Energia este motorul economiei. Aşa a fost şi în timpul Imperiului Roman, aşa e şi azi, aşa o să fie totdeauna. Fără energie nu se produce nimic şi nu se produce niciun schimb economic,
Energia nu este creată, nici capitalul nici munca nu crează energie. Asta e o lege a termodinamicii, prima. Economia funcţionează folosind energia pe care o avem pentru a exploata energia stocată, petrol sau cărbune, a folosi fluxurile de energie naturale, vânt, energie solară, maree, şi a transforma un tip de energie în alta (producţia de bunuri şi servicii).
A doua lege a termodinamicii ne spune că pe tot parcursul economic energia este folosită cu randamente mici. Cea mai mare parte a energiei pe care o folosim este irosită, în general sub formă de căldură.
Nu orice resursă energetică are aceeaşi valoare economică. Petrolul este, în medie, de două ori mai eficient economic decât cărbunele. Petrolul este mai uşor de extras, mai uşor de folosit, este folosit cu un randament mai mare, este mai uşor transportabil decât cărbunele. Lemnul este o sursă de energie mai puţin valoroasă economic decât cărbunele. Orice tip de energie are o calitate intrinsecă diferită.
Energiile regenerabile sunt calitativ diferite, sunt inepuizabile. Planeta Pământ nu este un sistem închis, Soarele a asigurat şi asigură un flux continuu de energie gratis. 1000 de unităţi de energie solară s-au transformat, când au existat condiţiile naturale, în 4 unităţi de energie stocate în cărbune care azi se transformă într-o singură unitate de energie electrică. Un randament de 0,1 procente şi o perioadă de milioane de ani.
Pentru rolul energiei în economie aveţi un articol aici. Un subiect de gândire aparent apolitic.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Numărul optim de parlamentari dintr-o ţară nu e o chestie simplă. Presupune un echilibru între o multitudine de factori. Scăderea cheltuielilor tinde să reducă numărul.
Dar un Parlament are un scop şi acela este de a reprezenta interesele poporului.
Un număr prea mare de parlamentari conduce la un număr prea mare de legi care tind să blocheze economia, perfect adevărat, dă impresia de corupţie, perfect adevărat, are costuri mari, perfect adevărat. Deci un număr prea mare de parlamentari e păgubos. Dar un număr prea mic poate conduce la derapaje de la procesul democratic. E evident că un Parlament de 9 oameni este o aberaţie.
Să presupunem acum că ne punem problema reprezentativităţii. Când faci o Constituţie trebuie plecat de la ideea că o faci în aşa fel că ea este reprezentativă indiferent de opţiunile electoratului şi că este respectată separaţia puterilor în Stat. Trebuiesc prinse în Parlament interesele financiare, minorităţile, indicele Gini de distribuţie a bogăţiei, densitatea populaţiei, numărul de limbi vorbite. Pentru o mai bună reprezentativitate este necesar un număr mai mare de parlamentari.
Plecând de la aceste două direcţii contradictorii există un optim care aduce echilibrul între cele două direcţii.
Pentru că am tot aşteptat un răspuns la întrebarea de ce 300 de parlamentari? Unul raţional nu de genul "să-i belim că sug sângele poporului" am căutat singur şi am găsit.
Sever Voinescu ne spune că trebuie să fie de ordinul rădăcinii cubice din populaţie. Cam 281. Cât de reprezentativ este un Parlament de 281 de persoane?
Avem aici un articol ştiinţific care a studiat reprezentativitatea Parlamentelor din 110 ţări şi a dezvoltat o teorie ştiinţifică pentru găsirea echilibrului între cele două direcţii.
Proporţionalitatea este cu rădăcina pătratică din populaţie.
Articolul e ştiinţific nu are conotaţii politice. La pagina 46 avem valorile calculate pentru suficiente ţări. Pentru România este 349. Preşedintele Băsescu are dreptate când cere reducerea numărului de parlamentari dar a greşit numărul.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Ziua de ieri este începutul sfârşitului. Deficitul bugetar "respectat" de fostul şi actualul Guvern este o minciună sinistră cu care ne mai amăgim până la alegeri. Sau încercăm să amăgim FMI.
Deficitul bugetar nu a fost respectat, n-a fost returnat TVA, nu s-au plătit subvenţii, facturi, nu s-au plătit salarii, s-au modificat regulile pentru subvenţiile în agricultură pentru eliminarea acestora din diferite motive puerile sau aberante.
Respectarea acordului cu FMI este pur şi simplu o minciună, nu suntem în stare să respectăm condiţiile. Traian Băsescu a fost pus ieri în poziţia ingrată, şi penibilă, de a rezolva o problemă pe care nu poate s-o rezolve. Şi nici nu e treaba lui.
În calitatea de Preşedinte "jucător" acum trage ponoasele. A devenit responsabil de tumbele economice ale lui Boc. Au fost găsiţi bani, cine ştie de unde sau de la cine sunt luaţi.
Realitatea începe să apară. Criza socială e la început. Guvernul Boc nu poate să păstreze aparenţele. Nici în faţa FMI, nici în faţa societăţii.
Cine sunt victimele acestei metode de "respectare" a acordului? Producătorii agricoli, firmele private, exact cei care nu trebuiau atinşi, cei care încă mai produc bunuri şi servicii. Guvernul Tăriceanu a început dezastrul iar Guvernul Boc l-a definitivat prin nonacţiune.
Realitatea este că avem nevoie de banii de la FMI dar nu-i merităm. Dacă-i luăm nu facem altceva decât să amânăm dezastrul. Dacă nu-i luăm avem criza înainte de alegeri.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
"Trebuie sa iesim din demagogia ca "presedintele trebuie sa uite de partidul din care a venit". Sigur, poti sa-i ceri neutralitate, e presedintele tuturor romanilor, dar in niciun caz nu-i poti sa-i ceri sa uite de partidul din care a facut parte, acolo unde are prieteni, are amici, pe unii i-a cununat, pe altii i-a nasit. Nu este posibil, este neomenesc."- Traian Băsescu
Cam aşa judecă şi procurorii, şi judecătorii, şi angajaţii Statului din diferite structuri, şi serviciile secrete. Unde e noţiunea de egalitate în faţa legii? De obiectivitate?
Despre ce reformă a Statului vorbeşte Traian Băsescu? Finul meu e mai breaz ca finul tău? Nu spun că restul sunt mai buni, nici pe departe, dar Traian Băsescu să nu mai folosească vorbe mari.
Nu e nimic neomenesc să-i spui finului, amicului sau rudei tale apropiate "Bă, nu eşti bun pentru asta!", mai ales dacă ai răspunderea unei ţări.
Ce e aia neutralitate? E exact ceea ce nu se petrece, ai mei sunt mai buni decât restul. Hai să-mi păstrez Primul Ministru cu care sunt amic ce dacă restul au majoritate. Şi vine şi bau-bau de la FMI şi n-o să aveţi salarii şi pensii.
Ce e aia interes naţional? Ce e aia trădare? Cuvinte mari spuse iresponsabil. Până în acest moment nimeni nu a încălcat Constituţia, totul e legal.
Campania electorală nu te scuteşte de responsabilitate, nu e o epocă în care oricine poate spune orice. Şi cu atât mai mult un Preşedinte în funcţie.
Un Preşedinte nu are voie să aibă sentimente, trebuie să fie neomenesc, raţional, asta e fişa postului. Nu există rudă, partid, fin, naş, copil. Nu există aşa ceva. Pentru un Preşedinte în funcţie.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Domnul Bogdan Glăvan, profesor de economie, face o analiză economică a fenomenului moaştelor din România.
"Am văzut astăzi cu ochii mei aglomeraţia de pe Dealul Mitropoliei. Cu ochi de economist, vreau să zic, şi mă grăbesc să vă transmit impresii.
Avem de-a face clar cu o problemă economică. Ori de câte ori cantitatea cerută depăşeşte cantitatea oferită, apare îmbulzeala. Nici nu este de mirare, acolo unde preţul este zero, aşa cum este în cazul moaştelor. Conform manualului de economie, pe termen scurt, există două soluţii: 1. Soluţia “de piaţă”, presupune creşterea preţului, astfel încât accesul la bunul respectiv să fie restricţionat strict la cei care doresc să plătească pentru a-l avea. În cazul nostru, ar trebui pus un preţ pe vizitarea moaştelor 2. Soluţia „administrativă”, presupune raţionalizarea consumului, după principiul „să se dea câte una ca să ajungă la fiecare”. Concret, în ceea ce priveşte moaştele, raţionalizarea poate lua una din următoarele forme: • limitarea timpului de vizitare (maxim două închinăciuni per capita) • limitarea celor care le pot vizita (interzis minorilor şi celor peste 99 de ani; un singur membru de familie; interzis celor fără studii teologice; acces nelimitat din doi în doi ani – în anii cu soţ, femeile, în anii fără soţ, bărbaţii ş.a.m.d.) • descurajarea cererii prin stabilirea diferenţiată a impozitului pe venit în funcţie de frecvenţa cu care indivizii vizitează moaştele, etc.
Pe termen lung, echilibrarea pieţei se poate realiza doar prin creşterea producţiei. Propun astfel să fie luate în calcul, următoarele măsuri care ar duce la creşterea cantităţii oferite de moaşte: extinderea perioadei de vizitare a moaştelor la durata întregului an, inventarea unor moaşte noi (nu vi se pare că, vorba aia, în secolul cunoaşterii, religia e un domeniu în care inovaţia are de suferit?), liberalizarea importului de moaşte (să nu uităm că globalizarea este benefică!) – organ decizional: Biserica
Dincolo de dezechilibrul persistent, care trebuie eliminat cumva spre binele societăţii, analiza mai atentă arată câteva detalii interesante. Astfel, ca vag element de asemănare cu pieţele mature, avem investitori instituţionali – politicienii – care se detaşează de restul poporului prin faptul că vizitează moaştele în mod profesionist, pe baza unui atent calcul cost-beneficiu al cărui rezultat variază, desigur, în funcţie de faza ciclului… electoral. Marea parte a cererii este formată însă din investitori simpli, motivaţi în acţiunea lor nu de o analiză economică serioasă, ci de simple preferinţe subiective. Acţiunea lor se caracterizează prin lipsa constituirii unui portofoliu şi comportament de turmă. Ca atare, lipsa de sofisticare a investitorilor şi eşecul de coordonare constituie elemente care definesc foarte bine eşecul pieţei în alocarea eficientă a moaştelor. Este important astfel ca statul să intervină mai activ în acest domeniu – religia şi Biserica – pentru internalizarea externalităţilor şi stabilizarea pieţei.
Aceste observaţii îşi propun doar să aducă în discuţie un subiect puţin abordat în literatură. Concluziile prezentate mai necesită verificare şi aştept cu nerăbdare rezultale cercetărilor viitoare."
Am să încerc să vorbesc în această campanie doar despre manipulare, nesimţire, false soluţii, minciună şi derapaje antidemocratice. Ăsta e cadrul general. Cel din Cartea Junglei. Noi trebuie să alegem, ca de obicei, răul cel mai mic. Raţional, fără sentimente.
Indiferent de cine câştigă anul 2010 o să fie îngrozitor. Orice promisiune e o minciună. Indiferent de la cine vine. Menţinerea cursului de schimb e iluzorie.
Pentru a menţine pacea socială e nevoie ca Prim Ministru de un om care să inspire încredere. N-am spus să fie de încredere, e o diferenţă. E nevoie de un negociator pentru că altfel o să se ajungă la derapaje sociale. Oricum o să se ajungă în stradă şi soluţia este un Guvern asumat politic. Nu un Guvern de uniune naţională sau de tehnicieni, este cea mai proastă idee.
Dacă un Guvern de uniune naţională se prăbuşeşte sub presiunea străzii suntem la cheremul unui om, viitorul preşedinte. Dacă un Guvern de tehnicieni ratează o luăm de la capăt şi nimeni nu-i responsabil din punct de vedere politic, nu cred că mai avem timp de experimente. Ce spuneam pe 10 decembrie 2008 despre opţiunile lui Traian Băsescu?
"Să permită coaliţia PDL cu PSD, cu oferte rezonabile pentru PSD, şi să se spele pe mâini.
Dacă Guvernul minoritar, oricare ar fi el, trece prin Parlament şi-şi rupe gâtul în faţa crizei şi/sau opoziţiei prea puternice există varianta celuilalt partid mare. Dacă aprobă marea coaliţie şi aceasta ratează, din cauza crizei sau lipsei de coeziune, nu mai avem nicio şansă.
Nimeni nu ştie ce o să vină peste noi dar e mai bine, părerea mea, să avem două şanse în loc de una la trecutul punţii. Şi ar fi ceva mai moral."
Suntem la aproape un an şi deja lucrurile stau şi mai rău, atunci Traian Băsescu s-a spălat pe mâini. Sper să nu repetăm greşeala. Nu ştiu dacă economic ne permitem alegeri anticipate, adică încă 3 luni de degringoladă. Părerea mea e că nu.
Victoria oricărui candidat este foarte probabil să fie o victorie a la Pyrrus, ca şi sfârşitul personajului.
Şi nu totul se rezumă la aceste alegeri. Priviţi ce spun elevii despre un Profesor şi ce răspunde acesta. În competiţia pentru Premiile în educaţie 2009. Nu seamănă deloc.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Remus Cernea a fost validat în postura de candidat la alegerile prezidenţiale. Fiecare are şansa lui. Strângerea semnăturilor este pentru mine un semn de sănătate democratică. Nu pot decât să-i urez succes.
În 988 Vladimir I a adoptat pentru Rusia Kieviană religia Imperiului Roman de Răsărit, ortodoxia. În 1448 Biserica Rusă devine independentă de Patriarhul Constantinopolelui. După căderea Constantinopolelui în 1453 Ivan al III-lea, căsătorit cu Sophia Paleologu, nepoată a ultimului împărat bizantin, proclamă Moscova ca A Treia Romă, moştenitoarea oficială a Imperiului Roman de Răsărit. De aici denumirea de Ţar (Cezar) pentru conducătorii Imperiului Rus.
În vremea asta Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, se proclamă la rândul lui Cezar al Romanilor, Kayser-i Rum. Şi Soliman Magnificul s-a considerat Împărat al Romei. De menţionat rămâne faptul că Ţara Sfântă şi Ierusalismul sunt sub dominaţia Imperiului Otoman. Importanţa Ierusalimului pentru cele trei mari religii monoteiste nu mai trebuie amintită.
Ierusalimul a intrat sub dominaţie arabă în 638. Trecem peste Cruciade şi ajungem în 1517 când intră sub tutela Imperiului Otoman.
Războaiele ruso-otomane încep în secolul XVI. Un punct care priveşte România este Tratatul de Pace de la Kuciuk-Kainargi din 1774 când, printre multe altele, Imperiul Ţarist primeşte dreptul de proteja creştinii ortodocşi din Imperiul Otoman, cu referire la Principatele Danubiene, Valahia şi Moldova. Pentru creştinii catolici din Imperiul Otoman protectoare era Franţa din 1740. Reglementările privind drepturile de pelerinaj la Ierusalim erau reglementate foarte strict şi clar de către imperiul Otoman din 1757.
Influenţa pelerinilor ortodocşi asupra Locurilor Sfinte creşte continuu în detrimentul celei catolice. În 1852 conflictul devine deschis. "Totuşi, pentru câţiva ani, călugării catolici şi cei ortodocşi şi-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii naşterii Domnului din Betleem şi asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cele două părţi au făcut cereri pe care sultanul nu avea cum să le satisfacă simultan. În 1853, sultanul a dat satisfacţie francezilor, în ciuda protestelor vehemente ale călugărilor ortodocşi."
Ţarul Nicolae I trece la represalii şi începe Războiul Crimeii. Imperiul Ţarist intră în Moldova şi Valahia ca apărător al ortodoxiei având ca pretext problema pelerinajelor de la Ierusalim. Anglia şi Franţa dau un ultimatum privind retragerea din Principate, neglijat de Rusia. Cele două puteri intră în război. Rusia pierde războiul şi prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 privilegiile Rusiei asupra Principatelor sunt transferate Marilor Puteri.
Principatele, deşi rămase sub suzeranitate otomană, primesc dreptul de a organiza adunări ad-hoc şi Moldova primeşte controlul asupra Gurilor Dunării. Populaţia Principatelor se pronunţă pentru unire. Apărarea drepturilor ortodocşilor din Imperiul Otoman revine Franţei.
Cele două Divanuri, folosindu-se de scăparea juridică a faptului că nu era stipulat ca domnitorul să nu fie acelaşi, îl aleg de două ori pe Alexandru Ioan Cuza. Era stipulat să fie aleşi doi domnitori dar nu era precizat să fie două persoane diferite. Aşa are loc Unirea Mică.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
G=1/(m+1)+(2f-T)/Tm(m+1) unde: G - indicele de guvernabilitate; m - numărul de partide care dacă ies din coaliţie se pierde majoritatea; f - numărul de locuri din Parlament ale coaliţiei; T - numărul total de locuri din Parlament.
Rezultate 2008 PDL - 166 PSD - 163 PNL - 93 UDMR - 31 Min. - 18 Majoritatea este de 236.
m=2, f=297 T=471 (doar ieşirea PNL sau PSD conduc la pierderea majorităţii) G=0.377
Să încercăm o coaliţie cu PDL. Ieşim din absurdul unei noi alianţe cu PSD. Mai rămâne PNL ceea ce e greu de crezut. Sau varianta UDMR+Minorităţi+racolări. Ultima pare mai probabilă. În acest caz m=3, G=0.25 ceea ce ne spune că în cazul unui astfel de Guvern indicele de guvernabilitate scade brusc. Adică o trecere a Guvernului Croitoru n-o să ofere o stabilitate guvernamentală.
Petrecerea continuă.
Matematic cu cât este G mai mare cu atât mai bine dar asta nu e suficient. Mai este un indice, de reprezentativitate, despre el altă dată. Ăla explică poziţia UDMR şi a minorităţilor în aceste zile. Cu legătură directă cu referendumul.
Pare că eventualul Guvern Croitoru nu are şanse de a găsi o majoritate. În lumea civilizată dacă după negocieri nu ai majoritate nu te duci înainte bazându-te pe trădare. De fapt la asta este împins, sau chiar el vrea, domnul Croitoru. La acceptarea unei eventuale treceri prin Parlament, ăsta e sloganul PDL, că se vede la vot, cu ajutorul trădătorilor şi a lichelelor.
Lichelismul este plaga clasei politice. Şi e la fel de lichea cel care se foloseşte de altă lichea. Nu există diferenţe în privinţa moralităţii.
PDL-ul cumpără parlamentari care dintr-o dată devin buni deşi ieri erau răi. Hrebenciuc este mai rău decât SIDA dar a fost susţinătorul Guvernului Boc. A pus din greu umărul la visul Preşedintelui Băsescu acum transformat în coşmar al României.
PNL-ul răcnea împotriva "monstruoasei coaliţii" acum o lună. Acum e aliat cu jumătate din ea. E unit în cuget şi-n simţiri cu PSD de ţelul alungării "dictatorului".
PSD-ul e la putere în orice condiţii, cade în picioare indiferent de alianţe, Ion Iliescu conduce ostilităţile şi le conduce mai bine decât tot restul "clasei politice". După 20 de ani Partidul Comunist şi Securitatea sunt pe poziţii, neclintite.
Autocraţia electorală despre care vorbeam n-o să fie schimbată atâta vreme cât foşti comunişti şi securişti notorii fac şi desfac în politica de pe murdarul râu Dâmboviţa.
Peste două luni o să avem o nouă coaliţie de lichele. Doar Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara o să ne scoată din fundătura istorică în care suntem. Aplicat de natură. Şi s-ar putea nici aşa să nu reuşim dacă mă uit la "tânăra generaţie" de politicieni.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
A venit toamna, păsările călătoare şi-au luat zborul spre ţările calde. Parfumul gutuilor umple cămările. Ce altceva putea să facă parfumul gutuilor? Tractoarele şi combinele duduie, economia nu, pe ogoare, executând lucrări specifice, aratul, grăpatul; (pauză de respiraţie) tocmai a venit subvenţia pentru motorină.
Toamna se numără boboci. Nu lipseşte un i, lipsesc bobocii. Mustul a dat fiert în ca şi clasa politică. Mai avem puţin şi dăm şi noi. Pogea încă numără bani. Găseşti parale-n drum şi tot trebuie să le numeri.
Azi s-a ivit soarele din perdeaua groasă de nori. Odată cu el Nea Nelu. Geoană şi Băse s-au folosit de prilej şi s-au înscris la bec. Aş da-o niţel în simbolistică dar nu se face.
La nunţi băieţi şi fete tropotesc în ritmul dulcelui cântec românesc. Alaiuri pestriţe umplu curtea Biroului Electoral Central. Se pregăteşte România cu viitorul gospodar (gaspadin - limba rusă, n-am chirilice) să se ia spre buna guvernare.
Fete cu cosiţe blonde îmi trimit scrisori în care spun că satul nostru, Drumul Taberei, are metrou, are spital, s-a amenajat Parcul Drumul Taberei şi Lacul Morii, ce sat frumos avem. Ca şi cosiţele, "realizările" sunt doar pentru campanie.
Nu pot încheia fără câteva vorbe de duh ale poporului nemuritor.
"Cine caută pe dracu' întotdeauna îl găseşte. Cine cheltuie peste ce câştigă n-are-n casă mămăligă. Obiceiurile cele nouă fac risipa ţărilor şi pieirea domnilor. Când ai vreo grabă atuncea se sperie calul. La Dumnezeu şi-n Ţara Românească toate sunt cu putinţă."
Proverbe româneşti din "Apa trece, pietrele rămân" -BPT, 1966
Dacă mai apuc următorul anotimp, iarna, vă mai scriu. Aşa se lasă campania peste câmpurile şi căsuţele noastre, ca vălătucii de nori peste dealuri.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”
Sunt 7728 de pensionari superspeciali, primele 7 categorii, alţi 138175 speciali, în total 145903. Am considerat corecte numărul de pensionari şi media pentru fiecare grupă. Media mea a ieşit 1712,1 RON pe lună aşa că nu cred că există diferenţe semnificative. Tabelul e de la Khris.
Pensionarii superspeciali
Total 46767778 RON pe lună Anual 561213336 RON Media 6051.7 RON
Pensionarii speciali
Total 203046004 RON pe lună Anual 2436552048 RON Media 1469.5 RON
Global
Total 249813782 RON pe lună Anual 2997765384 RON Media 1712 RON
Deci dacă aducem cei 7728 de pensionari superspeciali la nivelul actual al celor speciali se obţine anual o economie de 400 de milioane RON. Nu cred că aceştia pot să scadă sub această medie pentru că în general au avut salarii mari întreaga perioadă. Să zicem că se aduce media pensionarilor speciali la o sumă de aproximativ 900 RON. Sunt foarte mulţi ofiţeri care au avut salarii mari. Se obţine o reducere de 950 de milioane RON, în total 1.350 milioane RON, cam 315 milioane Euro, anual.
Deci, dacă se aplică principiul contributivităţii, la toată lumea, inclusiv la Ministerul Apărării şi la Ministerul de Interne, să nu ne aberăm cu salariile parlamentarilor şi alte demagogii, deci, la toată lumea, se face o economie de 315 milioane Euro.
Deficitul bugetului de pensii este anual de cam 1 miliard de Euro.
Aplicarea principiului contributivităţii este absolut necesară, din motive economice, şi eu sunt total de acord. Numai că nu este din păcate suficientă.
Nu ştiu legal cât sunt de posibile aceste scăderi cu 75 de procente la superspeciali şi cu cam 38 de procente la speciali. Şi oricum am exagerat cu scăderile.
Iresponsabilitatea Guvernului Tăriceanu sprijinit de PSD care au propus creşterea pensiilor, a lui Traian Băsescu care a promulgat fără să mai trimită încă o dată în Parlament şi să se exonereze de orice vină, ne-a adus într-o situaţie imposibilă. La această degringoladă au contribuit toate Guvernele care au dat pensii speciale. Tăriceanu şi PSD doar au dat lovitura de graţie.
Guvernul Boc este responsabil că nu a luat aceste măsuri mai devreme. Deficitul o să crească pentru că o să scadă fondul de pensii prin creşterea cuantumului la Pilonul II anul viitor. Situaţia devine tot mai grea. Legea lui Boc e corectă economic, inclusiv cu creşterea vârstei de pensionare, a decuplării de salariul mediu a punctului de pensie. Din păcate amânată electoral.
"Nu mă interesează acum nicio ideologie, niciun orgoliu, niciun cor al îngerilor care să spună oricui stă să asculte că nu se face unirea oricăror două partide pe baza unui program anticriză, că e imoral. În politică nimic nu e imoral. Imoral e să te blochezi în clişee intelectualiste şi să dublăm şomajul şi să triplăm inflaţia.
Situaţia e atât de gravă, economic, că avem nevoie de un Guvern stabil, care să facă ce o ştii mai bine să nu ne arunce în hăurile crizei." 4 decembrie 2008
Pentru anul viitor nu văd decât o singură soluţie. Devalorizarea leului.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Ritmul în care se petrec evenimentele depăşeşte orice comentator. Traian Băsescu emite variante zilnic. Acum Traian Băsescu, în urma unor discuţii cu FMI, vrea să păstreze Guvernul Boc până după alegeri. Nu cred că asta e o surpriză. Boc nu mai vrea dar asta nu-l împiedică să repete măgăria Guvernului Tăriceanu şi să scoată bani pe ultima sută de metri.
Acum trei zile Traian Băsescu desfiinţa Parlamentul, a retractat. Ba era Guvern politic, ba nu era necesar un Guvern politic ci unul de tehnocraţi.
O să apară probleme constituţionale cu miniştrii interimari care depăşesc termenul de 45 de zile dacă rămâne Guvernul Boc demis. Bulibăşeala o să fie şi mai mare.
Criza politică nu pare să aibă o soluţie simplă. Bunul simţ ne spune că există o majoritate parlamentară. Daca majoritatea face să cadă posibilul Cabinet Croitoru soluţia normală este numirea lui Johannis şi terminarea circului. Nu cred că o să fie cazul. Niciunul nu-i mai deştept şi nu cedează. Rămânem cu Guvernul Boc 2 şi-un sfert.
Că propunerea lui Cioloş este o imbecilitate acum recunoaşte şi Băsescu. La ce a folosit această propunere aiuristică?
În vremea asta situaţia economică se înrăutăţeşte şi viitorul sună rău. FMI ne comunică faptul că nu mai trece pe la noi până n-avem un Guvern legitim. Începe plata datoriilor iar previziunile sunt sumbre. Dobânzile reale sunt astronomice. Peste 50 de procente.
O analiză a posibilelor drame care pot urma avem aici. Balamucul e prea mare ca să încerc să-l urmăresc. Există multe lucruri mult mai interesante.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Definiţia 1. Tiranie - dictatura unei singure persoane. Definiţia 2. Autocraţie - dictatura unui grup de persoane. (o clică)
Într-o autocraţie un grup de persoane se condiţionează unele pe altele în exercitarea puterii. Regulile guvernării nu se pot schimba prin voinţa liderului fără un suport al unei părţi din membrii grupului care formează elita.
Cel mai comun model este cel în care liderul împarte o parte din putere cu cei din grupul conducător. Acest aranjament are la bază două instituţii, un legislativ şi alegeri. Poartă numele de autocraţie electorală.
Legislativul are rolul de a monitoriza dacă liderul îşi respectă obligaţiile faţă de grupul conducător şi de a retrage sprijinul dacă nu sunt respectate aceste obligaţii. De asemenea în legislativ se coordonează retragerea sprijinului.
Alegerile au scopul de a-i arăta liderului dacă liderii locali mai au sau nu sprijin la nivel local şi să-şi asigure o coaliţie care să nu-i pună în pericol poziţia.
Aveţi aici un articol ştiinţific, cu formule, în care mecanismele sunt descrise. Cel mai important lucru din toată această poveste este raportul între resursele disponibile şi asigurarea unei majorităţi care să păstreze liderul.
Ce se petrece pe scena politică în acest moment este rezultatul lipsei resurselor, criza a condus la imposibilitatea asigurării resurselor pentru cei din teritoriu, de asta nu s-a discutat decât despre bugetari. Prin aceştia are loc influenţa în teritoriu.
Coalizarea tuturor forţelor împotriva lui Băsescu şi a PDL are ca motiv nerespectarea cutumelor acestui tip de autocraţie electorală în care trăim. Votul nostru nu a avut rostul de a ne alege reprezentanţii ci de a da algoritmul după care se împarte puterea între partide (clica aflată la putere după 1989), proporţiile.
Ca să sintetizăm. Nu trăim într-o democraţie, asta e o iluzie. Votul dă numai modul cum se împarte puterea. Traian Băsescu nu reformează sistemul, vrea să-şi asigure o parte mai mare din puţinele resurse rămase (de aici schimbarea tipului de vot şi reducerea numărului de parlamentari). Celelalte partide s-au unit nu pentru că Traian Băsescu este un tiran ci pentru că nu şi-a respectat obligaţiile faţă de clica politică şi încearcă, fără sprijinul majorităţii, să rărească câinii pentru că s-a micşorat ciolanul.
Autocraţia electorală este un sistem politic care a făcut ravagii prin tot felul de state, Mexic, America de Sud, etc.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Să încercăm să depăşim nivelul bălăcăririi politice, greu, să ne uităm mai de sus. Există, cu influenţe variabile, câţiva poli de putere care au interese în România. Pe rând putem numi Statele Unite, Uniunea Europeană (Germania ca reprezentant), Rusia şi poate China.
Cum se situează candidaţii la alegerile prezidenţiale faţă de aceste puteri. Există reprezentanţi clari ai acestor forţe externe? Interesează pe cineva ce se întâmplă în România? La această întrebare cred că pot să răspund. Da, interesează! Care prezidenţiabil are un sprijin extern mai mare şi din partea cui?
De ceva vreme mă întreb ce se joacă şi nu ştiu să răspund. Totdeauna m-am întrebat dacă în contextul crizei se schimbă sferele de influenţă, cred că da. Are legătură bătălia politică internă cu sferele de influenţă?
Sper ca eventuala discuţie să nu degenereze în teoria conspiraţiei şi să rămână în sfera geopoliticii.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
"ARTICOLUL 103 (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament." - Constituţia României
Sărim peste partea cu majoritatea unui singur partid, nu există. Toată discuţia are legătură cu logica. Din punct de vedere matematic cuvintele "în urma" nu înseamnă că decizia Preşedintelui are o legătură cauzală cu consultările.
Din punct de vedere al limbajului comun "în urma" presupune o relaţie de cauzalitate, matematic inexistentă, care presupune că Preşedintele trage o concluzie logică în limbajul comun, că ţine cont de respectivele consultări.
De asemenea, în limbajul comun este presupusă o legătură care face tranziţia ideii de majoritate de la partid la o majoritate compusă din partide. Ea, într-o logică matematică, nu există.
Din punct de vedere absolut logic, neexprimat în limbajul comun, Traian Băsescu are dreptul să propună pe oricine şi trebuie, doar formal, să se consulte cu partidele. Nu cred că poate cineva să conteste asta.
Din punctul de vedere al limbajului comun, cel în care ne exprimăm, Traian Băsescu încalcă bunul-simţ când nu ţine cont de consultări. Nu eu sunt în măsură să fac diferenţierea între spiritul şi litera legii. Spiritul este limbajul comun, litera este logica rece.
Orice sistem uman este imperfect. Ca şi Constituţia României. Ca şi sistemul electoral. Să-l cităm pe Traian Băsescu "PSD este castigatorul moral al alegerilor, iar PD-L este castigator de facto, avand mai multe mandate in Parlament decat social-democratii."
Bunul simţ şi morala nu sunt apanajul logicii, putem să alegem logica şi să încălcăm bunul simţ sau morala sau putem să facem invers. Pentru a rezolva această dilemă s-au inventat dialogul şi compromisul. Asta e esenţa politicii.
A schimba tipul de gândire în funcţie de interese este apanajul politicienilor. Nu există decât o singură soluţie, cea în care este respectat spiritul, cu recunoaşterea implicită a lipsei de perfecţiune a instituţiilor omeneşti.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Traian Băsescu ne-a spus clar că o să propună un alt Prim Ministru decât Klaus Iohannis. Constituţional poate să propună pe oricine vrea. Se poate ajunge la alegeri anticipate. Suntem în campanie de mai bine de un an. Mai stăm cinci luni. Nu e rezonabil.
Avem un Guvern în funcţie, Guvernul Boc II. Fostul Guvern ca şi cel actual sunt responsabile de tragerea tranşelor de la FMI. A trimite responsabilitatea pe guvernele viitoare este aberant. Este un proces de intenţie gratuit. Că Guvernul s-a împotmolit prin Constituţie şi Parlament e problema lui, e total responsabil de situaţia în care se află. Aşa arată democraţia.
Premierul Boc, cel actual, nu are nicio calitate din cele cerute de Traian Băsescu pentru viitorul premier. Este total nedrept să ceri cuiva ceea ce tu n-ai fost capabil să oferi. Se cheamă ipocrizie.
Traian Băsescu, Guvernul şi BNR nu şi-au propus ieşirea României din criză. Acum criza economică este motivul pentru care Klaus Iohannis nu poate să fie Prim Ministru. Guvernul Boc în timpul celor 9 luni nu a luat nicio măsură economică reală. De ce până acum n-a fost important?
Se spune că partidele lasă toată greutatea pe spatele unui tehnocrat, "zoaiele pe geamul României" au avut demnitatea să susţină o soluţie în afara lor, de ce sunt blamate când şi-au lăsat la o parte orgoliile şi au găsit o soluţie?
Posibilul viitor guvern este politic chiar cu Klaus Iohannis Prim Ministru, este asumat de grupul minorităţilor, Klaus Iohannis conduce formaţiunea care a dat Preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu. Avem o majoritate transparentă, care este altă variantă mai transparentă? Care-i problema? Şi-a format Emil Boc majoritatea cum cereţi viitorului Prim Ministru? A avut Emil Boc şansa să-şi aleagă miniştrii sau au fost impuşi?
N-are program politic. Şi programul politic al Guvernului Boc a fost urmat? Să organizeze alegerile e suficient, PSD şi PDL s-au acuzat 9 luni de fraudă. Să plătească salariile şi pensiile, cât era Guvernul Boc aveam asigurări zilnice că nu-i o problemă. Ce s-a schimbat aşa brusc?
Un Guvern fără opoziţie parlamentară este sortit unui război intern pe care l-am experimentat 9 luni, n-a mers. O luăm de la capăt?
Şi, constituţional vorbind, nu aveţi niciun drept să aveţi păreri asupra desemnării miniştrilor ci doar asupra desemnării Primului Ministru.
Domnule Preşedinte, sunteţi Preşedintele tuturor românilor şi în particular al meu, v-am votat de 2 ori, în 2004 şi 2007, vă rog să nu prelungiţi această criză politică, să fiţi rezonabil, criza economică este mai importantă dar nu aveţi soluţia politică să asiguraţi stabilitatea, alţii au avut-o. Cererea mea de doi bani, desemnaţi-l pe Klaus Iohannis. Nu aveţi un motiv rezonabil să n-o faceţi.
Există un jucător de snooker celebru, Jimmy White, a pierdut de 6 ori titlul de campion mondial. Nici măcar statistica nu a fost de partea lui. Măcar din întâmplare trebuia să câştige, n-a făcut-o. La noi Mircea Geoană este simbolul eternului loc doi. Tocmai a ieşit din cursa electorală.
Ieri Traian Băsescu a pierdut pentru prima oară după foarte mulţi ani controlul situaţiei politice din România. A condus ostilităţile fără a avea frică de consecinţe 5 ani. Era mult mai sigur pe situaţia politică atunci când a fost suspendat, pentru că a fost suspendat nedrept. Azi nu mai e aşa.
Crin Antonescu a preluat conducerea jocului. Nu ştiu dacă Traian Băsescu e capabil să recupereze mingea, cred că da.
Traian Băsescu nu poate juca cu Emil Boc contra lui Klaus Johannis, e o diferenţă de clasă. Lipsa de persoane dispuse la dialog civilizat din partea PDL, de competenţă, de consideraţie faţă de adversarul politic, politizarea excesivă au adus PDL-ul în faţa propriei prăbuşiri. Traian Băsescu poate să supravieţuiască politic, poate să câştige alegerile cu condiţia detaşării de PDL, păstrat ca un grup de susţinători care să facă treaba administrativă dar care să nu-l reprezinte.
Dacă Traian Băsescu neglijează ceea ce PNL a reuşit, să doboare Guvernul, să coalizeze PSD, să aibă o propunere credibilă susţinută de toată lumea mai puţin PDL, are şanse să piardă alegerile, pe mâna lui Emil Boc. Emil Boc şi guvernarea sa sunt cei mai mari duşmani ai lui Traian Băsescu, depinde doar de el dacă înţelege.
PSD a renunţat la Mircea Geoană, el nu ştie, PSD este susţinătorul conştient sau nu al lui Crin Antonescu. Pentru că a trecut în trena PNL-ului. Propunerea PNL-ului aduce în memoria poporului ideea de neamţ care ne poate salva, PSD nu are alternativă şi a recunoscut-o, nici PDL nu stă mai bine. Dacă Băsescu se aliază cu această idee de ordine nemţească câştigă, dacă se leagă de PDL şi Boc are şanse să piardă.
Singurele concluzii care se pot trage sunt că Geoană n-o să ajungă preşedinte, Băsescu este în cădere, Antonescu în creştere iar situţia este fluidă. Realitatea este că nu contează prea mult viitorul Premier dacă are un mandat redus la două luni.
Traian Băsescu a ales greşit în decembrie 2008, dacă şi acum greşeşte s-ar putea să piardă tot.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
În România democraţia este înţeleasă de majoritatea populaţiei şi, din păcate, de o parte a clasei politice ca o dictatură a majorităţii, expresia populară a acestei confuzii este "ciocu' mic, acum noi suntem la putere".
Minoritatea nu poate fi supusă oricărei agresiuni pentru că a pierdut alegerile. Drepturile minorităţii sunt apărate prin Constituţie şi legi. Dacă sunt încălcate aceste legi atunci avem o dictatură, indiferent dacă este susţinută de o majoritate, poporul nu este infailibil în orice context. Republica apără drepturile cetăţeanului şi minorităţii.
Majoritatea electoratului este infailibilă în contextul unui cadru legislativ care nu permite acesteia orice. Încălcarea legislaţiei cu sprijinul majorităţii este un act dictatorial.
Pentru lămurirea diferenţelor între Democraţie şi Republică aveţi un articol.
Păstrarea acestui principiu, al apărării constituţionale a individului sau minorităţii în faţa agresiunii majorităţii, a fost pusă în joc de această moţiune de cenzură. Pe termen scurt nu contează decât economic şi este un dezastru, pe termen lung o să vedem. Părerea mea este că Republica România a câştigat.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Situaţia politică e explozivă, s-au torpilat unii pe alţii până n-a mai rămas nimic în picioare. Incompetenţa, pupincurismul, interesele personale ne-au adus pe o linie moartă.
Căderea Guvernului blochează banii de la FMI şi UE, vin ăia şi nici măcar nu mai ştiu cu cine să vorbească. Un Guvern dezastruos e mai bun decât niciun Guvern. Politizarea tuturor structurilor cu incompetenţi face ca întreg sistemul să nu mai funcţioneze.
În ciuda lui Barosso, care ne-a spus discret că agricultura nu-i de nasul nostru, noi tot pe Cioloş l-am propus, un imbecilism demn de o cauză mai bună. Am exportat circoteca politică la nivelul UE. Oare nu existau 3 nume de oameni serioşi fără legătură cu agricultura?
După seria interminabilă de ordonanţe neconstituţionale, Boc parcă-i frizer, ieri juriştii PDL-ului au fost zdrobiţi ca ştiinţă de carte de Doc, care-i matematician şi care a argumentat răspunsul Curţii Constituţionale înaintea acesteia.
Leul se clatină, Isărescu nu mai rezistă mult, nu poţi să stabilizezi economia numai cu măsuri monetare, mai e nevoie şi de Guvern, acesta acum se ocupă de pensiile parlamentarilor, un alt subiect populist şi minor, moral Guvernul are dreptate, economic măsura e insignifiantă.
Nu ştiu ce e mai bine, păstrarea unui Guvern total depăşit de evenimente sau o criză politică. Cred că ambele variante sunt la fel de rele. Am ajuns la capătul drumului. Compromisul guvernării PDL-PSD trebuie plătit. De noi.
"PSD a numit un chitarist pe postul de şef al Direcţiei Judeţene de Sport Satu-Mare, iar acum, după ruptura politică, PD-L l-a înlocuit cu colegul lui de trupă care cîntă la clape!" - de la Tolo
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Producţia de bioetanol este de cam 4 tone la hectar pentru porumb, 10 tone pentru trestia de zahăr şi, există voci care spun că se poate ajunge la 67 tone în cazul unor alge modificate genetic.
Consumul actual este de cam 5,5 miliarde tone pe an. Nu ne luăm după vocile alea dar presupunem că se poate genera o producţie de 55 tone biofuel la hectar. Ne trebuie 100 de milioane de hectare. Adică 1 milion de kilometri pătraţi.
Dacă vocile nu au dreptate şi producem, în medie, doar 5,5 tone la hectar avem nevoie de 10 milioane de kilometri pătraţi. Teren arabil de bună calitate.
Terenul arabil al întregii lumi este, cu oarecare aproximaţie, de 15 milioane de kilometri pătraţi, pentru a păstra consumul actual de carburanţi trebuie să folosim undeva între 6 şi 66 la sută din întreaga suprafaţă de teren arabil. Mai aproape de 66 decât de 6.
Concluziile sunt la îndemâna oricui.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Într-un litru de petrol e conţinută energia pe care o produce un om în 110 ore.
Un litru de benzină costă la pompă cam 4 lei. Salariul minim pe oră în România este cam 5,5 lei. Cam de 125 de ori este mai bine remunerată energia umană decât energia conţinută în petrol.
Un alt punct de vedere este că există foarte multe activităţi pe care forţa umană nu le poate desfăşura fără energia conţinută în petrol sau alte surse de energie fosilă. Ăsta e un punct de vedere calitativ nu cantitativ.
Să zicem că un om intră în sclavie şi munceşte 12 ore pe zi, 350 de zile pe an, 45 de ani. Echivalentul în petrol este de 1700 litri. Adică, în bani, cam 7000 de lei noi sau 70 de milioane lei vechi. N-am pus la socoteală că sclavul respectiv consumă la rândul lui.
Cam jumătate din petrol este deja consumat. Agricultura care susţine populaţia este bazată pe hidrocarburi. Prin combustibilul consumat şi prin îngrăşămintele folosite este asigurată hrana populaţiei, dacă folosim terenul pentru biofuel rămânem fără hrană. Dacă nu folosim hidrocarburi în agricultură iar rămânem fără hrană pentru că nu putem suplini aportul de energie din hidrocarburi prin energie umană sau animală. Fără îngrăşămintele din petrol se prăbuşeşte producţia.
Suntem într-un cerc vicios care trebuie rupt cumva raţional altfel el se va rupe prin foamete, război sau boli. Limitarea creşterii populaţiei, reducerea consumului prin coerciţie, cultivarea întregii suprafeţe de pământ prin metode organice, găsirea de soiuri genetic mai productive, reciclarea, economisirea, educarea populaţiei sunt soluţiile.
Mi-ar plăcea să aud în campania asta o discuţie despre problemele şi situaţia României. Nu stăm rău deloc, chiar suntem o ţară bogată, aici trebuie să ne canalizăm resursele, nu cred că există în clasa politică o viziune asupra viitorului. Avem nevoie de un plan pe care cineva responsabil să-l comunice populaţiei. Avem nevoie de raţiune.
1. Dezvoltarea economică este sintetizată de replica "creşti sau mori". Şi nu de acum ci de la momentul în care din culegători am devenit agricultori.
Când agricultorii, cei de acum câteva mii de ani, au început să aibă un surplus de produse au înţeles că e nevoie să fie mai mulţi ca grup, să aibă o rată de creştere a populaţiei mai mare, pe care aveau cu ce s-o hrănească, pentru a-şi asigura securitatea în faţa celorlalte grupuri care acţionau la fel şi pentru a creşte producţia care să asigure o creştere şi mai rapidă.
Acest proces a generat o ierarhie socială. Cel care producea cel mai mult, avea mai multă forţă militară şi deci asigura securitate, a devenit important şi a creat dependenţă. S-a creat o structură socială ierarhizată.
2. Pe parcursul dezvoltării omenirii s-a observat că specializarea este mai eficientă, un grup creşte mai repede dacă se structurează în domenii care schimbă bunuri şi servicii prin mecanismele de piaţă. Acest proces a condus la dependenţa tuturor de piaţă. Nu mai există autosuficienţă fără o prăbuşire a nivelului de trai.
Numai că nu este posibilă separarea de societate pentru că restul societăţii o să elimine asemenea încercări, mai ales prin intermediul Statului care vede un grup mai mare de oameni care trăiesc pe teritoriul lui dar nu interacţionează economic cu restul societăţii ca pe un duşman. Un asemenea grup nu se poate apăra împotriva Statului. Trebuie să existe o înţelegere la nivelul Statului a unei situaţii de fapt, creşterea actuală nu mai este sustenabilă.
3. Pentru a menţine atât un nivel de trai rezonabil cât şi a elimina creşterea nesustenabilă, din cauza consumului de energie cât şi a creşterii populaţiei este necesară autosuficienţa minimală pentru fiecare familie sau comunitate. Hrană, adăpost, energie, asistenţă sanitară, educaţie. S-ar crea astfel o societate de tip "lume mică", multe conexiuni locale strânse şi câteva legături mai slabe la mare distanţă.
În aceste zile războiul din Afghanistan este dovada că există posibilitatea ca o reţea de comunităţi să se apere împotriva unei armate organizate, e adevărat că o armată veritabilă poate distruge dar nu poate cuceri. Costurile celor două moduri de a duce război sunt infinit mai mari pentru o armată organizată şi mult mai sustenabile pentru grupurile de guerilla.
Este necesară înţelegerea în cadrul acestor grupuri că revenirea la creşterea actuală nu este sustenabilă. Nu întreaga societate se poate organiza în acest fel dar aceast model poate sta la baza organizării locale.
Să nu uităm că mânăstirile au fost organizate într-un mod asemănător de la căderea Imperiului Roman până la ieşirea din Evul Mediu. Şi au fost singura instituţie care a menţinut ceva din vechea civilizaţie în Evul Întunecat.
Puteţi s-o luaţi ca pe o glumă sau să priviţi criza ca începutul sfârşitului civilizaţiei aşa cum o ştim.
Toţi oamenii vor bani. Fals. Toţi oamenii doresc produsele şi serviciile pe care banii la pot cumpăra. Hagi Tudose este doar o imagine, şi el oricum avea aur nu hârtii sau biţi.
"Se văzu topind, el, cu mâna lui, bulgări de aur, turnându-i în strachină şi sorbindu-i cu lingura."
Drama zilei de azi este că banii sunt produşi prin click-uri de mouse. Cu foarte puţin efort. Aurul presupunea un efort real şi, mai mult, nu se putea produce în orice cantităţi.
Când Spania a adus din Americi cantităţi fenomenale de argint a apărut inflaţia în Europa. Spania s-a prăbuşit economic. Din cauza inflaţiei. Pentru că asemeni civilizaţiei Occidentale de azi nu a dezvoltat producţia şi s-a bazat numai pe speculaţii financiare. Anglia a prosperat pentru că acolo se produceau bunuri şi servicii.
Laureatul de azi al Premiului Nobel a inventat sume de bani peste puterea noastră de înţelegere. Singura întrebare este în cât timp ne prăbuşim şi conducerea trece în Asia.
Istoria se repetă. Şi cine n-o cunoaşte nici nu ştie cel aşteaptă. E week-end. Premiul Nobel s-a transformat în Eurovision.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Dacă Herta Muller trăia în România era cetăţean român de origine germană, aşa este cetăţean german de origine română, în fapt este cetăţean german de origine germană născut în România.
N-a scris niciodată în limba română, limbă pe care a învăţat-o, conform propriilor declaraţii, la 15 ani.
Opera Hertei Muller se bazează pe universul concentraţionar al regimului comunist. Regimul comunist nu a fost un regim dorit în România, vezi rezultatul alegerilor din 46, regimul comunist a fost impus cu tancul de ruşi şi tolerat de restul naţiunilor prea obosite să înceapă un nou război.
Singura noastră contribuţie, a românilor, la acest premiu este adusă de Nicolae Ceauşescu prin regimul său, prin Securitate, şi prin faptul că a vândut-o pe Herta Muller. Mai lua Herta Muller premiul Nobel dacă rămânea în România? Sau dacă scria în limba română? Nu, la ambele întrebări.
Să fim serioşi. Toată sarabanda asta festivistă nu are nicio legătură cu România. Sau, mai corect, nu are nimic în comun cu partea bună a României, doar cu partea întunecată. Suntem ca un cerşetor care-ţi vâră sub nas bubele puroiate ca să capete puţină atenţie.
O nemţoaică a luat Premiul Nobel despre un regim rusesc dictatorial, acţiunea se petrece în România. Felicitări Hertei Muller.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Numărul de medici la 100.000 de cetăţeni - 190, de aici sau aici. Locul 68 în lume, date din 2004.
Numărul de profesori din educaţia primară la 100.000 de cetăţeni - 265, de aici. Locul 169 în lume, date din 2004.
Tot aud că e normal ca un Guvern să aibă echipa lui care să pună în practică politica guvernamentală, bla, bla.
E total fals şi fenomenal de păgubos. E ca şi cum schimbarea unui manager ar conduce la schimbarea muncitorilor. Curtea Constituţională tocmai a decis că legea pentru aprobarea Ordonanţei 37/2009 privind conducerea instituţiilor deconcentrate e neconstituţională.
Guvernul nu are probleme cu principiile aşa că abrogă OUG 37 şi dă o noua ordonanta, cu numarul 105.
"Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abroga"
Adică tot aia. De fapt ce vedem este una din sursele cheltuielilor bugetare aberante. În timp ce un rând de funcţionari "conduce" alte două rânduri freacă menta şi aşteaptă să se schimbe Guvernul. Nu contează competenţa ci culoarea politică.
După ce partidul-stat PCR a murit acum 20 de ani, avem azi trei partide-stat pe care le suportăm. N-avem medici, n-avem profesori dar avem funcţionari. Gabi mi-a sesizat şmecheria asta.
Am fost solicitat de Mirel şi Mihnea să găsesc un motiv să-l votez pe Băsescu, Geoană, Antonescu sau Oprescu.
Şi am găsit. Oricare dintre ei este un motiv să-l votez pe altul. Pentru Geoană am toate celelalte trei motive. Pentru Oprescu două. Pentru Băsescu unu şi pentru Antonescu celălalt.
Cum Geoană şi Oprescu nu merită discutaţi de oamenii serioşi mai rămân ceilalţi doi candidaţi. Antonescu şi Băsescu, e alfabetică ordinea.
Ca să alegi între cei doi sunt necesare criterii obiective. Nu că-mi place unul sau celălalt. Ăsta nu e un criteriu.
Băsescu e un luptător, Antonescu nu. Antonescu nu a fost implicat în scandaluri de corupţie, Băsescu da. Băsescu se implică în prea multe, Antonescu în prea puţine. Antonescu e mai decent decât Băsescu. Băsescu are planuri pe o perioadă mai îndelungată. Şi pot s-o ţin aşa mult şi bine. Dar asemenea opinii sunt subiective.
Ce planuri au? Există un discurs al Preşedintelui Băsescu care oferă un drum ca şi un plan de viitor al lui Crin Antonescu.
Cam asta spun cei doi. Cu pasaje din viziunile celor doi sunt de acord, cu altele nu. Cred că ambele sunt teoretic soluţii pentru România, mai bune sau mai rele. Dar pot cei doi să le pună în practică? Traian Băsescu mi-a dovedit că în mică măsură, Crin Antonescu nu-mi inspiră încredere. Şi ajung iar la criterii subiective.
Nu m-am hotărât şi nu ştiu ce să răspund azi. Sper ca pe parcursul următoarelor 45 de zile să-mi ofere unul un argument decisiv. Şi dacă Traian Băsescu mai continuă cu discursurile autoritariste, cu gura mare a lui Cătălin Avramescu care spune numai prostii antidemocratice, cu acapararea Statului de către PDL, cu guvernarea prin ordonanţe şi atacurile care presupun distrugerea politică a oricărui adversar politic sau anihilarea violentă a opiniei oricărui oponent am să votez cu Antonescu.
Pentru că viitorul este democraţia sau dictatura iar eu vreau să trăiesc în democraţie.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
M-am rugat de prietenul meu Turambar să facă o analiză statistică a sondajelor şi să le elimine pe cele evident mânărite de diferitele interese ale celor care le solicită. Şi cam asta a ieşit. Cu mulţumiri. Restul este la latitudinea voastră, diferenţa este că asemenea evoluţie n-o să găsiţi niciunde. Mai dau o sticlă. Pe care le-am băut.
Poza e la liber, cu citare. De aici se ia startul. Restul sunt palavre. Pentru cei care ştiu ce înseamnă "cele mai mici pătrate" puteţi să trageţi o linie printre rezultate şi să obţineţi trendul pentru fiecare concurent.
Din ochi, n-am calculat, Băsescu 32, Geoană 19, Antonescu 18, Oprescu 15, Vadim 10, restul ce rămâne.
Şi aici aveţi o analiză mult mai realistă a situaţiei politice actuale. Şi cumpărăturile PDL par să nu aibă atâta importanţă.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
EROEI este practic randamentul energetic, este raportul energiei obţinute împărţit la energia investită. Este greu de calculat pentru simplul motiv că nu putem cuantifica corect energia investită. Şi mâncarea unui şofer care transportă o ţeavă la o sondă este energie, de asta e greu.
Agricultura organică, cea făcută cu calul şi plugul de lemn se bazează primordial pe energia solară, din fericire gratis, încă. Aşa a luat naştere civilizaţia umană. Dacă după un ciclu agricol avem mai multă hrană decât este necesară pentru susţinerea încă unui ciclu agricol avem un EROEI mai mare ca 1. Cu cât EROEI e mai mare cu atât mai mare este cantitatea de energie cu care poţi să creezi bogăţie în alte moduri.
La începutul epocii petroliere în US EROEI era de 100, azi suntem undeva pe la 15 şi scădem. Extragerea petrolului din nisipurile canadiene are un EROEI de 5, extragerea din şisturi bituminoase este pe la 3.
Poeţii ecologişti ne aruncă în faţă surse alternative, EROEI pentru energia eoliană este tot pe la 15, în cazul energiei solare este substanţial mai mic, cam 6. Dacă facem biodiesel din porumb avem 1,5 în cazul trestiei de zahăr avem 8.
Să zicem că avem la dispoziţie o cantitate de enrgie totală CT, extragerea ei are un EROEI, pentru consum rămâne CC=CT*EROEI/(1+EROEI). Cu cât EROEI este mai mic cu atât este nevoie de o investiţie energetică, din altă sursă, mai mare. Din nefericire această investiţie este în general bazată pe petrol. Şi aici intrăm într-un cerc vicios, ca să ieşim din dependenţa de petrol avem nevoie de mai mult petrol. Cantitatea de energie pe cap de locuitor este în scădere, cererea de energie creşte.
Şi atunci se pune problema eficienţei, dacă ne uităm pe graficul de mai sus vedem că ţări ca US sunt ineficiente economic din punctul de vedere al PIB produs pe unitatea de energie consumată şi, surprinzător, Filipine cu puţină energie face mult mai mulţi bani decât US. Niciuna nu poate fi un model. Hong-Kong e mai rezonabil.
În funcţie de aceşti parametri trebuie făcut un model de dezvoltare economică pentru România. De resursele acesteia, banii necesari, banii disponibili, eficienţa energetică. Avem alegeri, bat şi eu câmpii.
Traian Băsescu în media online a ajuns la o medie de 48 de procente din articolele în care e precizat un candidat la funcţia supremă în Stat. Geoană este la 24 de procente, Oprescu şi Antonescu sunt sub 10 procente. În dreapta este situaţia zilnică.
Dacă există o şansă, aproape nulă, de a-l face pe Traian Băsescu să piardă este să-l neglijeze mass-media. Şi aici intervine arta lui Traian Băsescu de a câştiga cu arma lor, presa.
Pentru a face rating, pentru bani, presa nu-şi permite să-l neglijeze pe Traian Băsescu şi atunci, interminabil, vorbeşte, în majoritatea timpului de rău, despre el. E prezent în tot şi în toate. Lansarea lui Geoană a făcut mai multă reclamă lui Băsescu decât lui Geoană, paradoxal.
Traian Băsescu câştigă nu pentru calităţile sale, de care eu mă îndoiesc în mod profund, ci pentru că nu există o ofertă constructivă. Cineva care să ofere un alt model. Şi atunci toată menajeria candidaţilor se raportează la Traian Băsescu şi fac reclamă gratuită. Toţi lucrează pentru Traian Băsescu.
Pentru că de azi "războiul" e pe faţă e foarte interesant să priveşti strategiile concurenţilor, fără sentimente, fără să considerăm ca un cap de ţară alegerea preşedintelui, nici nu e mare brânză decât în minţile celor lipsiţi de spirit democratic.
Cam asta este situaţia de azi. Datele sunt din graficul dreapta sus, cel cu trendurile. Sunt 60 de surse, cele care contează, şi este făcută media pe ultimele 14 zile. Capisci? Cam ca mai jos, via Andrei Măguleanu.
Să zicem că ai un PIB de 500 de miliarde. Şi că ai un volum al cheltuielilor Statului de 35 de procente din PIB, eşti o ţară genială, ca Bulgaria, şi n-ai deficit bugetar, tot 35 la sută sunt şi veniturile.
Avem o cădere economică de 10 procente. Cheltuielile bugetare nu sunt reformate, ştiu cazuri, deci cheltuielile rămân la 175 de miliarde. Veniturile scad proporţional. Deci în loc de 175 de miliarde venituri avem 157,5 miliarde.
S-a creat un deficit bugetar de aproape 3,9 procente din PIB.
Să facem exact aceleaşi socoteli dar cu 25 de procente din PIB cheltuieli şi venituri. Cheltuieli 125 de miliarde, venituri 112,5, aproape 2,8 procente din PIB deficit. La 20 de procente sunt 2,2 procente deficit.
Să formalizăm. Avem A PIB, o cădere economică de x şi, fără deficit, o componentă a cheltuielilor Statului de y. După căderea economică şi fără reformă avem un PIB de A(1-x), cheltuieli de Ay şi venituri de Ay(1-x), deficitul procentual este (cheltuieli-venituri)/PIB, un deficit procentual de yx/(1-x).
Deci, cu cât este mai mare implicarea Statului în economie cu atât este mai mare deficitul bugetar pentru care trebuie să plătim toţi. Cu cât căderea economică este mai mare creşterea deficitului este mai abruptă pentru că deficitul nu este liniar în creştere cu căderea economică.
La noi au crescut cheltuielile, pe vremea Guvernului Tăriceanu y-ul s-a mărit, actualul Guvern nu a luat nicio măsură să scadă x-ul sau y-ul. Dacă ne punem însă întrebarea ce era mai important, era scăderea x-ului, măsuri anticriză, mai greu de făcut decât scăderea y-ului, adică a influenţei Statului în economie.
În vremuri grele e mai eficient să ai în vedere creştera economică decât scăderea ponderii Statului în economie. Dar e mai uşor să reduci cheltuielile decât să iei măsuri.
Nu s-a făcut nimic, totul rămâne la nivelul clasei a IX-a.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Când, acum 1 an şi 3 luni, am început să scriu habar n-aveam unde o să ajung. Atunci am fost absolut naiv să cred că situaţia din România n-o să mă corupă.
Azi am avut de ales, subiecte pe care le aveam în puşculiţă, despre un tip care ar putea face marea unificare a forţelor din fizică, cea mai mare descoperire ştiinţifică de la Einstein încoace. Nu e sigur dar sună bine. Dileme existenţiale.
Sau despre o teorie a valorii bazată pe energie. Un sistem în care moneda este caloria, erg-ul sau watt-ul. Teoria a apărut prima oară în timpul marii depresiuni din 29-33. Nu dau link-uri că e prea interesant.
Sau despre circul intern. Cel mai simplu subiect, cel mai uşor de abordat. Cu asta o să se umple toate ziarele. Nu mai am chef.
Pot să scriu, deşi am făcut-o foarte rar, despre ce fac în realitatea de dincolo de această pagină de Internet, am pus o poză în dreapta, e trendul apariţiilor în presa online a candidaţilor la postul suprem în Stat. Cineva, în Norvegia parcă, am pierdut un hard-disk, a ajuns la concluzia că acest grafic prevede mai bine rezultatele alegerilor decât sondajele. Poate e aşa, poate nu, o să vedem.
M-am gândit să scriu despre necesitatea unui manual de istorie a ştiinţei şi despre predarea acestei materii în şcoală.
Ce să aleg? Ce interesează? Habar n-am. Ştiu subiectele de tabloid care fac trafic, evoluţionism vs. creaţionism, Gigi Becali, Traian Băsescu, comunism vs. capitalism, alte şi alte lucruri, prima casă de pildă sau starletele media sau politice, Codrin Ştefănescu sau Ion Iliescu.
Acum 1 an şi 3 luni mă consideram liber să scriu ce-mi trece prin cap, acum nu mai simt aşa. Trebuie să aleg, cum trebuie fiecare s-o facă în faţa realităţii, e ridicol să ocupi postul orchestrei de pe Titanic.
Ultimul an m-a adus în poziţia de insider în domeniul presei, nu am de a face cu moguli sau alte lucruri care au legătură cu banii, din acest punct de vedere nu am nimic să vă spun.
Dar pot să spun la ce presiuni sunt supus, presiuni care apar numai din partea publicului, oricare altă presiune am eliminat-o prin neimplicare.
Există un anumit grup de oameni care transformă totul în război, opinia devine subiect de răfuială, nu de discuţie sau critică ci de răfuială. Oamenii aceştia sunt nocivi pentru societate, sunt oameni de partid. Trist, sau benefic, este că sunt de la un singur partid. Agresivi, lipsiţi de logică, de morală, gata oricând să folosească orice pentru a discredita. Cei de la celelalte partide sunt nişte amatori. Nici nu prea există. Plus nebuni, obsedaţi, multe alte specimene.
Palavrele pe care le spun, e un semn de sănătate mintală să nu te iei prea în serios, generează reacţii, pozitive sau nu, cele negative sunt cele mai interesante, am învăţat o grămadă de lucruri de la cei care mă critică.
Mi-am făcut prieteni, cu unii chiar m-am întâlnit. Cu unii chiar am făcut lucruri pe care eu le văd importante, am ajutat copii. Cred că e cel mai important lucru pe care l-a adus faptul că scriu. Oamenii din România nu sunt atât de răi cât par, a fi normal nu e atât de greu şi majoritatea suntem normali.
Umorul ne ţine în viaţă, dacă ar trebui să iau în serios totul aş ajunge la balamuc. Ce vă spun este că indiferent cât de urâtă e ţara asta trebuie să păstrăm democraţia, aşa strâmbă cum e ea azi.
Să nu credeţi că democraţia nu e ameninţată, este, de fapt ce trăim azi este lupta între, sau pentru, democraţie şi/sau autocraţie.
Postări
