Avem, până acum, 20 de morţi (10 au murit azi noapte) şi nu ştiu câţi dispăruţi în urma inundaţiilor. Nu au fost atâtea victime (ba au fost) în urma inundaţiilor niciodată după 1989. Ce naiba face Guvernul, prefecturile, primarii? Oamenii mor, pe nimeni nu mai interesează. Nimeni nu se interesează de persoanele sinistrate. Acum se încearcă găsirea unor stocuri de apă şi alimente. Sunt deja sute de sinistraţi.
De 5 luni copiii nu au mai fost vaccinaţi contra tuberculozei, poliomielitei şi pojarului. Ţara nu mai este guvernată şi noi o ţinem langa cu şeful de la TVR şi alte moţiuni de cenzură inutile. Pentru drama de la inundaţii şi lipsa vaccinurilor trebuie demişi Blaga şi Cseke Attila.
E momentul să revenim la adevăratele probleme ale României, eu înţeleg că nu sunt bani, dar trebuie să existe priorităţi, iar apărarea vieţii cetăţenilor e prima îndatorire pe care o are un Guvern. Dacă nu e unul de ocupaţie.
marți, 29 iunie 2010
luni, 28 iunie 2010
A venit, în sfârşit, criza
Nu s-a prăbuşit leul. Să ne păstrăm calmul, ce fac televiziunile acum este inducerea panicii şi, în consecinţă, o cerere masivă de Euro din partea populaţiei şi, mai trist, din partea investitorilor.
Dar exact pentru asemenea situaţii avem ditamai rezerva la BNR, aşa că n-o să fie un dezastru, cel puţin pe moment. O să intervină BNR şi o să se liniştească situaţia. Dar o să mai cadă, asta e plata pentru incapabilitatea Guvernului de a lua vreo măsură.
Dramatică este creşterea deficitului bugetar.
"Conform datelor provizorii, veniturile incasate la bugetul general consolidat au fost in suma de 64,2 miliarde de lei, cu 1,6% mai reduse fata de realizarile perioadei corespunzatoare din anul precedent."
"Totodata, cheltuielile au fost in suma de 80,9 miliarde de lei, in crestere, in termeni nominali, cu 5,7% fata de aceeasi perioada a anului precedent, dar s-au redus cu 0,6 puncte procentuale, ca procent din PIB." de aici.
Dacă socotim mecanic, nu stăm departe de ţinta de 6,8 procente din PIB deficit. Numai că lucrurile nu stau aşa. Totdeauna partea a doua a anului aduce adevăratul deficit bugetar. Am furat de la Khris poza.
Anul trecut aveam 2 procente deficit în mai, acum avem 3, o creştere cu 50 de procente.
Cum am spus de vreo 5 ori, tot 32 de procente din PIB se strâng la Buget. Aşa că rămân două soluţii, creşterea PIB sau scăderea cheltuielilor. Guvernul nu a luat nicio măsură pentru creşterea PIB, adică scăderea cotei unice. Dacă se impozitau toate pensiile cu cota unică şi se modifica la 12-14 procente aceasta se aducea o relaxare pe piaţa muncii şi se strângeau şi banii, tot 32 de procente. Dar exista posibilitatea să crească PIB-ul sau măcar să nu mai scadă. Şi nici nu creştea TVA şi se trecea şi de CCR. N-a fost să fie.
Până una alta nu au scăzut cheltuielile. Şi o să vedem până când. Războiul politic nu s-a sfârşit. Dacă datoria Opoziţiei e să conteste hotărârile Puterii, Puterea trebuie să-şi facă datoria şi să-şi aplice hotărârile. Din păcate Guvernul pare incapabil să pună în practică orice hotărâre. Plătim impotenţa guvernamentală care durează de 1 an şi jumătate.
Eu zic să nu ne îngrijorăm, încă. E esenţial ca Guvernul să pună nişte măsuri în aplicare. Când Vlădescu ne spune că e supărat sau trist sau dezamăgit îi comunic că sentimentele sunt nefolositoare şi că există instituţia demisiei. Valabil şi pentru Boc. Dacă mai este "de facto" Prim Ministru, sau dacă a fost vreodată.
De următoarele luni, 2 sau 3, depinde viitorul României. Clasa politică, în totalitatea ei, dă faliment. Nu prea ştiu care este soluţia.
Dar exact pentru asemenea situaţii avem ditamai rezerva la BNR, aşa că n-o să fie un dezastru, cel puţin pe moment. O să intervină BNR şi o să se liniştească situaţia. Dar o să mai cadă, asta e plata pentru incapabilitatea Guvernului de a lua vreo măsură.
Dramatică este creşterea deficitului bugetar.
"Conform datelor provizorii, veniturile incasate la bugetul general consolidat au fost in suma de 64,2 miliarde de lei, cu 1,6% mai reduse fata de realizarile perioadei corespunzatoare din anul precedent."
"Totodata, cheltuielile au fost in suma de 80,9 miliarde de lei, in crestere, in termeni nominali, cu 5,7% fata de aceeasi perioada a anului precedent, dar s-au redus cu 0,6 puncte procentuale, ca procent din PIB." de aici.
Dacă socotim mecanic, nu stăm departe de ţinta de 6,8 procente din PIB deficit. Numai că lucrurile nu stau aşa. Totdeauna partea a doua a anului aduce adevăratul deficit bugetar. Am furat de la Khris poza.
Anul trecut aveam 2 procente deficit în mai, acum avem 3, o creştere cu 50 de procente.
Cum am spus de vreo 5 ori, tot 32 de procente din PIB se strâng la Buget. Aşa că rămân două soluţii, creşterea PIB sau scăderea cheltuielilor. Guvernul nu a luat nicio măsură pentru creşterea PIB, adică scăderea cotei unice. Dacă se impozitau toate pensiile cu cota unică şi se modifica la 12-14 procente aceasta se aducea o relaxare pe piaţa muncii şi se strângeau şi banii, tot 32 de procente. Dar exista posibilitatea să crească PIB-ul sau măcar să nu mai scadă. Şi nici nu creştea TVA şi se trecea şi de CCR. N-a fost să fie.
Până una alta nu au scăzut cheltuielile. Şi o să vedem până când. Războiul politic nu s-a sfârşit. Dacă datoria Opoziţiei e să conteste hotărârile Puterii, Puterea trebuie să-şi facă datoria şi să-şi aplice hotărârile. Din păcate Guvernul pare incapabil să pună în practică orice hotărâre. Plătim impotenţa guvernamentală care durează de 1 an şi jumătate.
Eu zic să nu ne îngrijorăm, încă. E esenţial ca Guvernul să pună nişte măsuri în aplicare. Când Vlădescu ne spune că e supărat sau trist sau dezamăgit îi comunic că sentimentele sunt nefolositoare şi că există instituţia demisiei. Valabil şi pentru Boc. Dacă mai este "de facto" Prim Ministru, sau dacă a fost vreodată.
De următoarele luni, 2 sau 3, depinde viitorul României. Clasa politică, în totalitatea ei, dă faliment. Nu prea ştiu care este soluţia.
sâmbătă, 26 iunie 2010
Aicişea
Mai calm cu TVA-ul pe scări. N-o să existe, aicişea, inflaţii de 10 procente, creşteri de preţuri, cum se aberează, aicişea, comentatorii, creşteri de 50 de procente la ceapa verde, la care nici măcar nu există TVA, aicişea.
Din păcate Guvernul e leşinat de căldură, o să scadă economia aicişea şi tot nu există nicio măsură de relansare economică, aicişea.
E multe rebuturi, aicişea. Să ne revirgorăm, sunt berea caldă.
PS Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu! Că sunt într-o campanie comandată împotriva mogulului, aicişea.
vineri, 25 iunie 2010
Consecinţe
Situaţia a devenit emoţională. Cine crede că pensionarii s-au salvat se înşeală. Deja cursul a luat-o la vale, şi BNR l-a lăsat, devalorizarea e planul B. O să-l lase până la un prag suportabil, cu victime în rândul datornicilor în Euro.
E nevoie de reacţie rapidă, indiferent care e reacţia. Întârzierea incredibilă între 6 mai şi 1 iunie, cât s-a gândit Guvernul, a fost fatală. Eu aş da afară Guvernul actual, l-aş pune pe Stolojan, nu mi-aş băga nasul în ce face şi aş da acatiste.
Relaţia cu FMI era compromisă deja, acum e oficial compromisă. Ţinta de deficit bugetar devine iluzorie. Scăderea deficitului în noua situaţie se poate face prin două soluţii. Prima, să dea afară 200.000 de bugetari. A doua, inflaţia. Pierderea tranşei de la FMI nu este un cap de ţară dpdv financiar dar este un dezastru ca imagine.
Tăierea salariilor nu se poate face. Atâta vreme cât există articole neconstituţionale nu se aplică legea. Dacă veneau cu 3 legi scăderea salariilor era posibilă. Aşa, s-a ales praful de tot. Nu poţi pune în practică o jumătate de lege.
Suntem într-o situaţie imposibilă, nu am mai avut niciodată nişte legi pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea şi care au fost declarate neconstituţionale, nu avem procedură.
De data asta nu mai e de joacă, s-au jucat deja un an şi jumătate. E nevoie de oameni serioşi, de la PDL, dacă au, din Opoziţie, dacă există, de oriunde, dacă vrea Traian Băsescu.
Şi aici nu vorbim de Negoiţă sau Croitoru, e nevoie de un om care să fie capabil să comunice coerent cu populaţia. E nevoie de încredere şi de comunicare reală, nu de lozinci.
Să ne păstrăm calmul, e esenţial. Şi să fim pregătiţi pentru vremuri grele. Să sperăm că în al 12-lea ceas le vine mintea la cap. Să luăm acum planul lui Varujan Pambuccian, e singurul care există. Situaţia nu e atât de gravă. Dar se agravează dacă iar se încearcă rezolvarea prin lozinci sau minciuni.
PS Dacă tot au dat cu mucii în fasole, să mărească TVA şi să scadă cota unică. Dacă fac invers e nasol.
Ca să vă distraţi. De la Mihnea.
E nevoie de reacţie rapidă, indiferent care e reacţia. Întârzierea incredibilă între 6 mai şi 1 iunie, cât s-a gândit Guvernul, a fost fatală. Eu aş da afară Guvernul actual, l-aş pune pe Stolojan, nu mi-aş băga nasul în ce face şi aş da acatiste.
Relaţia cu FMI era compromisă deja, acum e oficial compromisă. Ţinta de deficit bugetar devine iluzorie. Scăderea deficitului în noua situaţie se poate face prin două soluţii. Prima, să dea afară 200.000 de bugetari. A doua, inflaţia. Pierderea tranşei de la FMI nu este un cap de ţară dpdv financiar dar este un dezastru ca imagine.
Tăierea salariilor nu se poate face. Atâta vreme cât există articole neconstituţionale nu se aplică legea. Dacă veneau cu 3 legi scăderea salariilor era posibilă. Aşa, s-a ales praful de tot. Nu poţi pune în practică o jumătate de lege.
Suntem într-o situaţie imposibilă, nu am mai avut niciodată nişte legi pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea şi care au fost declarate neconstituţionale, nu avem procedură.
De data asta nu mai e de joacă, s-au jucat deja un an şi jumătate. E nevoie de oameni serioşi, de la PDL, dacă au, din Opoziţie, dacă există, de oriunde, dacă vrea Traian Băsescu.
Şi aici nu vorbim de Negoiţă sau Croitoru, e nevoie de un om care să fie capabil să comunice coerent cu populaţia. E nevoie de încredere şi de comunicare reală, nu de lozinci.
Să ne păstrăm calmul, e esenţial. Şi să fim pregătiţi pentru vremuri grele. Să sperăm că în al 12-lea ceas le vine mintea la cap. Să luăm acum planul lui Varujan Pambuccian, e singurul care există. Situaţia nu e atât de gravă. Dar se agravează dacă iar se încearcă rezolvarea prin lozinci sau minciuni.
PS Dacă tot au dat cu mucii în fasole, să mărească TVA şi să scadă cota unică. Dacă fac invers e nasol.
Ca să vă distraţi. De la Mihnea.
Batman, Batman
Eu v-am spus, voi nimic, Batman, Batman. Consecinţele deciziei de azi sunt mult mai consistente decât par. Creşte TVA şi cota unică.
Adică planul FMI. Sper ca Boc să-şi ia tălpăşiţa.
Adică planul FMI. Sper ca Boc să-şi ia tălpăşiţa.
joi, 24 iunie 2010
miercuri, 23 iunie 2010
Vai de securitatea noastră
Ăsta e textul pe care s-a scandalizat poporul din presă. Vreau să ştiu şi eu o campanie împotriva unei instituţii, nu împotriva unor reprezentanţi ai unor instituţii. Modul în care e scris textul denotă o gândire de tip "Statul sunt eu!".
Singura campanie împotriva unei instituţii democratice a fost cea a lui Traian Băsescu împotriva Parlamentului. Presa a avut campanii murdare împotriva diferitelor persoane, inclusiv împotriva Preşedintelui Băsescu, dar niciodată împotriva Preşedinţiei sau altei instituţii a Statului.
Dacă eu spun că Guvernul, prin reprezentanţii săi, a greşit de nenumărate ori prognozele economice, a ascuns realităţile economice şi a minţit nu înseamnă că am ceva cu instituţia ci cu temporarul Guvern Boc.
Dacă un jurnalist sau instituţie de presă fac presiuni ca să obţină foloase economice, şi fac ceva ilegal, să plătească. Cum e în cazul lui DD, dacă va fi găsit vinovat.
În general, presiuni se pot face doar asupra persoanelor care au în spate fapte care "predispun" la astfel de presiuni. Am şi eu o întrebare, de ce a plătit omul ăla 30.000 de Euro şi nu s-a dus direct la Poliţie? Presa şantajează oameni şantajabili. Iar Statul trebuie să ia măsuri împotriva ambelor grupuri.
Tot textul nu reprezintă decât o frustrare de copil râzgâiat în faţa rezultatelor proaste de la şcoală, era să zic guvernare. Şi care sare la bătaie. Vai de securitatea noastră.
PS M-am uitat în strategiile de securitate ale UK, US şi UE. Nicio vorbă despre presă. Dar acolo o campanie de presă care spune că un funcţionar public a făcut un matrapazlâc se încheie aproape totdeauna cu demisia funcţionarului. După care urmează Justiţia. Care funcţionează. La Justiţie e buba, nu la presă.
UPDATE
ART. 2
Serviciul Roman de Informatii organizeaza si executa activitati pentru culegerea, verificarea si valorificarea informatiilor necesare cunoasterii, prevenirii si contracararii oricaro actiuni care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei.
ART. 9
In vederea stabilirii existentei amenintarilor la adresa sigurantei nationale,cadre anume desemnate din Serviciul Roman de Informatii pot efectua, cu respectarea legii, verificari prin:solicitarea si obtinerea de obiecte, inscrisuri sau relatii oficiale de la institutii publice;consultarea de specialisti ori experti; primirea de sesizari sau note de relatii, fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare oti prin alte mijloace tehnice.
ART. 10
In situatiile care constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei, Serviciul Roman de Informatii, prin cadre stabilite in acest scop, solicita procurorului eliberarea mandatului prevazut de art.13 din Legea privind siguranta nationala a Romaniei pentru desfasurarea activitatilor autorizate de acesta. - din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii
Art. 6.
Organele de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale sint: Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, precum si Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne si Ministerul Justitiei, prin structuri interne specializate.
Activitatea pentru realizarea sigurantei nationale este organizata si coordonata de catre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.
Art. 7.
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii are, in domeniul sigurantei nationale, urmatoarele atributii:
a) analizeaza datele si informatiile obtinute si evalueaza starea sigurantei nationale;
b) stabileste principalele directii de activitate si aproba masurile generale obligatorii pentru inlaturarea amenintarilor prevazute in art. 3;.... din - Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei
"fenomenul campaniilor de presa la comanda, cu scopul de a denigra institutii ale statului, prin raspandirea de informatii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presa asupra deciziei politice in vederea obtinerii de avantaje de natura economica sau in relatia cu institutii ale statului" - din Strategia Naţională de Securitate
Aşa că, numai un analfabet funcţional nu înţelege că în acest fel SRI este obligat de lege să "supravegheze" cu mijloace specifice presa. Toţi cei care spun că e doar o temă de discuţie fie mint, fie nu înţeleg pe ce lume sunt.
Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!
Honni soit qui mal y pense
"Preşedintele Iliescu a încetat să mai fie un preşedinte echidistant. Este un preşedinte al PSD şi nu suntem dispuşi să avem comportamentul unor partide care se prezintă la Cotroceni pentru a servi drept adăpost pentru încălcările constituţionale pe care le-a făcut"
"Ion Iliescu s-a implicat intens în activităţile electorale desfăşurate de candidaţii PSD pentru alegerile locale, fără a ţine seama că legea fundamentală impune echidistanţă şi neutralitate. După alegerile locale, Ion Iliescu n-a avut nici o ezitare să se amestece în criza din PSD, justificându-şi demersurile prin afecţiunea şi ataşamentul faţă de partidul pe care el l-a înfiinţat"
"Nu ne aşteptăm ca Ion Iliescu să devină un preşedinte constituţional în ultima săptămâna de campanie, dată fiind convingerea şi încăpăţînarea cu care se pretinde mai presus de lege. Îi sugerăm însă lui Ion Iliescu să nu mai aştepte obedienţă şi complicitate din partea unei opinii publice săturate până la refuz de sfidările preşedintelui"
Să-ţi fie ruşine, Ion Iliescu!
PS Cine sunt autorii citatelor de mai sus? Contează? Aici e răspunsul.
"Ion Iliescu s-a implicat intens în activităţile electorale desfăşurate de candidaţii PSD pentru alegerile locale, fără a ţine seama că legea fundamentală impune echidistanţă şi neutralitate. După alegerile locale, Ion Iliescu n-a avut nici o ezitare să se amestece în criza din PSD, justificându-şi demersurile prin afecţiunea şi ataşamentul faţă de partidul pe care el l-a înfiinţat"
"Nu ne aşteptăm ca Ion Iliescu să devină un preşedinte constituţional în ultima săptămâna de campanie, dată fiind convingerea şi încăpăţînarea cu care se pretinde mai presus de lege. Îi sugerăm însă lui Ion Iliescu să nu mai aştepte obedienţă şi complicitate din partea unei opinii publice săturate până la refuz de sfidările preşedintelui"
Să-ţi fie ruşine, Ion Iliescu!
PS Cine sunt autorii citatelor de mai sus? Contează? Aici e răspunsul.
marți, 22 iunie 2010
vineri, 18 iunie 2010
Jumătăţi de măsură
Guvernul a inventat noţiunea de "donaţie obligatorie". Trecem peste ridicol. Bineînţeles că din punct de vedere economic banii strânşi nu au nicio importanţă dar Guvernul crede că acţiunea "dă bine" la public. Este încă o găselniţă prin care Guvernul crede că arată solidaritate cu populaţia. E de fapt doar o metodă de a lua cu forţa de la clientela politică nişte bani. Şi a-i da înapoi clientelei pe altă cale.
Poate să-mi spună cineva ce face Guvernul cu banii strânşi? La ce îi foloseşte? Atâta vreme cât nu ştim care e scopul banilor nu cred că benevol un cetăţean obişnuit o să doneze ceva. Este exact jumătatea de măsură cu care acest Guvern ne-a obişnuit.
Anul trecut a impus impozitul forfetar, n-a oferit nimic în schimb IMM-urilor. Sute de mii de IMM-uri au dispărut. A luat banii de la FMI. N-a făcut nimic constructiv cu ei (banii care au ajuns la Guvern, nu cei de la BNR). A implementat "Prima Casă" dar nu s-au vândut decât apartamente vechi. După un an i-a venit mintea la cap dar era prea târziu. Acum a tăiat pensii şi salarii dar n-a luat nicio măsură pentru creşterea economică.
De fiecare dată au fost luate jumătăţi de măsură, măsuri care au afectat economia reală şi populaţia. Dar niciuna care să ajute populaţia şi economia.
Asta ne arată o mentalitate. Guvernul nu are încredere în societate, o crede neputincioasă, incapabilă şi răuvoitoare. Bineînţeles că sentimentele sunt reciproce. S-a ajuns aici în urma unui şir nesfârşit de minciuni, recunoscute, de altfel, de Berceanu, Vlădescu sau Blaga.
Toate astea au condus în rândul populaţiei la neîncredere. Se poate da vina pe moguli, pe opoziţie, pe ultimii 20 de ani, pe oricine. Asta e doar demagogie. Un Guvern poate să ia orice măsură dacă populaţia are încredere în el. Dar nici actualul Guvern nu are încredere în propriile măsuri. Este contradictoriu în declaraţii. A spus prea multe minciuni, acum şi dacă spune adevărul nu mai este crezut.
Prea multe jumătăţi de măsură şi prea multe minciuni ne-au adus aici. Doar plecarea acestui Guvern şi apariţia unui Guvern în care populaţia să aibă încredere ne poate scoate de pe traiectoria descendentă pe care ne aflăm. Jumătăţile de măsură sunt mai rele decât nicio măsură.
Următoarea jumătate de măsură este o remaniere guvernamentală. Care n-o să ajute la nimic. Degeaba pleacă "sabotorii". Avem nevoie de un Guvern nou. Care să guverneze fără jumătăţi de măsură, care să ofere încredere şi care să ceară încredere.
Poate să-mi spună cineva ce face Guvernul cu banii strânşi? La ce îi foloseşte? Atâta vreme cât nu ştim care e scopul banilor nu cred că benevol un cetăţean obişnuit o să doneze ceva. Este exact jumătatea de măsură cu care acest Guvern ne-a obişnuit.
Anul trecut a impus impozitul forfetar, n-a oferit nimic în schimb IMM-urilor. Sute de mii de IMM-uri au dispărut. A luat banii de la FMI. N-a făcut nimic constructiv cu ei (banii care au ajuns la Guvern, nu cei de la BNR). A implementat "Prima Casă" dar nu s-au vândut decât apartamente vechi. După un an i-a venit mintea la cap dar era prea târziu. Acum a tăiat pensii şi salarii dar n-a luat nicio măsură pentru creşterea economică.
De fiecare dată au fost luate jumătăţi de măsură, măsuri care au afectat economia reală şi populaţia. Dar niciuna care să ajute populaţia şi economia.
Asta ne arată o mentalitate. Guvernul nu are încredere în societate, o crede neputincioasă, incapabilă şi răuvoitoare. Bineînţeles că sentimentele sunt reciproce. S-a ajuns aici în urma unui şir nesfârşit de minciuni, recunoscute, de altfel, de Berceanu, Vlădescu sau Blaga.
Toate astea au condus în rândul populaţiei la neîncredere. Se poate da vina pe moguli, pe opoziţie, pe ultimii 20 de ani, pe oricine. Asta e doar demagogie. Un Guvern poate să ia orice măsură dacă populaţia are încredere în el. Dar nici actualul Guvern nu are încredere în propriile măsuri. Este contradictoriu în declaraţii. A spus prea multe minciuni, acum şi dacă spune adevărul nu mai este crezut.
Prea multe jumătăţi de măsură şi prea multe minciuni ne-au adus aici. Doar plecarea acestui Guvern şi apariţia unui Guvern în care populaţia să aibă încredere ne poate scoate de pe traiectoria descendentă pe care ne aflăm. Jumătăţile de măsură sunt mai rele decât nicio măsură.
Următoarea jumătate de măsură este o remaniere guvernamentală. Care n-o să ajute la nimic. Degeaba pleacă "sabotorii". Avem nevoie de un Guvern nou. Care să guverneze fără jumătăţi de măsură, care să ofere încredere şi care să ceară încredere.
joi, 17 iunie 2010
Din "înţelepciunea" tinerei generaţii
"Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.". Din perlele de la bacalaureat. Aici sunt mult mai multe.
miercuri, 16 iunie 2010
Victorie, am înfrânt
Guvernul Boc n-a căzut. O mare victorie. Eu mă bucur. Ne merităm soarta, ăsta este cel mai bun guvern de care suntem capabili. Ciocul mic ălora care se opun. Aţi votat în 2008 şi 2009 ce aţi votat, acum suportaţi consecinţele.
Să se taie, să se taie tot, pensii, salarii. La toamnă o să crească taxele şi impozitele. Foarte bine. Prostia se plăteşte, ca şi găleţile sau kilul de orez. Le-aţi luat şi aţi crezut că daţi lovitura. Foarte bine. Acum plătiţi!
O să ajungă euro că n-o să puteţi plăti ratele? Foarte bine, să vă ia casele, maşinile, tot ce aţi cumpărat pe datorie. Treaba voastră. Nu meritaţi milă, datornicilor.
Ce atâtea subvenţii, nu sunteţi în stare să plătiţi întreţinerea? În doi ani o să vă ia casa. De ce staţi la oraş, marş la ţară, cultivaţi cartofi, nu vreţi, o să muriţi de foame. Asta e.
N-aveţi bani de medicamente, o să muriţi. Mai aveţi zile? Nu, zilele sunt pe sfârşite, nu mai aveţi. Cumpăraţi-vă sicrie, prosoape şi batiste. O să aveţi nevoie. De fapt nu voi o să aveţi nevoie, ăia de-o să vă îngroape.
E bună criza asta. Prostia se plăteşte. Şi prostia merge braţ la braţ cu Boc!
Ce, nu vă place regimul? Păi cine l-a votat? Nu Băsescu sau Boc sunt vinovaţi. Ci fiecare dintre voi, eu, tu, toţi cei care am ales. V-aţi pierdut privilegiile, amărâtul ăla de salariu sau de pensie? Foarte bine.
Vreţi solidaritate? Se cheamă milă! Cereţi-o! Să vedem cine o mai oferă.
Să se taie, să se taie tot, pensii, salarii. La toamnă o să crească taxele şi impozitele. Foarte bine. Prostia se plăteşte, ca şi găleţile sau kilul de orez. Le-aţi luat şi aţi crezut că daţi lovitura. Foarte bine. Acum plătiţi!
O să ajungă euro că n-o să puteţi plăti ratele? Foarte bine, să vă ia casele, maşinile, tot ce aţi cumpărat pe datorie. Treaba voastră. Nu meritaţi milă, datornicilor.
Ce atâtea subvenţii, nu sunteţi în stare să plătiţi întreţinerea? În doi ani o să vă ia casa. De ce staţi la oraş, marş la ţară, cultivaţi cartofi, nu vreţi, o să muriţi de foame. Asta e.
N-aveţi bani de medicamente, o să muriţi. Mai aveţi zile? Nu, zilele sunt pe sfârşite, nu mai aveţi. Cumpăraţi-vă sicrie, prosoape şi batiste. O să aveţi nevoie. De fapt nu voi o să aveţi nevoie, ăia de-o să vă îngroape.
E bună criza asta. Prostia se plăteşte. Şi prostia merge braţ la braţ cu Boc!
Ce, nu vă place regimul? Păi cine l-a votat? Nu Băsescu sau Boc sunt vinovaţi. Ci fiecare dintre voi, eu, tu, toţi cei care am ales. V-aţi pierdut privilegiile, amărâtul ăla de salariu sau de pensie? Foarte bine.
Vreţi solidaritate? Se cheamă milă! Cereţi-o! Să vedem cine o mai oferă.
luni, 14 iunie 2010
Aceeaşi manipulare
După 20 de ani de la mineriada sinistră din iunie 1990 văd tot felul de personaje care folosesc acele evenimente în mod politic. De la folosirea evenimentelor ca instrument ideologic la găsirea de falşi vinovaţi pentru discreditarea vocilor acestora şi continuarea sciziunii între părţi ale populaţiei.
Şi atunci, ca şi acum, reprezentanţi ai Securităţii, de rit vechi sau nou, aruncă o vină colectivă asupra unui grup social sau altul care, pe post de vinovat, este responsabil de greşelile politice pe care reprezentanţii politici ai Securităţii le-au făcut sau au de gând să le facă în mod conştient. Se caută ţapi ispăşitori.
Eram pe 14 iunie 90 în Piaţa Universităţii când un miner a luat o fetiţă ţigancă de păr, a învârtit-o de două ori în aer şi a aruncat-o cu capul de pământ. A rămas acolo, pe caldarâm, nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea.
Exact aşa se întâmplă şi acum, sunt arătaţi oameni şi în mod isteric, se strigă o vină imaginară a acestora. Mai avem încă până la momentul când o să fie daţi cu capul de caldarâm. Dar ne apropiem periculos de el.
Să vă fie ruşine! Vouă, securişti şi pupincurişti, noi sau vechi. Aşa aţi făcut acum 20 de ani, aşa faceţi şi acum. Nu s-a schimbat nimic.
Şi atunci, ca şi acum, reprezentanţi ai Securităţii, de rit vechi sau nou, aruncă o vină colectivă asupra unui grup social sau altul care, pe post de vinovat, este responsabil de greşelile politice pe care reprezentanţii politici ai Securităţii le-au făcut sau au de gând să le facă în mod conştient. Se caută ţapi ispăşitori.
Eram pe 14 iunie 90 în Piaţa Universităţii când un miner a luat o fetiţă ţigancă de păr, a învârtit-o de două ori în aer şi a aruncat-o cu capul de pământ. A rămas acolo, pe caldarâm, nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea.
Exact aşa se întâmplă şi acum, sunt arătaţi oameni şi în mod isteric, se strigă o vină imaginară a acestora. Mai avem încă până la momentul când o să fie daţi cu capul de caldarâm. Dar ne apropiem periculos de el.
Să vă fie ruşine! Vouă, securişti şi pupincurişti, noi sau vechi. Aşa aţi făcut acum 20 de ani, aşa faceţi şi acum. Nu s-a schimbat nimic.
sâmbătă, 12 iunie 2010
Cu smerenie privind spre HG 417 din 28 aprilie 2010
Cu pioşenie în suflet am studiat site-ul Cultelor din România. Printre multe fapte bune învăţate am dat şi peste HG 417 din 28 aprilie anul curent. Din care cităm.
"ART. 1 - Se aprobă suplimentarea bugetului Secretariatului General al Guvernului pe anul 2010, la capitolul 67.01 "Cultură, recreere şi religie", titlul 59 "Alte cheltuieli", alineatul 59.12 "Susţinerea cultelor", din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, cu suma de 18.569 mii lei, pentru Secretariatul de Stat pentru Culte.
ART. 2 - (1) Se aprobă repartizarea unor sume prevăzute în bugetul Secretariatului General al Guvernului, la capitolul 67.01 "Cultură, recreere şi religie", titlul 59 "Alte cheltuieli", alineatul 59.12 "Susţinerea cultelor", pentru unităţile de cult prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Sumele prevăzute în anexa nr. 1 se utilizează pentru destinaţiile stabilite la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 3 - Secretariatul General al Guvernului, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, va controla modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri."
Anexa 1 este mai lungă decât o zi de post şi conţine nici mai mult, nici mai puţin, decât 1334 de lăcaşe finanţate iar "alte sume" sunt de 54.569.000 lei. Un fleac de suplimentare de 13 milioane de Euro. Că avea Guvernul prisosinţă.
Dar dacă ne uităm la situaţia din fişierul Excel pe care smerita autoritate ni-l pune la dispoziţie vedem următoarele stadii ale dosarelor:
Cu frică de blasfemie întreb, cum sunt finanţate cele fără dosar sau cu el incomplet, care-i taina acordării sumelor? Prin ce minune a aflat Ministerul Culturii şi Cultelor cum să împartă unora câte 1500 de lei iar altora câte 500.000 fără să vadă dosarul? Care merită şi care nu? Sau, cum în Bucureşti din 28 de lăcaşuri 10 sunt în Sectorul 3 şi 9 în Sectorul 6?
Dar eu, contribuabilul, o să-mi plec fruntea în faţa marii înţelepciuni şi o să las pentru alţii înţelegerea acestor taine administrativ - teologice. Că multe taine ne sunt interzise nouă, muritorilor de rând.
Amin! Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!
"ART. 1 - Se aprobă suplimentarea bugetului Secretariatului General al Guvernului pe anul 2010, la capitolul 67.01 "Cultură, recreere şi religie", titlul 59 "Alte cheltuieli", alineatul 59.12 "Susţinerea cultelor", din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010, cu suma de 18.569 mii lei, pentru Secretariatul de Stat pentru Culte.
ART. 2 - (1) Se aprobă repartizarea unor sume prevăzute în bugetul Secretariatului General al Guvernului, la capitolul 67.01 "Cultură, recreere şi religie", titlul 59 "Alte cheltuieli", alineatul 59.12 "Susţinerea cultelor", pentru unităţile de cult prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Sumele prevăzute în anexa nr. 1 se utilizează pentru destinaţiile stabilite la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 3 - Secretariatul General al Guvernului, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, va controla modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale, a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri."
Anexa 1 este mai lungă decât o zi de post şi conţine nici mai mult, nici mai puţin, decât 1334 de lăcaşe finanţate iar "alte sume" sunt de 54.569.000 lei. Un fleac de suplimentare de 13 milioane de Euro. Că avea Guvernul prisosinţă.
Dar dacă ne uităm la situaţia din fişierul Excel pe care smerita autoritate ni-l pune la dispoziţie vedem următoarele stadii ale dosarelor:
Cu frică de blasfemie întreb, cum sunt finanţate cele fără dosar sau cu el incomplet, care-i taina acordării sumelor? Prin ce minune a aflat Ministerul Culturii şi Cultelor cum să împartă unora câte 1500 de lei iar altora câte 500.000 fără să vadă dosarul? Care merită şi care nu? Sau, cum în Bucureşti din 28 de lăcaşuri 10 sunt în Sectorul 3 şi 9 în Sectorul 6?
Dar eu, contribuabilul, o să-mi plec fruntea în faţa marii înţelepciuni şi o să las pentru alţii înţelegerea acestor taine administrativ - teologice. Că multe taine ne sunt interzise nouă, muritorilor de rând.
Amin! Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!
vineri, 11 iunie 2010
Sachiel
Sachiel este unul din Îngerii Duminicii, având interval de funcţionare între orele 6 ;i 7 şi 18 şi 19. Program duminical, are şi alte atribuţii, în general războinice. Aveţi aici legătura.
Dar acesta mai are şi alte calităţi. Este patronul zilei de joi şi este asociat culorii violet. Şi are ceva treabă cu Jupiter. Aşa spun unii analiştii politici pe aici. Şi nu numai. Este considerat îngerul milei.
De ce ne aduce nouă aminte asta? Joi, violet? Ahaa!
Ce zi a fost ieri? Joi. Cine este stăpânul local al flăcării violet joia, vezi victoria în alegeri.
Ăsta e adevăratul motiv al încercării mutării datei de discutare a moţiunii. Restul sunt biete încercări de analiză politică bazate pe sindicate, prezenţă la vot, chiul parlamentar, pensionari dezlănţuiţi, troc politic şi alte normalităţi locale. Lovitura de ieri a fost a flăcării violet.
De data aceasta Geoană, deja pârlit pe toate părţile de flacără şi placat cu azbest de Hrebenciuc a avut puterea de a riposta. Prin noncombat. O dovadă de maturitate politică. Sachiel, îngerul milei, de data asta a stat împotriva discipolului lui Aliodor. Să vedem Curtea Constituţională.
Lupta continuă, oştile îngereşti sunt dezlănţuite, Boc ascute coasa, oxiacetilenicele îşi schimbă culoarea. Din cei patru călăreţi ai Apocalipsei doi au venit, ceilalţi sunt pe drum, au probleme cu vămile, că nu introduci caii în ţară ca pe vremuri. AC/DC a avut probleme la ieşire. Ăştia au la intrare. Se rezolvă sigur cu o şpagă.
Să ne rugăm lui Sachiel. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!
PS N-am avut clip onorabil cu flăcări şi am dat cu ploaie violet. Contrariile se atrag. Clar m-am inspirat de aici. Să-ţi fie ruşine, Dan Şelaru!
Dar acesta mai are şi alte calităţi. Este patronul zilei de joi şi este asociat culorii violet. Şi are ceva treabă cu Jupiter. Aşa spun unii analiştii politici pe aici. Şi nu numai. Este considerat îngerul milei.
De ce ne aduce nouă aminte asta? Joi, violet? Ahaa!
Ce zi a fost ieri? Joi. Cine este stăpânul local al flăcării violet joia, vezi victoria în alegeri.
Ăsta e adevăratul motiv al încercării mutării datei de discutare a moţiunii. Restul sunt biete încercări de analiză politică bazate pe sindicate, prezenţă la vot, chiul parlamentar, pensionari dezlănţuiţi, troc politic şi alte normalităţi locale. Lovitura de ieri a fost a flăcării violet.
De data aceasta Geoană, deja pârlit pe toate părţile de flacără şi placat cu azbest de Hrebenciuc a avut puterea de a riposta. Prin noncombat. O dovadă de maturitate politică. Sachiel, îngerul milei, de data asta a stat împotriva discipolului lui Aliodor. Să vedem Curtea Constituţională.
Lupta continuă, oştile îngereşti sunt dezlănţuite, Boc ascute coasa, oxiacetilenicele îşi schimbă culoarea. Din cei patru călăreţi ai Apocalipsei doi au venit, ceilalţi sunt pe drum, au probleme cu vămile, că nu introduci caii în ţară ca pe vremuri. AC/DC a avut probleme la ieşire. Ăştia au la intrare. Se rezolvă sigur cu o şpagă.
Să ne rugăm lui Sachiel. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!
PS N-am avut clip onorabil cu flăcări şi am dat cu ploaie violet. Contrariile se atrag. Clar m-am inspirat de aici. Să-ţi fie ruşine, Dan Şelaru!
joi, 10 iunie 2010
We are fucking lost!
"Preşedintele e singurul care poate trece poporul prin deşert" - Sebastian Lăzăroiu
Să nu ziceţi că nu vin cu soluţii.
Să nu ziceţi că nu vin cu soluţii.
miercuri, 9 iunie 2010
Pensia medie şi puterea de cumpărare
Dacă ne uităm pe indicele preţurilor de consum şi luăm ca bază martie 2007 avem o creştere a acestuia de 20 de procente în martie 2010. (cele trei fişiere sunt aici, aici şi aici)
Avem aici evoluţia pensiei medii. Era de 494 în 2007 şi ajunge la 737 în 2009. O scădere de 15 procente o duce la 626 de lei.
Pentru a se putea păstra puterea de cumpărare trebuie să aducem un plus de 20 de procente la pensia din 2007, adică să se ajungă la o pensie de 593 RON. Avem deci o creştere a puterii de cumpărare a pensiei medii de 5,5 procente pentru pensiile tăiate în 2010 faţă de 2007.
Dar, tăierea subvenţiei la căldură, creşterea preţului medicamentelor şi prăbuşirea leului în faţa dolarului o să conducă la o situaţie gravă pentru pensionarii de la oraş în principal.
PS Ăsta e scris mai demult.
Avem aici evoluţia pensiei medii. Era de 494 în 2007 şi ajunge la 737 în 2009. O scădere de 15 procente o duce la 626 de lei.
Pentru a se putea păstra puterea de cumpărare trebuie să aducem un plus de 20 de procente la pensia din 2007, adică să se ajungă la o pensie de 593 RON. Avem deci o creştere a puterii de cumpărare a pensiei medii de 5,5 procente pentru pensiile tăiate în 2010 faţă de 2007.
Dar, tăierea subvenţiei la căldură, creşterea preţului medicamentelor şi prăbuşirea leului în faţa dolarului o să conducă la o situaţie gravă pentru pensionarii de la oraş în principal.
PS Ăsta e scris mai demult.
marți, 8 iunie 2010
Succes
Pe fondul luptei din PDL între aripa Blaga-Videanu-Berceanu şi aripa Băsescu şi în zgomotul populismelor lui Ponta şi afirmaţiilor fantasmagorice ale lui Antonescu nimeni nu mai aude nimic. E o stare de haos. Pe care nu şi-l asumă nimeni. Dar pe care o să-l plătim toţi. La acest haos nu vreau să particip.
Că aici o să se ajungă am spus de mult. Şi n-am fost singurul. Greul de acum începe. Vă urez succes!
PS Am să iau o pauză, am început pe 17 iunie 2008, am scris, cu ăsta, 991 de texte, mai bune sau mai proaste, am primit câteva mii de comentarii. Mulţumesc cititorilor mei care de multe ori au fost mai inteligenţi decât mine. Mulţumesc Hotnews pentru găzduire. Ei m-au ales din motive pe care nici acum nu le ştiu, sunt nişte oameni minunaţi.
Nu e o despărţire, dacă o să mai simt nevoia să spun ceva o să spun. Acum totul mi se pare inutil. Aşa că mai bine tac, spre bucuria unora şi mâhnirea altora.
Consider că demersul meu a fost ratat din punct de vedere public, n-am reuşit să opresc nimic din prostiile făcute de clasa politică. Pentru mine a fost un succes, am cunoscut oameni minunaţi. Ţara asta nu e aşa urâtă, oamenii nu sunt atât de răi. Dar este incredibil de prost condusă.
Puţină linişte este necesară.
Că aici o să se ajungă am spus de mult. Şi n-am fost singurul. Greul de acum începe. Vă urez succes!
PS Am să iau o pauză, am început pe 17 iunie 2008, am scris, cu ăsta, 991 de texte, mai bune sau mai proaste, am primit câteva mii de comentarii. Mulţumesc cititorilor mei care de multe ori au fost mai inteligenţi decât mine. Mulţumesc Hotnews pentru găzduire. Ei m-au ales din motive pe care nici acum nu le ştiu, sunt nişte oameni minunaţi.
Nu e o despărţire, dacă o să mai simt nevoia să spun ceva o să spun. Acum totul mi se pare inutil. Aşa că mai bine tac, spre bucuria unora şi mâhnirea altora.
Consider că demersul meu a fost ratat din punct de vedere public, n-am reuşit să opresc nimic din prostiile făcute de clasa politică. Pentru mine a fost un succes, am cunoscut oameni minunaţi. Ţara asta nu e aşa urâtă, oamenii nu sunt atât de răi. Dar este incredibil de prost condusă.
Puţină linişte este necesară.
sâmbătă, 5 iunie 2010
vineri, 4 iunie 2010
Soluţii pe termen mediu
Pe 30 mai am socotit cum în 30 de ani o firmă cu o cifră de afaceri de 100,000 de Euro şi o creştere de 10 procente pe an ajunge una cu o cifră de afaceri de 1,000,000 şi o creştere de 2 procente pe an. Doar că din punct de vedere economic nu e suficient.
Cine crede că timp de 30 de ani firma cea mare nu observă concurenţa e naiv, o să scadă preţurile şi o să scoată de pe piaţă firma cea mică. Tendinţa spre monopol e naturală, cei mai vechi, mai capitalizaţi şi mai productivi scot de pe piaţă firmele noi dacă segmentul de piaţă este comun şi cel mic nu are alte avantaje.
Care este soluţia. Noi produse, noi tehnologii având ca scop produse finite. Nu componente, nu lohn, doar produse finite care incorporează inteligenţă. Să zicem că avem o firmă care produce componente auto, pleacă firma care produce maşini, producătorul nostru de componente moare. La producătorul de componente sunt folosiţi băieţi inteligenţi dar aceştia nu incorporează nicio inteligenţă proprie în munca lor. Totul e de-a gata.
Avem nevoie de inteligenţă locală şi de facilităţi. Facilităţile vin de la sistemul fiscal, inteligenţa vine din sistemul de educaţie. Capital propriu nu prea avem aşa că trebuie să-l suplinim cu inteligenţă. Asta n-a priceput nimeni niciodată din toată clasa noastră politică. Cu o excepţie, Varujan Pambuccian.
Şi ce avem de făcut? Sprijinul prin măsuri fiscale oferit pentru toate firmele care produc produse finite, încurajarea inovaţiei şi cercetării dar nu ca acum. La noi sunt sute de proiecte care se finalizează cu tot felul de hartii dar niciodată cu produse finite. Transferul tehnologic este absolut inexistent, avem sute, dacă nu mii, de produse finite deştepte dar nu avem capitalul să le aducem pe piaţă.
Atât de hulita cercetare românească nu e atât de proastă pe cât pare, numai că i se cere un lucru pe care nu e capabilă să-l facă, să devină productivă comercial. Aici e vorba de Stat, de transfer tehnologic, de protejarea rezultatelor cercetării româneşti. Niciun institut nu-şi permite să plătească patente internaţionale.
Prin educaţie, cercetare şi inteligenţă guvernamentală ieşim din situaţia în care ne aflăm. Astea sunt soluţii pe termen mediu.
E ceva utopic? Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan sunt exemple că nu. Dacă vrem se poate. Nu cu sistemul actual de învăţământ, nu cu cel de cercetare actual, nu cu actualul Guvern, nu fără manageri şcoliţi în Occident, nu cu actuala clasă politică.
Avem o singură şansă, produse finite cu inteligenţă incorporată. Restul sunt palavre. Bani nu avem.
Cine crede că timp de 30 de ani firma cea mare nu observă concurenţa e naiv, o să scadă preţurile şi o să scoată de pe piaţă firma cea mică. Tendinţa spre monopol e naturală, cei mai vechi, mai capitalizaţi şi mai productivi scot de pe piaţă firmele noi dacă segmentul de piaţă este comun şi cel mic nu are alte avantaje.
Care este soluţia. Noi produse, noi tehnologii având ca scop produse finite. Nu componente, nu lohn, doar produse finite care incorporează inteligenţă. Să zicem că avem o firmă care produce componente auto, pleacă firma care produce maşini, producătorul nostru de componente moare. La producătorul de componente sunt folosiţi băieţi inteligenţi dar aceştia nu incorporează nicio inteligenţă proprie în munca lor. Totul e de-a gata.
Avem nevoie de inteligenţă locală şi de facilităţi. Facilităţile vin de la sistemul fiscal, inteligenţa vine din sistemul de educaţie. Capital propriu nu prea avem aşa că trebuie să-l suplinim cu inteligenţă. Asta n-a priceput nimeni niciodată din toată clasa noastră politică. Cu o excepţie, Varujan Pambuccian.
Şi ce avem de făcut? Sprijinul prin măsuri fiscale oferit pentru toate firmele care produc produse finite, încurajarea inovaţiei şi cercetării dar nu ca acum. La noi sunt sute de proiecte care se finalizează cu tot felul de hartii dar niciodată cu produse finite. Transferul tehnologic este absolut inexistent, avem sute, dacă nu mii, de produse finite deştepte dar nu avem capitalul să le aducem pe piaţă.
Atât de hulita cercetare românească nu e atât de proastă pe cât pare, numai că i se cere un lucru pe care nu e capabilă să-l facă, să devină productivă comercial. Aici e vorba de Stat, de transfer tehnologic, de protejarea rezultatelor cercetării româneşti. Niciun institut nu-şi permite să plătească patente internaţionale.
Prin educaţie, cercetare şi inteligenţă guvernamentală ieşim din situaţia în care ne aflăm. Astea sunt soluţii pe termen mediu.
E ceva utopic? Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan sunt exemple că nu. Dacă vrem se poate. Nu cu sistemul actual de învăţământ, nu cu cel de cercetare actual, nu cu actualul Guvern, nu fără manageri şcoliţi în Occident, nu cu actuala clasă politică.
Avem o singură şansă, produse finite cu inteligenţă incorporată. Restul sunt palavre. Bani nu avem.
joi, 3 iunie 2010
Curtea Constituţională a Letoniei şi scăderea pensiilor
De pe site-ul judecătorului Cristian Dănileţ o parte din Hotărârea Curţii Constituţionale a Letoniei privind scăderea pensiilor.
"Scaderea pensiilor trebuie examinata prin raportare la principiile fundamentale din art. 1 al Constitutiei si la art. 1 Protocolul 1 la Conventia EDO. Cu privire la pensiile speciale de serviciu, Curtea a stabilit ca situatia acestora este similara pana la identitate cu cea a pensiilor pentru limita de varsta, intrucat scopul pensiei de serviciu este acelasi cu al pensiei pentru limita de varsta: de a compensa pierderea capacitatii de munca, pensiile de serviciu urmarind sa asigure mijloace de subzistenta persoanelor care au indeplinit functii specifice in interesul statului, in conditii speciale.
Angajamentele internationale asumate de Guvern fata de creditorii externi pentru limitarea efectelor crizei economice nu pot constitui, prin ele insele, temeiuri pentru limitarea unor drepturi fundamentale. Faptul ca documentele adresate creditorilor internationali contin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale in discutie nu inseamna ca acei creditori au stabilit unilateral aceste conditii, ei limitandu-se la a indica obiectivele ce urmeaza a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), insa alegerea celor mai adecvate masuri ramane la discretia Statului.
Curtea a ajuns la concluzia ca dezechlibrul actual a fost cauzat de „decizii pripite si nefundamentate” ale statului in aceasta materie, precum cresterea ajutorului parental, mecanismul de indexare neadecvat, scaderea contributiilor la acest fond.
Principiul sperantei legitime este indisolubil legat de statul de drept. In virtutea acestui principiu, organele statului sunt obligate sa actioneze in conformitate cu dispozitiile legase si sa respecte sperantele legitime intemeiate pe prevederile legale in vigoare, indivizii putand conta pe previzibilitatea normelor legal adoptate si fiind astfel in masura sa isi planifice viitorul in contextul drepturilor conferite de aceste dispozitii. Desigur, acest principiu nu impiedica statul sa faca schimbari legislative, insa ii impune obligatia ca, ori de cate ori o face, sa mentina o balanta rezonabila intre increderea indivizilor in prevederile legale existente si interesele pentru a caror satisfacere opereaza modificarea cadrului legal. In aplicarea jurisprudentei CEDO, Curtea Constitutionala a statuat ca, pentru respectarea proportionalitatii unei astfel de masuri de reducere a pensiilor, se impunea fie asigurarea unei perioade de tranzitie corespunzatoare, fie stabilirea unei compensatii ulterioare perioadei de reducere, ca o compensatie echitabila, ceea ce nu s-a intamplat."
Aviz amatorilor.
"Scaderea pensiilor trebuie examinata prin raportare la principiile fundamentale din art. 1 al Constitutiei si la art. 1 Protocolul 1 la Conventia EDO. Cu privire la pensiile speciale de serviciu, Curtea a stabilit ca situatia acestora este similara pana la identitate cu cea a pensiilor pentru limita de varsta, intrucat scopul pensiei de serviciu este acelasi cu al pensiei pentru limita de varsta: de a compensa pierderea capacitatii de munca, pensiile de serviciu urmarind sa asigure mijloace de subzistenta persoanelor care au indeplinit functii specifice in interesul statului, in conditii speciale.
Angajamentele internationale asumate de Guvern fata de creditorii externi pentru limitarea efectelor crizei economice nu pot constitui, prin ele insele, temeiuri pentru limitarea unor drepturi fundamentale. Faptul ca documentele adresate creditorilor internationali contin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale in discutie nu inseamna ca acei creditori au stabilit unilateral aceste conditii, ei limitandu-se la a indica obiectivele ce urmeaza a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), insa alegerea celor mai adecvate masuri ramane la discretia Statului.
Curtea a ajuns la concluzia ca dezechlibrul actual a fost cauzat de „decizii pripite si nefundamentate” ale statului in aceasta materie, precum cresterea ajutorului parental, mecanismul de indexare neadecvat, scaderea contributiilor la acest fond.
Principiul sperantei legitime este indisolubil legat de statul de drept. In virtutea acestui principiu, organele statului sunt obligate sa actioneze in conformitate cu dispozitiile legase si sa respecte sperantele legitime intemeiate pe prevederile legale in vigoare, indivizii putand conta pe previzibilitatea normelor legal adoptate si fiind astfel in masura sa isi planifice viitorul in contextul drepturilor conferite de aceste dispozitii. Desigur, acest principiu nu impiedica statul sa faca schimbari legislative, insa ii impune obligatia ca, ori de cate ori o face, sa mentina o balanta rezonabila intre increderea indivizilor in prevederile legale existente si interesele pentru a caror satisfacere opereaza modificarea cadrului legal. In aplicarea jurisprudentei CEDO, Curtea Constitutionala a statuat ca, pentru respectarea proportionalitatii unei astfel de masuri de reducere a pensiilor, se impunea fie asigurarea unei perioade de tranzitie corespunzatoare, fie stabilirea unei compensatii ulterioare perioadei de reducere, ca o compensatie echitabila, ceea ce nu s-a intamplat."
Aviz amatorilor.
miercuri, 2 iunie 2010
Majoritatea parlamentară şi normalitatea
În decembrie 2004, în ciuda rezultatelor alegerilor, Traian Băsescu a schimbat majoritatea câştigătoare, a folosit "soluţia imorală" şi a impus Guvernul Tăriceanu. A eliminat mai târziu soluţia imorală, ba a şi trimis-o pe la DNA şi DIICOT. Trimişi au rămas dar rămâne faptul, Traian Băsescu a manipulat majoritatea parlamentară.
După eliminarea din 2007 a PD-ului de la guvernare, Traian Băsescu a rupt PNL, a înfiinţat PDL, a încercat să obţină o nouă majoritate parlamentară, n-a reuşit, a pierdut controlul majorităţii parlamentare şi fără o majoritate clară Guvernul Tăriceanu II a rezistat până la alegeri.
În 2008 am avut cea mai voioasă majoritate parlamentară, covârşitoare, Traian Băsescu a format-o, prin fraierirea lui Geoană, sarcină, de altfel, uşoară. Majoritatea n-a funcţionat. De la început era iraţională.
După căderea Guvernului Boc I, în 2009, Traian Băsescu a neglijat în două rânduri majoritatea parlamentară şi a impus ca pretendenţi la fotoliul de Premier diferiţi cetăţeni. Am stat 3 luni fără un Guvern serios. Prin voinţa unui singur om.
Investirea ultimului Guvern Boc a fost făcută prin ruperea, pe persoană fizică, a PSD şi PNL schimbând majoritatea parlamentară rezultată din alegeri.
Acum roata începe să se învârtă în sens invers. Şi dacă, după căderea Guvernului Boc, viitorul candidat este, surpriză, Emil Boc? În ciuda majorităţii parlamentare?
Ar fi deja un lucru "normal". De ce avem noi nevoie de majoritate parlamentară sau de Parlament?
E ziua lui Charlie Wats, nu faceţi corelaţii greşite. :-)
După eliminarea din 2007 a PD-ului de la guvernare, Traian Băsescu a rupt PNL, a înfiinţat PDL, a încercat să obţină o nouă majoritate parlamentară, n-a reuşit, a pierdut controlul majorităţii parlamentare şi fără o majoritate clară Guvernul Tăriceanu II a rezistat până la alegeri.
În 2008 am avut cea mai voioasă majoritate parlamentară, covârşitoare, Traian Băsescu a format-o, prin fraierirea lui Geoană, sarcină, de altfel, uşoară. Majoritatea n-a funcţionat. De la început era iraţională.
După căderea Guvernului Boc I, în 2009, Traian Băsescu a neglijat în două rânduri majoritatea parlamentară şi a impus ca pretendenţi la fotoliul de Premier diferiţi cetăţeni. Am stat 3 luni fără un Guvern serios. Prin voinţa unui singur om.
Investirea ultimului Guvern Boc a fost făcută prin ruperea, pe persoană fizică, a PSD şi PNL schimbând majoritatea parlamentară rezultată din alegeri.
Acum roata începe să se învârtă în sens invers. Şi dacă, după căderea Guvernului Boc, viitorul candidat este, surpriză, Emil Boc? În ciuda majorităţii parlamentare?
Ar fi deja un lucru "normal". De ce avem noi nevoie de majoritate parlamentară sau de Parlament?
E ziua lui Charlie Wats, nu faceţi corelaţii greşite. :-)
marți, 1 iunie 2010
De ce au scăzut rezervele BNR?
În decembrie 2008 rezervele valutare ale BNR "sunt constituite din active denominate în euro (63 %), dolari SUA (32,55%), lire sterline (4%) şi alte valute (0,45 %)". Să zicem că avem o rezervă valutară constituită la 30 aprilie 2010 din 70% euro şi 30% dolari SUA.
De la Khris citim "la 31 mai 2010, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 31 989 milioane euro, faţă de 32 386 milioane euro la 30 aprilie 2010."
Păi asta înseamnă conform presupunerii că aveam în aprilie 22,670 milioane euro şi 9,716 milioane euro în dolari, la 1,32 aveam 12,823 milioane USD.
Dacă BNR n-a speculat nimic, ceea ce e improbabil, şi a păstrat dolarii, are acum la un raport de 1,23 în jur de 10,425 milioane euro în dolari. Adică un plus de 710 milioane de euro. Dar a anunţat o scădere de 397 milioane.
Avem trei variante, ori BNR a pariat pe euro şi a pierdut, ori a susţinut cursul cu o grămadă de bani, ori şi-a vândut mai demult dolarii. Grea întrebare. :-)
PS Scris cu ajutorul lui Khris şi al lui Ionuţ.
PPS Tocmai mi-a răspuns Andreea Paul la întrebare. A susţinut cursul. Cu tristeţe vă anunţ că Dan Bittman, după o carieră glorioasă, pleacă de la Ministerul de Finanţe. Prin demisie.
De la Khris citim "la 31 mai 2010, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 31 989 milioane euro, faţă de 32 386 milioane euro la 30 aprilie 2010."
Păi asta înseamnă conform presupunerii că aveam în aprilie 22,670 milioane euro şi 9,716 milioane euro în dolari, la 1,32 aveam 12,823 milioane USD.
Dacă BNR n-a speculat nimic, ceea ce e improbabil, şi a păstrat dolarii, are acum la un raport de 1,23 în jur de 10,425 milioane euro în dolari. Adică un plus de 710 milioane de euro. Dar a anunţat o scădere de 397 milioane.
Avem trei variante, ori BNR a pariat pe euro şi a pierdut, ori a susţinut cursul cu o grămadă de bani, ori şi-a vândut mai demult dolarii. Grea întrebare. :-)
PS Scris cu ajutorul lui Khris şi al lui Ionuţ.
PPS Tocmai mi-a răspuns Andreea Paul la întrebare. A susţinut cursul. Cu tristeţe vă anunţ că Dan Bittman, după o carieră glorioasă, pleacă de la Ministerul de Finanţe. Prin demisie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
