Principiul porcuşorului

Toată lumea are impresia că măsurile de eficientizare a consumului de energie conduc la scăderea acestuia.

Nu-i totdeauna aşa. Ce face de fapt cetăţeanul. După ce şi-a izolat casa, cu ea neizolată stătea la 18 grade Celsius, a trecut brusc la o temperatură de 24 de grade Celsius în interior.

De fapt totul se rezumă la o creştere a confortului, nu la economisire. Cu timpul, şi asta s-a văzut în istorie, tot ce s-a întâmplat prin creşterea eficienţei tehnologice a fost o creştere a confortului, nu scăderea consumului. De asta se şi cheamă "principiul porcuşorului".

Cu timpul "porcuşorul" s-a învăţat cu binele şi crede că aşa e normal. Porcuşorul care a luat măsuri este însă mai bine pregătit în faţa creşterii preţului energiei.

Porcuşorul pregătit se uită la bani, se uită la termometru şi dă înapoi căldura la 18 grade. Cel nepregătit trebuie să dea termometrul la 14 şi situaţia devine de netolerat. Primul tip de porcuşor susţine un nou război pentru resurse, cel de-al doilea e în stradă deja.

Principiul nu merge la infinit. Că nu se poate ajunge la 50 de grade în interior, peste o anumită eficienţă nu mai există o creştere a consumului. Fiecare are propriul punct de confort peste care nu mai creşte consumul.

Dar unde duc aceste măsuri. Păi cine are bani să investească o duce ca înainte, cine nu are o duce şi mai rău. Şi cresc diferenţele sociale. Pentru duminică dimineaţa.

Aici e descris mai serios. E în strânsă legătură cu paradoxul lui Jevons.

Eu cam asta am înţeles

Portretele din blogroll. Cei neportretizaţi să nu se supere, ori nu-i cunosc prea bine ori n-am avut inspiraţie. Cei portretizaţi se pot supăra că ştiu că o să mă ierte. Sau nu.



Doc, că tot caută el toate stricăciunile. Aşa şi Tommy Lee Jones, cum vede un râu găseşte un evadat şi-l fugăreşte până la capăt.



Lia, încă n-a oprit-o nimeni. Şi nu-l văd bine pe ăla care încearcă.



Viorica, o doamnă iubitoare de patinaj şi coreeni. Sărutmâna.



Dan Popa, poza spune tot.



Dan Iancu, "suntem nişte viermi simpatici. atît cît se poate. uneori mai înceţi, alteori mai obraznici, de ce le mai multe ori neatenţi."



Flavian, prea multe dileme existenţiale strică.



Khris, nu cred că a scăpat ceva analizelor lui. Un Kaizer Souze al statisticii.



Alin Farcaş, culoarea spune tot.



Constantin Gheorghe, un luptător pentru ideile lui. Aproape singurul de stânga.




Nenea Cosmos, el e şi călăreţul şi calul. Realmente îl iubesc.



Patruped bun: biped rău, nu toţi băieţii buni sfârşesc bine.




Theophyl, un domn, de dreapta.



Turambar, asemănările cu judecătorul Roy Bean sunt prea multe.




Confruntă durerea, mai bine nu.




Lorena Lupu, poate bănuieşti unde începe dar niciodată unde se termină.



Jean Claude, un om care se transformă.




Camil Stoenescu, cam aşa trece el neobservat.

Începutul sfârşitului vieţii pe datorie

Scriam despre planeta birocraţilor, cum Statul şi companiile multinaţionale, ambele conduse de birocraţi iresponsabili faţă de faptele lor, conduc lumea. Pe unii îi mână dorinţa de bani, pe alţii dorinţa de putere.

Cei care se iluzionau că o să treacă această criză repede au început să înţeleagă că nu e aşa. La noi se încearcă tot felul de şmecherii pentru a testa suportabilitatea măsurilor. Că taie una, că taie alta, de la copii şi bătrâni, de la handicapaţi. Urmează un val de înjurături şi totul rămâne la fel. Statele intră în nişte datorii pe care nu ştim dacă le mai poate cineva plăti. Şi noi nu suntem în fruntea rahatului, acolo stau ăia bogaţii la care râvnim noi.

Mai curând ar trebui să râvnim la un trai patriarhal. Statul construieşte "casa specialistului" în 2500 de comune. O aberaţie. Există nenumărate case goale. Există un studiu local, câte case trebuie în fiecare localitate? O nouă măsură pompieristică. Descentralizarea era soluţia. Anul trecut am sperat că o să aibă loc. Am lăudat-o. Nu s-a întâmplat. Nu e normal ca primarul să ştie de ce are nevoie la el în comună? Şi dacă salariile sunt blocate şi supuse unei legi unice care este puterea unui primar de a aduce specialişti la el în comună?

Puterea trebuie trecută în mâna comunităţilor, Guvernul central se prăbuşeşte sub propria greutate. Nu numai la noi. Statul social este la fel de gonflat ca şi şmecheriile făcute de marile bănci cu activele toxice. Birocraţii, de ambe soiuri, ne-au adus aici. Au încercat să supună un sistem de necontrolat. Economiştii de tip Keynes, ăla cu intervenţia Statului, ne-au adus aici. Plus lăcomia. Tuturor, nu numai a bancherilor. Sistemul de pensii de la Stat e o minciună. Sistemul de sănătate publică este o minciună, sistemul de educaţie publică este o minciună. Nimic nu se susţine decât într-un sistem totalitar sau prin îndatorarea statelor. Adică a noastră.

Banii fără acoperire, produşi de la tiparniţă sunt o minciună. Dacă aş avea bani aş cumpăra 200 de tone de argint şi aş tipări monedă acoperită integral în acest metal. În mod privat. Ce credeţi că s-ar petrece? Toată lumea ar tezauriza moneda mea. S-ar trece la o economie paralelă bazată pe moneda mea. Sunt 40 de ani de când dolarul nu mai are acoperire în aur, nu-i aşa de mult. Banii mei s-ar aprecia fulgerător faţă de hârtiile lui Isărescu sau BCE sau FED. Pentru că ai mei nu au în spate o iluzie. Sunt siguri.

Trăim într-o iluzie susţinută de miliardul de muncitori chinezi. Şi vine Guvernul şi-mi spune că dacă nu lucrez pământul îmi creşte impozitul. De ce? E proprietatea mea şi fac ce vreau cu ea. Nu, el reglementează. Păi cum să concurez eu cu unul care are subvenţii, cum să scot produsul la un preţ competitiv. Nu pot. O să-l lucrez când o să merite. Şi pe bani buni. O să ajungem la troc dacă nu se găseşte vreun om de afaceri să scoată monedă adevărată.

Statul să se ocupe de Justiţie şi de siguranţă. Adică exact ce, cel puţin la noi, nu prea face. Dar el nu face altceva decât să crească reglementările şi controlul.

O să ajungem la dictatură, una fără ideologie, o dictatură a birocraţilor. Şi la mişcări sociale. Ce trăim acum e doar începutul sfârşitului vieţii pe datorie. La greci a început.

Alţii stau mai rău decât noi. Noi o să ne descurcăm. Pentru că noi asta am făcut totdeauna, ne-am descurcat.

Şi mai adevărata revistă a presei şi un autodenunţ

Dan Popa face adevărata revistă a presei. A mea a rămas să fie şi mai adevărată.

În numărul 5 din 25 februarie, anul curent, al ediţiei tipărite, revista "Ioana" ne comunică faptul că zorelele şi salvia au devenit, în urma noilor reglementări, oficial, droguri.



Ţin să anunţ oficialităţile că am aruncat salvia pe care o aveam în frigider şi am stârpit zorelele de la fereşti.

De asemenea, mă autodenunţ că posed în casă mai multe materiale compromiţătoare cu privire la folosirea salviei, respectiv un număr de cărţi de bucate pe care nu le-am distrus.

Să le ard sau pot să le păstrez cu condiţia să nu citesc acele reţete care mă duc la pierzanie? Şi scoateţi dracu' salvia din supermarketuri.

PS E pe bune, mă întreb până unde poate merge reglementarea. O să se interzică şi cuţitele, şi şurubelniţele, şi furculiţele. Unul şi-a băgat un bec în anus, să interzicem becurile sau anusul? Iată o dilemă pentru politicieni.

200 de ani, imperiile maritime

Visualizing empires decline from Pedro M Cruz on Vimeo.

Via Belle de Jour. Pe tot ecranul.

Ori manele, ori lovele

A mai spus Băsescu o prostie. Aia că 99 la sută iubim manelele. Dacă zice el. Am şi eu manele de iubit. Na, "Visu' lu' Mandarina", să fie de statistica lui.



Omul zilei nu e Băse cu prostiile. E unul, Dorin Ghidiu. De care n-a auzit nici dracul. Dar ce ne pasă nouă de necunoscuţii ăştia. Că n-are trecere la public.

Ce zice fraierul? Că avem o criză ca în 1720. Când a început dezastrul Europei. Şi America a luat caimacul. Şi că acum transferul puterii se face către China. Între Europa şi US a durat 100 şi de ani, acum merge mai repede, părerea mea. Aici e povestea. N-au pus emisiunea pe site dar o s-o pună.

Zice că e bine să ţinem mălaiul în dolari. Că şandramaua "Euro" mai are vreo 4 ani. Asta ne zice Ghidiu. Are dreptate? Ce zicea Newton atunci? "Pot calcula mersul stelelor dar nu şi nebunia oamenilor."

Eu nu ştiu. Dar pe vremea aia resursele erau aproape neîncepute. Acum sunt pe ducă. S-ar putea să nu se mute nimic, niciunde.

Iar Boc ne spune că suntem ca după război. De data asta-i dau dreptate. Încă o manea şi vă las.



Te râd sociologii, prietenii mei, Băse. E bună şi hiperbola, dar nu mai spune cifre.

Pantera Roz şi Cristian Diaconescu

Cine l-a trimis prin şantaj la colţ, pe coji de nucă pe Cristian Diaconescu? Tanti Aglaia, mătuşa Tamara, Marean, Băse, juna Jucan nu ne spune.

Cu ce mogul s-a întâlnit diplomatu', de creştea pipota în pesedistul votaş de-l călcau în picioare? Cu Vântu sau cu Patriciu? Că nu se întâlnea cu Felix, că nu era de şantaj. S-o fi întâlnit cu vreun rege de-al asfaltului că ăia-s oranjulii? Sau cu vreun băiat de ăla care se ocupă cu armament, că şi la SRI s-a dus după urma scutului.

Şi umbla şi degizat prin buricul târgului. Asta trebuie ilustrat, că fără ilustraţie n-o să înţelegem niciodată gravitatea faptului.



Dar să continuăm dilema, trilema, problema. Ce-o fi făcut el, nefericitul candidat, să trebuiască să-şi ia votanţii şi să-i trimită ca semn de vasalitate nefericitului Prostănac. Şi să intre pentru totdeauna în rândul cadavrelor politice care populează partidele. Nici nu contează.

Aş ilustra-o şi pe asta dar nu mă lasă iutubul. Dar pun un link. Arta cere sacrificii.

Oricum, suspansul o să rămână perpetuu. Şi niciodată n-o să ştim al cui o să fie câinele de mai jos.



Un subiect umflat (v-am spus să vă uitaţi la clipul ăla cu link, voi Batman, Batman, na, că nu ştiţi despre ce vorbesc) care ne arată încă o dată că tanti Secu e bine merci şi-şi face treaba.

O poveste mai credibilă e aici. Dar e mai bună a mea.

Partidele unice

V-am mai explicat cum e cu poziţionarea vânzătorilor de îngheţată pe plajă. Sau a partidelor pe scena politică. Lecţia pe care PD a încasat-o, din cauza lăcomiei, prin înglobarea PLD, când a pierdut tot ce obţinuse prin ruperea PNL a fost învăţată. Acum inventează, de data asta prin smulgere pe "persoană fizică", un partid de stânga care are, nici mai mult, nici mai puţin, doctrina interesului naţional.

"Este un grup care s-a cristalizat, îşi cunoaşte potenţialul şi se va transforma într-un partid politic cu doctrina interesului naţional, construit, într-adevăr anacronic, de sus în jos. Suntem la guvernare, avem parlamentari şi avem şi componenta administrativă, prin primarul Onţanu." - Gabriel Oprea în Q Magazin

Nu discut componenţa, care-i cuprinde pe Micky Şpagă şi pe Cozmâncă. Spun că bucata de plajă la care o să aibă acces "reformatul" PSD se îngustează. Iar o aripă naţionalistă, neoficială, nu strică deloc unui partid popular.

Ideologul PDL, Valeriu Stoica, ne spune:

"Ca urmare, ceea ce este important este ca să vedem cum putem acoperi întreaga zonă electorală de dreapta. E un electorat foarte divers. Veți găsi în acest electorat oameni care împărtășesc opinii liberale, unii care sînt creștin democrați, alții conservatori. Nu ne putem limita discursul politic numai la un singur segment. Ar fi o greșeală strategică fundamentală." - Valeriu Stoica pentru Madam Blogary

Urmează PNL pe listă, asta dacă nu negociază PDL cu ce rămâne din PSD pentru un vot uninominal într-un tur. Ceea ce ar fi o catastrofă pentru clasa politică şi pentru România. Nu pentru că ar dispărea PNL ci pentru că nu ar mai rămâne decât PDL şi aripile lui politice, şi cam militarizate. Asta e prima capcană în care Titulescul nu trebuie să cadă. Eu cred că o s-o facă. Ce ne zice la Congres Titulescul:

“Vreau să vă rog să mă sprijiniţi să avem un sistem electoral care să fie gândit pentru noi, nu pentru alt partid cu care ne gândim noi să ne aliem”.

În vremea asta guralivul, acum absentul ca de obicei, Crin Antonescu vrea vot pe listă. Cea mai bună metodă să rupă partidul. Şi PSD a renunţat la o asemenea idee stupidă. Este exact votul într-un tur, laşi jumătate din partid fără nicio reprezentare. Aici nici nu mai trebuie să se străduiască PDL-ul, merge de la sine. Din prostie. Dacă reuşeşte şi ruperea PNL şi crearea unui partiduleţ cu veleităţi liberale o să avem un partid unic, fără opoziţie dar cu un minunat chip democratic. Alegerea lui Ponta este încă un cui în sicriul pe care PNL şi-l meştereşte printre discursuri ditirambice. E adevărat, nu l-a bătut cu propria mână.

Că merge strategia ne-au demonstrat falşii candidaţi la congresul PSD, un fals contracandidat care în ultima clipă trece de partea ta face mult mai mult decât dacă l-ai avea de la început ca susţinător. Nea Nelu ne-a arătat şmecheria sâmbătă. Credeţi că Băsescu n-o ştie? Ba o ştie şi o joacă la un nivel mult mai mare.

O să avem partide unice. Aşa am avut la începuturile PSD-ului, PUNR, România Mare, ăia ai lui Surdu. De acolo a luat Nea Nelu şmecheria, de când exista patrulaterul roşu. Asta reformă a clasei politice. În interes naţional, indiferent care e acesta, oricum e de sus în jos.

Acum când scriu, duminică după amiază, Hoară o recunoaşte în direct.

Marea bălăcăreală sau cum derbedeul de la Rio l-a bătut p-ăla din Ferentari

Victorie! Nea Nelu s-a străduit 5 ani să se răzbune pe şmecherii care i-au luat jucăria, partidul. Acum îl conduce iar.

Las la o parte episoadele sclipitoare, apariţia vrăjitoarelor şi lupta lui Pandele cu Vanghelie, care merită să rămână în istoria social-democraţiei româneşti. Şi trec direct la concluzii.

A fost o răfuială penibilă. Cu tertipuri şi dezertări programate. Iar Nea Nelu a rânjit satisfăcut. Che Guevara de Constanţa a dat tonul iar Marean n-a avut verbul la el. Şi flacăra violet l-a pârlit încă o dată pe Geoană. O social-democraţie ceva? Un mic, o bere, o reformă? Vicepreşedinţii sunt tot ăia de dinainte. Păcat că a plecat Micky Şpagă. Dar n-a plecat departe, a plecat la Gabi Oprea, la guvernare, la enteresul naţional. Vrăjitoarele au venit pentru Diaconescu, pe surse.



PS Acum mi-a venit. Marele Pitulescu l-a făcut şef pe Micul Titulescu.

Drumul spre şerbie

Cartea e parţial aici. O versiune prescurtată aici.

PS Care e legătura cu circul de ieri de la PSD?

Viitorul PSD în viziunea Google

De pe site-ul Hotnews. Cu click pentru mărire.

Lupta de clasă

Cu cât trece vremea constat că Guvernul Boc, aplaudat de o parte a societăţii, aduce ca principiu de promovare al politicilor publice lupta de clasă.

Mai întâi a inventat pensiile sociale. Care sunt la jumătatea pensiei medii. Eu nu spun că oamenii ăia n-au muncit, eu spun că n-au contribuit. Toată lumea a tăcut. S-a făcut dreptate.

Apoi şi-a adus aminte de contributivitate şi s-a apucat de tăiat pensiile "nesimţite". Conform acestui principiu trebuie recalculate toate pensiile. Şi, normal, tăiate cele mari. Se va face dreptate.

Pe ăştia bătrâni i-am rezolvat. Trecem la copii. Să le dăm mai puţin ălora care au părinţii bogaţi. Cum să vină patronul în limuzină şi să ia aceeaşi alocaţie cu proletarul gârbovit cu 5 copii? Să se facă dreptate.

Cum să ia bătrânul şi pensie şi salariu de la Stat? Numai una. Încă o victorie, s-a făcut dreptate.

S-au tăiat salariile "nesimţite". S-a făcut dreptate.

Dar întreb şi eu, educaţia, eficienţa, productivitatea, responsabilitatea, munca, succesul, toate astea când o să fie luate în considerare? Că termină Boc reforma şi noi gâştele şi rămânem doar cu lupta de clasă.

PSD-ul era partid de dreapta. Că el n-a dat cornul mai mare şi laptele mai gras ălora săraci, l-a dat la fel tuturor, dar nu e timpul pierdut. Să se facă dreptate!

PS Am uitat de nesimţiţii ăia care nu fac profit dar s-a făcut dreptate şi acum plătesc impozit.

Avertismente

"Ştiu că nu sunt primul care decide că s-a săturat. A existat mereu un mit că oamenii au încetat să mai moară pentru libertate în această ţară, iar acest lucru nu este limitat la afroamericani şi imigranţii săraci. Ştiu că au fost mulţi alţii înaintea mea şi că vor mai fi mulţi alţii. Dar ştiu şi că dacă nu mi-aş adăuga trupul la această numărătoare, nimic nu se va schimba. Aleg să nu mă mai uit peste umăr la "big brother" în timp ce el îmi devorează carcasa, aleg să nu ignor ce se întâmplă în jurul meu...m-am săturat.

Nu pot decât să sper că numărul acestor oameni va deveni rapid prea mare pentru a fi ignorat, că zombii americani se vor trezi şi se vor revolta. Din nefericire, cu toate că mi-am petrecut întreaga viaţă crezând că nu este aşa, violenţa nu numai că este răspunsul, este singurul răspuns.

Sunt în sfârşit gata să pun capăt acestei nebunii. Ei bine, domnule Big Brother, omule de la Fisc, hai să încercăm ceva diferit. Ia carnea mea şi dormi liniştit". - de pe Realitatea

După care a furat un avion şi s-a prăbuşit cu el, voluntar, pe o clădire a IRS.

"In ceea ce priveste fiscalitatea din Romania, mai mult de jumatate dintre respondenti sustin ca au cheltuit 20% din venituri pe taxe si impozite, iar 22% au cheltuit intre 21 si 40% din venituri pe taxe. Totodata, un sfert dintre romani spun ca nu ar trebui sa plateasca impozite la stat, in timp ce doua treimi cred ca valoarea taxelor n-ar trebui sa depaseasca 10% din venitul lunar." - sondaj CURS

Nu se pune întrebarea însă dacă repondenţii se descurcă fără ajutorul Statului. Răspunsul îl dau eu. Nu se descurcă. Şi aşa se intră într-un cerc vicios. Nu mai vrem Stat dar, cel puţin în România, nu putem trăi fără el. Scăzând impozitele, sunt dispuşi cetăţenii să apeleze la servicii medicale private, la şcoli private?

Mai sunt capabile oficialităţile, de la noi sau de aiurea, să ţină situaţia sub control? Cât?

Hai că vine primăvara, ies urzicile, o scoatem noi la capăt. :-)

Sistemul de pensii

Un comentariu de Alex Nicolin la un text al Andreei Paul (ex. Vass) despre pensii, apărut pe site-ul Centrului pentru Economie şi Libertate.

"Dupa parerea mea, sistemul PAYG (cel actual din Romania) este complet nesustentabil, pentru ca se bazeaza pe o situatie demografica care nu mai este de actualitate in majoritate statelor, si anume cresterea continua a populatiei active in raport cu pensionarii. Aplicarea acestui sistem nu este insa deloc surptinzatoare in contextul politicilor monetare inflationiste aplicate de majoritatea guvernelor. Astfel, daca fondul individual de pensie ar fi fost constituit la fel ca un depozit bancar, valoarea reala (raportata la puterea de cumparare) a acestuia ar scadea in timp, avand in vedere ca domanda este mult sub rata inflatiei. Sistemul PAYG nu numai ca nu este sustentabil pe termen lung, dar masurile prin care se incearca resuscitarea acestuia sunt sortite din start esecului. Varsta de pensionare nu poate creste la infinit, cu scopul de a include in randul pensionarilor un procent constant al populatiei, deoarece durata de viata a individului, si mai ales durata de viata activa sunt strict limitate din punct de vedere biologic. De exemplu, cresterea varstei de pensionare la 70 de ani nu este eficienta, pentru ca majoritatea celor ajunsi la aceasta varsta nu vor mai fi capabili sa munceasca, chiar si in conditiile in care speranta medie de viata se apropie de 90 de ani. Apare astfel problema batranilor inactivi, de multe ori afectati de boli cronice in ciuda tuturor cuceririlor medicinei. Pana la urma apare intrebarea fireasca: "Este moral sa tii in viata artificial, folosind tehnici medicale avansate, pe cineva care nici nu se mai poate bucura de propria viata, si nici nu mai poate oferi ceva societatii?" Aceasta este o intrebare fireasca, legata de demnitatea umana, si in niciun caz o apologie a geronticidului.

O alta problema, pe care putini au avut curajul s-o abordeze este efectul pe care sistemul de pensii il are asupra natalitatii. In soceitatile mai putin avansate, copii reprezentau garantia unei batraneti linistite, pentru ca puteau folosi surplusul lor de productivitate pentru a-si intretine parintii ajunsi la varsta senectutii. Odata cu aparitia sistemului de pensii, acest concept s-a pierdut, prin inlocuirea unui concept bine ancorat in realitate, cu unul abstract, inaccesibil majoritatii observatorilor. Problema de fond nu s-a schimbat, ci doar perceptia asupra ei, pentru ca, intr-un sistem de tip PAYG, tot surplusul de productivitate al generatiei active asigura resursele necesare intretinerii batranilor. Cu timpul, au aparut si programe conexe, legate de subventionarea ingrijirii medicale (si sociale) a batranilor. Un sistem similar a fost aplicat si in cazul generatiei tinere, a copiilor - invatamantul obligatoriu si gratuit, subventionarea asistentei medicale si interzicerea participarii lor pe piata muncii sub pretextul ca "trebuie sa isi traiasca copilaria". Aceste masuri, initiate de statul asisitential, au dus la creerea unei perceptii false asupra mecanismelor economice care guverneaza o societate, dar si o scadere treptata a responsabilitatii generatiei active atat fata de batrini, cat si fata de copii, mai ales in contextul pierderii insemnatatii economice pentru ambele categorii. Nu este deci surpinzator "conflictul intre generatii" prezent in socitatea moderna, dar si scaderea natalitatii, precum si a responsabilitatii fata de batrani. Scaderea natalitatii este cauza principala care va duce la prabusirea sistemului, pentru ca in viitor nu vor mai exista suficienti membri activi pentru a asigura un standard de viata decent celor inactivi. Imigratia nu face decat sa amane si chiar sa amplifice fenomenul pe termen lung, deoarece imigrantii vor fi tentati sa adopte modelul social deja existent in societatea respectiva.Iata cum statul existential a creat un sistem cu autoditrugere programata, cu suferinte enorme pentru toti cei implicati.

Insa scaderea natalitatii are si alte cauze, care depind atat de factori externi - resurse limitate pentru o popultie in crestere - cat si de factori interni societatii - cresterea productivitatii datorita avansului tehnologic, care duce la scaderea cererii de forta de munca (ex. tranzitia de la societatea agrara la cea industriala). Admitand in acest context si interventia statului, care lucreaza in sensul erodarii valorii monedei prin inflatie, devine clar ca singurul tip de sistem de pensii care poate functiona pe termen lung si se poate adapta la schimbarile economice, sociale si demografice este unul bazat nu doar pe acumulare monetara, ci pe acumulare de capital, deci investitii. Istoria a dovedit ca in general statul nu este capabil de nivelul de gandire economica necesar pentru a demara investitii, fiind lipsit de constrangerile care afecteaza sistemul privat: resurse alocate exculsiv voluntar si nu arbitrar precum si responsabilitate si transparenta fata de investitori - guvernul se schimba la 4 ani iar pisica se arunca in curtea urmatoare. In consecinta singurul sistem de pensii sustentabil este unul exclusiv privat, bazat pe investitii

Ce tip de investitii s-ar preta insa cel mai bine pentru un fond de pensii? Datorita timpilor lungi de acumulare si consum (de ordinul zecilor de ani) este clar ca e nevoie de bunuri de capital cu durata lunga de amortizare, dar si de utilizare. Aici pot include lucrari de infrastructura: autostrazi, poduri, cai ferate, centrale atomice, lucrari hidroenergetice de mare amploare, programe de cercetare spatiala comerciale, dar si bunuri imobiliare, atat din segmentul rezidential cat si industrial sau adminsitrativ. Din motive evidente voi exclude obligatiunile de stat, investitii doar in mod aparent sigure, si care s-ar putea dovedi a nu mai fi necesare prin prisma celor enumerate anterior. Nu este preferabila nici detinerea de produse financiare derivate, a caror valoare reala este foarte greu de estimat. Se observa ca folosind acest model de investitii se rezolva mai multe probleme:

1)Capitalul necesar marilor proiecte private de infrastructura, care vor putea fi duse la capat doar de antreprenori privati, fara interventia statului;

2)Bancile comerciale nu vor mai fi tentate sa cada in capcana imprumuturilor pe termen scurt pentru a finanta imprumuturi pe termen lung;

3)Membrii fondului de pensii vor deveni actionari, nu doar simpli deponenti sau contribuabili, devenind astfel activi prin deciziile pe care le iau;

Sistemul prezinta de asemenea avantaje multiple:

1)Investitia este individuala, deci dividendele asteptate vor fi direct proportionale cu investitia;

2)Se pot face investitii in fonduri multiple - pot exista oricati "piloni";

3)Clientul isi poate retrage sau isi poate redistribui investitiile folosind piata de capital;

3)Varsta de pensionare, modul si durata platii este flexibila, putand fi adaptata fiecarui individ in parte, dupa dorintele sale - varsta de pensionare este abolita;

Sistemul functioneaza deja in multe tari, in forme usor diferite. Ca la orice investitie, exista si riscuri asociate - investitii gresite sau frauda (Madoff). Daca pentru cea de-a doua zona de risc justitia ofera solutia recuperarii (partiale) a creantelor, prima va exista intotdeauna. Singurul mod de a limita erorile de calcul economic este eliminarea factorilor perturbatori ai pietei, incepand cu cel mai important, care este emisiunea monetara discretionara din partea statului, si sfarsind cu altele, mai putin evidente, care au acelasi autor - subventiile, salvarea firmelor(sectoarelor) neperformante, impozitele si taxele vamale preferentiale sau excesive.

Prin prisma celor mentionate mai sus, nu pot decat sa concluzionez ca masurile luate pana acum in Romania sunt echivalente proverbialei frectii la piciorul de lemn, iar ponderea fondurilor de pensii private se afla aproape de dilutiile ...homeopate :)"

Cam asta urmează. Oricum, fiecare o să doarmă aşa cum şi-a aşternut.

Băieţii ăştia e nebuni la cap

Se pare că în faţa primarului "care este" nimeni nu mai poate face faţă. Se dezertează pe capete, alaltăieri Năstase, ieri Nea Nelu. Amândoi alfabetizaţi. Sprijinul în favoarea lui Geoană acordat de Vanghelie pare hotărâtor.

Şi dacă Vanghelie reuşeşte şi, cu îngăduinţa lui Geoană sau prin şantaj, acaparează tot partidul? Părea o glumă dar începe să nu mai fie. Pur şi simplu conduce la mafiotizarea partidului cu cele mai multe voturi din România, anul trecut era la guvernare.

Mentalitatea PSD-ului o ştiam dar faptul că s-a ajuns la jurăminte pe Biblie mă depăşeşte. Într-un partid social-democrat?

Plecarea lui Năstase nu e o dramă dar eliminarea lui Nea Nelu este. Am fost şi rămân un adversar al acestuia dar, de multe ori, a reuşit să păstreze un echilibru în lumea lor comunistă. Cine l-a temperat pe Năstase? Părăsirea corăbiei în mâinile lui Geoană, pilotat de Vanghelie, este o tragedie. Cu personaje ca Copilul Minune (ştiu, asta e situaţia) promovate de Vanghelie nu mai ajungem niciunde, e pus să facă politici publice. Astea sunt elitele partidului?

Până acum erau hoţi dar aveau măcar gulerele albe, erau alfabetizaţi, acum sunt interlopi de-a binelea.

Oricine, numai Geoană nu. Victoria lui Geoană înseamnă distrugerea partidului. Între ticăloşie şi prostie aleg prostia. Între ticăloşi îl aleg pe cel mai cultivat.

"Opriţi grătarele. Vorbeşte domnul Geoană" - Marian Vanghelie

Asta e doctrina noului partid.

Un om de onoare

"Sunt, de aceea, mândru sa urez Bun Venit în Râmnicu Vâlcea tuturor celor trecatori prin orasul nostru. Fie ca veti sta o zi sau un an, fie ca veti descoperi ca puteti numi Râmnicul "acasa", sunteti, cu totii, prietenii nostri. Bucurati-va de ceea ce poate oferi acest oras si luati din toate cele de pe aici o particica în inima Dumneavoastra, pe care sa o purtati mereu. Veti vedea, poate cu surprindere, cum acest loc, odata vazut si trait, va va face mai buni, mai bogati spiritual, mai întelepti."

Ing. Mircia Gutãu, actualmente cetăţean de onoare al oraşului în urma a 25000 de semnături ale cetăţenilor oraşului care au aderat la acest demers şi a votului consilierilor municipali.

Nu onoarea pe care consilierii PDL i-o conferă mă miră ci abţinerea de la vot a consilierilor PSD şi PNL. Oare în toată ţara e la fel? Nici măcar de ochii lumii nu se mai feresc în a arăta că de fapt este o rotire de cadre şi că toţi sunt la fel.

Ce scrie presa vâlceană?


Curierul de Râmnic priveşte ştirea ca incredibilă şi se arată consternat. Din Impact Real aflăm că în afara modificării regulamentului de acordare a titlului de cetăţean de onoare votul a fost acordat fără acordul Oficiului Juridic sau semnătura secretarului primăriei. De aici se cam vede legalitatea acţiunii. În Observator de Vâlcea consilierii sunt declaraţi "cetăţeni de oroare". În Publipro-Ziare de Vâlcea e o adevărată campanie împotriva onorabilului. În Viaţa Vâlcii un articol ne spune cam care e atmosfera după încarcerarea personajului în rândul partidelor politice. Vocea Vâlcii face campanie în favoarea primarului. Ziarul de Vâlcea are treabă doar cu PSD şi PNL.

Fiţi bineveniţi la Râmnicu Vâlcea, fiţi bineveniţi în România!

Un argument împotriva proiectului Roşia Montană.

"Munţii noştri aur poartă,
Noi cerşim din poartă-n poartă"

Când în Spania se revărsau râuri de argint şi de aur din America de Sud ţările cele mai bogate erau Ţările de Jos, total lipsite de resurse naturale.

Când a ieşit din Evul Mediu la jumătatea secolului XIX, Japonia, o ţară total săracă în resurse, a reuşit în jumătate de secol să depăşească mult mai bogata Rusie. Ce să mai vorbim despre bogata Elveţie.

Sau ţări precum Coreea de Sud sau Taiwan. În vremea asta Venezuela e aproape falită. Ungurii o duc mai bine ca noi şi nu au nimic prin subsolul lor. De ce ţări bogate în resurse naturale sunt înapoiate economic?

O teorie spune că economiile bazate pe producţia de bunuri duc la o diviziune a muncii mai mare şi la specializare. Astfel creşte capitalul uman pentru a suplini lipsa de resurse. Pe termen lung asta aduce bunăstare. Alţii spun că banii veniţi uşor conduc la dezindustrializare (the Dutch disease). Unii spun că abudenţa resurselor conduce la corupţie şi la birocraţie. Există şi o altă explicaţie. Preţul resurselor este cel mai volatil şi de aici un risc de ţară mai mare, o lipsă a investitorilor care nu investesc într-o ţară riscantă. De obicei guvernele unor asemenea ţări fac investiţii extravagante bazate pe preţuri ale resurselor mari. Dar preţurile nu sunt totdeauna mari şi atunci se ajunge la deficite bugetare neaşteptate.

Aveţi aici un articol despre fenomen. Dar, oricare ar fi motivul, corelaţia negativă există. Pe lângă toate celelalte, acesta este argumentul meu împotriva proiectului Roşia Montană.

PS Ăsta era pentru mâine, e postat din greşeală.

Densitatea produsului intern brut

Se ia PIB-ul per capita şi se înmulţeşte cu numărul de locuitori pe kilometru pătrat.


Luminile noaptea. Cele două imagini sunt similare.


Distanţa faţă de ocean sau faţă de o apă curgătoare mare este o constantă a dezvoltării. Unele locuri sunt sortite să rămână sărace indiferent de politicile publice sau lupta oamenilor pentru bunăstare. Geografia are o mare importanţă.

E adevărat că o densitate mare se poate obţine printr-un PIB mare şi o densitate moderată sau printr-o densitate mare a populaţiei şi un PIB mic. Dar e evident că sunt locuri în care indiferent ce ai face tot sărace o să rămână. Cum ar arăta o hartă a României?

De aici.

Factori care influenţează apariţia şi dispariţia statelor

Extinderea ţărilor s-a făcut, în principiu, prin război. Războaiele au fost duse când o ţară şi-a permis economic să le ducă şi când avantajele pe care noul teritoriu le-a adus au depăşit costurile, precum şi când populaţia cucerită a acceptat noua conducere.

Afghanistanul este un model de ţară imposibil de cucerit.

În funcţie de tehnologie au avut loc reconfigurări ale statelor, a numărului acestora. Dezvoltarea tehnologiei este în directă legătură cu nivelul de educaţie şi cu libertatea economică a statului în cauză.

De asemenea, un rol important îl are structura economiei, bazată pe capital şi comerţ sau pe resurse naturale. Ţările mici ca suprafaţă au economii bazate pe comerţ şi au o mare mobilitate a capitalului. Ţările mari se bazează pe resurse naturale.

Dacă războiul a condus la mărirea statelor tot el este responsabil pentru apariţia de noi state. Aproape toate statele europene sunt consecinţe ale războaielor. Un factor de unificare l-a avut şi îl are comerţul. Germania a luat naştere prin trecerea la reguli comerciale unitare. Deşi nu este stat, UE s-a extins şi a apărut prin liberalizarea comerţului.

Cam aşa a mers istoria. Un articol foarte lămuritor e aici. Ne spune clar că un guvern mondial este total improbabil. Cel puţin în curând.

Luată una peste alta ţările se formează şi se desfiinţează în funcţie de resurse naturale, bani, tehnologie şi interese. Voinţa maselor a fost şi o să rămână un factor secundar. Iar ideea de stat-naţiune, atât de dragă nouă, o să dispară încet, încet sub presiunea banilor, tehnologiei şi intereselor.

Când relaţiile publice te duc la dezastru

Ce scrie pe site-ul Guvernului:

"1. Toate pensiile speciale vor fi recalculate pe baza principiului contributivităţii şi vor scădea doar acele pensii care nu au fost calculate în baza acestui principiu.

2. În proiectul legii privind sistemul unitar de pensii publice, adoptat ieri de Guvern, nu există un plafon sub care nu se recalculează şi nu scad pensiile speciale.

3. Exemplul dat de primul-ministru Emil Boc, în cadrul briefing-ului de presă susţinut ieri la Palatul Victoria - conform căruia pensiile foştilor angajaţi din armată şi poliţie, care, în proporţie foarte mare, sunt mai mici de 3.000 de lei şi, potrivit simulărilor făcute de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu vor fi afectate/diminuate în urma recalculării (care se va aplica, de altfel, tuturor pensiilor speciale, deci şi acestor categorii de pensii) - este un caz punctual. Este incorectă generalizarea acestui exemplu la toate pensiile speciale, întrucât legea nu stabileşte niciun fel de plafon sub care nu se recalculează şi nu scad pensiile speciale."

Să-l ascultăm pe Boc, de la minutul 3 şi 30 de secunde:



PR-ul Guvernului încearcă să dreagă busuiocul. Totuşi, o concluzie se poate trage. Că pensiile speciale, nu superspeciale, de 1400 de lei nu sunt afectate. Ba chiar ne spune că o să crească.

Eu am făcut socoteli aici.

Pe scurt, celor superspeciali le-am coborât media de la 6000 la 1700 iar celor speciali de la 1700 la 900. Ceea ce nici măcar în cele mai frumoase vise ale lui Boc nu e posibil în momentul în care spune că pensiile de 1400 cresc. Pentru că majoritatea e făcută din astfel de pensii.

Nu mă apuc să recalculez pentru că e aberant. În cazul scăderilor mele se făcea o economie de 315 milioane Euro. După palavrele lui Boc se face o economie de cel mult 150 de milioane. Cu generozitate. El susţine o economie de 5-800 de milioane.

Deficitul fondului de pensii este de un miliard şi jumătate. Adică nu rezolvă nici pe departe problema. Dar e un pas înainte.

Sunt perfect de acord cu principiul contributivităţii, diferenţele pe care le înfierează comunist Boc, că există o diferenţă de 2 ordine de mărime între pensia minimă şi cea maximă, sunt demagogie pură. Păi în România există salarii şi de 700 de lei şi de 70000 de lei, aşa că nu văd problema dacă se respectă principiul contributivităţii.

În 3 minute Boc bate câmpii cu plafoane care erau evident anticonstituţionale, profesor de drept constituţional. De ce 3000 şi nu 2473? Iar era o lege unică dar nu egală pentru toţi ca principiu? Care e calculul economic prin care s-a ajuns la 3000 de lei? Sau au renunţat?

Aberează despre economii imposibile. Toţi banii primiţi de cei cu pensii speciale sunt 3 miliarde de lei, sub 800 de milioane de euro, de unde economii de 500 de milioane de euro?

Sunt de acord cu legea, fără discuţie, dar vreau un om normal, care să spună raţional, cu cifre, ce rezultate au acţiunile lui. Nu palavre repetate la foc automat. Sau la Boc automat.

Şi mai vreau să văd legea şi calculele Guvernului. Domnul Boc trebuie să-şi ia un purtător de vorbă în domeniul economic care să ştie pe ce lume e.

Guvernul ăsta şi când face acţiuni corecte reuşeşte să le prezinte într-un asemenea hal că ajung negative.

După cum merg lucrurile nu cred că o să treacă legea. Şi spun asta cu tristeţe, pentru simplul fapt că e o lege dreaptă.

Politica financiară şi războaiele ideologice

Ne aflăm în momente destul de dubioase pentru moneda europeană. PIGS, cei patru purceluşi, prin circul financiar iresponsabil pe care l-au făcut au pus o presiune enormă pe cursul euro.

Presiune care, bineînţeles, e pusă pe seama speculatorilor. Nu pe iresponsabilitatea statelor în cauză, guvernanţilor mai precis. Ei sunt, ca de obicei, lipsiţi de responsabilitate.

Presiune care, bineînţeles, nu a rămas fără urmări, cât a scăzut euro faţă de dolar? Peste 8 procente. E puţin? Nu.

Ce au hotărât statele europene? Să-i salveze pe purceluşi pe banii contribuabililor. Să plătească neamţul pentru iresponsabilitatea şi corupţia grecului.

Unde ne duce fenomenul? Oamenii nu sunt imbecili, văd că situaţia e violetă, albastrul nu e la modă, şi încep să strângă bani negrii pentru zile albe. Şi creşte rata economisirii. Se petrece în toată Europa, se petrece şi în România. Asta normal duce la scăderea preţurilor (deflaţie), dacă nu creştea preţul ţigărilor aveam o inflaţie de 3 procente. Creşterea accizelor a condus la ratarea ţintei de inflaţie.

Deci, să revenim, oamenii strâng bani. Consumul scade, producţia scade din lipsa cererii. Ca măsură învăţată de la Keynes băncile centrale produc monedă de hârtie şi o bagă în sistem şi scad dobânda de referinţă, poporul tezaurizează banii. Şi la un moment dat se prinde că de fapt tezaurizează hârtie. Şi începe să cumpere orice, preţurile cresc fulgerător, din cauza producţiei mici inflaţia face explozie.

Şi acum să ne uităm la noi. Leul se apreciază în raport cu euro. Dar în raport cu dolarul ? Nu. Să ţinem banii în dolari? Şi americanii fac la fel dar ei au moneda de referinţă şi-i au pe chinezi care cumpără tot. Tot o gogoaşă, dar bazată pe producţia fantasmagorică din China. Cât or mai avea şi chinezii răbdare şi chef. Un stat nu se comportă ca un om. Chinezii sunt prinşi în capcana movilei de titluri ale FED pe care o deţin. Dacă nu mai susţin dolarul se prăbuşesc şi ei.

Şi atunci în ce monedă să-ţi păstrezi economiile? În altceva. Sau măcar în toate monedele simultan. Dacă se prăbuşesc toate, asta e. Sau poţi să cumperi aur sau argint, sau teren agricol. Sau în ce vă trece prin cap, uşor tranzacţionabil.

În vremea asta în blogosferă au loc războaie ideologice care depăşesc intelectual cu mult orice dispută politică. Subiectul este influenţa Statului în economie sau chiar existenţa lui. Când o să aud pe un post serios, nu generalist, o asemenea discuţie purtată între politicieni o să consider că există partide cu ideologie. Până atunci mă distrez copios privind "reformarea clasei politice".

Războaiele se duc între comentatori aici, aici şi aici şi aici. Sunt dovada vie că printre români există oameni cu principii, cu ştiinţă şi cu talent, şi care susţin o părere politică cu credinţă în ea. Care nu se dau cum bate vântul şi care nici n-au funcţii publice.

Iarna lui 85

Iarna de acum e comparată cu cea din 85. Pe naiba, asta e mult mai uşoară, eram în armată atunci, făceam de gardă câte 4 ore la rând, de la 4 la 8 dimineaţa era îngrozitor. Stăteam şi număram trenurile care treceau pe Valea Prahovei.

Era atât de frig că dacă scuipai până jos scuipatul îngheţa. Ne era atât de frică să nu adormim că dădeam recital cu orele, cântam de la "All you need is love" la "M-a făcut mama oltean". Atunci a fost prima oară când am văzut ciori care cad îngheţate din pom. Anul ăsta n-am văzut. Cădeau ca un bolovan. Ne speriau îngrozitor.

Când nu eram de gardă ne trezeau câte o oră noaptea să deszăpezim platoul unităţii. Noapte de noapte dădeam la lopată, după câteva zile făcusem în mijloc un asemenea morman că nu mai puteam să aruncăm pe el aşa că suprafaţă "liberă" de zăpadă era tot mai mică. Până la sfârşit au adus un tractor. Mormanele aveau peste trei metri.

Ziua ne scoteau să deszăpezim trotuarul unităţii, asta era plăcut că mai vedeam oameni. Până la urmă trotuarul unităţii s-a tot lungit până în centrul oraşului la Casa de Cultură.

Într-o noapte s-a spart caloriferul din cameră, până dimineaţă avea ţurţuri. S-a spart de frig. Când ne culcam puneam pe noi toate hainele pe care le aveam, nu prea multe. Dar am avut noroc, am făcut la transmisiuni, ziua stăteam mai mult înăuntru. Am avut colegi care pe 29 decembrie 84 căutau prune sub zăpadă. Erau trimişi în agricultură.

Cine avea introduse haine "de contrabandă", adică izmene, era mai norocos. Norocul n-a durat mult, s-au făcut controale inopinate, izmenele au fost tăiate şi aruncate, la propriu, pe fereastră. Şi acum văd izmenele albastre ale lui Horace zburând de la etajul doi. O frumuseţe.

Ar mai fi de spus dar e de ajuns pentru concluzie. Nu se compară iarna asta cu iarna lui 85. E mult mai uşoară. :-)

Ne-au tăiat sau nu ruşii gazul

Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru Industrii şi Servicii, zice că ruşii au tăiat 2 milioane de metri cubi din gazul livrat. Ministerul Economiei nu zice nimic. Transgaz nu zice nimic. E linişte şi pace. Videanu în schimb ne spune că Aleksandr Medvedev, şeful de la Gazprom, vine pe la noi. Ba, mai mult, că toate ţevile de gaz care o să se construiască o să treacă pe la noi.



Dezinformează Iancu? Şi dacă da ce interes are? Că situaţia e violetă v-am spus. Se întâmplă ceva, e prea mare coincidenţa apariţiei în acelaşi timp, Videanu să-şi expună realizările şi frăţia cu Gazprom (de când trece South Stream prin România?) şi Iancu să ne spună că ruşii, fără avertisment, ne taie gazul. Cum se face că Videanu nu spune nimic despre asta?

Are legătură cu victoria taberei proruse de la Kiev? A celei foarte proruse că nici madam Timoshenko nu era anti. Lumea zice că da. Dar aşa repede? Sau e prima plată pentru scutul antirachetă?

Mie-mi cam miroase, nu a gaz.

Dialog imaginar

"- Montez scut antirachetă în România şi iau Moldova. Dau la schimb Ucraina.
- De acord! Şi, ce le spunem?
- Nu le spunem nimic. Că doar sunt ţări democratice. De la voi am învăţat că "Nu contează cine votează ci cine numără voturile."
- Şi ăia care cârâie?
- Noi îi facem comunişti şi-i marginalizăm şi voi îi împuşcaţi."

Cel mai serios text despre scut e aici. Ce spun americanii e aici.

Haos şi ordine. O viziune asupra lumii de o desăvârşită frumuseţe

Ştiu că o oră e mult. Câteodată trebuie să ne oprim şi să privim în jur. Lumea din jurul nostru e atât de complicată încât pare peste putinţă de a o înţelege. Dar dacă e guvernată de legi matematice simple care singure conduc la complexitate? Ordinea şi haosul sunt cuprinse amândouă în câteva semne scrise pe o hârtie. Nu ştim ce ne aşteaptă, nu putem vedea în viitor dar fiecare gest pe care-l facem schimbă viitorul lumii. Al întregii lumi. O oră, atât durează o viziune asupra lumii. Unii o să aibă răbdare, alţii nu. Cei mai mulţi nu. Nu contează, lumea merge înainte indiferent dacă înţelegem cum merge sau nu. Filmul de mai jos ne ia din aroganţă, ne explică dar ne lasă în faţa necunoscutului. Fără ajutor.

Alan Turing


Boris Belousov


De la Isaac Newton la haos via Edward Lorenz. Feedback.


Benoit Mandelbrot.


Autosimilaritate şi fractali. Evoluţie


Algoritmi genetici şi necunoscut.

Scutul

Prea se dă toată lumea de ceasul morţii cu scutul ăsta. Aşa că mă alătur caţavencilor în promovarea unei viziuni ceva mai puţin catastrofice.


Uite că avem şi scut / ****-* în **** să-i ***

Nedreptatea ca instituţie

ANI l-a anchetat pe Dinescu şi a descoperit că agricultura e incompatibilă cu CNSAS. Aşa e legea, să plece. Dar, nu ar trebui să existe niciun "dar" dar există, respectul legii în România e facultativ.

Dacă Dinescu nu a respectat legea trebuie să plătească. Dar cine plăteşte pentru nerespectarea legii care mărea salariile profesorilor cu 50 de procente?

Cine e responsabil că în legea salarizării unice acelaşi post şi aceeaşi vechime presupun o salarizare diferită?

Cine plăteşte faptul că principiul contributivităţii nu este respectat în legea pensiilor?

Cetăţenii sunt obligaţi să respecte legea. Dar Statul nu este.

Cine plăteşte pentru că un cetăţean cu o sentinţă definitivă şi irevocabilă de punere în posesie trebuie să obţină o altă sentinţă irevocabilă care să spună că prima sentinţă trebuie pusă în practică?

În România nedreptatea a devenit o instituţie patronată de Stat, prin legi strâmbe şi Justiţie şchioapă.

Ce-am învăţat din cărţi

Aseară mi-a căzut privirea pe cărţile care mă înconjoară. Şi m-am întrebat ce, sau dacă, am învăţat din ele?

Şi prin cap au început să-mi treacă titluri. "Martin Eden" al lui Jack London şi "Idiotul" lui Dostoievski mi-au spus că indiferent cât de inteligent, bun sau perseverent eşti totdeauna ai nevoie de noroc sau compromis pentru a fi fericit, asta în cazul câ eşti capabil de un asemenea sentiment care nu există. Şi că banii n-aduc fericirea.

"Împăratul muştelor" al lui William Golding m-a învăţat că frica totdeauna învinge raţiunea şi că victoria fricii duce la teroare şi tiranie. Şi că oamenii care-şi bazează faptele pe raţiune trebuie să stea uniţi, în ciuda neînţelegerilor dintre ei, pentru că în faţa terorii nu există altă şansă decât raţiunea.

"Podul de pe râul Kwai", o carte scrisă de Pierre Boulle, m-a învăţat că respectarea orbească a ordinelor sau a regulilor învăţate fără a analiza contextul te transformă în masă de manevră, într-un imbecil care poate să facă orice ticăloşie în numele unor principii sau legi care nu se potrivesc locului sau momentului.

Din "Crimă şi pedeapsă" a aceluiaşi Dostoievski am învăţat că scopul nu scuză mijloacele.

"Jurnalul fericirii" al lui Nicu Steinhard mi-a spus că nimic, în orice circumstanţe, nu trebuie tratat fără umor. Doar umorul pune lucrurile la adevărata lor valoare. Un om lipsit de umor e un om prost sau rău. Un om cu simţul umorului poate să fie rău dar nu prost. Şi, în primul rând, e o datorie faţă de tine însuţi să nu te iei niciodată prea în serios.

"Civilizaţie şi tipare istorice" a lui Neagu Djuvara mi-a spus că istoria se repetă, că noi, oamenii, urmăm de mii de ani acelaşi drum în cerc şi că de fiecare dată avem aroganţa să spunem că nu-i aşa, spunem că evoluăm, dar de fapt, la scară istorică, nu facem decât să ne învârtim.

"Diplomaţia" lui Henry Kissinger mi-a spus că în politică nu există sentimente şi că niciun om care-şi manifestă sentimentele nu-i bun de politician. Interesul este singurul motor pe care un adevărat om politic îl are. Ca şi pentru un adevărat om de afaceri.

Nenumăratele articole ştiinţifice despre haos determinist şi complexitate m-au învăţat că e imposibil să controlezi lucrurile. Toţi cei care "ştiu sigur" trebuie trataţi fie ca proşti, fie ca având interese. Doar ştiinţele exacte au monopolul adevărului, şi nici ele nu-l exprimă totdeauna.

"Fabrica morţii", o carte despre Auschwitz pe care nu mai ştiu cine a scris-o, şi "Patimile după Piteşti" a lui Paul Goma mi-au arătat că merită să facem orice sacrificiu pentru libertate.

M-a inspirat cererea asta pentru normalitate. E normal ce fac eu aici? Când ţara arde, baba se piaptănă. :-)



PS N-am dat link-uri să nu spuneţi că fac reclamă. Mulţumesc pentru clip.

Despre Roşia Montană fără părtinire - II

Am văzut cum a evoluat situaţia în România a proiectului Roşia Montană. Roşia Montană Gold Corporation - RMGC are ca acţionari firma canadiană Gabriel Resources în proporţie de peste 80 de procente şi Minvest SA care deţine peste 19 procente. Pe 25 octombrie 2000 a fost anunţat transferul licenţei de la Minvest la RMGC. În timpul Guvernului Isărescu.

Cine deţine părţi din Gabriel Resources?

Beny Steinmetz Group, intrat pe 18 decembrie 2009, după declaraţia lui Adriean Videanu.
Electrum Strategic Holdings LLC a intrat în mai 2009, condusă de Thomas Kaplan.
Paulson & Co.
Newmont Mining Corporation, intrată în 2004 , unul din primii doi producători de aur din lume. La Newmont este acţionar şi George Soros.


Toate acţiunile făcute de Gabriel Resources sunt disponibile aici.

Mai jos este evoluţia valorii medii a acţiunilor Gabriele Resources de-a lungul timpului.



Faceţi voi conexiunea cu evenimentele politice de la noi.

PS Şi dacă vă închipuiţi că Roşia Montană e singurul proiect vă înşelaţi. Mai există la Certej. Sau la Lăpuşna, Baia Mare sau Oraviţa. Sursa de la care am aflat este Mihai Goţiu.

Reforma Statului

Aseară am aflat că Directorul Adjunct APIA Hunedoara e reţinut în Irlanda ca fiind suspect de crimă. Vicepreşedinte PDL al organizaţiei locale. Asta vine la o zi după circul Bercea Mondialu, înrudirea cu familia prezidenţială.

Să ne aducem aminte de Don Costel, Costel Iancu, care a sechestrat persoane, i-a legat cu lanţuri, i-a torturat. Şi care a ajuns în Guvern din partea aceluiaşi partid. Şi-a început cariera în PNL.

Dar asta nu e tot, "de dragul PDL" a fost înjunghiată o gardă de corp a unui deputat, şi el dubios.

Sile Pietroi, alt personaj dubios, este legat de Răzvan Murgeanu, şef PDL Sector 1.

La Galaţi, un alt interlop, Marian Ivan, membru PDL, a fost ucis într-o luptă între clanuri. Andrei Lişinschi, închis pentru furt, a candidat din partea PDL la Primăria Galaţi. Acolo toţi candidaţii par legaţi de lumea interlopă.

Nu mai spun de apariţia lui Traian Băsescu în prezenţa lui Doru Măgaru sau a lui Bercea Mondialu.

Cum s-a ajuns aici? Nici restul partidelor nu sunt în altă situaţie dar PDL e la putere şi politica de cadre, dacă există aşa ceva, a PDL pare cea mai permisivă. Procesul electoral a fost în jumătate din numărul judeţelor influenţat de clanuri interlope. Ce reformă a Statului visează Patapievici? Despre ce vorbim noi în România? Ce doctrină? Ce siglă? Ne pierdem vremea. Ne batem joc de noi înşine când ascultăm cuvintele "reforma Statului".

Bietul Cristian Preda. Biata Monica Macovei.

Avertizez că am să şterg orice comentariu injurios. N-am să las violenţa, chiar doar verbală, să invadeze şi acest spaţiu.

PS Roşia Montană mai aşteaptă o zi.

Despre Roşia Montană fără părtinire - I

N-am avut şi cinstit să fiu n-am nici acum o părere prea clară despre renumitul proiect Roşia Montană. Aşa că am încercat să mă documentez. Am să încerc să ţin povestea sub control şi să dau link-uri la toate resursele pe care le-am găsit. Nici pe departe toate.

Pentru o istorie a locurilor e bine să citiţi aici sau aici, sunt şi contradicţii dar asta e. Pe scurt, nu există date care să certifice prezenţa dacilor, romanii exploatează aurul şi în urma lor se găsesc tăbliţe cerate pe care erau scrise de la contracte comerciale la liste de cumpărături. Pe la 1200-1300 aurul era exploatat de saşi. Apoi de unguri, intervin şi austriecii, în paralel era exploatat şi de românii din zonă. Exploatarea era modernă pentru anul 1856, cetăţenii au concesiuni de exploatare, în paralel cu minele Statului, până în 1948 când totul e naţionalizat. Se trece la exploatarea industrială, de tip carieră, cu consecinţe grave pentru cetăţeni ca şi pentru mediu. Aşa ajungem în 1996. De spus este că vorbim despre cel mai mare zăcământ de aur şi argint din Europa.

Ioan Gâf Deac, doctor în minerit, ajunge ambasador în Australia unde dă peste Frank Timiş (Vasile Timiş) căruia-i povesteşte despre mineritul de la noi. Aşa ajunge Timiş la Regia Aurului şi Cuprului Deva (RAC Deva), şi la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Timiş era, sau poza ca, investitor din partea Gabriele Resources Ltd., atunci era vorba despre valorificarea haldelor de steril, doar 12 km. pătraţi. Se face ea societate mixtă, unde RAC Deva ia ţeapă şi are doar 20 de procente din societatea mixtă, ANRM spune tărăşenia Ministerului Industriilor din acea vreme, condus pe rând de Berceanu şi Tăriceanu, niciunul nu zice nimic. Aşa ia fiinţă Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Ovidiu Tender ţinea spatele acţiunilor lui Timiş pentru că a avut acces la datele geologice ale zonei. Aici e povestea constituirii companiei.

Intră şi SRI şi PNA pe fir, se ajunge la Tănase Joiţa şi povestea moare în coadă de peşte. Aici vine un punct interesant. Timiş a trimis 80 de tone de minereu în Australia pentru analiza cantităţii de aur şi argint. Analizele spun că este mult aur şi argint dar SRI investiga dacă probele sunt din haldele de steril sau obţinute prin forare dintr-o altă zonă. În acel moment la Vancouver acţiunile Gabriele Resources cresc cu voioşie. Cu sprijinul lui Berceanu şi motivul creşterii acţiunilor se uită de haldele de steril şi se măreşte suprafaţa la peste 40 de km. pătraţi. Timiş vinde acţiunile şi iese din peisaj (cu mulţi bani). Toată povestea e de aici. Toată povestea transformărilor legale şi a drepturilor de exploatare este aici. Datele tehnice ale contractului sunt secrete până în ziua de azi deşi se tot cere desecretizarea de peste 10 ani.

În 2003 Academia Română are un punct de vedere extrem de critic la adresa proiectului. Merită citit pentru că este un document ştiinţific. Şi cam înspăimântător. În 2006 este închisă exploatarea de la Roşia Montană, şomajul în zonă atinge 70 de procente. În 2007 Ministerul Mediului suspendă autorizarea din cauza certificatului de urbanism care este considerat ilegal şi în 2008 de Curtea de Apel din Cluj, hotărârea fiind irevocabilă. Proiectul rămâne astfel cam în coadă de peşte.

Doi senatori, de la PRM Gheorghe Funar şi de la UDMR Eckstein Kovács Péter, ca dovadă că se poate trece peste orice, au depus în 2007 o încercare de oprire a oricărei exploatări miniere la care se folosesc cianuri. A căzut la Senat pentru că o parte din PDL şi PNL nu au votat-o şi n-a mai ajuns în Cameră.

Actualul primar al Roşiei Montane, Eugen Furdui, la începutul anului trecut vine cu PUZ-ul, tot ăla promovat de fostul primar PSD Virgil Nariţa şi declarat ilegal, la Ministerul Mediului ca să-i fie aprobat. Pe larg aici. PUZ-ul nu permitea construcţii noi şi de aici imposibilitatea dezvoltării turismului în zonă timp de 7 ani. Ce zic o parte din oamenii de acolo găsiţi aici. Acum se poate construi pe 75 de procente din suprafaţa comunei iar Gabriele Resources e inundată cu cereri pentru locuri de muncă. S-au strâns 4200 de semnături care susţin proiectul în toamna anului trecut.

Adrian Videanu introduce proiectul în Programul de Guvernare. În acelaşi timp Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, înfiinţează o comisie specială şi la o primă vedere se opune proiectului. Proiectul e susţinut la Bruxelles de o parte din liberali.

Ultima parte a poveştii este oarecum în contradicţie cu mersul aparent al evenimentelor. Traian Băsescu spune că hotărârea o să fie luată în CSAT. Nu prea înţeleg de ce în CSAT, afacerea fiind cu capital majoritar privat şi nefiind legată de securitatea naţională. Mai mult, RMGC este pe punctul de a fi desfiinţată din cauza imposibilităţii măririi capitalului social. Aici se termină prima parte a miliardelor de dolari îngropate la Roşia Montană. Afacerea nu se joacă însă doar în România.