duminică, 31 ianuarie 2010
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Elogiu
Boc mi se pare cel mai bun prim ministru pe care l-a avut Romania dupa 1989. E dedicat in ceea ce face, serios, nu are in spate interese economice si mai important decat orice, nu e corupt. Nu inteleg de unde atata rautati impotriva uni om cinstit si capabil? Deranjeaza ca nu e smecher de capitala asa ca majoritatea celor care nu-l suporta?
Suntem o tara democratica...sa vrut reforma, sa vrut schimbare, ei bine Boc a vrut sa isi schimbe corpul de control, ce e rau in asta , are nevoie de oameni competenti, si aici a gresit ca vrea oameni competenti????
Se pare ca tocmai onestitatea dl Boc deranjeaza la maxim! M-am saturat sa tot aud ca nu e bun de nimic si ca face numai greseli cand acest om este un invingator in tot ceea ce face: a castigat toate alegerile de la primar al Clijului, parlamentar, presedinte de partid, si acum formeaza al4-lea Guvern-Boc! Este muncitor si inteligent, mult peste masa, peste toti acei care il jignesc! Si-a asumat niste responsabilitati enorme, si lupta in continuare pentru reformarea si modernizarea tarii, dar este constient de functia pe care o detine si cu siguranta este cel mai capabil premier pe care l-a avut Romania dupa'89!
Emil Boc- un om de succes, responsabil, onest si prea elegant si inteligent pentru mizeriile de care sunt capabili unii! Un guvern Boc este ceea ce poate salva Romania anului 2010!
Am păstrat gramatica originală a comentatorilor. Prea îl vorbeşte toată lumea pe Boc de rău. Puţin echilibru, vorba lui Nea Nelu, nu strică.
Suntem o tara democratica...sa vrut reforma, sa vrut schimbare, ei bine Boc a vrut sa isi schimbe corpul de control, ce e rau in asta , are nevoie de oameni competenti, si aici a gresit ca vrea oameni competenti????
Se pare ca tocmai onestitatea dl Boc deranjeaza la maxim! M-am saturat sa tot aud ca nu e bun de nimic si ca face numai greseli cand acest om este un invingator in tot ceea ce face: a castigat toate alegerile de la primar al Clijului, parlamentar, presedinte de partid, si acum formeaza al4-lea Guvern-Boc! Este muncitor si inteligent, mult peste masa, peste toti acei care il jignesc! Si-a asumat niste responsabilitati enorme, si lupta in continuare pentru reformarea si modernizarea tarii, dar este constient de functia pe care o detine si cu siguranta este cel mai capabil premier pe care l-a avut Romania dupa'89!
Emil Boc- un om de succes, responsabil, onest si prea elegant si inteligent pentru mizeriile de care sunt capabili unii! Un guvern Boc este ceea ce poate salva Romania anului 2010!
Am păstrat gramatica originală a comentatorilor. Prea îl vorbeşte toată lumea pe Boc de rău. Puţin echilibru, vorba lui Nea Nelu, nu strică.
vineri, 29 ianuarie 2010
Doar o zi cu Justiţia română
Am spus şi am să repet că fără o Justiţie transparentă, corectă şi rapidă n-o să existe nicio reformă, indiferent de dorinţele Preşedintelui Traian Băsescu sau de votul popular. O să existe o schimbare de formă dar nu de fond. Din presa de azi aflăm tumbele bravei noastre Justiţii.
Valeriu Ştefănoiu, un pensionar, câştigă în instanţă un proces cu Poliţia Rutieră pentru că i-a fost ridicată abuziv maşina. Dar nimeni nu-i dă vreun ban înapoi. Justiţia a funcţionat relativ rapid dar hotărârile nu sunt puse în practică.
Ne mutăm la cazul Băhăian. Urmărit de Poliţie unul dintre presupuşii criminali ia ostatică o femeie. Este eliberat peste patru zile prin decizia Curţii de Apel Constanţa. Incredibil. A lua ostatici nu reprezintă un pericol social.
Vasile Paraschiv, luptător anticomunist, pierde definit procesul cu Statul prin care cerea despăgubiri pentru torturile suferite în închisorile comuniste. Dar aceeaşi Curte de 5 ori înainte, în cazuri similare, acordase despăgubiri. Care e logica? O să se ajungă la CEDO.
Dacă tot am ajuns cu povestea la CEDO aflăm că în perioada 2000-2009 Statul a plătit 43 de milioane de Euro în urma hotărârilor Curţii. Suntem pe locul 4 ca număr de cereri dar pe primul loc dacă raportăm numărul de cereri la populaţie. Timpul prea lung în care se desfăşoară un proces conduce la condamnări ale Statului, ultimul caz, Nuţu Cămătaru'.
Vestea bună este condamnarea definitivă a lui Mircia Gutău, primar la Râmnicu-Vâlcea, şi a viceprimarului. Pentru luare de mită şi complicitate la luare de mită.
Şi cel mai interesant caz. Aflat de aici. Un urmaş al lui Preda Buzescu, locotenentul lui Mihai Viteazu, a câştigat în instanţă 630 de kilometri pătraţi în judeţul Buzău. Toată partea de NV a judeţului. Inclusiv două rezervaţii naturale şi un teren al Academiei Române. Localităţile "afectate" Cislău, Colţi, Nehoiu, Gura Teghii, Pătârlagele, Siriu, Brăeşti, Bozioru şi Cozieni (vezi harta). Mai mult decât statul Andorra care are doar 468 de kilometri pătraţi.
Ce concluzii putem trage? Că Justiţia nu e consistentă, în cazuri similare deciziile sunt diferite. Că funcţionează greoi şi asta ne costă. Că deciziile nu sunt puse în practică. Că în cazuri grave ia decizii care favorizează infractorul. Şi că sunt momente când o ia razna. Dar că mai există o speranţă. Doar asta moare ultima, nu? Mă întreb dacă nu cumva sunt urmaşul lui Burebista?
Valeriu Ştefănoiu, un pensionar, câştigă în instanţă un proces cu Poliţia Rutieră pentru că i-a fost ridicată abuziv maşina. Dar nimeni nu-i dă vreun ban înapoi. Justiţia a funcţionat relativ rapid dar hotărârile nu sunt puse în practică.
Ne mutăm la cazul Băhăian. Urmărit de Poliţie unul dintre presupuşii criminali ia ostatică o femeie. Este eliberat peste patru zile prin decizia Curţii de Apel Constanţa. Incredibil. A lua ostatici nu reprezintă un pericol social.
Vasile Paraschiv, luptător anticomunist, pierde definit procesul cu Statul prin care cerea despăgubiri pentru torturile suferite în închisorile comuniste. Dar aceeaşi Curte de 5 ori înainte, în cazuri similare, acordase despăgubiri. Care e logica? O să se ajungă la CEDO.
Dacă tot am ajuns cu povestea la CEDO aflăm că în perioada 2000-2009 Statul a plătit 43 de milioane de Euro în urma hotărârilor Curţii. Suntem pe locul 4 ca număr de cereri dar pe primul loc dacă raportăm numărul de cereri la populaţie. Timpul prea lung în care se desfăşoară un proces conduce la condamnări ale Statului, ultimul caz, Nuţu Cămătaru'.
Vestea bună este condamnarea definitivă a lui Mircia Gutău, primar la Râmnicu-Vâlcea, şi a viceprimarului. Pentru luare de mită şi complicitate la luare de mită.
Şi cel mai interesant caz. Aflat de aici. Un urmaş al lui Preda Buzescu, locotenentul lui Mihai Viteazu, a câştigat în instanţă 630 de kilometri pătraţi în judeţul Buzău. Toată partea de NV a judeţului. Inclusiv două rezervaţii naturale şi un teren al Academiei Române. Localităţile "afectate" Cislău, Colţi, Nehoiu, Gura Teghii, Pătârlagele, Siriu, Brăeşti, Bozioru şi Cozieni (vezi harta). Mai mult decât statul Andorra care are doar 468 de kilometri pătraţi.
Ce concluzii putem trage? Că Justiţia nu e consistentă, în cazuri similare deciziile sunt diferite. Că funcţionează greoi şi asta ne costă. Că deciziile nu sunt puse în practică. Că în cazuri grave ia decizii care favorizează infractorul. Şi că sunt momente când o ia razna. Dar că mai există o speranţă. Doar asta moare ultima, nu? Mă întreb dacă nu cumva sunt urmaşul lui Burebista?
joi, 28 ianuarie 2010
Despre Boc numai de bine
Pompierismul Primului Ministru şi-a dovedit încă o dată preţul. După ce a impus abuziv un legământ de obedienţă pentru angajaţii Corpului de Control al Primului Ministru şi i-a dat afară pe cei neobedienţi, azi, Statul trebuie să le plătească un 1 milion de lei ca salarii compensatorii şi să-i reangajeze. Bravo!
Din taxele şi impozitele plătite de bobor. Că aşa suntem noi, proşti. Să plătească Boc personal, că a fost o acţiune personală. Din banii lui personali. Nu văd de ce orice imbecilitate a guvernanţilor trebuie plătită din bani publici.
Eu cer să-şi dea demisia şi să plătească banii. Cum aşa ceva nu se poate într-o ţară ca România, pentru că marii demnitari nu au responsabilităţi, ei conduc fără să fie responsabili, cererea mea e ridicolă.
Dar după ce i-a dat afară pe ăştia a început un control în cazul afacerii Sterling, sfârşitul controlului a rămas o necunoscută. Care e rezultatul controlului? Că la vremea aia Tăriceanu era cel mai corupt cetăţean din România. Şi acum? După un an nu s-a întâmplat nimic.
Despre Boc numai de bine. Despre noi putem spune că o să dăm 1 milion de lei pentru că despre Boc putem vorbi numai de bine.
Dedicaţie noii doctrine populare a PDL.
Din taxele şi impozitele plătite de bobor. Că aşa suntem noi, proşti. Să plătească Boc personal, că a fost o acţiune personală. Din banii lui personali. Nu văd de ce orice imbecilitate a guvernanţilor trebuie plătită din bani publici.
Eu cer să-şi dea demisia şi să plătească banii. Cum aşa ceva nu se poate într-o ţară ca România, pentru că marii demnitari nu au responsabilităţi, ei conduc fără să fie responsabili, cererea mea e ridicolă.
Dar după ce i-a dat afară pe ăştia a început un control în cazul afacerii Sterling, sfârşitul controlului a rămas o necunoscută. Care e rezultatul controlului? Că la vremea aia Tăriceanu era cel mai corupt cetăţean din România. Şi acum? După un an nu s-a întâmplat nimic.
Despre Boc numai de bine. Despre noi putem spune că o să dăm 1 milion de lei pentru că despre Boc putem vorbi numai de bine.
Dedicaţie noii doctrine populare a PDL.
miercuri, 27 ianuarie 2010
luni, 25 ianuarie 2010
Cu gazele în vine
În anul 2009 din cauza crizei volumul gazelor consumate a scăzut cu 15 procente. Ca o măsură anticriză, pe care nimeni n-a băgat-o în seamă, Guvernul, prin Adriean Videanu, a favorizat producătorii intreruptibili (cei care acceptă să li se scadă cantitatea furnizată în anumite condiţii) trecând consumul acestora pe gaz din producţia internă, 160 Euro metrul cub, în defavoarea coşului obişnuit care conţinea aproximativ 30 de procente de gaz din import, 290 de Euro metrul cub.
Dacă măsura respectivă a avut efect economic nu ştiu, asemenea măsuri în general duc la influenţarea pieţei şi la preţuri distorsionate. Dar asta e altă mâncare de peşte. Ca de obicei dacă la început erau vizate câteva firme până la sfârşit s-au schimbat condiţiile de acordare a facilităţii respective şi au fost mult mai mulţi cei favorizaţi. Măsura e valabilă până în toamna lui 2010.
În vremea asta Petrom, sub ochii îngăduitori ai ANRE, are un consum intern de 20 de procente, care e de fapt consumul la preţuri mult mai mici pentru firmele interne. Şi se pregăteşte de export. Romgaz are un consum intern de doar 1 procent. Această acţiune a Petrom miroase de la o poştă a concurenţă neloială. Cu "acordul" ANRE a cărei conducere este politic pusă de actualul partid la putere. Rafinarea şi petrochimia din cadrul Petrom sunt alimentate pe post de consum tehnologic. Volumul de gaz astfel dosit este de 5 procente din producţia internă.
Pe primele 11 luni din 2009 România a importat cu peste 50 la sută mai puţin gaz. Cifra este în concordanţă cu scăderea consumului intern. Toată căderea consumului a fost "acoperită" prin scăderea importurilor. Producţia internă a scăzut şi ea cu 5 procente.
Azi, acelaşi Adriean Videanu, a declarat situaţie de urgenţă din cauza frigului. A crescut consumul. Asta presupune tăierea gazelor pentru cei favorizaţi şi trecerea unor centrale pe păcură.
Dar ce ne spune Hotararea 1523 din 2 decembrie 2009 privind aprobarea Planului de actiuni pentru situatii de urgenta pentru anul gazier 2009-2010?
Păi înainte de tăierea consumului intern este folosirea surselor interne, a depozitelor şi creşterea importurilor. Măsuri de altfel logice. Şi de ce din prima noi am trecut direct la tăierea consumatorilor? Măsura luată este pe locul 4.
Şi de aici nu putem face decât supoziţii. Cred că "iarna nu-i ca vara" şi că trecerea aproape numai pe producţie proprie, mânăriile tolerate ale Petrom, favoritismele, poate sub umbrelă politică, lipsa de bani şi frigul îngrozitor ne-au cam prins cu gazele în vine. Şi că nici cu ruşii nu stăm prea bine.
Transgaz are obligaţia să spună ce a făcut în situaţia dată. Nu spune nimic. Să sperăm că n-o să ţină frigul până situaţia devine critică, dacă nu e deja.
PS Cerem gaze de la ruşi. Se ştia de frig de aproape o săptămână.
Dacă măsura respectivă a avut efect economic nu ştiu, asemenea măsuri în general duc la influenţarea pieţei şi la preţuri distorsionate. Dar asta e altă mâncare de peşte. Ca de obicei dacă la început erau vizate câteva firme până la sfârşit s-au schimbat condiţiile de acordare a facilităţii respective şi au fost mult mai mulţi cei favorizaţi. Măsura e valabilă până în toamna lui 2010.
În vremea asta Petrom, sub ochii îngăduitori ai ANRE, are un consum intern de 20 de procente, care e de fapt consumul la preţuri mult mai mici pentru firmele interne. Şi se pregăteşte de export. Romgaz are un consum intern de doar 1 procent. Această acţiune a Petrom miroase de la o poştă a concurenţă neloială. Cu "acordul" ANRE a cărei conducere este politic pusă de actualul partid la putere. Rafinarea şi petrochimia din cadrul Petrom sunt alimentate pe post de consum tehnologic. Volumul de gaz astfel dosit este de 5 procente din producţia internă.
Pe primele 11 luni din 2009 România a importat cu peste 50 la sută mai puţin gaz. Cifra este în concordanţă cu scăderea consumului intern. Toată căderea consumului a fost "acoperită" prin scăderea importurilor. Producţia internă a scăzut şi ea cu 5 procente.
Azi, acelaşi Adriean Videanu, a declarat situaţie de urgenţă din cauza frigului. A crescut consumul. Asta presupune tăierea gazelor pentru cei favorizaţi şi trecerea unor centrale pe păcură.
Dar ce ne spune Hotararea 1523 din 2 decembrie 2009 privind aprobarea Planului de actiuni pentru situatii de urgenta pentru anul gazier 2009-2010?
Păi înainte de tăierea consumului intern este folosirea surselor interne, a depozitelor şi creşterea importurilor. Măsuri de altfel logice. Şi de ce din prima noi am trecut direct la tăierea consumatorilor? Măsura luată este pe locul 4.
Şi de aici nu putem face decât supoziţii. Cred că "iarna nu-i ca vara" şi că trecerea aproape numai pe producţie proprie, mânăriile tolerate ale Petrom, favoritismele, poate sub umbrelă politică, lipsa de bani şi frigul îngrozitor ne-au cam prins cu gazele în vine. Şi că nici cu ruşii nu stăm prea bine.
Transgaz are obligaţia să spună ce a făcut în situaţia dată. Nu spune nimic. Să sperăm că n-o să ţină frigul până situaţia devine critică, dacă nu e deja.
PS Cerem gaze de la ruşi. Se ştia de frig de aproape o săptămână.
Acciza la tutun
Să încercăm, plecând de la un articol amplu, să înţelegem cine plăteşte impozitele de fapt. De fiecare dată când impozitele cresc aripa politică strigă victorioasă că o nouă lovitură este dată lăcomiei, vicioşilor şi celor fără suflet care sug sângele poporului muncitor. Sau ni se spune că e o măsură necesară.
Să luăm de pildă accizele la tutun. Creşterea accizelor la tutun duce la două fenomene, creşterea contrabandei şi scăderea vânzărilor. Astfel, o parte din veniturile Statului de dinainte de creşterea accizelor se pierd prin trecerea unei părţi din industria în cauză în economia subterană. Costurile pe care Statul trebuie să le plătească pentru eradicarea contrabandei sunt o necunoscută. Asta în cazul în care Statul încearcă eradicarea fenomenului şi angajaţii acestuia nu transformă noua industrie clandestină în sursă de corupţie. La noi situaţia e clară, ambele fenomene, contrabanda şi corupţia, au înflorit după ultimele scumpiri. Sunt pline pieţele de vânzători de ţigări de contrabandă şi de "organe" care trec închizând ochii.
Din cauza contrabandei dar şi a scăderii naturale a consumului din cauza creşterii preţului, creşterea accizei e distribuită între consumatori şi producători în varii procente, are loc o scădere a profiturilor companiilor producătoare de ţigarete. Este posibil ca fenomenul să conducă chiar la pierderi şi falimente. Fenomenul conduce la scăderea producţiei, la disponibilizări în industria tutunului, o nouă sursă de cheltuieli la buget.
Dar fenomenul nu se opreşte aici. Scăderea producţiei conduce la falimentul unei părţi din cei care cultivau tutun sau, mai bine zis, la eliberarea suprafeţelor de teren pe care tutunul era cultivat. Cum în agricultură într-un an se poate schimba, cu costuri, destinaţia terenurilor să presupunem că terenurile sunt acum cultivate cu legume. Creşterea cantităţii de legume pe piaţă conduce la scăderea preţului acestora şi la eliminarea unor producători de legume sau la scăderea profiturilor acestora.
Până acum creşterea accizei a condus la creşterea economiei subterane, la creşterea şomajului, la scăderea profiturilor din industria în cauză şi din cele conexe, producţia de utilaje specifice, transport, energie, advertising. Se poate ajunge chiar la relocarea întregii industrii cu consecinţe majore în stabilitatea macroeconomică prin creşterea deficitului comercial. Şi cert la creşterea inflaţiei.
Pe termen scurt există, poate, o creştere a veniturilor la buget dar pe termen mediu şi lung consecinţele creşterii, ca şi scăderii, unei taxe sau impozit sunt foarte greu de evaluat. Cine, până la sfârşit, plăteşte impozitele e o necunoscută. S-ar putea ca, deşi nu ai fumat niciodată, să plăteşti scump acciza la tutun.
Ce-am scris nu se vrea o apărare a fumătorilor ci o explicaţie a fenomenului impozitării care e mult mai complicat decât pare. Nimeni nu explică, în avans, care sunt consecinţele reale ale unei măsuri în domeniul taxării dar toate deciziile sunt prezentate ca nişte mari reuşite economice. Dedic aceste cuvinte lui Dan Bittman şi aştept de la Andrei Gheorghe o explicaţie pentru impozitul pe averi.
PS Istoria, importanţa şi descrierea, pe scurt, a impozitelor poate fi găsită aici. O istorie mai spectaculoasă există aici. Pentru lumea islamică există o prezentare aici.
Să luăm de pildă accizele la tutun. Creşterea accizelor la tutun duce la două fenomene, creşterea contrabandei şi scăderea vânzărilor. Astfel, o parte din veniturile Statului de dinainte de creşterea accizelor se pierd prin trecerea unei părţi din industria în cauză în economia subterană. Costurile pe care Statul trebuie să le plătească pentru eradicarea contrabandei sunt o necunoscută. Asta în cazul în care Statul încearcă eradicarea fenomenului şi angajaţii acestuia nu transformă noua industrie clandestină în sursă de corupţie. La noi situaţia e clară, ambele fenomene, contrabanda şi corupţia, au înflorit după ultimele scumpiri. Sunt pline pieţele de vânzători de ţigări de contrabandă şi de "organe" care trec închizând ochii.
Din cauza contrabandei dar şi a scăderii naturale a consumului din cauza creşterii preţului, creşterea accizei e distribuită între consumatori şi producători în varii procente, are loc o scădere a profiturilor companiilor producătoare de ţigarete. Este posibil ca fenomenul să conducă chiar la pierderi şi falimente. Fenomenul conduce la scăderea producţiei, la disponibilizări în industria tutunului, o nouă sursă de cheltuieli la buget.
Dar fenomenul nu se opreşte aici. Scăderea producţiei conduce la falimentul unei părţi din cei care cultivau tutun sau, mai bine zis, la eliberarea suprafeţelor de teren pe care tutunul era cultivat. Cum în agricultură într-un an se poate schimba, cu costuri, destinaţia terenurilor să presupunem că terenurile sunt acum cultivate cu legume. Creşterea cantităţii de legume pe piaţă conduce la scăderea preţului acestora şi la eliminarea unor producători de legume sau la scăderea profiturilor acestora.
Până acum creşterea accizei a condus la creşterea economiei subterane, la creşterea şomajului, la scăderea profiturilor din industria în cauză şi din cele conexe, producţia de utilaje specifice, transport, energie, advertising. Se poate ajunge chiar la relocarea întregii industrii cu consecinţe majore în stabilitatea macroeconomică prin creşterea deficitului comercial. Şi cert la creşterea inflaţiei.
Pe termen scurt există, poate, o creştere a veniturilor la buget dar pe termen mediu şi lung consecinţele creşterii, ca şi scăderii, unei taxe sau impozit sunt foarte greu de evaluat. Cine, până la sfârşit, plăteşte impozitele e o necunoscută. S-ar putea ca, deşi nu ai fumat niciodată, să plăteşti scump acciza la tutun.
Ce-am scris nu se vrea o apărare a fumătorilor ci o explicaţie a fenomenului impozitării care e mult mai complicat decât pare. Nimeni nu explică, în avans, care sunt consecinţele reale ale unei măsuri în domeniul taxării dar toate deciziile sunt prezentate ca nişte mari reuşite economice. Dedic aceste cuvinte lui Dan Bittman şi aştept de la Andrei Gheorghe o explicaţie pentru impozitul pe averi.
PS Istoria, importanţa şi descrierea, pe scurt, a impozitelor poate fi găsită aici. O istorie mai spectaculoasă există aici. Pentru lumea islamică există o prezentare aici.
duminică, 24 ianuarie 2010
Unirea Principatelor
În 988 Vladimir I a adoptat pentru Rusia Kieviană religia Imperiului Roman de Răsărit, ortodoxia. În 1448 Biserica Rusă devine independentă de Patriarhul Constantinopolului. După căderea Constantinopolului în 1453 Ivan al III-lea, căsătorit cu Sophia Paleologu, nepoată a ultimului împărat bizantin, proclamă Moscova ca A Treia Romă, moştenitoarea oficială a Imperiului Roman de Răsărit. De aici denumirea de Ţar (Cezar) pentru conducătorii Imperiului Rus.
În vremea asta Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, se proclamă la rândul lui Cezar al Romanilor, Kayser-i Rum. Şi Soliman Magnificul s-a considerat Împărat al Romei. De menţionat rămâne faptul că Ţara Sfântă şi Ierusalismul sunt sub dominaţia Imperiului Otoman. Importanţa Ierusalimului pentru cele trei mari religii monoteiste nu mai trebuie amintită.
Ierusalimul a intrat sub dominaţie arabă în 638. Trecem peste Cruciade şi ajungem în 1517 când intră sub tutela Imperiului Otoman.
Războaiele ruso-otomane încep în secolul XVI. Un punct care priveşte România este Tratatul de Pace de la Kuciuk-Kainargi din 1774 când, printre multe altele, Imperiul Ţarist primeşte dreptul de proteja creştinii ortodocşi din Imperiul Otoman, cu referire la Principatele Danubiene, Valahia şi Moldova. Pentru creştinii catolici din Imperiul Otoman protectoare era Franţa din 1740. Reglementările privind drepturile de pelerinaj la Ierusalim erau reglementate foarte strict şi clar de către imperiul Otoman din 1757.
Influenţa pelerinilor ortodocşi asupra Locurilor Sfinte creşte continuu în detrimentul celei catolice. În 1852 conflictul devine deschis. "Totuşi, pentru câţiva ani, călugării catolici şi cei ortodocşi şi-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii naşterii Domnului din Betleem şi asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cele două părţi au făcut cereri pe care sultanul nu avea cum să le satisfacă simultan. În 1853, sultanul a dat satisfacţie francezilor, în ciuda protestelor vehemente ale călugărilor ortodocşi."
Ţarul Nicolae I trece la represalii şi începe Războiul Crimeii. Imperiul Ţarist intră în Moldova şi Valahia ca apărător al ortodoxiei având ca pretext problema pelerinajelor de la Ierusalim. Anglia şi Franţa dau un ultimatum privind retragerea din Principate, neglijat de Rusia. Cele două puteri intră în război. Rusia pierde războiul şi prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 privilegiile Rusiei asupra Principatelor sunt transferate Marilor Puteri.
Principatele, deşi rămase sub suzeranitate otomană, primesc dreptul de a organiza adunări ad-hoc şi Moldova primeşte controlul asupra Gurilor Dunării. Populaţia Principatelor se pronunţă pentru unire. Apărarea drepturilor ortodocşilor din Imperiul Otoman revine Franţei.
Cele două Divanuri, folosindu-se de scăparea juridică a faptului că nu era stipulat ca domnitorul să nu fie acelaşi, îl aleg de două ori pe Alexandru Ioan Cuza. Era stipulat să fie aleşi doi domnitori dar nu era precizat să fie două persoane diferite. Aşa are loc Unirea Mică.
PS L-am mai pus o dată dar atunci era nepotrivit.
În vremea asta Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, se proclamă la rândul lui Cezar al Romanilor, Kayser-i Rum. Şi Soliman Magnificul s-a considerat Împărat al Romei. De menţionat rămâne faptul că Ţara Sfântă şi Ierusalismul sunt sub dominaţia Imperiului Otoman. Importanţa Ierusalimului pentru cele trei mari religii monoteiste nu mai trebuie amintită.
Ierusalimul a intrat sub dominaţie arabă în 638. Trecem peste Cruciade şi ajungem în 1517 când intră sub tutela Imperiului Otoman.
Războaiele ruso-otomane încep în secolul XVI. Un punct care priveşte România este Tratatul de Pace de la Kuciuk-Kainargi din 1774 când, printre multe altele, Imperiul Ţarist primeşte dreptul de proteja creştinii ortodocşi din Imperiul Otoman, cu referire la Principatele Danubiene, Valahia şi Moldova. Pentru creştinii catolici din Imperiul Otoman protectoare era Franţa din 1740. Reglementările privind drepturile de pelerinaj la Ierusalim erau reglementate foarte strict şi clar de către imperiul Otoman din 1757.
Influenţa pelerinilor ortodocşi asupra Locurilor Sfinte creşte continuu în detrimentul celei catolice. În 1852 conflictul devine deschis. "Totuşi, pentru câţiva ani, călugării catolici şi cei ortodocşi şi-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii naşterii Domnului din Betleem şi asupra Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cele două părţi au făcut cereri pe care sultanul nu avea cum să le satisfacă simultan. În 1853, sultanul a dat satisfacţie francezilor, în ciuda protestelor vehemente ale călugărilor ortodocşi."
Ţarul Nicolae I trece la represalii şi începe Războiul Crimeii. Imperiul Ţarist intră în Moldova şi Valahia ca apărător al ortodoxiei având ca pretext problema pelerinajelor de la Ierusalim. Anglia şi Franţa dau un ultimatum privind retragerea din Principate, neglijat de Rusia. Cele două puteri intră în război. Rusia pierde războiul şi prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 privilegiile Rusiei asupra Principatelor sunt transferate Marilor Puteri.
Principatele, deşi rămase sub suzeranitate otomană, primesc dreptul de a organiza adunări ad-hoc şi Moldova primeşte controlul asupra Gurilor Dunării. Populaţia Principatelor se pronunţă pentru unire. Apărarea drepturilor ortodocşilor din Imperiul Otoman revine Franţei.
Cele două Divanuri, folosindu-se de scăparea juridică a faptului că nu era stipulat ca domnitorul să nu fie acelaşi, îl aleg de două ori pe Alexandru Ioan Cuza. Era stipulat să fie aleşi doi domnitori dar nu era precizat să fie două persoane diferite. Aşa are loc Unirea Mică.
PS L-am mai pus o dată dar atunci era nepotrivit.
vineri, 22 ianuarie 2010
Herfindahl-Hirschmann Index
Indexul Herfindahl-Hirschmann - HHI măsoară concentrarea unei pieţe, cât de aproape de monopol este.
Formula de calcul este simplă. Se iau procentele din producţie pentru fiecare producător, se ridică la pătrat, se face suma. Cu cât e mai mare cu atât există mai mult tendinţa spre monopol. Sub 1000 piaţa e neconcentrată, între 1000 şi 1800 concentrare moderată, peste 1800 piaţa e puternic concentrată. În Raportul ANRE pentru producţia de energie din luna decembrie 2008 HHI pe 2008 era 1528, deci rezonabil. Asta era structura producătorilor de energie electrică, sursa ANRE, de acolo e şi poza (click pentru mărire). Nu există rapoarte decât până în luna septembrie 2009.
Să ne uităm la HHI după ce se realizează cei doi mamuţi energetici.
Electra - Turceni, Rovinari şi Craiova cu sucursalele sale, Nuclearelectrica, sucursalele Hidroelectrica din Râmnicu Vâlcea, Sibiu şi Târgu Jiu, filiala Hidroserv din cadrul Hidroelectrica şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia.
Energetica - Electrocentrale Deva şi Electrocentrale Bucureşti din cadrul Termoelectrica şi va avea în structură sucursala Paroşeni şi Termoserv Paroşeni din Termoelectrica, filialele Hidroelectrica din Bistriţa, Buzău, Cluj, Curtea de Argeş, Haţeg, Porţile de Fier, Oradea, Sebeş şi Slatina, precum şi părţi din Compania Naţională a Huilei, care se divizează. De aici.
Cei doi mamuţi o să aibă o cotă de piaţă de cam 48, respectiv 44 de procente. Asta înseamnă un HHI de peste 4300. Consiliul Concurenţei a expus motivele pentru care o asemenea acţiune are consecinţe negative, de la pagina 28.
Ce am negociat noi la intrarea în UE se găseşte pe site-ul Ministerului Economiei la domeniul energetic. Citez:
"Pentru a respecta principiile de baza mentionate mai sus si armonizarea cu aquis-ul comunitar, structura energetica si modelul de piata energetica prezentate in aceasta Foaie de Parcurs sunt orientate catre o piata total competitiva." / pagina 13
Ministerul se lăuda cu descentralizarea pe verticală pe care o anulează prin introducerea CNH şi SNLO în componenţa companiilor. După 10 ani ne întoarcem de unde am plecat.
Puncte de vedere asupra subiectului aveţi aici, aici şi aici. Foarte interesantă este discuţia organizată de Hotnews aici din care reamintesc.
"Ce interese se ascund in spatele acestei propuneri? In opinia mea sunt interese pe termen scurt ale Guvernului si pe termen lung ale grupurilor de interese. Guvernul incorsatat de cerintele europene privind ajutoarele de stat a gasit solutia miraculoasa: sa ia de la Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz si sa dea la minele de carbune si la termocentralele ineficiente. Astea sunt atat ajutoare de stat, cat si subventii deghizate. Este o solutie simplista si periculoasa. Simplista pentru ca a mai fost incercata in trecut si periculoasa pentru ca si atunci a dus la rezultate periculoase. Stiu cum a functionat RENEL, cum au functionat astfel de solutii in sectorul petrolier. Pe termen lung, se doreste destructurarea Hidroelectricii pentru a fi oferita investitorilor privati. In formula actuala, Hidroelectrica este protejata la privatizare pentru ca niciun stat din lume nu si-a vandut hidrocentrale mari construite din bani publici. Nici macar SUA care sunt campioanele initiativei private nu s-au gandit sa vanda cele 2 hidroelectrici in timpul new-deal de dupa criza interbelica."
Mai rămâne Comisia Europeană care trebuie să aprobe ştergerea datoriilor istorice.
Pe lângă salvarea locurilor de muncă din minerit, acoperirea pierderilor de la termocentrale am auzit un singur argument aparent logic în favoarea acestei aberaţii, principiul subaditivităţii, ideea că există riscuri mai mici la o companie la care pui de-a valma de toate. Pe o piaţă liberă diferitele tipuri de energie se compensează, hidro şi eolian deşi au preţuri mici nu sunt tot timpul disponibile şi atunci se intervine în sistem, la un preţ mult mai mare, cu termo. Acest pseudo argument denotă o frică de piaţă şi nu este decât un mod de gândire comunist. Soluţia e privatizarea, dacă mai vrea cineva, sau închiderea tuturor companiilor neviabile.
Formula de calcul este simplă. Se iau procentele din producţie pentru fiecare producător, se ridică la pătrat, se face suma. Cu cât e mai mare cu atât există mai mult tendinţa spre monopol. Sub 1000 piaţa e neconcentrată, între 1000 şi 1800 concentrare moderată, peste 1800 piaţa e puternic concentrată. În Raportul ANRE pentru producţia de energie din luna decembrie 2008 HHI pe 2008 era 1528, deci rezonabil. Asta era structura producătorilor de energie electrică, sursa ANRE, de acolo e şi poza (click pentru mărire). Nu există rapoarte decât până în luna septembrie 2009.
Să ne uităm la HHI după ce se realizează cei doi mamuţi energetici.
Electra - Turceni, Rovinari şi Craiova cu sucursalele sale, Nuclearelectrica, sucursalele Hidroelectrica din Râmnicu Vâlcea, Sibiu şi Târgu Jiu, filiala Hidroserv din cadrul Hidroelectrica şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia.
Energetica - Electrocentrale Deva şi Electrocentrale Bucureşti din cadrul Termoelectrica şi va avea în structură sucursala Paroşeni şi Termoserv Paroşeni din Termoelectrica, filialele Hidroelectrica din Bistriţa, Buzău, Cluj, Curtea de Argeş, Haţeg, Porţile de Fier, Oradea, Sebeş şi Slatina, precum şi părţi din Compania Naţională a Huilei, care se divizează. De aici.
Cei doi mamuţi o să aibă o cotă de piaţă de cam 48, respectiv 44 de procente. Asta înseamnă un HHI de peste 4300. Consiliul Concurenţei a expus motivele pentru care o asemenea acţiune are consecinţe negative, de la pagina 28.
Ce am negociat noi la intrarea în UE se găseşte pe site-ul Ministerului Economiei la domeniul energetic. Citez:
"Pentru a respecta principiile de baza mentionate mai sus si armonizarea cu aquis-ul comunitar, structura energetica si modelul de piata energetica prezentate in aceasta Foaie de Parcurs sunt orientate catre o piata total competitiva." / pagina 13
Ministerul se lăuda cu descentralizarea pe verticală pe care o anulează prin introducerea CNH şi SNLO în componenţa companiilor. După 10 ani ne întoarcem de unde am plecat.
Puncte de vedere asupra subiectului aveţi aici, aici şi aici. Foarte interesantă este discuţia organizată de Hotnews aici din care reamintesc.
"Ce interese se ascund in spatele acestei propuneri? In opinia mea sunt interese pe termen scurt ale Guvernului si pe termen lung ale grupurilor de interese. Guvernul incorsatat de cerintele europene privind ajutoarele de stat a gasit solutia miraculoasa: sa ia de la Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Romgaz si sa dea la minele de carbune si la termocentralele ineficiente. Astea sunt atat ajutoare de stat, cat si subventii deghizate. Este o solutie simplista si periculoasa. Simplista pentru ca a mai fost incercata in trecut si periculoasa pentru ca si atunci a dus la rezultate periculoase. Stiu cum a functionat RENEL, cum au functionat astfel de solutii in sectorul petrolier. Pe termen lung, se doreste destructurarea Hidroelectricii pentru a fi oferita investitorilor privati. In formula actuala, Hidroelectrica este protejata la privatizare pentru ca niciun stat din lume nu si-a vandut hidrocentrale mari construite din bani publici. Nici macar SUA care sunt campioanele initiativei private nu s-au gandit sa vanda cele 2 hidroelectrici in timpul new-deal de dupa criza interbelica."
Mai rămâne Comisia Europeană care trebuie să aprobe ştergerea datoriilor istorice.
Pe lângă salvarea locurilor de muncă din minerit, acoperirea pierderilor de la termocentrale am auzit un singur argument aparent logic în favoarea acestei aberaţii, principiul subaditivităţii, ideea că există riscuri mai mici la o companie la care pui de-a valma de toate. Pe o piaţă liberă diferitele tipuri de energie se compensează, hidro şi eolian deşi au preţuri mici nu sunt tot timpul disponibile şi atunci se intervine în sistem, la un preţ mult mai mare, cu termo. Acest pseudo argument denotă o frică de piaţă şi nu este decât un mod de gândire comunist. Soluţia e privatizarea, dacă mai vrea cineva, sau închiderea tuturor companiilor neviabile.
joi, 21 ianuarie 2010
Stradivarius, câteva socoteli şi statul Haiti
"In luna ianuarie a anului 2007, in statia de metrou "L’Enfant" din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cantat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Desi cu cateva zile inainte violonistul concertase cu sala plina la "Boston Symphony Hall", unde un bilet a costat 100$, in dimineata de vineri artistul nu a strans decat 32,17$." - aici
"Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat la sfarsitul saptamanii trecute un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Intr-o jumatate de ora, in cutia viorii s-au strans fix 328,90 RON si un eurocent. Au donat bani zeci de calatori, poate chiar o suta." - aici
La Washington s-a cântat cu 15 minute mai mult şi au dat bani doar 6 oameni. Ce concluzie să tragem, că americanul mediu apreciază mult mai puţin muzica de calitate faţă de românul mediu?
Media donaţiilor a fost la americani de 5 dolari, la noi de 1 dolar. Cam cât raportul PIB per capita între cele două ţări. Se poate spune că oamenii sunt la fel de darnici în limita posibilităţilor financiare. Să ţinem cont că noi avem bancnota de 5 lei care echilibrează raportul. E greu să dai 4 lei sau 3.
La ei a avut loc o donaţie la 7 minute şi jumătate, la noi au fost trei pe minut, de peste 20 de ori mai des.
La ei biletul este 100 de dolari, la noi de la 5 dolari până la aproape 20 de dolari. S-ar putea spune că practic raportul PIB-urilor per capita se păstrează. Să nu uităm de PIB-ul de la Botoşani în cazul primului concert. Deci întâlnirea cererii cu oferta se face cam în acelaşi loc. Cu o variaţie care nu dă peste cap rezultatul, există diferenţe de management, de publicitate, toate în favoarea lor.
Şi atunci, suntem noi de 20 de ori mai iubitori de muzică bună decât ei? Sau de 20 de ori mai darnici? Care-i explicaţia?
Care-i explicaţia că noi donăm, nici mai mult nici mai puţin, de 50000 de euro statului Haiti? O sumă ridicolă. Moldova trimite 100000 de euro. Să socotesc raporturile între PIB-urile per capita? Sunt ei, moldovenii, mai darnici sau pur şi simplu Statul nu înţelege valorile noastre?
"Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat la sfarsitul saptamanii trecute un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Intr-o jumatate de ora, in cutia viorii s-au strans fix 328,90 RON si un eurocent. Au donat bani zeci de calatori, poate chiar o suta." - aici
La Washington s-a cântat cu 15 minute mai mult şi au dat bani doar 6 oameni. Ce concluzie să tragem, că americanul mediu apreciază mult mai puţin muzica de calitate faţă de românul mediu?
Media donaţiilor a fost la americani de 5 dolari, la noi de 1 dolar. Cam cât raportul PIB per capita între cele două ţări. Se poate spune că oamenii sunt la fel de darnici în limita posibilităţilor financiare. Să ţinem cont că noi avem bancnota de 5 lei care echilibrează raportul. E greu să dai 4 lei sau 3.
La ei a avut loc o donaţie la 7 minute şi jumătate, la noi au fost trei pe minut, de peste 20 de ori mai des.
La ei biletul este 100 de dolari, la noi de la 5 dolari până la aproape 20 de dolari. S-ar putea spune că practic raportul PIB-urilor per capita se păstrează. Să nu uităm de PIB-ul de la Botoşani în cazul primului concert. Deci întâlnirea cererii cu oferta se face cam în acelaşi loc. Cu o variaţie care nu dă peste cap rezultatul, există diferenţe de management, de publicitate, toate în favoarea lor.
Şi atunci, suntem noi de 20 de ori mai iubitori de muzică bună decât ei? Sau de 20 de ori mai darnici? Care-i explicaţia?
Care-i explicaţia că noi donăm, nici mai mult nici mai puţin, de 50000 de euro statului Haiti? O sumă ridicolă. Moldova trimite 100000 de euro. Să socotesc raporturile între PIB-urile per capita? Sunt ei, moldovenii, mai darnici sau pur şi simplu Statul nu înţelege valorile noastre?
miercuri, 20 ianuarie 2010
Motive de îngrijorare pentru PDL
Înfrângerea lui Honorius Prigoană ar trebui să fie un motiv de îngrijorare pentru PDL. Nu faptul în sine ci scorul.
Orice alianţă face mai puţin decât suma partidelor care o compun, greşeala politică de neconceput, înglobarea PLD în PD, a condus la pierderea a cel puţin 5 procente pentru noul PDL. Exemplul cred că este relevant.
Dar de data asta unirea PSD cu PNL a condus la un scor superior celui obţinut la ultimele alegeri din colegiu când împreună nu au ajuns la 60 de procente. Mai grav este că PDL nu a reuşit să atragă nici măcar pe cei din afara PSD şi PNL, cei de la PRM sau PNG.
Acest fapt poate sugera un fapt pe care PDL ar trebui să-l înţeleagă, sunt singuri împotriva tuturor. Fără Traian Băsescu căderea este majoră şi doar folosirea acţiunilor specifice, pomeni, îi ţine în jur de 30 de procente. Votul uninominal într-un singur tur poate să le fie fatal lor, nu PNL-ului.
Faptul că înfrângerea catastrofală are loc în Bucureşti dă un semnal şi mai dureros, confirmă pierderea Bucureştiului, începută cu pierderea Primăriei Capitalei, pierderea la limită a Bucureştiului de către Traian Băsescu şi finalizată de catastrofa Prigoană.
Dragoş Paul Aligică face o analiză foarte clară a supoziţiei că PDL s-ar îndrepta spre creştin-democraţie. Analiza ne spune că doctrina creştin democratică în România nu există. Noi avem o aripă religioasă de stânga şi o aripă de dreapta mai puţin legată de religie. Socialismul, sau social-democraţia nu au treabă cu religia. Adaptarea la cutumele, că nu le pot spune valori, româneşti pe care le-a încercat Geoană în campanie în legătură cu religia, deşi sunt în afara doctrinei, sunt o încercare realistă de adaptare la realitatea românească.
Este pur utopic să credem că PDL are puterea să producă lideri noi cu o viziune creştin-democrată care să poată să preia conducerea în partid şi să atragă masele sau elitele. E o glumă o asemenea speranţă. TRU, ca şi Cristian Preda nu sunt băgaţi în seamă, tocmai am văzut.
Luată una peste alta criza de valori din PDL, comună tuturor partidelor, dublată de lipsa de doctrină şi de eliminarea aripii liberale plus piederea Bucureştiului dau motive grave de îngrijorare. Asta dacă interesează pe cineva în partid.
Indiferent de cât de popular sau simpatic este Traian Băsescu, câte pomeni poate împărţi din poziţia la guvernare sau câte personaje poate cumpăra în Parlament viitorul e sumbru pentru "cel mai mare partid din România". Să-mi aduc aminte butada cu Adrian Năstase?
Dar de ce să le-o amintesc? Fiecare pasăre pe limba ei piere. Aveţi aici limba pe care moare PSD.
Orice alianţă face mai puţin decât suma partidelor care o compun, greşeala politică de neconceput, înglobarea PLD în PD, a condus la pierderea a cel puţin 5 procente pentru noul PDL. Exemplul cred că este relevant.
Dar de data asta unirea PSD cu PNL a condus la un scor superior celui obţinut la ultimele alegeri din colegiu când împreună nu au ajuns la 60 de procente. Mai grav este că PDL nu a reuşit să atragă nici măcar pe cei din afara PSD şi PNL, cei de la PRM sau PNG.
Acest fapt poate sugera un fapt pe care PDL ar trebui să-l înţeleagă, sunt singuri împotriva tuturor. Fără Traian Băsescu căderea este majoră şi doar folosirea acţiunilor specifice, pomeni, îi ţine în jur de 30 de procente. Votul uninominal într-un singur tur poate să le fie fatal lor, nu PNL-ului.
Faptul că înfrângerea catastrofală are loc în Bucureşti dă un semnal şi mai dureros, confirmă pierderea Bucureştiului, începută cu pierderea Primăriei Capitalei, pierderea la limită a Bucureştiului de către Traian Băsescu şi finalizată de catastrofa Prigoană.
Dragoş Paul Aligică face o analiză foarte clară a supoziţiei că PDL s-ar îndrepta spre creştin-democraţie. Analiza ne spune că doctrina creştin democratică în România nu există. Noi avem o aripă religioasă de stânga şi o aripă de dreapta mai puţin legată de religie. Socialismul, sau social-democraţia nu au treabă cu religia. Adaptarea la cutumele, că nu le pot spune valori, româneşti pe care le-a încercat Geoană în campanie în legătură cu religia, deşi sunt în afara doctrinei, sunt o încercare realistă de adaptare la realitatea românească.
Este pur utopic să credem că PDL are puterea să producă lideri noi cu o viziune creştin-democrată care să poată să preia conducerea în partid şi să atragă masele sau elitele. E o glumă o asemenea speranţă. TRU, ca şi Cristian Preda nu sunt băgaţi în seamă, tocmai am văzut.
Luată una peste alta criza de valori din PDL, comună tuturor partidelor, dublată de lipsa de doctrină şi de eliminarea aripii liberale plus piederea Bucureştiului dau motive grave de îngrijorare. Asta dacă interesează pe cineva în partid.
Indiferent de cât de popular sau simpatic este Traian Băsescu, câte pomeni poate împărţi din poziţia la guvernare sau câte personaje poate cumpăra în Parlament viitorul e sumbru pentru "cel mai mare partid din România". Să-mi aduc aminte butada cu Adrian Năstase?
Dar de ce să le-o amintesc? Fiecare pasăre pe limba ei piere. Aveţi aici limba pe care moare PSD.
marți, 19 ianuarie 2010
Ev Mediu
Oameni îngropaţi de vii, fete luate în sclavie, suntem pe primul loc la prostituţie. Jafurile armate au devenit o obişnuinţă.
Flăcări violete l-au prăjit electoral pe bietul Geoană. Pe Năstase l-a învins MISA. Traian Băsescu umblă cu un parapsiholog după el. Vosganian şi Ghişe au fost şi ei atacaţi.
Se stă la coadă la vaccin ca la moaşte, că a murit un actor, şi peste două zile nu se mai vaccinează mai nimeni ca a trecut efectul ştirii. Numărul de biserici creşte cu 200 pe an. 4000 de locuri din spitale dispar anual. Sunt 16000 de biserici şi 8000 de şcoli de toate gradele.
La moaşte sau apă sfinţită bătăile între dreptcredincioşi le depăşesc pe cele de pe stadioane. Astrologia, ezoterismul, reptilienii, gorilienii şi alte elucubraţii stau cu orele pe toate ecranele. Mudava, Hâncu, Bivolaru, Lorin Fortuna, lista de figuri ieşite din limitele raţionalului e interminabilă.
Ne întoarcem în Evul Mediu sau n-am plecat niciodată de acolo?
PS S-a semnat de un nou Bechtel, se reorganizează întreprinderile energetice, cele reale. Despre ce se vorbeşte la noi? Despre flacăra violetă.
Flăcări violete l-au prăjit electoral pe bietul Geoană. Pe Năstase l-a învins MISA. Traian Băsescu umblă cu un parapsiholog după el. Vosganian şi Ghişe au fost şi ei atacaţi.
Se stă la coadă la vaccin ca la moaşte, că a murit un actor, şi peste două zile nu se mai vaccinează mai nimeni ca a trecut efectul ştirii. Numărul de biserici creşte cu 200 pe an. 4000 de locuri din spitale dispar anual. Sunt 16000 de biserici şi 8000 de şcoli de toate gradele.
La moaşte sau apă sfinţită bătăile între dreptcredincioşi le depăşesc pe cele de pe stadioane. Astrologia, ezoterismul, reptilienii, gorilienii şi alte elucubraţii stau cu orele pe toate ecranele. Mudava, Hâncu, Bivolaru, Lorin Fortuna, lista de figuri ieşite din limitele raţionalului e interminabilă.
Ne întoarcem în Evul Mediu sau n-am plecat niciodată de acolo?
PS S-a semnat de un nou Bechtel, se reorganizează întreprinderile energetice, cele reale. Despre ce se vorbeşte la noi? Despre flacăra violetă.
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Drepturile de autor şi L-ul din PDL
Am auzit de la Ministrul Şeitan că impozitarea drepturilor de autor e pentru egalitatea în faţa legii. Ba, mai mult, măsura este luată ca să aibă şi ei o pensie la bătrâneţe. Nu prea înţeleg ce legătură are o asemenea măsură cu liberalismul, mai ales grija purtată pentru viitorul ziariştilor. E evident că scopul e colectarea banilor nu viitorul pensiei ziariştilor. Dacă aceste măsuri erau luate de PSD nu aveam ce să spun.
Dar din partea unui partid care se tot afişează ca fiind de dreapta măsurile sunt total contradictorii. Unde-i L-ul?
Dar din partea unui partid care se tot afişează ca fiind de dreapta măsurile sunt total contradictorii. Unde-i L-ul?
vineri, 15 ianuarie 2010
Altă întrebare
Aştept cu interes rezultatele procesului între Tăriceanu şi Boc vis a vis de afacerea Sterling. Ce s-a mai întâmplat? S-a fâsâit şi asta. Să fim serioşi cu reforma şi lupta anticorupţie. Băsescu se lăuda cum s-a mărit în timpul mandatului suprafaţa ţării. Ok, şi la ce ne-a folosit?
joi, 14 ianuarie 2010
O întrebare
E o întrebare pertinentă, sper. Vedem cum în toate partidele mari, cele trei, există contestatari şi multe vorbe despre clasa politică şi reformarea ei. Este posibilă reformarea unui partid din interior, cum declară Preda de la PDL sau Nea Nelu în PSD? Sau întrebarea e falsă în sensul că o reformare din interior este imposibilă şi nu înseamnă decât o schimbare de mascul alpha?
Aceasta este întrebarea.
Părerea mea este că o schimbare din interior nu este posibilă cu viteza dorită de societate sau chiar de membri ai clasei politice.
Aceasta este întrebarea.
Părerea mea este că o schimbare din interior nu este posibilă cu viteza dorită de societate sau chiar de membri ai clasei politice.
miercuri, 13 ianuarie 2010
Pana lor
Orice acţiune politică dusă la extreme este generatoare de rău. Mary Shelley
Nu votez niciodată pentru cineva, tot timpul votez împotrivă. W. C. Fields
Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta până la moarte. Winston Churchill
În politică, prostia nu e un handicap. Napoleon Bonaparte
În politică, orice gloabă îşi poate da aere de pur-sânge. Vasile Ghica
Nu mai avem detinuţi politici în spitale de psihiatrie, astăzi fiecare are voie să facă politică, indiferent de sănătatea sa mintală. Valeriu Butulescu
A fi patriot nu e un merit, e o datorie, numai cine nu socoate iubirea de ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. George Topârceanu
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Nu votez niciodată pentru cineva, tot timpul votez împotrivă. W. C. Fields
Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta până la moarte. Winston Churchill
În politică, prostia nu e un handicap. Napoleon Bonaparte
În politică, orice gloabă îşi poate da aere de pur-sânge. Vasile Ghica
Nu mai avem detinuţi politici în spitale de psihiatrie, astăzi fiecare are voie să facă politică, indiferent de sănătatea sa mintală. Valeriu Butulescu
A fi patriot nu e un merit, e o datorie, numai cine nu socoate iubirea de ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. George Topârceanu
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
marți, 12 ianuarie 2010
Legea lui Hauser
S-a dovedit empiric cu datele din 1950 până în 2007 inclusiv că indiferent de sistemul de impozitare din US banii colectaţi de la populaţie au fost cam 19,5 procente din PIB. Poartă numele de legea lui Hauser. Dacă e aşa atunci toate eforturile trebuie îndreptate spre creşterea economică nu pe sporirea taxelor.
Dar efectul taxelor asupra PIB-ului există, dacă se măresc taxele scade PIB-ul, sau creşte mai încet, dacă scad acesta creşte mai repede. Aşa că, cel puţin pentru US, cea mai bună măsură anticiriză este scăderea taxelor. S-ar putea ca toate sistemele să fie echivalente iar disputele politice stânga-dreapta despre taxare să nu aibă subiect.
Aşa că aştept de la Guvern măsuri anticriză nu taxe pe chiftele. Poporul e mai deştept decât Vlădeştii lor şi cred că aşa e şi în România. Ionuţ mi-a dat cifrele, ce înseamnă cooperarea. Se observă că trecerea de la Năstase la Tăriceanu (de la taxare progresivă la cotă unică) nu a modificat aproape deloc nivelul procentual din PIB al colectării.
1997 - 30.5
1998 - 32
1999 - 34.8
2000 - 33.8
2001 - 32.5
2002 - 33
2003 - 32
2004 - 32.3
2005 - 32.3
2006 - 33.1
2007 - 33.5
2008 - 32.8
Aşa că legea lui Hauser funcţionează şi la noi, cam 32,5 procente din PIB, indiferent ce face Guvernul, se colectează. Guvernul trebuie să se ocupe cu măsuri pentru creşterea PIB-ului. Deci cu scăderea taxelor. Să nu se înţeleagă cumva că sunt împotriva cotei unice, dimpotrivă, ea a dus la creşterea economică.
Acum, situaţia de mai sus ne spune că există o anumită valoare a taxelor şi impozitelor când, evident, scăderea lor duce la scăderea procentului din PIB pe care-l constituie, de unde raţional rezultă că sub acea valoare este ineficient pentru Guvern să scadă taxele. S-ar putea ca valoarea respectivă să difere de la ţară la ţară, unii sunt mai dispuşi să facă evaziune decât alţii. Ca să se afle această valoare optimă trebuie curaj dar părerea mea este că merită încercat. Postul ăsta este pentru partea liberală din PDL.
Dacă datele lui Ionuţ nu sunt corecte, deşi sunt sigur că sunt, nu trageţi în pianist.
Dar efectul taxelor asupra PIB-ului există, dacă se măresc taxele scade PIB-ul, sau creşte mai încet, dacă scad acesta creşte mai repede. Aşa că, cel puţin pentru US, cea mai bună măsură anticiriză este scăderea taxelor. S-ar putea ca toate sistemele să fie echivalente iar disputele politice stânga-dreapta despre taxare să nu aibă subiect.
Aşa că aştept de la Guvern măsuri anticriză nu taxe pe chiftele. Poporul e mai deştept decât Vlădeştii lor şi cred că aşa e şi în România. Ionuţ mi-a dat cifrele, ce înseamnă cooperarea. Se observă că trecerea de la Năstase la Tăriceanu (de la taxare progresivă la cotă unică) nu a modificat aproape deloc nivelul procentual din PIB al colectării.
1997 - 30.5
1998 - 32
1999 - 34.8
2000 - 33.8
2001 - 32.5
2002 - 33
2003 - 32
2004 - 32.3
2005 - 32.3
2006 - 33.1
2007 - 33.5
2008 - 32.8
Aşa că legea lui Hauser funcţionează şi la noi, cam 32,5 procente din PIB, indiferent ce face Guvernul, se colectează. Guvernul trebuie să se ocupe cu măsuri pentru creşterea PIB-ului. Deci cu scăderea taxelor. Să nu se înţeleagă cumva că sunt împotriva cotei unice, dimpotrivă, ea a dus la creşterea economică.
Acum, situaţia de mai sus ne spune că există o anumită valoare a taxelor şi impozitelor când, evident, scăderea lor duce la scăderea procentului din PIB pe care-l constituie, de unde raţional rezultă că sub acea valoare este ineficient pentru Guvern să scadă taxele. S-ar putea ca valoarea respectivă să difere de la ţară la ţară, unii sunt mai dispuşi să facă evaziune decât alţii. Ca să se afle această valoare optimă trebuie curaj dar părerea mea este că merită încercat. Postul ăsta este pentru partea liberală din PDL.
Dacă datele lui Ionuţ nu sunt corecte, deşi sunt sigur că sunt, nu trageţi în pianist.
luni, 11 ianuarie 2010
Puţină normalitate
Cel mai emoţionant blog, "Vârsta a patra". Şi cel mai emoţionant post. Cuvintele sunt de prisos. Cel care scrie are peste 90 de ani, Pompiliu.
duminică, 10 ianuarie 2010
Pensii
Pensiile sunt prea mari, sau sunt prea mulţi pensionari. O cincime aproape din numărul pensionarilor e pe caz de boală, am citit pe undeva că media vârstei de pensionare e pe la 54 de ani. E imposibil de susţinut sistemul şi trebuie recunoscut acest fapt.
Demografic e imposibil de susţinut actualul sistem de pensii, populaţia îmbătrâneşte. S-a ajuns ca la 4,9 milioane de salariaţi, contribuabili în sistem, să avem 5,7 milioane de pensionari. Doar jumătate din populaţia activă plăteşte la fondul de pensii de Stat. Legarea de salariu a punctului de pensie este o aberaţie economică fără legătură cu realitatea.
Dările CAS (angajat şi angajator) sunt cam 30 de procente din brut. Incredibil dar atât sunt.
Legea 19/2000, Art. 80, alin. 1 "Valoarea unui punct de pensie reprezintă cel puţin 45% din salariul mediu brut lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv, şi se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat"
Aşa că dacă ne uităm la procente pricepem că e imposibil ca din 30 de procente să facem 45 chiar la un număr egal de pensionari cu numărul contribuabililor, ceea ce e fals. Să ne aducem aminte de pensia minimă cu care se laudă Boc dar care nu are nicio susţinere financiară.
Situaţia este imposibilă fără finanţarea din Bugetul de Stat. Am înţeles asta înainte de alegeri, dar acum? Păi nu finanţăm educaţia şi investiţiile de dragul pensiilor? Alocaţiile pentru copii nu sunt legate de nimic. Copiii nu votează, am uitat.
Ce e de făcut? Uitată aberaţia cu punctul de pensie legat de salariul mediu. Pensie unică (şi mică) pentru perioada de până la atingerea vârstei de pensionare. De la 54 la 60 pentru femei şi 65 pentru bărbaţi. După vârsta de pensionare trecerea la principiul strict al contributivităţii. Reverificarea pensiilor pe caz de boală, sunt sate în care toţi sunt pensionaţi pe caz de boală, o simplă statistică arată locurile. Daţi afară şi puşi să plătească toţi medicii care au semnat pentru astfel de pensii ca să se stopeze fenomenul. Puşi să returneze banii toţi falşii pensionari. Asta ca prime măsuri.
Obligativitatea pentru toţi angajaţii sub 50 de ani să contribuie la fonduri de pensii private, anul ăsta fondurile de pensii private au avut un randament de 18 procente. În acest fel Statul să iasă pur şi simplu din această capcană.
Demografic e imposibil de susţinut actualul sistem de pensii, populaţia îmbătrâneşte. S-a ajuns ca la 4,9 milioane de salariaţi, contribuabili în sistem, să avem 5,7 milioane de pensionari. Doar jumătate din populaţia activă plăteşte la fondul de pensii de Stat. Legarea de salariu a punctului de pensie este o aberaţie economică fără legătură cu realitatea.
Dările CAS (angajat şi angajator) sunt cam 30 de procente din brut. Incredibil dar atât sunt.
Legea 19/2000, Art. 80, alin. 1 "Valoarea unui punct de pensie reprezintă cel puţin 45% din salariul mediu brut lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv, şi se aprobă prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat"
Aşa că dacă ne uităm la procente pricepem că e imposibil ca din 30 de procente să facem 45 chiar la un număr egal de pensionari cu numărul contribuabililor, ceea ce e fals. Să ne aducem aminte de pensia minimă cu care se laudă Boc dar care nu are nicio susţinere financiară.
Situaţia este imposibilă fără finanţarea din Bugetul de Stat. Am înţeles asta înainte de alegeri, dar acum? Păi nu finanţăm educaţia şi investiţiile de dragul pensiilor? Alocaţiile pentru copii nu sunt legate de nimic. Copiii nu votează, am uitat.
Ce e de făcut? Uitată aberaţia cu punctul de pensie legat de salariul mediu. Pensie unică (şi mică) pentru perioada de până la atingerea vârstei de pensionare. De la 54 la 60 pentru femei şi 65 pentru bărbaţi. După vârsta de pensionare trecerea la principiul strict al contributivităţii. Reverificarea pensiilor pe caz de boală, sunt sate în care toţi sunt pensionaţi pe caz de boală, o simplă statistică arată locurile. Daţi afară şi puşi să plătească toţi medicii care au semnat pentru astfel de pensii ca să se stopeze fenomenul. Puşi să returneze banii toţi falşii pensionari. Asta ca prime măsuri.
Obligativitatea pentru toţi angajaţii sub 50 de ani să contribuie la fonduri de pensii private, anul ăsta fondurile de pensii private au avut un randament de 18 procente. În acest fel Statul să iasă pur şi simplu din această capcană.
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Taxe şi impozite
În loc să inventeze tot felul de taxe aberante, pe chiftele, pe averile mari, pe amprenta de carbon, pe drepturi de autor şi cine ştie ce alte tâmpenii la care nu au niciun studiu de impact, că nu mai e necesar, ar putea să scadă CAS-ul cum zice Parlamentul, să mai desfiinţeze din taxe şi să crească TVA. Asta după ce fac o socoteală cu cât. În felul ăsta, simplu, se colectează mai mulţi bani în mod sigur, nu creşte birocraţia, ba chiar scade, şi, deşi se taie din consum, se stimulează apariţia de locuri de muncă, şomajul este sperietoarea acestui an.
Cum noi exportăm în UE şi UE a început să crească economic asta ar duce şi la creşterea exporturilor şi deci la stabilitatea mândrei noastre monede naţionale şi reducerea deficitului comercial.
Dar noi trebuie să facem ceva complicat, să nu ştim care e rezultatul şi să creştem numărul de taxe, să mărim birocraţia şi să complicăm şi mai mult sistemul.
Practic acum trebuie să alegem între consum şi export ca motor al economiei. Noi stăm cu fundul în două luntri şi nu facem nimic, ne dăm de ceasul morţii cu taxa pe cârnaţi.
Frica şi incompetenţa plus politicianismul o să ne conducă într-o mocirlă de nedescris. Dacă vechiul Guvern Boc avea scuza că vin alegerile acum nimeni nu mai are nicio scuză. Trebuie reformat tot sistemul de taxe şi impozite prin scăderea impozitelor pe muncă, eliminarea nenumăratelor taxe care consumă mai mult decât aduc la buget şi echilibrarea prin creşterea taxelor pe consum şi proprietate.
Eliminarea forfetarului, netaxarea profitului reinvestit, scăderea CAS, creşterea impozitelor pe proprietate şi TVA plus eliminarea aberaţiilor ne-ar duce pe drumul exportului.
Sistemul fiscal trebuie simplificat, eficientizat prin plata online, întărit controlul împotriva evaziunii fiscale. Videanu a spus că 9 taxe aduc 92 de procente din Buget. Se elimină restul de 200 şi ceva, se măresc cu 8 procente cele care rămân, şi se disponibilizează toţi funcţionarii care se ocupă de toate aberaţiile.
Asta în paralel cu scăderea numărului de bugetari, secretare, şoferi, funcţionari. Cum funcţionam pe vremea lui Năstase cu 900.000 şi acum am ajuns la 1.400.000? Nu s-a întâmplat nimic semnificativ, numărul trebuia să scadă prin informatizarea sistemului. Asta ar însemna reformă.
Cum noi exportăm în UE şi UE a început să crească economic asta ar duce şi la creşterea exporturilor şi deci la stabilitatea mândrei noastre monede naţionale şi reducerea deficitului comercial.
Dar noi trebuie să facem ceva complicat, să nu ştim care e rezultatul şi să creştem numărul de taxe, să mărim birocraţia şi să complicăm şi mai mult sistemul.
Practic acum trebuie să alegem între consum şi export ca motor al economiei. Noi stăm cu fundul în două luntri şi nu facem nimic, ne dăm de ceasul morţii cu taxa pe cârnaţi.
Frica şi incompetenţa plus politicianismul o să ne conducă într-o mocirlă de nedescris. Dacă vechiul Guvern Boc avea scuza că vin alegerile acum nimeni nu mai are nicio scuză. Trebuie reformat tot sistemul de taxe şi impozite prin scăderea impozitelor pe muncă, eliminarea nenumăratelor taxe care consumă mai mult decât aduc la buget şi echilibrarea prin creşterea taxelor pe consum şi proprietate.
Eliminarea forfetarului, netaxarea profitului reinvestit, scăderea CAS, creşterea impozitelor pe proprietate şi TVA plus eliminarea aberaţiilor ne-ar duce pe drumul exportului.
Sistemul fiscal trebuie simplificat, eficientizat prin plata online, întărit controlul împotriva evaziunii fiscale. Videanu a spus că 9 taxe aduc 92 de procente din Buget. Se elimină restul de 200 şi ceva, se măresc cu 8 procente cele care rămân, şi se disponibilizează toţi funcţionarii care se ocupă de toate aberaţiile.
Asta în paralel cu scăderea numărului de bugetari, secretare, şoferi, funcţionari. Cum funcţionam pe vremea lui Năstase cu 900.000 şi acum am ajuns la 1.400.000? Nu s-a întâmplat nimic semnificativ, numărul trebuia să scadă prin informatizarea sistemului. Asta ar însemna reformă.
vineri, 8 ianuarie 2010
Vineri, zi dramatică pentru Bugetul României
Religia noastră ortodoxă face din miercuri şi vineri zile de adâncă durere pentru bugetul naţional. Durerea vine din posturile religioase. În aceste zile, noi, poporul vicios şi iraţional mâncătoriu de produse de fast-food, carne, dulciuri şi alte lucruri la care orice subnutriţionist responsabil s-ar uita cu adâncă indignare, suntem afurisiţi să nu aducem prinos bugetului naţional prin noua taxă pe viciul înfulecării.
Cu adâncă smerenie, spre binele bugetului, cer dezlegare perpetuă pentru întreg poporul român de la Preafericitul Daniel de la respectarea posturilor religioase, măcar până la sfârşitul cel din urmă al crizei. Că călători suntem spre "modernizare şi reformă a Statului" şi din buget multe biserici se ctitoresc.
Aşa să-l ajutăm pe Vlădescu şi să-l slăvim pe antemergătoriul lui, Pogea, că mult o să-l regretăm pe întâi stătătorul de forfetar. Să ne-ndopăm, că aşa reforma o s-o facem, în vecii vecilor. Amin.
Cu adâncă smerenie, spre binele bugetului, cer dezlegare perpetuă pentru întreg poporul român de la Preafericitul Daniel de la respectarea posturilor religioase, măcar până la sfârşitul cel din urmă al crizei. Că călători suntem spre "modernizare şi reformă a Statului" şi din buget multe biserici se ctitoresc.
Aşa să-l ajutăm pe Vlădescu şi să-l slăvim pe antemergătoriul lui, Pogea, că mult o să-l regretăm pe întâi stătătorul de forfetar. Să ne-ndopăm, că aşa reforma o s-o facem, în vecii vecilor. Amin.
joi, 7 ianuarie 2010
Cafteala din PDL sau à la guerre comme à la guerre
Care e diferenţa între candidatura Elenei Băsescu şi cea atât de disputată a lui Honorius Prigoană? Prigoană o face pe banii lui. Şi la nivelul unui biet colegiu. EBA a avut campanie naţională. Din banii ei, să fim serioşi.
Şi atunci de ce l-a apucat pe Cristian Preda revolta acum? Că principiile enunţate de dânsul sunt la fel de valabile atunci ca şi acum. Pentru simplul motiv că în acest moment Cristian Preda are în faţă 4 ani şi jumătate de mandat la Bruxelles, bine plătit. Atunci era un biet candidat sprijinit de partid.
De cine e sprijinit? De Theodor Stolojan, mult mai liber economic şi aflat în aceeaşi situaţie. Monica Macovei lipseşte. S-ar putea să apară şi ea în rândul "reformatorilor" din PDL.
Un soi de CC al PDL în exil la Moscova zilelor noastre, Bruxelles. Parcă avem parte de lupta între comuniştii din ţară, reprezentaţi de Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi cei veniţi de la Moscova, reprezentaţi de Ana Pauker.
Istoria ne spune că moscoviţii au dispărut în negura istoriei. Aşa că grupul Boc, Videanu, Blaga, Berceanu poate să stea liniştit. Partidul e alături de ei, pentru că la ei e ţuţuroiul bunăstării, Guvernul.
Traian Băsescu nu se dezminte, sabotează şi această guvernare. Dacă nu reuşeşte reformarea PDL a fost ales degeaba. Sau Cristian Preda este doar un intelectual năuc. Şi ce face stegarul revoluţiei, TRU?
Nu-mi plac coincidenţele, Andreea Vass a intrat în conflict cu EBA, i-a fost spartă casa a doua zi. Cristian Preda cârâie, i-a căzut site-ul. Dacă s-a întâmplat de două ori cu siguranţă o să se întâmple şi a treia oară. Aviz amatorilor.
O să fie distractiv, sunt de partea lui Preda şi asociaţii. Ca de obicei în tabără pierzătorilor.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Şi atunci de ce l-a apucat pe Cristian Preda revolta acum? Că principiile enunţate de dânsul sunt la fel de valabile atunci ca şi acum. Pentru simplul motiv că în acest moment Cristian Preda are în faţă 4 ani şi jumătate de mandat la Bruxelles, bine plătit. Atunci era un biet candidat sprijinit de partid.
De cine e sprijinit? De Theodor Stolojan, mult mai liber economic şi aflat în aceeaşi situaţie. Monica Macovei lipseşte. S-ar putea să apară şi ea în rândul "reformatorilor" din PDL.
Un soi de CC al PDL în exil la Moscova zilelor noastre, Bruxelles. Parcă avem parte de lupta între comuniştii din ţară, reprezentaţi de Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi cei veniţi de la Moscova, reprezentaţi de Ana Pauker.
Istoria ne spune că moscoviţii au dispărut în negura istoriei. Aşa că grupul Boc, Videanu, Blaga, Berceanu poate să stea liniştit. Partidul e alături de ei, pentru că la ei e ţuţuroiul bunăstării, Guvernul.
Traian Băsescu nu se dezminte, sabotează şi această guvernare. Dacă nu reuşeşte reformarea PDL a fost ales degeaba. Sau Cristian Preda este doar un intelectual năuc. Şi ce face stegarul revoluţiei, TRU?
Nu-mi plac coincidenţele, Andreea Vass a intrat în conflict cu EBA, i-a fost spartă casa a doua zi. Cristian Preda cârâie, i-a căzut site-ul. Dacă s-a întâmplat de două ori cu siguranţă o să se întâmple şi a treia oară. Aviz amatorilor.
O să fie distractiv, sunt de partea lui Preda şi asociaţii. Ca de obicei în tabără pierzătorilor.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Galileo Galilei
"Trebuie să aduc la cunoştinţă lumii întregi şi să public ocazia de a descoperi
şi observa patru Planete, niciodată văzute de la începutul lumii până în zilele noastre, poziţiile lor, şi observaţiile făcute în ultimele două luni asupra mişcărilor lor şi modificărilor în magnitudine; şi invit pe toţi astronomii să le examineze ei însişi şi să le determine perioadele (…)
In a 7-a zi a lui Ianuarie anul acesta, 1610, în prima oră a nopţii următoare, pe când priveam constelaţiile cerului printr-un telescop, planeta Jupiter mi s-a arătat, şi cum mi-am reglat un instrument excelent, am sesizat un fenomen pe care nu l-am remarcat mai înainte, şi anume trei steluţe, mici dar foarte strălucitoare, în apropierea planetei; şi cu toate că le credeam aparţinând stelelor fixe, iată că m-au făcut sa mă mir oarecum, pentru că ele păreau aranjate exact în linie dreaptă, paralel cu ecliptica, şi mai strălucitoare decât restul stelelor, egale între ele ca magnitudine (…)
Când în 8 Ianuarie, împins de noroc, am reluat observaţiile în acelaşi loc de pe cer, am găsit o stare de lucru total diferită, erau trei steluţe în extrema vestică a lui Jupiter, şi mai apropiate decât în noaptea precedentă. (…)
Prin urmare am concluzionat, şi am decis fără ezitare, că sunt trei stele
pe cer care orbitează în jurul lui Jupiter, ca şi Venus şi Mercur în jurul Soarelui; ceea ce din numeroasele observaţii era la fel de clar ca lumina zilei. De asemenea aceste observaţii au stabilit că nu sunt numai trei, ci patru, rătăcitoare corpuri siderale având o mişcare de revoluţie în jurul lui Jupiter."
Galileo Galilei - 1610
La multi ani!
şi observa patru Planete, niciodată văzute de la începutul lumii până în zilele noastre, poziţiile lor, şi observaţiile făcute în ultimele două luni asupra mişcărilor lor şi modificărilor în magnitudine; şi invit pe toţi astronomii să le examineze ei însişi şi să le determine perioadele (…)
In a 7-a zi a lui Ianuarie anul acesta, 1610, în prima oră a nopţii următoare, pe când priveam constelaţiile cerului printr-un telescop, planeta Jupiter mi s-a arătat, şi cum mi-am reglat un instrument excelent, am sesizat un fenomen pe care nu l-am remarcat mai înainte, şi anume trei steluţe, mici dar foarte strălucitoare, în apropierea planetei; şi cu toate că le credeam aparţinând stelelor fixe, iată că m-au făcut sa mă mir oarecum, pentru că ele păreau aranjate exact în linie dreaptă, paralel cu ecliptica, şi mai strălucitoare decât restul stelelor, egale între ele ca magnitudine (…)
Când în 8 Ianuarie, împins de noroc, am reluat observaţiile în acelaşi loc de pe cer, am găsit o stare de lucru total diferită, erau trei steluţe în extrema vestică a lui Jupiter, şi mai apropiate decât în noaptea precedentă. (…)
Prin urmare am concluzionat, şi am decis fără ezitare, că sunt trei stele
pe cer care orbitează în jurul lui Jupiter, ca şi Venus şi Mercur în jurul Soarelui; ceea ce din numeroasele observaţii era la fel de clar ca lumina zilei. De asemenea aceste observaţii au stabilit că nu sunt numai trei, ci patru, rătăcitoare corpuri siderale având o mişcare de revoluţie în jurul lui Jupiter."
Galileo Galilei - 1610
La multi ani!
miercuri, 6 ianuarie 2010
Ce înseamnă reforma Statului
"Order is not a pressure imposed upon society from without, but an equilibrium, which is set from within."
(J. Ortega y Gasset, 1927, quoted in Hayek, 1955)
"Ordinea nu este o presiune asupra societăţii din afară, este echilibrul obţinut dinăuntru."
Că Ortega y Gasset are dreptate stau mărturie toate încercările de civilizare cu forţa a diferitelor populaţii de prin colţurile globului (ştiu că nu există colţuri dar sună frumos). E plină istoria de astfel de încercări.
Să nu mergem prea departe geografic. Imperiul Austro-Ungar a stăpânit Oltenia 20 de ani (1718-1739), n-a reuşit să controleze regiunea, a reuşit doar să aducă la cote nemaivăzute haiducia. Cine trece fosta graniţă între Moldova şi Bucovina vede o schimbare de ordine. Bucovina a stat la austrieci între 1774 şi 1918. Şi se vede. Într-un loc s-a reuşit, în altul nu. Poate a fost prea puţin timp pentru Oltenia.
Cum a reuşit Japonia ca plecând din Evul Mediu în 1853 să tragă o mamă de bătaie Imperiului Ţarist în 1904? Sau Coreea de Sud care a ieşit dintr-un război devastator în 1953, fără resurse naturale, să ajungă o forţă economică? Ca să nu mai vorbesc de Germania Federală după război. Care a trecut şi printr-un proces de denazificare.
Nouă ne lipseşte coeziunea socială, relaţiile interumane sunt inexistente, suntem prea suspicioşi şi individualişti. N-o spun eu, aveţi aici profilul nostru ca ţară. Capitalul social este printre cele mai scăzute din lume.
Există un singur lucru pe care trebuie să-l facă Statul, să impună respectarea legii. Şi să facă legi drepte. Restul sunt amănunte. Noi trebuie să învăţăm să avem încredere unii în alţii. Dacă n-o facem o să rămânem o ţară de haiduci în care Statul ne jecmăneşte, noi îl fraierim şi trăim într-o lume în care fiecare este pentru el.
Atâta vreme cât "modernizarea şi reforma Statului" au alt subiect decât respectarea legilor n-o să se întâmple nimic semnificativ. Că sunt necesare şi alte lucruri e evident dar sunt doar acţiuni colaterale. Legi coerente şi o Justiţie dreaptă şi aplicată transparent înseamnă reforma Statului. Atunci o să începem şi noi să avem încredere unii în alţii.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
(J. Ortega y Gasset, 1927, quoted in Hayek, 1955)
"Ordinea nu este o presiune asupra societăţii din afară, este echilibrul obţinut dinăuntru."
Că Ortega y Gasset are dreptate stau mărturie toate încercările de civilizare cu forţa a diferitelor populaţii de prin colţurile globului (ştiu că nu există colţuri dar sună frumos). E plină istoria de astfel de încercări.
Să nu mergem prea departe geografic. Imperiul Austro-Ungar a stăpânit Oltenia 20 de ani (1718-1739), n-a reuşit să controleze regiunea, a reuşit doar să aducă la cote nemaivăzute haiducia. Cine trece fosta graniţă între Moldova şi Bucovina vede o schimbare de ordine. Bucovina a stat la austrieci între 1774 şi 1918. Şi se vede. Într-un loc s-a reuşit, în altul nu. Poate a fost prea puţin timp pentru Oltenia.
Cum a reuşit Japonia ca plecând din Evul Mediu în 1853 să tragă o mamă de bătaie Imperiului Ţarist în 1904? Sau Coreea de Sud care a ieşit dintr-un război devastator în 1953, fără resurse naturale, să ajungă o forţă economică? Ca să nu mai vorbesc de Germania Federală după război. Care a trecut şi printr-un proces de denazificare.
Nouă ne lipseşte coeziunea socială, relaţiile interumane sunt inexistente, suntem prea suspicioşi şi individualişti. N-o spun eu, aveţi aici profilul nostru ca ţară. Capitalul social este printre cele mai scăzute din lume.
Există un singur lucru pe care trebuie să-l facă Statul, să impună respectarea legii. Şi să facă legi drepte. Restul sunt amănunte. Noi trebuie să învăţăm să avem încredere unii în alţii. Dacă n-o facem o să rămânem o ţară de haiduci în care Statul ne jecmăneşte, noi îl fraierim şi trăim într-o lume în care fiecare este pentru el.
Atâta vreme cât "modernizarea şi reforma Statului" au alt subiect decât respectarea legilor n-o să se întâmple nimic semnificativ. Că sunt necesare şi alte lucruri e evident dar sunt doar acţiuni colaterale. Legi coerente şi o Justiţie dreaptă şi aplicată transparent înseamnă reforma Statului. Atunci o să începem şi noi să avem încredere unii în alţii.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
marți, 5 ianuarie 2010
O competiţie ruşinoasă
Între comunistul Stroe, cică liberal, şi PDL-istul Prigoană, beizadea de Dorobanţi, aş alege, fără dubiu şi mişto, beizadeaua.
Că are deja începuturi de comportament de tip taliban şi că minte fără neruşinare e evident dar poate viaţa-i scoate în faţă evenimente care să-l schimbe, să-i arate că mersul fără carnet e o infracţiune şi că a scăpat pentru că sistemul juridic nu funcţionează. Şi că în acest moment candidează pentru că tatăl lui are bani, nu pentru că este el copt politic pentru Parlament.
Că promite metrou e aberant, să nu mai alegem primari şi Guvern dacă se ocupă Parlamentul de infrastructură. La harababura dintre puterile din Stat o promisiune cretină nu mai contează.
Între cei doi, Prigoană reprezintă răul cel mai mic, nu ştiu dacă m-ar convinge să ajung până în cabina de vot. Cum n-am treabă cu colegiul respectiv rămâne la latitudinea şi altitudinea celor care se află în nefericita situaţie de a se duce iar la vot.
Dar nu există în cele două partide personaje mai credibile? Tragic, nu! La PDL, faţă de propunerea anterioară, catastrofică, această propunere a lui Prigoană e un vis. În luptă cu finul lui Gigi Becali, Prigoană e un lider charismatic. PNL a început cu Stroe şi termină cu Stroe, un personaj fără nicio şansă de evoluţie. O dramă. Din fericire PSD n-a mai adus încă un dezastru ambulant. Prigoană e cel mai puţin năimit în noroiul politicii româneşti, poate nu se afundă în mocirlă de tot. Cu precedentul Ridzi în memorie, cu tot.
Cu tristeţe, o competiţie ruşinoasă.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Că are deja începuturi de comportament de tip taliban şi că minte fără neruşinare e evident dar poate viaţa-i scoate în faţă evenimente care să-l schimbe, să-i arate că mersul fără carnet e o infracţiune şi că a scăpat pentru că sistemul juridic nu funcţionează. Şi că în acest moment candidează pentru că tatăl lui are bani, nu pentru că este el copt politic pentru Parlament.
Că promite metrou e aberant, să nu mai alegem primari şi Guvern dacă se ocupă Parlamentul de infrastructură. La harababura dintre puterile din Stat o promisiune cretină nu mai contează.
Între cei doi, Prigoană reprezintă răul cel mai mic, nu ştiu dacă m-ar convinge să ajung până în cabina de vot. Cum n-am treabă cu colegiul respectiv rămâne la latitudinea şi altitudinea celor care se află în nefericita situaţie de a se duce iar la vot.
Dar nu există în cele două partide personaje mai credibile? Tragic, nu! La PDL, faţă de propunerea anterioară, catastrofică, această propunere a lui Prigoană e un vis. În luptă cu finul lui Gigi Becali, Prigoană e un lider charismatic. PNL a început cu Stroe şi termină cu Stroe, un personaj fără nicio şansă de evoluţie. O dramă. Din fericire PSD n-a mai adus încă un dezastru ambulant. Prigoană e cel mai puţin năimit în noroiul politicii româneşti, poate nu se afundă în mocirlă de tot. Cu precedentul Ridzi în memorie, cu tot.
Cu tristeţe, o competiţie ruşinoasă.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
luni, 4 ianuarie 2010
La o primă privire a Bugetului
Am fost asasinaţi cu privilegiile aleşilor în campania electorală. Şi să ne uităm pe cifrele din propunerea de Buget pe 2010.
Bugetele celor două camere ale Parlamentului reprezintă adunate puţin peste un sfert din bugetul SRI, mai puţin decât bugetul STS şi puţin mai mult de o treime din bugetul Secretariatului General al Guvernului, care s-a dublat faţă de anul trecut. Parcă era vorba de descentralizare şi scăderea numărului de funcţionari.
Creşte cu un sfert bugetul Educaţiei, Cercetării, Turismului şi Tineretului dar sunt daţi afară profesori, este cel mai bogat minister în afară de Muncă. Nu înţeleg unde se duc banii.
Serviciile secrete au un buget de 2 miliarde RON, în creştere faţă de anul trecut, se apropie de jumătatea bugetului Ministerului Sănătăţii şi este mai mare decât bugetul Ministerului Mediului. Creşte bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ministerul Apărării are un buget aproape dublu faţă de Sănătate, cel al Internelor aproape triplu.
Cresc sumele pentru Ministerul Justiţiei, ICCJ şi CNSAS dar scad puţin la Transporturi şi mult la Dezvoltare Regională.
N-o să avem parte de investiţii dar o să avem parte de control şi ascultare şi mai multă centralizare. N-am găsit anexele ca să văd ce drame mai sunt pe acolo. Seamănă a stat poliţienesc.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Bugetele celor două camere ale Parlamentului reprezintă adunate puţin peste un sfert din bugetul SRI, mai puţin decât bugetul STS şi puţin mai mult de o treime din bugetul Secretariatului General al Guvernului, care s-a dublat faţă de anul trecut. Parcă era vorba de descentralizare şi scăderea numărului de funcţionari.
Creşte cu un sfert bugetul Educaţiei, Cercetării, Turismului şi Tineretului dar sunt daţi afară profesori, este cel mai bogat minister în afară de Muncă. Nu înţeleg unde se duc banii.
Serviciile secrete au un buget de 2 miliarde RON, în creştere faţă de anul trecut, se apropie de jumătatea bugetului Ministerului Sănătăţii şi este mai mare decât bugetul Ministerului Mediului. Creşte bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Ministerul Apărării are un buget aproape dublu faţă de Sănătate, cel al Internelor aproape triplu.
Cresc sumele pentru Ministerul Justiţiei, ICCJ şi CNSAS dar scad puţin la Transporturi şi mult la Dezvoltare Regională.
N-o să avem parte de investiţii dar o să avem parte de control şi ascultare şi mai multă centralizare. N-am găsit anexele ca să văd ce drame mai sunt pe acolo. Seamănă a stat poliţienesc.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
duminică, 3 ianuarie 2010
Dreptul de a fi ales
ARTICOLUL 37
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
ARTICOLUL 16
...
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
Constituţia României
Curtea Constituţională are obligaţia să-i permită lui Remus Cernea să candideze pentru Camera Deputaţilor. În cazul în care nu o să-i permită suntem deja într-o dictatură a clasei politice. Aceasta a luat în stăpânire Statul şi a închis pentru restul cetăţenilor uşa spre funcţiile publice.
Situaţia este intolerabilă şi n-am auzit niciun politician luând apărarea drepturilor lui Remus Cernea, în primul rând Traian Băsescu. E vorba de principiu nu de persoană. Reforma Statului ar trebui să înceapă cu respectarea drepturilor cetăţenilor.
Pare o glumă eliminarea unui candidat fără şanse. Nu e! E esenţa democraţiei siluită cu bună ştiinţă. Aşa începe orice opresiune, prin încălcări "legale" ale drepturilor cetăţeneşti.
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
ARTICOLUL 16
...
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
Constituţia României
Curtea Constituţională are obligaţia să-i permită lui Remus Cernea să candideze pentru Camera Deputaţilor. În cazul în care nu o să-i permită suntem deja într-o dictatură a clasei politice. Aceasta a luat în stăpânire Statul şi a închis pentru restul cetăţenilor uşa spre funcţiile publice.
Situaţia este intolerabilă şi n-am auzit niciun politician luând apărarea drepturilor lui Remus Cernea, în primul rând Traian Băsescu. E vorba de principiu nu de persoană. Reforma Statului ar trebui să înceapă cu respectarea drepturilor cetăţenilor.
Pare o glumă eliminarea unui candidat fără şanse. Nu e! E esenţa democraţiei siluită cu bună ştiinţă. Aşa începe orice opresiune, prin încălcări "legale" ale drepturilor cetăţeneşti.
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Două link-uri despre viitor
Multă lume se întreabă ce ne aşteaptă. Situaţia politică privită dintr-un punct de vedere care are la bază ştiinţa fizicii. Şi ce fac, sau ce o să facă, oamenii în situaţia care o să vină.
În câteva cuvinte, lumea socială a devenit un sistem închis şi din această cauză entropia începe să crească, în consecinţă are loc un fenomen de disoluţie a structurilor de putere aşa cum le ştim. Are loc un proces de atomizare, uniformizare şi radicalizare, se nasc structuri de putere transnaţionale sau de natură privată care încep să erodeze noţiunea de Stat aşa cum o ştim.
În timp ce majoritatea speră de la Stat soluţii pentru fenomenul descris în primul articol câţiva, puţini, strâng aur şi-şi cumpără arme.
Scapă fiecare cum poate sau totul e o perdea de fum, palavre prăpăstioase, şi totul e în regulă. Fiecare crede cum şi ce vrea. Dar e bine să avem şi alte puncte de vedere. Eu cred un singur lucru, că viteza cu care se transformă lumea actuală este mai mare ca niciodată şi că o să trăim vremuri interesante. Şi care sunt greu de prevăzut.
Complexitatea situaţiei este atât de mare încât nu cred că există cineva care să poată spune cu precizie ce o să se întâmple la nivel global. Articolele merită citite. Asta ca să înţelegeţi de ce mă interesează Tezaurul de care întrebam ieri.
În câteva cuvinte, lumea socială a devenit un sistem închis şi din această cauză entropia începe să crească, în consecinţă are loc un fenomen de disoluţie a structurilor de putere aşa cum le ştim. Are loc un proces de atomizare, uniformizare şi radicalizare, se nasc structuri de putere transnaţionale sau de natură privată care încep să erodeze noţiunea de Stat aşa cum o ştim.
În timp ce majoritatea speră de la Stat soluţii pentru fenomenul descris în primul articol câţiva, puţini, strâng aur şi-şi cumpără arme.
Scapă fiecare cum poate sau totul e o perdea de fum, palavre prăpăstioase, şi totul e în regulă. Fiecare crede cum şi ce vrea. Dar e bine să avem şi alte puncte de vedere. Eu cred un singur lucru, că viteza cu care se transformă lumea actuală este mai mare ca niciodată şi că o să trăim vremuri interesante. Şi care sunt greu de prevăzut.
Complexitatea situaţiei este atât de mare încât nu cred că există cineva care să poată spune cu precizie ce o să se întâmple la nivel global. Articolele merită citite. Asta ca să înţelegeţi de ce mă interesează Tezaurul de care întrebam ieri.
vineri, 1 ianuarie 2010
Tezaurul României
Cea mai bună descriere a istoriei Tezaurului României este aici. Merită citită, e fascinantă. E vorba de un fleac de aproape 94 de tone de aur în monede şi lingouri plus bijuteriile Reginei Maria. Numai averea BNR. Pe lângă multe alte bunuri private. Numai partea BNR face cam 3 miliarde de dolari.
"Acţiunea politico-diplomatică susţinută în vederea recuperării Tezaurului României aflat la Moscova va constitui o prioritate." - Programul de Guvernare PDL-PSD 2009
"Va fi promovată o relaţie pragmatică a României şi a Uniunii Europene cu Rusia, cu accent pe intensificarea legăturilor economice şi stabilirea unor legături mai strânse la nivelul societăţii civile. Ne propunem trecerea la o cooperare concretă, multidimensională, care să valorifice la maximum complementarităţile existente între relaţia bilaterală directă şi cea dintre UE şi Rusia." - Programul de Guvernare PDL-UDMR 2010
Să înţeleg că am renunţat la tezaur odată cu ieşirea PSD de la guvernare? Sau, aşa cum ne-a precizat Preşedintele Băsescu:
"Problema tezaurului romanesc este o problema a istoriei. Desigur, ea are o importanta care atarna greu, dar prioritatea noastra consta in aceea sa construim viitorul plecand de la o abordare pragmatica"
Că tot vorbim de interesul naţional. Ăsta e doar unul din punctele dubioase ale Programului de Guvernare al noului Guvern. Ca să începem anul cu veşti bune.
"Acţiunea politico-diplomatică susţinută în vederea recuperării Tezaurului României aflat la Moscova va constitui o prioritate." - Programul de Guvernare PDL-PSD 2009
"Va fi promovată o relaţie pragmatică a României şi a Uniunii Europene cu Rusia, cu accent pe intensificarea legăturilor economice şi stabilirea unor legături mai strânse la nivelul societăţii civile. Ne propunem trecerea la o cooperare concretă, multidimensională, care să valorifice la maximum complementarităţile existente între relaţia bilaterală directă şi cea dintre UE şi Rusia." - Programul de Guvernare PDL-UDMR 2010
Să înţeleg că am renunţat la tezaur odată cu ieşirea PSD de la guvernare? Sau, aşa cum ne-a precizat Preşedintele Băsescu:
"Problema tezaurului romanesc este o problema a istoriei. Desigur, ea are o importanta care atarna greu, dar prioritatea noastra consta in aceea sa construim viitorul plecand de la o abordare pragmatica"
Că tot vorbim de interesul naţional. Ăsta e doar unul din punctele dubioase ale Programului de Guvernare al noului Guvern. Ca să începem anul cu veşti bune.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
