Indexul
Herfindahl-Hirschmann - HHI măsoară concentrarea unei pieţe, cât de aproape de monopol este.
Formula de calcul este simplă. Se iau procentele din producţie pentru fiecare producător, se ridică la pătrat, se face suma. Cu cât e mai mare cu atât există mai mult tendinţa spre monopol. Sub 1000 piaţa e neconcentrată, între 1000 şi 1800 concentrare moderată, peste 1800 piaţa e puternic concentrată. În Raportul ANRE pentru producţia de energie din luna decembrie 2008 HHI pe 2008 era 1528, deci rezonabil. Asta era structura producătorilor de energie electrică, sursa
ANRE, de acolo e şi poza (click pentru mărire). Nu există rapoarte decât până în luna septembrie 2009.

Să ne uităm la HHI după ce se realizează cei doi mamuţi energetici.
Electra - Turceni, Rovinari şi Craiova cu sucursalele sale, Nuclearelectrica, sucursalele Hidroelectrica din Râmnicu Vâlcea, Sibiu şi Târgu Jiu, filiala Hidroserv din cadrul Hidroelectrica şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia.
Energetica - Electrocentrale Deva şi Electrocentrale Bucureşti din cadrul Termoelectrica şi va avea în structură sucursala Paroşeni şi Termoserv Paroşeni din Termoelectrica, filialele Hidroelectrica din Bistriţa, Buzău, Cluj, Curtea de Argeş, Haţeg, Porţile de Fier, Oradea, Sebeş şi Slatina, precum şi părţi din Compania Naţională a Huilei, care se divizează. De
aici.
Cei doi mamuţi o să aibă o cotă de piaţă de cam 48, respectiv 44 de procente. Asta înseamnă un HHI de peste 4300. Consiliul Concurenţei
a expus motivele pentru care o asemenea acţiune are consecinţe negative, de la pagina 28.
Ce am negociat noi la intrarea în UE se găseşte pe site-ul
Ministerului Economiei la domeniul energetic. Citez:
"
Pentru a respecta principiile de baza mentionate mai sus si armonizarea cu aquis-ul comunitar, structura energetica si modelul de piata energetica prezentate in aceasta Foaie de Parcurs sunt orientate catre o piata total competitiva." / pagina 13
Ministerul se lăuda cu descentralizarea pe verticală pe care o anulează prin introducerea CNH şi SNLO în componenţa companiilor. După 10 ani ne întoarcem de unde am plecat.
Puncte de vedere asupra subiectului aveţi
aici,
aici şi
aici. Foarte interesantă este discuţia organizată de Hotnews
aici din care reamintesc.
"
Ce interese se ascund in spatele acestei propuneri? In opinia mea sunt interese pe termen scurt ale Guvernului si pe termen lung ale grupurilor de interese. Guvernul incorsatat de cerintele europene privind ajutoarele de stat a gasit solutia miraculoasa: sa ia de la Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz si sa dea la minele de carbune si la termocentralele ineficiente. Astea sunt atat ajutoare de stat, cat si subventii deghizate. Este o solutie simplista si periculoasa. Simplista pentru ca a mai fost incercata in trecut si periculoasa pentru ca si atunci a dus la rezultate periculoase. Stiu cum a functionat RENEL, cum au functionat astfel de solutii in sectorul petrolier. Pe termen lung, se doreste destructurarea Hidroelectricii pentru a fi oferita investitorilor privati. In formula actuala, Hidroelectrica este protejata la privatizare pentru ca niciun stat din lume nu si-a vandut hidrocentrale mari construite din bani publici. Nici macar SUA care sunt campioanele initiativei private nu s-au gandit sa vanda cele 2 hidroelectrici in timpul new-deal de dupa criza interbelica."
Mai rămâne Comisia Europeană care trebuie să aprobe ştergerea datoriilor istorice.
Pe lângă salvarea locurilor de muncă din minerit, acoperirea pierderilor de la termocentrale am auzit un singur argument aparent logic în favoarea acestei aberaţii, principiul subaditivităţii, ideea că există riscuri mai mici la o companie la care pui de-a valma de toate. Pe o piaţă liberă diferitele tipuri de energie se compensează, hidro şi eolian deşi au preţuri mici nu sunt tot timpul disponibile şi atunci se intervine în sistem, la un preţ mult mai mare, cu termo. Acest pseudo argument denotă o frică de piaţă şi nu este decât un mod de gândire comunist. Soluţia e privatizarea, dacă mai vrea cineva, sau închiderea tuturor companiilor neviabile.