb dacă Obama penelist are ceva în cap sau are misiunea să distrugă definitiv partidul.
Cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu. Tocmai ieşit, proaspăt şi zâmbitor, din cabina de vot, Nea Nelu atacă vehement capitalismul. O bagă pe aia de largă inspiraţie cu "etica şi echitatea". Cum capitalismul nu e drept şi unii se luptă pentru propriile interese. PSD-ul se luptă pentru interesele "tuturor românilor". Mă rog, o înfierare comunistă, specifică lui Nea Nelu. Aici nici Dumnezeu nu cere.
O asemenea coalizare de forţe împotriva pieţei libere şi capitalismului, combinată cu acţiunile contrare pieţei libere şi libertăţilor economice pe care frenetic le întreprinde Guvernul, mă conduc la concluzia că, după 20 de ani, instinctele clasei politice sunt de natură comunistă, aceasta nu s-a reformat, nu înţelege cum funcţionează lumea în care trăim, nostalgiile comuniste sunt mai mult decât nostalgii, sunt tipare de gândire. Şi asta ne priveşte pe toţi.
Traian Băsescu, printre combinele lui Triţă Făniţă sau Culiţă Tărâţă, se răsteşte la bănci. Că au dobânzi mari. Şi ce-l priveşte pe el, l-a văzut pe Putin umilind un oligarh, hop şi el să-şi arate muşchii economico-intelectuali. De ce crede Traian Băsescu că toţi bancherii sunt nişte idioţi care ţin dobânzile sus ca să nu se dea credite? De ce ţine BNR-ul dobânda sus? Ca să menţină cursul, că altfel toate creditele în euro devin neperformante şi toţi cei cu credite în această monedă nu mai plătesc. Creditele neperformante de anul trecut trebuie acoperite. Când românul lua credite cu dobânda efectivă de 20 de procente nu s-a sesizat nimeni. Dacă piaţa suporta o asemenea dobândă asta e, cine nu ştie la ce se înhamă, plăteşte. Ce a făcut Traian Băsescu este o imixtiune a politicului în economie, intolerabilă într-un stat cu economie de piaţă. E echivalent cu a veni primarul din sat să-ţi spună să-ţi vinzi casa la preţul pe care-l zice el, şi asta pe un ton ameninţător.
Norica Nicolai trece la naţionalizarea multinaţionalelor. Ce credeţi că poate gândi Germania, Franţa sau mai ştiu eu cine, când aude asemenea aberaţii de tip Hugo Chavez în plină Uniune Europeană? De la cine vine declaraţia? De la reprezentantul de frunte al unui partid liberal la Bruxelles. Asemenea măsuri nu sunt social-democrate, sunt comuniste de-a dreptul. Nu mă întreb ce are în cap Norica Nicolai, că ştiu. Mă întreb dacă Obama penelist are ceva în cap sau are misiunea să distrugă definitiv partidul.
Cu voia Dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu. Tocmai ieşit, proaspăt şi zâmbitor, din cabina de vot, Nea Nelu atacă vehement capitalismul. O bagă pe aia de largă inspiraţie cu "etica şi echitatea". Cum capitalismul nu e drept şi unii se luptă pentru propriile interese. PSD-ul se luptă pentru interesele "tuturor românilor". Mă rog, o înfierare comunistă, specifică lui Nea Nelu. Aici nici Dumnezeu nu cere.
O asemenea coalizare de forţe împotriva pieţei libere şi capitalismului, combinată cu acţiunile contrare pieţei libere şi libertăţilor economice pe care frenetic le întreprinde Guvernul, mă conduc la concluzia că, după 20 de ani, instinctele clasei politice sunt de natură comunistă, aceasta nu s-a reformat, nu înţelege cum funcţionează lumea în care trăim, nostalgiile comuniste sunt mai mult decât nostalgii, sunt tipare de gândire. Şi asta ne priveşte pe toţi.
duminică, 7 iunie 2009
Monştrii politicii româneşti - acum şi în Europa
După sondaje se împarte cam aşa:
PDL - 11 mandate;
PSD - 11 mandate;
PNL - 5 mandate;
UDMR - 3 mandate;
PRM - 2 mandate;
EBA - 1 mandat.
Şi mandatele merg la:
PSD: Severin Adrian, Plumb Rovana, Paşcu Ioan Mircea, Ţicău Silvia-Adriana, Sârbu Daciana-Octavia, Creţu Corina, Boştinaru Victor, Cutaş George Sabin, Ivan Cătălin-Sorin, Enciu Ioan, Dăncilă Vasilica-Viorica;
PDL: Stolojan Theodor - Dumitru, Macovei Monica - Luisa, Ungureanu Traian, Preda Cristian - Dan, Marinescu Marian - Jean, Matula Iosif, Bodu Sebastian -Valentin, Luhan Petru - Constantin, Niculescu Rareş - Lucian, Antonescu Elena - Oana, Dumitriu Constantin;
PNL: Norica Nicolai, Adina Valean, Renate Weber, Ramona Manescu, Cristian Busoi;
UDMR: Laszlo Tokes, Iuliu Winkler, Csaba Sogor;
PRM: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe (Gigi) Becali;
Elena Băsescu.
Să extragem personajele care ne reprezintă.
Clasa de evitat: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe (Gigi) Becali, Laszlo Tokes, Norica Nicolai, Niculescu Rareş - Lucian.
Clasa doar scandal şi poale-n cap: Severin Adrian, Plumb Rovana, Creţu Corina, Stolojan Theodor - Dumitru, Macovei Monica - Luisa, Ungureanu Traian, Preda Cristian - Dan, Bodu Sebastian -Valentin, Renate Weber, Elena Băsescu.
Restul sunt fie necunoscuţi mie fie oameni normali, în limita unui politician român.
Cum suntem deja obişnuiţi au câştigat toţi. În fapt a câştigat UDMR-ul. Cu un devastator 9 procente din întregul electorat, cu EBA cu tot, PDL-ul ia coroniţa. A pierdut România, din două motive. A reapărut PRM-ul, apariţia extremei drepte este opera actualei coaliţii de guvernare. Votul este încă o dovadă a rupturii dintre societate şi clasa politică.
Semnificativ este faptul că 65 de procente din participanţi nu au fost influenţaţi de campania electorală. Este grupulul talibanilor de partid. Deci campania electorală a adus cam 9 procente din totalul alegătorilor la vot. Dacă vă uitaţi pe străzi şi vedeţi cantitatea îngrozitoare de materiale publicitare consumate vedeţi cât de neeficientă este toată această propagandă.
Toate partidele sunt ineficiente din punctul de vedere al credibilităţii. Singurele care ies din rând sunt UDMR-ul şi PRM-ul. Cele trei partide mari sunt total lipsite de strategie de imagine, ofertă, mod de abordare a electoratului. Presupunem, logic, că procentele, cele 9 care au ales în timpul campaniei, se împart proporţional cu rezultatele finale. Putem spune că PDL a reuşit prin campania electorală să convingă 3 procente din numărul de alegători să-l voteze. Restul stau şi mai prost.
Imaginea acestor alegeri este îngrozitoare. Şi prin rezultate şi prin desfăşurare.
PDL - 11 mandate;
PSD - 11 mandate;
PNL - 5 mandate;
UDMR - 3 mandate;
PRM - 2 mandate;
EBA - 1 mandat.
Şi mandatele merg la:
PSD: Severin Adrian, Plumb Rovana, Paşcu Ioan Mircea, Ţicău Silvia-Adriana, Sârbu Daciana-Octavia, Creţu Corina, Boştinaru Victor, Cutaş George Sabin, Ivan Cătălin-Sorin, Enciu Ioan, Dăncilă Vasilica-Viorica;
PDL: Stolojan Theodor - Dumitru, Macovei Monica - Luisa, Ungureanu Traian, Preda Cristian - Dan, Marinescu Marian - Jean, Matula Iosif, Bodu Sebastian -Valentin, Luhan Petru - Constantin, Niculescu Rareş - Lucian, Antonescu Elena - Oana, Dumitriu Constantin;
PNL: Norica Nicolai, Adina Valean, Renate Weber, Ramona Manescu, Cristian Busoi;
UDMR: Laszlo Tokes, Iuliu Winkler, Csaba Sogor;
PRM: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe (Gigi) Becali;
Elena Băsescu.
Să extragem personajele care ne reprezintă.
Clasa de evitat: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe (Gigi) Becali, Laszlo Tokes, Norica Nicolai, Niculescu Rareş - Lucian.
Clasa doar scandal şi poale-n cap: Severin Adrian, Plumb Rovana, Creţu Corina, Stolojan Theodor - Dumitru, Macovei Monica - Luisa, Ungureanu Traian, Preda Cristian - Dan, Bodu Sebastian -Valentin, Renate Weber, Elena Băsescu.
Restul sunt fie necunoscuţi mie fie oameni normali, în limita unui politician român.
Cum suntem deja obişnuiţi au câştigat toţi. În fapt a câştigat UDMR-ul. Cu un devastator 9 procente din întregul electorat, cu EBA cu tot, PDL-ul ia coroniţa. A pierdut România, din două motive. A reapărut PRM-ul, apariţia extremei drepte este opera actualei coaliţii de guvernare. Votul este încă o dovadă a rupturii dintre societate şi clasa politică.
Semnificativ este faptul că 65 de procente din participanţi nu au fost influenţaţi de campania electorală. Este grupulul talibanilor de partid. Deci campania electorală a adus cam 9 procente din totalul alegătorilor la vot. Dacă vă uitaţi pe străzi şi vedeţi cantitatea îngrozitoare de materiale publicitare consumate vedeţi cât de neeficientă este toată această propagandă.
Toate partidele sunt ineficiente din punctul de vedere al credibilităţii. Singurele care ies din rând sunt UDMR-ul şi PRM-ul. Cele trei partide mari sunt total lipsite de strategie de imagine, ofertă, mod de abordare a electoratului. Presupunem, logic, că procentele, cele 9 care au ales în timpul campaniei, se împart proporţional cu rezultatele finale. Putem spune că PDL a reuşit prin campania electorală să convingă 3 procente din numărul de alegători să-l voteze. Restul stau şi mai prost.
Imaginea acestor alegeri este îngrozitoare. Şi prin rezultate şi prin desfăşurare.
Am votat
Înainte de ora 8 m-am prezentat, dezlănţuit, la secţia de votare. Eram unicul alegător. Am votat sub privirile curioase ale comisiei. N-am voie să spun cu cine dar am voie să spun că a fost un vot valabil exprimat, o să se contabilizeze la categoria "împotriva actualei clase politice".
Trăiască democraţia!
Trăiască democraţia!
sâmbătă, 6 iunie 2009
Lebăda Neagră
Prin Evul Mediu toată lumea credea că există doar lebede albe. O lebădă neagră era un lucru imposibil. În secolul XVIII în Australia s-au descoperit lebede negre şi metafora a intrat în istorie.
"Lebăda Neagră" e o carte scrisă de Nassim Nicholas Taleb care ne spune că istoria e modelată de evenimente bruşte, imprevizibile şi care au un impact major. Omul e un sceptic cu simţul umorului.
Evoluţia ştiinţei se face cu paşi mici, cărămidă peste cărămidă. Dar câteodată, din senin, apare cineva care dărâmă teorii, deschide drumuri noi, schimbă paradigme, duce lumea înainte. Să dăm exemple ca să nu fie o vorbă goală, oameni precum Copernic, Newton, Mendeleev, Einstein, Darwin, Poincare, Heinsenberg se înscriu în definiţie. Sunt mult mai mulţi şi nu ăsta e scopul textului.
Nu numai ştiinţa este supusă întâmplării ci şi istoria. Mici întâmplări schimbă cursul istoriei. Apariţia şi moartea prematură a lui Alexandru cel Mare, Isus, Muhammad, Lenin, Hitler sunt personaje care au schimbat faţa lumii.
Există o manie pe care noi oamenii o avem. De a găsi explicaţii logice faptelor din trecut. De a prezice. De a fi siguri. De a găsi legi şi structuri. De a ne simţi în siguranţă într-o lume guvernată de legi cunoscute.
Dar există sau nu aceste legi şi structuri? Într-o mare măsură da. Dar nu totdeauna. Legile şi structurile închipuite de om sunt doar un model al realităţii. omplexitatea lumii îm care trăim face ca nimeni să nu poată calcula urmările unei întâmplări la o primă vedere banală.
Nu cumva ne iluzionăm că înţelegem ce se petrece în jurul nostru? Nu cumva inventăm explicaţii pentru o istorie pe care n-o înţelegem? Nu cumva supraestimăm informaţiile, întotdeauna parţiale, pe care le avem despre un eveniment? Nu cumva cerem elitelor intelectuale să explice nişte fapte care sunt pur şi simplu rodul întâmplării?
Din trecut nu se poate extrage nimic despre viitor cum nici din experienţa altuia un om nu are nimic de învăţat. Trăim într-o lume atât de complexă că devine total impredictibilă. Şi asta nu are legătură cu capitalismul sau socialismul, cu Bush sau Obama, cu prostiile din toate teoriile conspiraţiei.
Hazardul este cel care ne construieşte viaţa aşa cum omenirea a trăit mii de ani. Raţionalismul nu a durat decât câteva sute de ani în care am avut impresia că deţinem controlul. Dacă la început eram slabi în faţa naturii acum suntem slabi în faţa lumii pe care am construit-o. Lebedele negre au început să fie mai multe decât ne dorim.
"Lebăda Neagră" e o carte scrisă de Nassim Nicholas Taleb care ne spune că istoria e modelată de evenimente bruşte, imprevizibile şi care au un impact major. Omul e un sceptic cu simţul umorului.
Evoluţia ştiinţei se face cu paşi mici, cărămidă peste cărămidă. Dar câteodată, din senin, apare cineva care dărâmă teorii, deschide drumuri noi, schimbă paradigme, duce lumea înainte. Să dăm exemple ca să nu fie o vorbă goală, oameni precum Copernic, Newton, Mendeleev, Einstein, Darwin, Poincare, Heinsenberg se înscriu în definiţie. Sunt mult mai mulţi şi nu ăsta e scopul textului.
Nu numai ştiinţa este supusă întâmplării ci şi istoria. Mici întâmplări schimbă cursul istoriei. Apariţia şi moartea prematură a lui Alexandru cel Mare, Isus, Muhammad, Lenin, Hitler sunt personaje care au schimbat faţa lumii.
Există o manie pe care noi oamenii o avem. De a găsi explicaţii logice faptelor din trecut. De a prezice. De a fi siguri. De a găsi legi şi structuri. De a ne simţi în siguranţă într-o lume guvernată de legi cunoscute.
Dar există sau nu aceste legi şi structuri? Într-o mare măsură da. Dar nu totdeauna. Legile şi structurile închipuite de om sunt doar un model al realităţii. omplexitatea lumii îm care trăim face ca nimeni să nu poată calcula urmările unei întâmplări la o primă vedere banală.
Nu cumva ne iluzionăm că înţelegem ce se petrece în jurul nostru? Nu cumva inventăm explicaţii pentru o istorie pe care n-o înţelegem? Nu cumva supraestimăm informaţiile, întotdeauna parţiale, pe care le avem despre un eveniment? Nu cumva cerem elitelor intelectuale să explice nişte fapte care sunt pur şi simplu rodul întâmplării?
Din trecut nu se poate extrage nimic despre viitor cum nici din experienţa altuia un om nu are nimic de învăţat. Trăim într-o lume atât de complexă că devine total impredictibilă. Şi asta nu are legătură cu capitalismul sau socialismul, cu Bush sau Obama, cu prostiile din toate teoriile conspiraţiei.
Hazardul este cel care ne construieşte viaţa aşa cum omenirea a trăit mii de ani. Raţionalismul nu a durat decât câteva sute de ani în care am avut impresia că deţinem controlul. Dacă la început eram slabi în faţa naturii acum suntem slabi în faţa lumii pe care am construit-o. Lebedele negre au început să fie mai multe decât ne dorim.
vineri, 5 iunie 2009
Un vot pentru PNL
Articolul din Hotnews, cel în care ne este demonstrat cum infanta prezidenţială o să ajungă europarlamentar "independent", mă face ca nu cumva să ratez votul şi să votez PNL. Ce tupeu mai are PDL-ul să vorbească despre anticorupţie? Justiţie? Competenţă? Adevăr?
Cum nu pot vota PSD-ul din considerente de incompatibilitate funciară, UDMR-ul din considerente de cap de listă iar restul din cauză de inutilitate a votului rămâne doar PNL.
O să mă duc la vot ca să măresc coeficientul electoral iar Poponeaţa prezidenţială să nu ajungă să reprezinte această ţară. Nu din dragoste de PNL. Nu-l sufăr pe Antonescu care e, în spiritul apelativelor pe care le-a lansat pe piaţa politică, un papiţoi politic. N-o sufăr pe Norica Nicolai, un adevărat monstru comunist, eşuat în PNL. În schimb Adina Vălean mi-a fost colegă şi e fată deşteaptă şi decentă.
Monica Macovei, TRU, Cristian Preda şi alţi iubitori de PDL. Dacă intraţi în troacă vă mănâncă porcii.
Cum nu pot vota PSD-ul din considerente de incompatibilitate funciară, UDMR-ul din considerente de cap de listă iar restul din cauză de inutilitate a votului rămâne doar PNL.
O să mă duc la vot ca să măresc coeficientul electoral iar Poponeaţa prezidenţială să nu ajungă să reprezinte această ţară. Nu din dragoste de PNL. Nu-l sufăr pe Antonescu care e, în spiritul apelativelor pe care le-a lansat pe piaţa politică, un papiţoi politic. N-o sufăr pe Norica Nicolai, un adevărat monstru comunist, eşuat în PNL. În schimb Adina Vălean mi-a fost colegă şi e fată deşteaptă şi decentă.
Monica Macovei, TRU, Cristian Preda şi alţi iubitori de PDL. Dacă intraţi în troacă vă mănâncă porcii.
Final de campanie
N-am comentat până acum campania electorală. Sau balamucul electoral. A fost frumos. De la tuns oi la jucat cu lopăţica asortată partidului la groapa de nisip. Toţi au avut succesuri, toţi şi-au creat deserviciuri.
Vanghelie a garantat şi el pe cineva de data asta în mod credibil. Severin avea nevoie de garanţiile lui Marean că poate-l întrebă ăia de la Înalta Curte Europeană ceva despre apă. PSD-ul, după vreo 10 lansări de candidaţi, la pachet cu inepuizabilul comic Geoană, şi-a restrâns platforma electorală la "Jos Băsescu!". Taine de strategie social democrată. Pe la colţuri, de grabă pitulatul în Parlament, Adrian Năstase o înjură pe madam Macovei. Că ne face ţara de râs când zice că pe la noi e corupţie. Ce prostie. Suntem o ţară de incoruptibili.
După serviciuri, Obama de PNL a mai spus "Au cine să tundă oile!". Corect era "Au! Cine să tundă oile?" Chestie de accent. A pornit el în luptă cu pipiţele din grădinile politice de altă culoare. Acum, dacă ne gândim, dintr-o Elenă Băsescu poţi să faci în 15 ani un europarlamentar. Dintr-o Ană Pauker poţi să faci europarlamentar doar dacă hotărăsc ruşii să cucerească Europa. Până la urmă şi campania PNL a ajuns, ce coincidenţă, tot la strategia PSD. "Jos Băsescu!" O strategie simplă şi fără legătură cu subiectul.
La PDL a fost chiar distractiv. Pe toate scenele pe care l-au suit, atletul guvernamental Boc a recitat aceeaşi parascovenie interminabilă cu greaua moştenire, cum ne ia el de la greu şi ne duce la bine, tocmai a căzut producţia industrială cu 10 procente într-o lună. S-a aplaudat, s-a cântat, Traian Ungureanu a făcut stand-up comedy de partid, madam Macovei a stat cu privirea ei încruntată iar pe Stolojan l-au scos la aer în clipuri. Blaga a răcnit la activul de partid. Plus "Sus Băsescu!". Acum şi ca DJ.
Vârful acţiunilor de campanie aparţine cârmaciului naţional care, într-un avânt de cercetaş etnolog, a luat la rând toate serbările câmpeneşti. În general bazate pe oi, poate că e sezonul. Cică era vorba după ce a intrat în Cartea Recordurilor să participe la o procesiune a paparudelor ca să plouă dar i-au stricat planurile meteorologii. Că şi ăsta e obicei popular şi de aia mergea el din chermeză în chermeză, ca să nu le uităm, obiceiurile.
Miluţ, ăla care răsuflă greu, era PNŢ-ul. Abraham n-a existat. Spre surprinderea mea s-a comportat decent EBA. Pe cât o lasă manierele învăţate în Dorobanţi de la Poponeţ.
UDMR-ul o are pe a lui cu autonomia. Măcar nu au fost penibili. Sau au fost penibili în ungureşte şi n-am înţeles eu. Habar n-am cu ce s-a ocupat tandemul politico-psihiatric Vadim-Gigi în vremea asta.
A fost cea mai abracadabrantă campanie de 20 de ani încoace. Clipul este pentru o mai bună înţelegere a candidaţilor pe care o să-i votăm. Merită urmărit până la capăt.
Vanghelie a garantat şi el pe cineva de data asta în mod credibil. Severin avea nevoie de garanţiile lui Marean că poate-l întrebă ăia de la Înalta Curte Europeană ceva despre apă. PSD-ul, după vreo 10 lansări de candidaţi, la pachet cu inepuizabilul comic Geoană, şi-a restrâns platforma electorală la "Jos Băsescu!". Taine de strategie social democrată. Pe la colţuri, de grabă pitulatul în Parlament, Adrian Năstase o înjură pe madam Macovei. Că ne face ţara de râs când zice că pe la noi e corupţie. Ce prostie. Suntem o ţară de incoruptibili.
După serviciuri, Obama de PNL a mai spus "Au cine să tundă oile!". Corect era "Au! Cine să tundă oile?" Chestie de accent. A pornit el în luptă cu pipiţele din grădinile politice de altă culoare. Acum, dacă ne gândim, dintr-o Elenă Băsescu poţi să faci în 15 ani un europarlamentar. Dintr-o Ană Pauker poţi să faci europarlamentar doar dacă hotărăsc ruşii să cucerească Europa. Până la urmă şi campania PNL a ajuns, ce coincidenţă, tot la strategia PSD. "Jos Băsescu!" O strategie simplă şi fără legătură cu subiectul.
La PDL a fost chiar distractiv. Pe toate scenele pe care l-au suit, atletul guvernamental Boc a recitat aceeaşi parascovenie interminabilă cu greaua moştenire, cum ne ia el de la greu şi ne duce la bine, tocmai a căzut producţia industrială cu 10 procente într-o lună. S-a aplaudat, s-a cântat, Traian Ungureanu a făcut stand-up comedy de partid, madam Macovei a stat cu privirea ei încruntată iar pe Stolojan l-au scos la aer în clipuri. Blaga a răcnit la activul de partid. Plus "Sus Băsescu!". Acum şi ca DJ.
Vârful acţiunilor de campanie aparţine cârmaciului naţional care, într-un avânt de cercetaş etnolog, a luat la rând toate serbările câmpeneşti. În general bazate pe oi, poate că e sezonul. Cică era vorba după ce a intrat în Cartea Recordurilor să participe la o procesiune a paparudelor ca să plouă dar i-au stricat planurile meteorologii. Că şi ăsta e obicei popular şi de aia mergea el din chermeză în chermeză, ca să nu le uităm, obiceiurile.
Miluţ, ăla care răsuflă greu, era PNŢ-ul. Abraham n-a existat. Spre surprinderea mea s-a comportat decent EBA. Pe cât o lasă manierele învăţate în Dorobanţi de la Poponeţ.
UDMR-ul o are pe a lui cu autonomia. Măcar nu au fost penibili. Sau au fost penibili în ungureşte şi n-am înţeles eu. Habar n-am cu ce s-a ocupat tandemul politico-psihiatric Vadim-Gigi în vremea asta.
A fost cea mai abracadabrantă campanie de 20 de ani încoace. Clipul este pentru o mai bună înţelegere a candidaţilor pe care o să-i votăm. Merită urmărit până la capăt.
joi, 4 iunie 2009
Provocare
Aici vedem cum primarul Mazăre introduce din nou taxa de staţiune, de azi. Taxa respectivă este aplicată tuturor celor care nu locuiesc în judeţul Constanţa.
Primăria Constanţa a pierdut, cu hotărâre definitivă, un proces, Curtea de Apel Bucureşti a declarat respectiva taxă ilegală. Dar procesul era pentru taxa de anul trecut. Acum e o nouă hotărâre a Primăriei. Deci Mazăre poate s-o ia de la capăt.
Problema nu e taxa în sine. Problema este că e discriminatorie. Pare o chestie minoră. Un primar, de altfel recunoscut ca excentric, pune o taxă aberantă. Dacă s-ar aplica pentru toată lumea ar rămâne doar aberantă. E plină lumea de legi excentrice.
Faptul că e discriminatorie produce un precedent extrem de periculos.
Putem să trecem la discriminarea oficială bazată pe criterii rasiste. În comuna Rasistul din Deal nu intră decât caucazieni. Că aşa vrea primarul şi consiliul local. Sau numai blonde.
Sau criterii economice, nu intri în comuna Bănosul dacă nu arăţi că ai 1000 de RON la tine.
Sau criterii de vârstă, în comuna Tinerelul nu intră cei peste 50 de ani că poate mor şi Primăria trebuie să facă actele de deces.
Sau o copie după Mazăre. În Harghita şi Covasna se pune o taxă de 100 de lei pentru toate maşinile înmatriculate în afara celor două judeţe. Absolut naturală în contextul creat. Ba chiar posibilă.
Sunt sigur că protestele ar fi de stradă şi în două zile s-ar găsi o metodă şi taxa ar fi anulată. Dar ele nu apar în cazul lui Mazăre. Primul cetăţean care a plătit taxa ar trebui pe la prânz să dea în judecată Primăria Constanţa. Iar onorabila noastră Justiţie să judece în regim de urgenţă şi vineri s-o declare ilegală. Sau să se sesizeze Avocatul Poporului şi s-o declare neconstituţională. Iar Curtea Constituţională s-o declare neconstituţională şi cu asta basta.
N-o să se întâmple nimic din toate astea. Şi atunci nu cumva ne merităm soarta şi plătim Statului tot felul de prostii doar pentru că reprezentanţii acestuia au chef să vadă dacă le merge să mai spolieze puţin contribuabilul? Şi merge.
Primăria Constanţa a pierdut, cu hotărâre definitivă, un proces, Curtea de Apel Bucureşti a declarat respectiva taxă ilegală. Dar procesul era pentru taxa de anul trecut. Acum e o nouă hotărâre a Primăriei. Deci Mazăre poate s-o ia de la capăt.
Problema nu e taxa în sine. Problema este că e discriminatorie. Pare o chestie minoră. Un primar, de altfel recunoscut ca excentric, pune o taxă aberantă. Dacă s-ar aplica pentru toată lumea ar rămâne doar aberantă. E plină lumea de legi excentrice.
Faptul că e discriminatorie produce un precedent extrem de periculos.
Putem să trecem la discriminarea oficială bazată pe criterii rasiste. În comuna Rasistul din Deal nu intră decât caucazieni. Că aşa vrea primarul şi consiliul local. Sau numai blonde.
Sau criterii economice, nu intri în comuna Bănosul dacă nu arăţi că ai 1000 de RON la tine.
Sau criterii de vârstă, în comuna Tinerelul nu intră cei peste 50 de ani că poate mor şi Primăria trebuie să facă actele de deces.
Sau o copie după Mazăre. În Harghita şi Covasna se pune o taxă de 100 de lei pentru toate maşinile înmatriculate în afara celor două judeţe. Absolut naturală în contextul creat. Ba chiar posibilă.
Sunt sigur că protestele ar fi de stradă şi în două zile s-ar găsi o metodă şi taxa ar fi anulată. Dar ele nu apar în cazul lui Mazăre. Primul cetăţean care a plătit taxa ar trebui pe la prânz să dea în judecată Primăria Constanţa. Iar onorabila noastră Justiţie să judece în regim de urgenţă şi vineri s-o declare ilegală. Sau să se sesizeze Avocatul Poporului şi s-o declare neconstituţională. Iar Curtea Constituţională s-o declare neconstituţională şi cu asta basta.
N-o să se întâmple nimic din toate astea. Şi atunci nu cumva ne merităm soarta şi plătim Statului tot felul de prostii doar pentru că reprezentanţii acestuia au chef să vadă dacă le merge să mai spolieze puţin contribuabilul? Şi merge.
miercuri, 3 iunie 2009
Nişte înmulţiri
Toţi salariaţii statului se vor încadra în trei grile, pentru cea din urmă nivelul mediu este de 3.8 salarii minime pe economie, pentru cei cu studii medii. Să zicem că media generală este de 6 salarii minime. Ea este mai mare, dar treacă de la mine. Adică un salariu brut de 3600 de lei.
Numărul de bugetari este de 1.5 milioane. Un fleac. 12 x 3600 x 1500000 = 64.800.000.000 adică aproape 65 de miliarde RON. Totalul cheltuielile cu personalul din Bugetul pe 2008 este de 43.3 miliarde.
Să presupunem o creştere a cheltuielilor Statului cu personalul de 10 procente pe an. E exagerat, dar mai treacă încă o dată de la mine.
Să vedem în câţi ani ajungem să creştem de la 43.3 miliarde la 64.8 cu o creştere de 10 procente pe an. E cu logaritmi aşa că vă dau răspunsul direct, aproximativ 4.5 ani. La o creştere de 5 procente timpul este de 8.5 de ani.
Să repetăm premizele.
1. Am scăzut media salariului brut globală, ea este sigur mai mare.
2. N-am crescut salariul minim.
3. Am presupus o creştere a cheltuielilor cu personalul de 10 procente pe an.
4. N-am ţinut cont de criză.
5. N-am pus sporurile, al 13-lea salariu şi bonurile de masă sau vacanţă.
Au ieşit 4.5 ani. Trebuie să fii absolut lipsit de orice simţ al realităţii ca să crezi că ipotezele mele sunt corecte, ele sunt în favoarea Guvernului. Cum să stea salariul minim 4 ani fix. Planul, uitat de guvernanţi, era să crească salariul minim la 730 de RON în 2009. Absolut imposibil.
Există următoarele soluţii:
1. Dat, pe loc, afară o treime din angajaţii Statului, o jumătate de milion, şi aplicarea cu cifrele actuale.
2. Coborârea mediei generale de la 6 salarii minime la 4 salarii minime. Media la grupa a treia o să fie 2.6 în loc de 3.8. Cu scăderea tuturor celorlalte salarii în mod corespunzător dar păstrarea schemei.
3. Tipărirea de bani. Nu ştiu dacă ne lasă FMI. Adio monedă Euro. Adio nivel de trai. Toţi cei cu credite în Euro sunt pierduţi. De fapt toţi suntem pierduţi.
4. Tăierea altor cheltuieli şi acoperirea salariilor.
5. O combinaţie a celor patru.
6. Se amână punerea în practică.
Cum eu m-am plictisit să comentez giumbuşlucurile financiare făcute de Pogea vă las pe voi.
PS Ca să vedeţi "realismul" legii, pentru un profesor, gradul II, cu 10 ani vechime salariul brut este de 3900 RON. Un salariul net de cam 2500-2600 lei. Cam dublu faţă de cel actual.
Numărul de bugetari este de 1.5 milioane. Un fleac. 12 x 3600 x 1500000 = 64.800.000.000 adică aproape 65 de miliarde RON. Totalul cheltuielile cu personalul din Bugetul pe 2008 este de 43.3 miliarde.
Să presupunem o creştere a cheltuielilor Statului cu personalul de 10 procente pe an. E exagerat, dar mai treacă încă o dată de la mine.
Să vedem în câţi ani ajungem să creştem de la 43.3 miliarde la 64.8 cu o creştere de 10 procente pe an. E cu logaritmi aşa că vă dau răspunsul direct, aproximativ 4.5 ani. La o creştere de 5 procente timpul este de 8.5 de ani.
Să repetăm premizele.
1. Am scăzut media salariului brut globală, ea este sigur mai mare.
2. N-am crescut salariul minim.
3. Am presupus o creştere a cheltuielilor cu personalul de 10 procente pe an.
4. N-am ţinut cont de criză.
5. N-am pus sporurile, al 13-lea salariu şi bonurile de masă sau vacanţă.
Au ieşit 4.5 ani. Trebuie să fii absolut lipsit de orice simţ al realităţii ca să crezi că ipotezele mele sunt corecte, ele sunt în favoarea Guvernului. Cum să stea salariul minim 4 ani fix. Planul, uitat de guvernanţi, era să crească salariul minim la 730 de RON în 2009. Absolut imposibil.
Există următoarele soluţii:
1. Dat, pe loc, afară o treime din angajaţii Statului, o jumătate de milion, şi aplicarea cu cifrele actuale.
2. Coborârea mediei generale de la 6 salarii minime la 4 salarii minime. Media la grupa a treia o să fie 2.6 în loc de 3.8. Cu scăderea tuturor celorlalte salarii în mod corespunzător dar păstrarea schemei.
3. Tipărirea de bani. Nu ştiu dacă ne lasă FMI. Adio monedă Euro. Adio nivel de trai. Toţi cei cu credite în Euro sunt pierduţi. De fapt toţi suntem pierduţi.
4. Tăierea altor cheltuieli şi acoperirea salariilor.
5. O combinaţie a celor patru.
6. Se amână punerea în practică.
Cum eu m-am plictisit să comentez giumbuşlucurile financiare făcute de Pogea vă las pe voi.
PS Ca să vedeţi "realismul" legii, pentru un profesor, gradul II, cu 10 ani vechime salariul brut este de 3900 RON. Un salariul net de cam 2500-2600 lei. Cam dublu faţă de cel actual.
marți, 2 iunie 2009
Prima victorie a DNA
DNA a reuşit prima victorie. Această victorie chiar a avut efecte în societate. E adevărat, minore, dar acestea chiar există. Şi sunt exemplul grăitor al faptului că lupta anticorupţie dă rezultate şi că actualele ierarhii din societatea românească sunt artificiale.
Ierarhiile sunt artificiale în toate domeniile. Renumitele pomeni electorale, că tot se apropie alegerile, sunt cele care, la fiecare alegeri, perturbă rezultatele. O arestare viguroasă a celor care împart găleţi, porci, mici, telefoane şi ce mai împart ei ar schimba rezultatul algerilor. De ce nu se merge la vot? Pentru că rezultatele sunt false. Mai ales acum când la vot vin 20 de procente.
Arestarea celor care falsifică licitaţiile ar scoate din anonimat firme mai eficiente, mai ieftine şi care nu ar prelungi indefinit realizarea unei lucrări. Să-mi aduc aminte de Bechtel care nici măcar nu a avut licitaţie? De Petrom? De Sterling? Sau de contractul confidenţial cu Gazprom?
Un val de arestări în rândul funcţionarilor publici ar mai scurta cozile interminabile. Unui mort din aprilie 2008 o să i se închidă PFA-ul cam în mai 2010 conform estimărilor funcţionăreşti, nu s-a dat şpagă. S-au pierdut actele, a fost pus să plătească penalizări printr-o scrisoare pe numele lui, recomandată, la 12 luni de la deces. Deşi la Circa Financiară a fost anunţat decesul în 2 săptămâni.
"Ţepele" de care vorbea, pe atunci candidatul, Traian Băsescu trebuiau după 5 ani să-şi facă efectul. Aş fi spus până duminică seara că nu s-a schimbat nimic. Dar nu e aşa.
Unirea Urziceni este prima beneficiară a luptei anticorupţie. Blocarea arbitrilor a adus schimbări majore în campionatului naţional. Dacă ne uităm la rezultatele din ultimele etape vedem tot felul de rezultate surprinzătoare. De ce oare? Vedem cum "granzii" bucureşteni se prăbuşesc. Cum "echipele fanion" se târâie prin campionat. Cum fair play-ul, munca, valoarea şi nu numele, gura bogată şi banii triumfă. Păcat că numai în fotbal. În doar două luni. Ca dovadă a faptului că nu există voinţă, nu că nu se poate.
Ierarhiile sunt artificiale în toate domeniile. Renumitele pomeni electorale, că tot se apropie alegerile, sunt cele care, la fiecare alegeri, perturbă rezultatele. O arestare viguroasă a celor care împart găleţi, porci, mici, telefoane şi ce mai împart ei ar schimba rezultatul algerilor. De ce nu se merge la vot? Pentru că rezultatele sunt false. Mai ales acum când la vot vin 20 de procente.
Arestarea celor care falsifică licitaţiile ar scoate din anonimat firme mai eficiente, mai ieftine şi care nu ar prelungi indefinit realizarea unei lucrări. Să-mi aduc aminte de Bechtel care nici măcar nu a avut licitaţie? De Petrom? De Sterling? Sau de contractul confidenţial cu Gazprom?
Un val de arestări în rândul funcţionarilor publici ar mai scurta cozile interminabile. Unui mort din aprilie 2008 o să i se închidă PFA-ul cam în mai 2010 conform estimărilor funcţionăreşti, nu s-a dat şpagă. S-au pierdut actele, a fost pus să plătească penalizări printr-o scrisoare pe numele lui, recomandată, la 12 luni de la deces. Deşi la Circa Financiară a fost anunţat decesul în 2 săptămâni.
"Ţepele" de care vorbea, pe atunci candidatul, Traian Băsescu trebuiau după 5 ani să-şi facă efectul. Aş fi spus până duminică seara că nu s-a schimbat nimic. Dar nu e aşa.
Unirea Urziceni este prima beneficiară a luptei anticorupţie. Blocarea arbitrilor a adus schimbări majore în campionatului naţional. Dacă ne uităm la rezultatele din ultimele etape vedem tot felul de rezultate surprinzătoare. De ce oare? Vedem cum "granzii" bucureşteni se prăbuşesc. Cum "echipele fanion" se târâie prin campionat. Cum fair play-ul, munca, valoarea şi nu numele, gura bogată şi banii triumfă. Păcat că numai în fotbal. În doar două luni. Ca dovadă a faptului că nu există voinţă, nu că nu se poate.
luni, 1 iunie 2009
Fotoreportaj: Campanie şi copii de grădiniţă
Sâmbătă, copiii de grădiniţă de prin Drumul Taberei au fost momiţi în Parcul Moghioroş cu un concurs de desene pe asfalt. Cică organizat de Primărie. S-a dat vestea prin grădiniţe şi bineînţeles că a avut succes.
Pe o vreme urâtă, la ora 10, odraslele cartierului, cu părinţii de mână, s-au prezentat la datorie.
Surpriză! Toată adunarea s-a pomenit la un miting electoral PNL. Baloane şi tot tacâmul. Nu poţi să iei din mâna unui copil de 5 ani un balon.
Să spunem că acţiunea a fost coordonată de inspectorul responsabil cu grădiniţele din Sectorul 6, doamna Conona Petrescu. Cariera politică a susnumitei inspectoare e lungă şi încâlcită, acum se preumblă prin grădina penelistă, nu ştiu dacă e şi membru de partid. Iată personajul în toată măreţia sa.
Organizarea manifestării nu a lăsat de dorit, a lipsit cu desăvârşire, bieţii copii au fost puşi să deseneze, cu creta proprie, printre picioarele trecătorilor.
Apoi a urmat atacul PNL coordonat de inspectoarea în cauză.
Relaţia dintre militanţii, ce-mi place termenul, PNL şi inspectoare o avem mai jos.
Copiilor nu li s-a oferit nimic, nici măcar o diplomă de participare, un copil de 5 ani participă la asemenea adunări pentru simplul motiv că o să fie cumva răsplătit. Concursul a fost câştigat de o grădiniţă la care majoritatea desenelor au fost făcute de educatoare. Juriul a fost compus din aceeaşi inspectoare. Primită cu aplauze de câştigători.
În afară de concluzii mai e de spus că pentru PNL spaţiul verde e locul, conspirativ, de organizare a manifestărilor.
Ca să sintetizăm. Prin informaţii false, de care nici directorii de grădiniţe nu ştiau că sunt false, inspectoarea Conona Petrescu a adus copiii în parc la un pseudoconcurs de desene pe asfalt transformat în manifestare de campanie PNL. O să se spună că e o simplă coincidenţă, nu e adevărat.
1. A permis membrilor PNL să intre în spaţiul în care erau copiii.
2. A permis împărţirea de materiale de campanie (fluiere, baloane, etc.) copiilor.
3. A avut relaţii foarte cordiale cu militanţii PNL. Chiar i-a coordonat.
4. A neglijat organizarea evenimentului.
5. A minţit în legătură cu organizatorii.
Mai e ceva de spus? Da, că asemenea acţiuni aduc deservicii (sau deserviciuri că e la modă în PNL) partidului în cauză. Că e ruşinoasă, cinică şi nesimţită folosirea copiilor în campanie, mai ales prin înşelarea educatoarelor şi părinţilor. Ruşine!
PS Pozele sunt făcute de furnizor. S-au evitat, pe cât posibil, feţele copiilor.
Pe o vreme urâtă, la ora 10, odraslele cartierului, cu părinţii de mână, s-au prezentat la datorie.
Surpriză! Toată adunarea s-a pomenit la un miting electoral PNL. Baloane şi tot tacâmul. Nu poţi să iei din mâna unui copil de 5 ani un balon.
Să spunem că acţiunea a fost coordonată de inspectorul responsabil cu grădiniţele din Sectorul 6, doamna Conona Petrescu. Cariera politică a susnumitei inspectoare e lungă şi încâlcită, acum se preumblă prin grădina penelistă, nu ştiu dacă e şi membru de partid. Iată personajul în toată măreţia sa.
Organizarea manifestării nu a lăsat de dorit, a lipsit cu desăvârşire, bieţii copii au fost puşi să deseneze, cu creta proprie, printre picioarele trecătorilor.
Apoi a urmat atacul PNL coordonat de inspectoarea în cauză.
Relaţia dintre militanţii, ce-mi place termenul, PNL şi inspectoare o avem mai jos.
Copiilor nu li s-a oferit nimic, nici măcar o diplomă de participare, un copil de 5 ani participă la asemenea adunări pentru simplul motiv că o să fie cumva răsplătit. Concursul a fost câştigat de o grădiniţă la care majoritatea desenelor au fost făcute de educatoare. Juriul a fost compus din aceeaşi inspectoare. Primită cu aplauze de câştigători.
În afară de concluzii mai e de spus că pentru PNL spaţiul verde e locul, conspirativ, de organizare a manifestărilor.
Ca să sintetizăm. Prin informaţii false, de care nici directorii de grădiniţe nu ştiau că sunt false, inspectoarea Conona Petrescu a adus copiii în parc la un pseudoconcurs de desene pe asfalt transformat în manifestare de campanie PNL. O să se spună că e o simplă coincidenţă, nu e adevărat.
1. A permis membrilor PNL să intre în spaţiul în care erau copiii.
2. A permis împărţirea de materiale de campanie (fluiere, baloane, etc.) copiilor.
3. A avut relaţii foarte cordiale cu militanţii PNL. Chiar i-a coordonat.
4. A neglijat organizarea evenimentului.
5. A minţit în legătură cu organizatorii.
Mai e ceva de spus? Da, că asemenea acţiuni aduc deservicii (sau deserviciuri că e la modă în PNL) partidului în cauză. Că e ruşinoasă, cinică şi nesimţită folosirea copiilor în campanie, mai ales prin înşelarea educatoarelor şi părinţilor. Ruşine!
PS Pozele sunt făcute de furnizor. S-au evitat, pe cât posibil, feţele copiilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
