Gazeta stiri.botosani.ro ne semnalează halucinanta hotărâre a Poliţiei Comunitare de a amenda vânzătorii de lumânări din piaţă pe motiv că n-au aviz de la Protopopiatul Ortodox din Botoşani. Lumânările sunt considerate obiect de cult.
Comentariile de acolo spun totul. Cred că mergem prea departe cu prerogativele pe care le oferim bisericii.
vineri, 30 aprilie 2010
Camătă sau dobândă
Mircia Giurgiu, deputat PDL, vrea o lege împotriva cămătăriei. Încă o măsură socialistă, banii sunt o marfă, nu poţi să spui care e preţul lor, adică dobânda.
Să revenim în realitate, cum ar fi să existe o lege care să spună că dobânda la eurobondurile Greciei este de cel mult 5 procente. Cine, Doamne iartă-mă, i-ar împrumuta pe greci? Nimeni. Pentru Grecia banii sunt mai scumpi decât pentru un prieten al meu care vrea să-şi facă o casă.
Nu apăr niciun împrumut dat în condiţii ilegale, cine face o ilegalitate să plătească. Dar a spune că anumite împrumuturi sunt ilegale datorită dobânzii este o aberaţie. Ne spune un comentator că prin camătă se înţelege capitalizarea dobânzii pe perioade mai scurte de un an. Cică scrie în Codul Penal. N-am reuşit să găsesc. Adică nu poţi să iei dobândă la dobândă pe perioade mai scurte de un an.
O prostie. Există conturi curente cu capitalizarea dobânzii la o lună. De la bănci. Aşa că a impune ca tu client al băncii să poţi capitaliza dobânda la o lună dar banca sau altcineva nu e pur şi simplu discriminare.
Bun, nu am nimic cu deputatul Giurgiu, e doar un alt exemplu de socialism în marş, o încălcare a legilor economiei de piaţă şi, în mod clar, o dovadă că PDL nu are nicio treabă cu liberalismul.
Avem încă o dată dovada că "Prost nu e ăla care cere ci ăla care dă." dar noi şi asta vrem să reglementăm, niciodată prostia n-o să fie reglementată (de la Caritas la FNI, în 10 ani, proşti s-au găsit de fiecare dată şi nici acum nu lipsesc). E doar un vis socialist sortit unei iluzii din ce în ce mai părelnic reală în vremurile astea grele. Ce poetic sunt. :-)
Ce înseamnă o dobândă corectă? Ca la musulmani, zero? Dacă da, mai priviţi şi nivelurile de dezvoltare economică. Mai bine am pune mâna pe carte şi am învăţa să citim şi să înţelegem ce scrie prin contractele alea pe care prea mulţi le semnează fără să le înţeleagă.
Să revenim în realitate, cum ar fi să existe o lege care să spună că dobânda la eurobondurile Greciei este de cel mult 5 procente. Cine, Doamne iartă-mă, i-ar împrumuta pe greci? Nimeni. Pentru Grecia banii sunt mai scumpi decât pentru un prieten al meu care vrea să-şi facă o casă.
Nu apăr niciun împrumut dat în condiţii ilegale, cine face o ilegalitate să plătească. Dar a spune că anumite împrumuturi sunt ilegale datorită dobânzii este o aberaţie. Ne spune un comentator că prin camătă se înţelege capitalizarea dobânzii pe perioade mai scurte de un an. Cică scrie în Codul Penal. N-am reuşit să găsesc. Adică nu poţi să iei dobândă la dobândă pe perioade mai scurte de un an.
O prostie. Există conturi curente cu capitalizarea dobânzii la o lună. De la bănci. Aşa că a impune ca tu client al băncii să poţi capitaliza dobânda la o lună dar banca sau altcineva nu e pur şi simplu discriminare.
Bun, nu am nimic cu deputatul Giurgiu, e doar un alt exemplu de socialism în marş, o încălcare a legilor economiei de piaţă şi, în mod clar, o dovadă că PDL nu are nicio treabă cu liberalismul.
Avem încă o dată dovada că "Prost nu e ăla care cere ci ăla care dă." dar noi şi asta vrem să reglementăm, niciodată prostia n-o să fie reglementată (de la Caritas la FNI, în 10 ani, proşti s-au găsit de fiecare dată şi nici acum nu lipsesc). E doar un vis socialist sortit unei iluzii din ce în ce mai părelnic reală în vremurile astea grele. Ce poetic sunt. :-)
Ce înseamnă o dobândă corectă? Ca la musulmani, zero? Dacă da, mai priviţi şi nivelurile de dezvoltare economică. Mai bine am pune mâna pe carte şi am învăţa să citim şi să înţelegem ce scrie prin contractele alea pe care prea mulţi le semnează fără să le înţeleagă.
joi, 29 aprilie 2010
Pe ce pariem
Nu vreau să-mi dau cu părerea dar mă frământă întrebarea, în ce să ţinem economiile?
Să zicem că marţi aveam 100 de euro, 100 de dolari şi 100 de lei. Adică 822,06 lei. Ieri aveam 828,46 lei. O creştere de 0,78 procente.
Dar să socotim în euro. Marţi aveam 199,30 euro, ieri 199,96, o creştere de 0,33 procente. Şi în dolari, marţi aveam 265,52 iar ieri 263,70, o pierdere de 0,7 procente.
Frumos, nu? Pe ce pariem acum când Grecia se zvârcoleşte, noi nu ne simţim bine iar americanii sunt vânduţi chinezilor?
Problema sună cam aşa. Am 1000 de lei, care sunt proporţiile în care împart respectiva sumă astfel încât să am cele mai mici pierderi (pentru optimişti cele mai mari câştiguri) la variaţiile de până la 10 procente pentru cursurile de schimb? La noi cursul leu-dolar se obţine prin intermediul cursului euro-dolar.
La tot acest circ se adaugă inflaţiile pentru respectivele monede precum şi dobânzile la depozite dar acum problema e dată de ratele de schimb.
Să zicem că marţi aveam 100 de euro, 100 de dolari şi 100 de lei. Adică 822,06 lei. Ieri aveam 828,46 lei. O creştere de 0,78 procente.
Dar să socotim în euro. Marţi aveam 199,30 euro, ieri 199,96, o creştere de 0,33 procente. Şi în dolari, marţi aveam 265,52 iar ieri 263,70, o pierdere de 0,7 procente.
Frumos, nu? Pe ce pariem acum când Grecia se zvârcoleşte, noi nu ne simţim bine iar americanii sunt vânduţi chinezilor?
Problema sună cam aşa. Am 1000 de lei, care sunt proporţiile în care împart respectiva sumă astfel încât să am cele mai mici pierderi (pentru optimişti cele mai mari câştiguri) la variaţiile de până la 10 procente pentru cursurile de schimb? La noi cursul leu-dolar se obţine prin intermediul cursului euro-dolar.
La tot acest circ se adaugă inflaţiile pentru respectivele monede precum şi dobânzile la depozite dar acum problema e dată de ratele de schimb.
miercuri, 28 aprilie 2010
Băsescu e vinovat
Mare circ cu "iubitorii de animale" care se opun oricărei încercări de a elimina câinii vagabonzi din Bucureşti. Dive, tribuni, popor răvăşit. Oana Zăvoranu, mama şi Pepe lipseau. Mi-e frică mie, om bătrân, de haitele care bântuie pe toate străzile. Dar copiiilor?
Cine vrea câine să-l ţină în casă sau în curtea proprie. Cum se face că pe la ţară nu sunt câini pe stradă? A, oamenii ăia sunt responsabili.
Şi porcul e animal dar cu câtă frenezie îl asomăm de Ignat. N-am auzit starletele, babele şi ecologiştii protestând. Toată lumea a ajuns în pragul disperării că sunt ouăle produse de găini stresate dar n-am văzut flamura luptei pentru eliberarea găinilor. Ipocrizie. Nu şi pentru Guvern care investeşte 100 de milioane de euro în bunăstarea psihică a porcinelor şi galinaceelor.
Tribunul a inventat un şarpe de 9 metri şi o colonie de 10 milioane de şobolani cu care haitele de câini se luptă. În avântul lor câinii au mai muşcat şi câte 20 de oameni pe zi. Pierderi colaterale.
Maidanezii, morţi sau liberi? Morţi! Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu! Dar umflaţi-i! N-a făcut el Dictatorul multe pentru Capitală dar rărise bine patrupedele, Băsescu e vinovat, că n-a rămas primar la Capitală.
Cine vrea câine să-l ţină în casă sau în curtea proprie. Cum se face că pe la ţară nu sunt câini pe stradă? A, oamenii ăia sunt responsabili.
Şi porcul e animal dar cu câtă frenezie îl asomăm de Ignat. N-am auzit starletele, babele şi ecologiştii protestând. Toată lumea a ajuns în pragul disperării că sunt ouăle produse de găini stresate dar n-am văzut flamura luptei pentru eliberarea găinilor. Ipocrizie. Nu şi pentru Guvern care investeşte 100 de milioane de euro în bunăstarea psihică a porcinelor şi galinaceelor.
Tribunul a inventat un şarpe de 9 metri şi o colonie de 10 milioane de şobolani cu care haitele de câini se luptă. În avântul lor câinii au mai muşcat şi câte 20 de oameni pe zi. Pierderi colaterale.
Maidanezii, morţi sau liberi? Morţi! Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu! Dar umflaţi-i! N-a făcut el Dictatorul multe pentru Capitală dar rărise bine patrupedele, Băsescu e vinovat, că n-a rămas primar la Capitală.
marți, 27 aprilie 2010
Puţinii nedemagogi de azi. Inventar
Cristian Preda s-a opus măsurii de boicot mediatic proclamată de Boc. Dar a câştigat alături de Teo Trandafir împotriva vechii gărzi care a venit cu candidatul Honorius Prigoană. După victorie bântuia pe la Antena 3.
Sever Voinescu, în mod raţional, critică proiectul absolut imbecil de revizuire a Constituţiei propus de acelaşi Boc.
Monica Macovei şi TRU nu mai apar public, sinecura de la Bruxelles i-a liniştit.
Cu 2 flori nu se face primăvară. Dar măcar sugerează o grădiniţă, sau măcar începutul uneia.
La PSD, Ponta încearcă, cu oarecare succes, să schimbe imaginea partidului de mamut socialist pe care a moştenit-o. Din păcate nu e ajutat de nimeni, soarta pare oarecum pecetluită dar încă luptă.
PNL arată ca în campanie, mult zgomot pentru nimic. O lipsă totală de idei, de soluţii, de discurs constructiv, de politică nedemagogică.
Cei trei cetăţeni, Preda, Voinescu şi Ponta sunt singurii care par a avea ceva în cap. Şi ceva planuri de viitor. Sunt singurii care merită sprijiniţi, eu nu sunt de acord, doctrinar vorbind, cu niciunul dar prefer nişte oameni raţionali, care gândesc cu capul lor, tonomatelor de partid. Asta dacă-i uităm pe unguri care se dovedesc încă o dată singurul partid politic coerent de la noi.
Avem deci, doi membri fără putere la PDL, un şef de partid singur la PSD, nimic la PNL şi UDMR-ul ca partid. Cam puţin. Aştept adăugiri.
Sever Voinescu, în mod raţional, critică proiectul absolut imbecil de revizuire a Constituţiei propus de acelaşi Boc.
Monica Macovei şi TRU nu mai apar public, sinecura de la Bruxelles i-a liniştit.
Cu 2 flori nu se face primăvară. Dar măcar sugerează o grădiniţă, sau măcar începutul uneia.
La PSD, Ponta încearcă, cu oarecare succes, să schimbe imaginea partidului de mamut socialist pe care a moştenit-o. Din păcate nu e ajutat de nimeni, soarta pare oarecum pecetluită dar încă luptă.
PNL arată ca în campanie, mult zgomot pentru nimic. O lipsă totală de idei, de soluţii, de discurs constructiv, de politică nedemagogică.
Cei trei cetăţeni, Preda, Voinescu şi Ponta sunt singurii care par a avea ceva în cap. Şi ceva planuri de viitor. Sunt singurii care merită sprijiniţi, eu nu sunt de acord, doctrinar vorbind, cu niciunul dar prefer nişte oameni raţionali, care gândesc cu capul lor, tonomatelor de partid. Asta dacă-i uităm pe unguri care se dovedesc încă o dată singurul partid politic coerent de la noi.
Avem deci, doi membri fără putere la PDL, un şef de partid singur la PSD, nimic la PNL şi UDMR-ul ca partid. Cam puţin. Aştept adăugiri.
luni, 26 aprilie 2010
Grădiniţă
Se ştie că nu sunt locuri în grădiniţe. Oficialităţile au luat măsuri şi au renovat grădiniţa, au făcut mansardă, au mărit numărul de săli de clasă. Anul trecut. O acţiune demnă de salutat. Dar posturile sunt blocate. O educatoare a intrat în concediu de maternitate. Postul nu s-a mai ocupat.
Nu se pot înscrie mai mulţi copii la grădiniţă, sălile stau goale dar regia clădirii e mai mare. Educatoarele sunt suprasolicitate după plecarea colegei în concendiu. Calitatea a scăzut. Clădirea e un câştig. Pentru cei care au renovat-o. Cheltuielile au crescut fără niciun beneficiu real în favoarea comunităţii. În grădiniţa renovată o să fie admişi mai puţini copii decât anul trecut.
Totul e real.
Sunt sigur că nu e singurul caz în care investiţiile nu au adus nimic societăţii pentru că eventualele beneficii sunt blocate de hotărâri care nu ţin cont de realitatea din teritoriu.
Nu se pot înscrie mai mulţi copii la grădiniţă, sălile stau goale dar regia clădirii e mai mare. Educatoarele sunt suprasolicitate după plecarea colegei în concendiu. Calitatea a scăzut. Clădirea e un câştig. Pentru cei care au renovat-o. Cheltuielile au crescut fără niciun beneficiu real în favoarea comunităţii. În grădiniţa renovată o să fie admişi mai puţini copii decât anul trecut.
Totul e real.
Sunt sigur că nu e singurul caz în care investiţiile nu au adus nimic societăţii pentru că eventualele beneficii sunt blocate de hotărâri care nu ţin cont de realitatea din teritoriu.
duminică, 25 aprilie 2010
Cred că trebuie să ascultăm şi copiii
Viitorul nostru e în mâinile copiilor de azi. Cine se gândeşte la ei în aceste momente? TED o face. Are traducere în română. Acum când unii fac "reformă" şi alţii fac grevă.
vineri, 23 aprilie 2010
Reforma constituţională
Din această dilemă n-am putut ieşi! Şi nici acum nu ieşim. Am zis!
PS Mircea Cărtărescu o spune mult mai serios aici.
joi, 22 aprilie 2010
Boc, tancuri, avioane
Întrebarea Primului Ministru Boc e devastatoare. Prin naivitate. Pentru că denotă naivitate şi lipsă de cunoştiinţe tehnice. Lipsa ultimelor nu e o vină. Nu trebuie un jurist să ştie cum funcţionează un motor cum nu trebuie un inginer să ştie Codul de Procedură Penală.
Dar, şi există acest dar, numărul de Ordonanţe de Urgenţă anticonstituţionale emise de Guvernul Boc este înfiorător de mare, Emil Boc este profesor de drept constituţional. Aşa că aici problema cade fix în cârca lui Emil Boc.
Un alt punct demn de remarcat este faptul că o asemenea întrebare este pusă unui alt ageamiu în domeniu, un general de intendenţă. Unde sunt consilierii pe diferite domenii pe care un demnitar de rangul lui Emil Boc îi are? Asta denotă lipsa de respect pentru profesionişti. Eu dacă pun o întrebare despre creşterea gâştelor vecinului de la doi există trei variante. Ori îmi spune că nu ştie ori nimereşte şi gâştele mele prosperă ori îmi spune o prostie şi gâştele o duc mai rău. Dar sunt gâştele mele şi răspunderea mea faţă de ele. Eu sunt responsabil. Un Prim Ministru nu are dreptul să întrebe pe oricine despre orice. Pentru că este un slujbaş public, plătit din bani publici, şi ţara pe care o conduce nu e a lui să întrebe orice neavenit. Trebuie să ştie răspunsul corect.
Un alt treilea punct. O întrebare pusă în public presupune responsabilitate. Din decenţă, dacă întreb ceva, încerc să nu pun întrebări la care nu bănuiesc răspunsul. Avocaţii nu pun întrebări la care nu ştiu răspunsul. Cu atât mai mult un demnitar cu o asemenea funcţie. Generează o imagine dezastruoasă. Păi cum faci tu ieri conferinţă de presă în care tragi concluzii şi directive şi azi apari în public cu dileme existenţiale. Ce credibilitate au deciziile tale dacă dovedeşti public că habar n-ai pe ce lume eşti? O întrebare copilărească.
Emil Boc este un om inocent. Credeam că tăiatul de lemne, cositul, operaţiile pe ardei sunt încercări de a-şi crea o imagine. Dar nu e aşa. Le face cu bucuria copilului care a găsit o jucărie nouă. Inconştient de naivitatea sa. Habar nu are ce se întâmplă în realitate.
Domnule Boc, găsiţi-vă profesionişti, nu vă mai jucaţi cu orice vă dă cineva în mână, tăceţi mai mult, nu vă daţi cu părerea despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi, puneţi mai multe întrebări în particular şi mai puţine în public. E vorba de imagine şi de impresia pe care o lăsaţi. Asta în cazul în care nu aveţi revelaţia că postul ăsta e o pălărie mult prea largă şi că deja v-a căzut de mult pe ochi.
Dar, şi există acest dar, numărul de Ordonanţe de Urgenţă anticonstituţionale emise de Guvernul Boc este înfiorător de mare, Emil Boc este profesor de drept constituţional. Aşa că aici problema cade fix în cârca lui Emil Boc.
Un alt punct demn de remarcat este faptul că o asemenea întrebare este pusă unui alt ageamiu în domeniu, un general de intendenţă. Unde sunt consilierii pe diferite domenii pe care un demnitar de rangul lui Emil Boc îi are? Asta denotă lipsa de respect pentru profesionişti. Eu dacă pun o întrebare despre creşterea gâştelor vecinului de la doi există trei variante. Ori îmi spune că nu ştie ori nimereşte şi gâştele mele prosperă ori îmi spune o prostie şi gâştele o duc mai rău. Dar sunt gâştele mele şi răspunderea mea faţă de ele. Eu sunt responsabil. Un Prim Ministru nu are dreptul să întrebe pe oricine despre orice. Pentru că este un slujbaş public, plătit din bani publici, şi ţara pe care o conduce nu e a lui să întrebe orice neavenit. Trebuie să ştie răspunsul corect.
Un alt treilea punct. O întrebare pusă în public presupune responsabilitate. Din decenţă, dacă întreb ceva, încerc să nu pun întrebări la care nu bănuiesc răspunsul. Avocaţii nu pun întrebări la care nu ştiu răspunsul. Cu atât mai mult un demnitar cu o asemenea funcţie. Generează o imagine dezastruoasă. Păi cum faci tu ieri conferinţă de presă în care tragi concluzii şi directive şi azi apari în public cu dileme existenţiale. Ce credibilitate au deciziile tale dacă dovedeşti public că habar n-ai pe ce lume eşti? O întrebare copilărească.
Emil Boc este un om inocent. Credeam că tăiatul de lemne, cositul, operaţiile pe ardei sunt încercări de a-şi crea o imagine. Dar nu e aşa. Le face cu bucuria copilului care a găsit o jucărie nouă. Inconştient de naivitatea sa. Habar nu are ce se întâmplă în realitate.
Domnule Boc, găsiţi-vă profesionişti, nu vă mai jucaţi cu orice vă dă cineva în mână, tăceţi mai mult, nu vă daţi cu părerea despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi, puneţi mai multe întrebări în particular şi mai puţine în public. E vorba de imagine şi de impresia pe care o lăsaţi. Asta în cazul în care nu aveţi revelaţia că postul ăsta e o pălărie mult prea largă şi că deja v-a căzut de mult pe ochi.
miercuri, 21 aprilie 2010
Care e păcatul naţional
Care-i păcatul naţional? Ăla din cauza căruia nu merg lucrurile bine în România. Ovidiu zice că invidia, chestia aia cu capra mea decedată şi capra de peste gard încă în viaţă. Turambar zice că avem două. Că nu gândim pozitiv şi că nu suntem perseverenţi.
Eu zic că toate trei sunt cuprinse într-unul. Lipsa de scopuri personale. Vrem să se întâmple, nu să facem. Într-un cuvânt delăsarea.
Suntem invidioşi pentru că la alţii "s-a întâmplat", nu pentru că ei au făcut ceva şi noi n-am făcut nimic. Nu gândim pozitiv pentru că nu se întâmplă din senin. Nu perseverăm pentru că aşteptăm să se întâmple. Suntem o ţară de oameni care aşteaptă să câştige la loto.
Vestea tristă este că de la sine nu se întâmplă nimic bun. Nu trece criza, nu cresc salariile, şeful nu devine mai bun, Guvernul mai inteligent, Opoziţia mai vie, ratele mai mici, berea mai ieftină, Justiţia mai bună şi taxele mai puţine.
Când fiecare o să încerce să schimbe ceva în viaţa personală fără ajutorul altora atunci o să primească ajutor. Pentru că e o vorbă veche "Dacă faci acelaşi lucru de ce te aştepţi să se întâmple altceva?"
Delăsarea, ăsta-i răspunsul.
Eu zic că toate trei sunt cuprinse într-unul. Lipsa de scopuri personale. Vrem să se întâmple, nu să facem. Într-un cuvânt delăsarea.
Suntem invidioşi pentru că la alţii "s-a întâmplat", nu pentru că ei au făcut ceva şi noi n-am făcut nimic. Nu gândim pozitiv pentru că nu se întâmplă din senin. Nu perseverăm pentru că aşteptăm să se întâmple. Suntem o ţară de oameni care aşteaptă să câştige la loto.
Vestea tristă este că de la sine nu se întâmplă nimic bun. Nu trece criza, nu cresc salariile, şeful nu devine mai bun, Guvernul mai inteligent, Opoziţia mai vie, ratele mai mici, berea mai ieftină, Justiţia mai bună şi taxele mai puţine.
Când fiecare o să încerce să schimbe ceva în viaţa personală fără ajutorul altora atunci o să primească ajutor. Pentru că e o vorbă veche "Dacă faci acelaşi lucru de ce te aştepţi să se întâmple altceva?"
Delăsarea, ăsta-i răspunsul.
Reforma necesară
Riscograma ne dă următoarele cifre:
cadre didactice - 360,000;
cadre medicale - 175,000;
funcţionari - 136,000;
militari - 133,000;
poliţişti - 76,000;
magistraţi - 8,000.
La aceştia se adaugă incredibila cifră de 485,000 de persoane ca "personal contractual". Primii sunt în total 888,000. Deci, avem un personal de suport de 54,6 procente din cel care oferă ceva populaţiei. Într-o întreprindere privată acest personal este de 20 de procente.
Dacă Guvernul Boc chiar ar vrea să facă reformă ar aduce acest "personal contractual" la cele 20 de procente normale. Adică ar da afară 300,000 de secretare, şoferi, băgători de seamă, şefi de băgători de seamă şi aşa mai departe.
Doar că acolo e toată gaşca aservită politic. Surse guvernamentale ne spun că o să fie daţi afară cei din Sănătate şi Educaţie.
Ăsta de mai jos e ca să nu plecaţi supăraţi de aici.
cadre didactice - 360,000;
cadre medicale - 175,000;
funcţionari - 136,000;
militari - 133,000;
poliţişti - 76,000;
magistraţi - 8,000.
La aceştia se adaugă incredibila cifră de 485,000 de persoane ca "personal contractual". Primii sunt în total 888,000. Deci, avem un personal de suport de 54,6 procente din cel care oferă ceva populaţiei. Într-o întreprindere privată acest personal este de 20 de procente.
Dacă Guvernul Boc chiar ar vrea să facă reformă ar aduce acest "personal contractual" la cele 20 de procente normale. Adică ar da afară 300,000 de secretare, şoferi, băgători de seamă, şefi de băgători de seamă şi aşa mai departe.
Doar că acolo e toată gaşca aservită politic. Surse guvernamentale ne spun că o să fie daţi afară cei din Sănătate şi Educaţie.
Ăsta de mai jos e ca să nu plecaţi supăraţi de aici.
marți, 20 aprilie 2010
Onoarea militară
Generalul Oprea susţine legea pensiilor dar nu-i de acord cu conţinutul ei. Logic, nu? Guvernul, chiar şi Guvernul Boc, este solidar. Forma legii a fost votată în Guvern. Ministrul Oprea nu se poate opune legii, e absurd. Chiar dacă-l susţine Preşedintele Traian Băsescu.
Există mai multe variante. Să-şi dea demisia. Să-l dea Boc afară. Să-l dea Traian Băsescu afară. Să-i retragă gaşca lui sprijinul politic. Să nu se voteze legea. Eu cred că n-o să se întâmple niciuna.
Iar generalul Oprea o să fie, cu onoarea militară nepătată, în continuare ministru. Că aşa se iau stelele. Pe câmpul de luptă.
Există mai multe variante. Să-şi dea demisia. Să-l dea Boc afară. Să-l dea Traian Băsescu afară. Să-i retragă gaşca lui sprijinul politic. Să nu se voteze legea. Eu cred că n-o să se întâmple niciuna.
Iar generalul Oprea o să fie, cu onoarea militară nepătată, în continuare ministru. Că aşa se iau stelele. Pe câmpul de luptă.
luni, 19 aprilie 2010
Amendament iresponsabil
Iresponsabilitatea parlamentară nu are limite. Au votat în comisie amendamentul cu punctul de pensie de 45 de procente din salariul mediu brut. Deşi e imposibil de susţinut financiar un asemenea procent. Sau se măresc taxele în mod absurd, cu consecinţe economice incalculabile, sau depăşim deficitul bugetar sau dăm drumul la tiparniţă. Mai există varianta să nu mai facem nicio investiţie, nu că până acum ne-am dat de ceasul morţii cu investiţiile utile.
Sper să nu treacă în Senat şi, mai apoi, în Cameră. Autorii amendamentului sunt Minerva Boitan (PNL), Alexandru Cordoş (PSD) şi Ion Ruşeţ (PDL).
Populismul este dus la absurd. Punctul este acum de 39 de procente şi am avut un deficit la Bugetul de Pensii între 1 miliard şi 1 miliard şi jumătate de Euro. O creştere cu 15 procente a tuturor pensiilor ne-ar trimite pe drumul Greciei. Şi văd că pe această prostie se coalizează toate partidele. Sper să nu treacă. Altfel o să fie o altă lege care n-o să se aplice şi un nou scandal interminabil.
Sper să nu treacă în Senat şi, mai apoi, în Cameră. Autorii amendamentului sunt Minerva Boitan (PNL), Alexandru Cordoş (PSD) şi Ion Ruşeţ (PDL).
Populismul este dus la absurd. Punctul este acum de 39 de procente şi am avut un deficit la Bugetul de Pensii între 1 miliard şi 1 miliard şi jumătate de Euro. O creştere cu 15 procente a tuturor pensiilor ne-ar trimite pe drumul Greciei. Şi văd că pe această prostie se coalizează toate partidele. Sper să nu treacă. Altfel o să fie o altă lege care n-o să se aplice şi un nou scandal interminabil.
duminică, 18 aprilie 2010
sâmbătă, 17 aprilie 2010
ANI, CNSAS, CNA
Impotenţa şi lipsa de competenţă cu care Justiţia română se manifestă au condus la apariţia a tot felul de organe paralele. Toate acestea nu fac decât să paraziteze Justiţia şi să ducă la complicaţii constituţionale. Pe care atotputernica Curte Constituţională la rezolvă în felul ei. Care place sau nu place unei tabere sau alteia.
Aşa cum Dinescu mi se pare total nepotrivit să spună cine a făcut poliţie politică la fel de nepotrivit mi se pare Dan Grigore care-şi dă cu părerea despre violenţa din desenele animate sau Macovei care pârăşte la DNA dacă madam Plăcintă, să zicem, e compatibilă sau nu cu statutul de ministru.
Toate aceste organisme, ca şi alte multe altele, nu sunt decât componente ale unui Stat supraponderal în care tot felul de neaveniţi îşi dau cu părerea despre tot felul de subiecte. Care subiecte ajung până la urmă în Justiţie, care Justiţie nu dă totdeauna dreptate instituţiilor în cauză. Şi de aici o adevărată controversă.
Cât de eficiente sunt aceste organisme? Madam Plăcintă a ajuns ministru pe la ora 17.00. La ora 19.45 am văzut că e incompatibilă. Fiind urmaşa celebrei Ridzi era absolut clar că toată lumea o s-o vâneze. ANI s-a sesizat după săptămâni. Mai pot să-mi aduc aminte de cazul desenelor animate ungureşti de pe Minimax, parcă, la care s-a sesizat populaţia sau un ONG, nu CNA.
Toate aceste organisme sunt inutile atât timp cât avem transparenţă. Ascunderea declaraţiilor de avere şi interese este o mare porcărie, anularea atribuţiilor ANI nu. Dacă mă interesează ministrul Berceanu, să zicem, şi am toate declaraţiile la vedere eu, presă sau ONG sau duşman politic, pot să verific, să caut şi să-l dau în judecată. Nu e rolul unui organism al Statului. Sunt multe alte domenii în care Statul inventează organisme care reglementează şi au păreri despre orice aspect al vieţii. O irosire de bani şi timp incredibilă.
Care e motivul apariţiei acestor instituţii? Primul este dorinţa Statului de a ne spune ce să facem. Al doilea este creşterea numărului de birocraţi care se află în treabă. Al treilea este lipsa societăţii civile. Al patrulea este incompetenţa presei de investigaţii, care la noi nu există. Şi cinci, lipsa de transparenţă a actelor Administraţiei, la orice nivel. Cum s-a ajuns aici? Prin legi strâmbe şi aiuritoare, suprareglementare şi Justiţie ineficientă.
Ce e de făcut? Să devenim o societate civilă, să cerem transparenţă, să sprijinim o Justiţie mai curată şi să cerem eliminarea nenumăratelor instituţii care-şi dau cu părerea despre orice.
Aşa cum Dinescu mi se pare total nepotrivit să spună cine a făcut poliţie politică la fel de nepotrivit mi se pare Dan Grigore care-şi dă cu părerea despre violenţa din desenele animate sau Macovei care pârăşte la DNA dacă madam Plăcintă, să zicem, e compatibilă sau nu cu statutul de ministru.
Toate aceste organisme, ca şi alte multe altele, nu sunt decât componente ale unui Stat supraponderal în care tot felul de neaveniţi îşi dau cu părerea despre tot felul de subiecte. Care subiecte ajung până la urmă în Justiţie, care Justiţie nu dă totdeauna dreptate instituţiilor în cauză. Şi de aici o adevărată controversă.
Cât de eficiente sunt aceste organisme? Madam Plăcintă a ajuns ministru pe la ora 17.00. La ora 19.45 am văzut că e incompatibilă. Fiind urmaşa celebrei Ridzi era absolut clar că toată lumea o s-o vâneze. ANI s-a sesizat după săptămâni. Mai pot să-mi aduc aminte de cazul desenelor animate ungureşti de pe Minimax, parcă, la care s-a sesizat populaţia sau un ONG, nu CNA.
Toate aceste organisme sunt inutile atât timp cât avem transparenţă. Ascunderea declaraţiilor de avere şi interese este o mare porcărie, anularea atribuţiilor ANI nu. Dacă mă interesează ministrul Berceanu, să zicem, şi am toate declaraţiile la vedere eu, presă sau ONG sau duşman politic, pot să verific, să caut şi să-l dau în judecată. Nu e rolul unui organism al Statului. Sunt multe alte domenii în care Statul inventează organisme care reglementează şi au păreri despre orice aspect al vieţii. O irosire de bani şi timp incredibilă.
Care e motivul apariţiei acestor instituţii? Primul este dorinţa Statului de a ne spune ce să facem. Al doilea este creşterea numărului de birocraţi care se află în treabă. Al treilea este lipsa societăţii civile. Al patrulea este incompetenţa presei de investigaţii, care la noi nu există. Şi cinci, lipsa de transparenţă a actelor Administraţiei, la orice nivel. Cum s-a ajuns aici? Prin legi strâmbe şi aiuritoare, suprareglementare şi Justiţie ineficientă.
Ce e de făcut? Să devenim o societate civilă, să cerem transparenţă, să sprijinim o Justiţie mai curată şi să cerem eliminarea nenumăratelor instituţii care-şi dau cu părerea despre orice.
joi, 15 aprilie 2010
Dilema electorală a PDL
E un lucru relativ necunoscut că există o incompatibilitate logică între votul uninominal pur şi pragul electoral. Cum am spus ieri, cele două nu funcţionează simultan. Nu poţi să impui un prag electoral, de 10 sau 2 procente, şi să faci vot uninominal pur, într-un tur sau două, nu contează.
PDL şi Traian Băsescu au o singură dorinţă, bipartidismul. Ei şi PSD pentru totdeauna. Doar că există o problemă practică. Păstrarea sistemului de vot actual nu elimină nici PNL, nici UDMR. Păstrarea sistemului actual şi ridicarea pragului elimină UDMR, care poate intra pe uşa din dos ca grup de independenţi dacă sunt băieţi deştepţi, dar nu elimină PNL.
Vot uninominal pur într-un tur şi eliminarea pragului elimină o mare parte din PNL dar nu şi UDMR care o să crească, o minoritate unită de 35 de procente face mai multe mandate decât 3 partide răspândite neproporţional.
Votul în 2 tururi, fără prag, lasă un nucleu dur din UDMR dar PSD şi PNL în alianţă o să elimine în turul doi aproape tot PDL-ul din Parlament. Cum a zburat Honorius la fel o să fie şi cu Teo. Şi o să vedeţi şi la primari.
Plus că prin Constituţie o să avem 18 parlamentari, minorităţile, care reprezintă cam 180.000 de oameni şi 281 cel mult care reprezintă 20 de milioane. Ăsta e un grup greu de eliminat fără scandal.
Oricum o dai, orice sistem de vot nu conduce la bipartidism. Traian Băsescu şi PDL încearcă să inventeze un sistem de vot prin care să elimine şi UDMR şi PNL simultan, ceea ce e cam mult şi pentru logică şi pentru bun simţ.
Mai sunt în ţara asta unii care nu se simt reprezentaţi nici de PDL, nici de PSD. Dar ăsta nu e un argument pentru "reforma clasei politice".
PDL şi Traian Băsescu au o singură dorinţă, bipartidismul. Ei şi PSD pentru totdeauna. Doar că există o problemă practică. Păstrarea sistemului de vot actual nu elimină nici PNL, nici UDMR. Păstrarea sistemului actual şi ridicarea pragului elimină UDMR, care poate intra pe uşa din dos ca grup de independenţi dacă sunt băieţi deştepţi, dar nu elimină PNL.
Vot uninominal pur într-un tur şi eliminarea pragului elimină o mare parte din PNL dar nu şi UDMR care o să crească, o minoritate unită de 35 de procente face mai multe mandate decât 3 partide răspândite neproporţional.
Votul în 2 tururi, fără prag, lasă un nucleu dur din UDMR dar PSD şi PNL în alianţă o să elimine în turul doi aproape tot PDL-ul din Parlament. Cum a zburat Honorius la fel o să fie şi cu Teo. Şi o să vedeţi şi la primari.
Plus că prin Constituţie o să avem 18 parlamentari, minorităţile, care reprezintă cam 180.000 de oameni şi 281 cel mult care reprezintă 20 de milioane. Ăsta e un grup greu de eliminat fără scandal.
Oricum o dai, orice sistem de vot nu conduce la bipartidism. Traian Băsescu şi PDL încearcă să inventeze un sistem de vot prin care să elimine şi UDMR şi PNL simultan, ceea ce e cam mult şi pentru logică şi pentru bun simţ.
Mai sunt în ţara asta unii care nu se simt reprezentaţi nici de PDL, nici de PSD. Dar ăsta nu e un argument pentru "reforma clasei politice".
miercuri, 14 aprilie 2010
Tumbe logice cu iz electoral
Să zicem că avem un prag electoral de 10 procente. Enorm, dar asta e altă poveste. Cum se împacă acest prag, sau oricare altul, cu votul uninominal pur. Intr-un tur sau în două, nu contează.
Adică eu, partid local, să zicem UDMR ca să vorbim cu exemple, câştig uninominal din primul tur 15 locuri în Parlament dar nu ating pragul electoral naţional şi pierd toate locurile. Absurd.
Între ideea de prag electoral şi ideea de vot uninominal pur este o incompatibilitate logică.
Cine câştigă într-un colegiu în care cele mai multe voturi ajung la candidatul de la UDMR? Următorul clasat al unui partid care a depăşit pragul electoral. Şi atunci ce rost mai are votul uninominal. Şi dacă ungurii, băieţi deştepţi, candidează independenţi? Atunci intră în Parlament? Da! Şi după ce intră în Parlament se refac ca partid.
Toate aceste ipoteze lansate de Preşedintele Băsescu sunt pur şi simplu aberaţii sau subiecte false de discuţie. Sau pur şi simplu consilierii, de genul lui Avramescu, nu sunt în stare să ducă un raţionament până la capăt. Eu votez pentru ultima variantă. Că prea des Preşedintele spune "lucruri traznite".
Adică eu, partid local, să zicem UDMR ca să vorbim cu exemple, câştig uninominal din primul tur 15 locuri în Parlament dar nu ating pragul electoral naţional şi pierd toate locurile. Absurd.
Între ideea de prag electoral şi ideea de vot uninominal pur este o incompatibilitate logică.
Cine câştigă într-un colegiu în care cele mai multe voturi ajung la candidatul de la UDMR? Următorul clasat al unui partid care a depăşit pragul electoral. Şi atunci ce rost mai are votul uninominal. Şi dacă ungurii, băieţi deştepţi, candidează independenţi? Atunci intră în Parlament? Da! Şi după ce intră în Parlament se refac ca partid.
Toate aceste ipoteze lansate de Preşedintele Băsescu sunt pur şi simplu aberaţii sau subiecte false de discuţie. Sau pur şi simplu consilierii, de genul lui Avramescu, nu sunt în stare să ducă un raţionament până la capăt. Eu votez pentru ultima variantă. Că prea des Preşedintele spune "lucruri traznite".
marți, 13 aprilie 2010
Polonia
Despre trista acum dar totdeauna câştigătoare Polonie s-a scris foarte mult. Cred că ăsta este cel mai reprezentativ text, un comentariu pe blogul lui TRU. Nu ştiu cât de adevărată e povestea, nici nu contează.
"Katyn... De cate ori aud despre Katyn ma simt polonez si prea putin european. Firesc, ar fi fost astazi, dupa 20 de ani, sa nu mai am de ales intre etica hemiplegica a europenilor si semnificatia anticomunista a eroismului polonez. Intre amnezia morala a occidentalilor - cea care organizeaza pelerinaje pioase doar pana la Auschwitz, dar refuza grabita biletul de tren pana la Katyn (via Sighet)- si memoria comunismului. Datoria memoriei e universala sau, daca nu, nu e decat fariseism partizan. A te servi de victimele nazismului ca sa ingropi amintirea victimelor comunismului inseamna sa insulti memoria celor dintai. Refuzul vigilent al echivalarii celor doua orori totalitare e darul incapatzanarii postbelice al Stangii europene. Dar si al seductiei sale. Ei bine, eu ma opun ! Nu vreau sa traiesc amputat ! De aceea prefer cealalta incapatzanare. Incapatzanarea poloneza. Cea care nu va inceta sa marturiseasca si pentru ceilalti; orfanii unei posteritati ingrate. Cei care umplu cu zecile de milioanele gropile uitarii noastre pe tot globul. Am avut dintotdeauna pentru polonezi o iubire geloasa; inca de cand se incapatzanau sa Fie (adica, de pe vremea cand si noi rezistam; dar prin solidaritatea in... aplauze). In '89, cand raspandeam manifeste prin Medias si alte cateva orase apropiate impreuna cu prietenii mei, pe polonezi ii aveam in minte. Pe ei si incapatzanarea lor implacabila. Exemplul polonezilor ne mana. Incapatzanarea lor de-a nu consfintzi, prin cununie si tacere, taina violului comunist si a cozile lor de topor. Cand, spre sfarsitul lui noiembrie, fuseseram dibuiti si "daruiti" din partea Statului Majusculat cu cate o umbra fiecare, ziua sau noaptea, desigur, pe cheltuiala contribuabilului aflat la coada, am simtit cu totii urgentza unei "Cine de Taina" la mine acasa. Ingrijorarea se insinua in incapere odata cu vestile infrigurate si grabite aduse de fiecare prieten sosit. Betia ce a urmat venea de undeva din vecinatatea defularii. In plina noapte, cu geamul larg deschis - nu ne mai ascundeam ! - un prieten, excedat de tacerea amenintatoare de afara, a avut,brusc,initiativa "dialogului" cu cei ramasi la "datorie"... in bezna din jurul casei( de cateva zile reusisera sa-mi sperie si vecinii prin unele "evidentze"). S-a aplecat peste geam si a grait puternic catre Intuneric : "Voi, acolo ! Noi, aici !". Am ras cu totii. Doar pusese, intai si intai, principial "proplema". Inca ne mai aflam la lumina si in mijlocul caldurii prietenesti. Inspirati de exemplul sau, ne-am bulucit cu toti la geam. Odata ordinea restabilita, am preluat fiecare stafeta "dialogului" cu paza de curte : "Jacek Kuron", striga alt prieten pe geam, "Lech Walessa" urma altul, inchinand paharul (catre cine !~ nici azi nu-mi poate explica), "Solidarnosc" am urmat eu (straduindu-ma sa urlu cat mai autentic). Dupa potopul de urale cu care au fost imbaiati baietii de afara a urmat o alta strigare : "Adam Michnik" ... Luati de val, i-am uitat pe ai nostri : Cornea, Goma, Dorin Tudoran. Nevoia imperioasa a solidaritatii celorlalti s-a soldat aproape fara voia noastra cu ... un moment polonez. Nu cred ca intamplator (in vino veritas). Cea a urmat nu mai intereseaza: catuse, anchete si expedierea "coletelor" in capitala... Seara, parasind orasul in duba si cu catusele la maini, am mai retinut o ultima imagine de acasa : o coada anemica, tarzie si inutila ca si manifestele noastre. Polonia se afla pe alt continent...
PS.
Odata cu tragicul accident de azi simt o nesfarsita tritete. Daca ma mai gandesc si la semnificatia calatoriei si la anvergura atat de simbolica a delegatiei poloneze am sentimentul ca istoria i-a mai ingropat odata pe polonezi. Si odata cu ei si pe noi, toti cei care nu ne vom impaca vreodata cu cordonul sanitar de ingaduinta si minciuni de care se mai bucura inca comunismul si germinatiile sale postmoderne."
Iar mai jos aveţi o istorie a Poloniei de 80 de secunde.
Polonia a fost un exemplu pentru noi. Şi este! Dumnezeu să-i ierte, şi pe cei de acum şi pe cei de atunci!
"Katyn... De cate ori aud despre Katyn ma simt polonez si prea putin european. Firesc, ar fi fost astazi, dupa 20 de ani, sa nu mai am de ales intre etica hemiplegica a europenilor si semnificatia anticomunista a eroismului polonez. Intre amnezia morala a occidentalilor - cea care organizeaza pelerinaje pioase doar pana la Auschwitz, dar refuza grabita biletul de tren pana la Katyn (via Sighet)- si memoria comunismului. Datoria memoriei e universala sau, daca nu, nu e decat fariseism partizan. A te servi de victimele nazismului ca sa ingropi amintirea victimelor comunismului inseamna sa insulti memoria celor dintai. Refuzul vigilent al echivalarii celor doua orori totalitare e darul incapatzanarii postbelice al Stangii europene. Dar si al seductiei sale. Ei bine, eu ma opun ! Nu vreau sa traiesc amputat ! De aceea prefer cealalta incapatzanare. Incapatzanarea poloneza. Cea care nu va inceta sa marturiseasca si pentru ceilalti; orfanii unei posteritati ingrate. Cei care umplu cu zecile de milioanele gropile uitarii noastre pe tot globul. Am avut dintotdeauna pentru polonezi o iubire geloasa; inca de cand se incapatzanau sa Fie (adica, de pe vremea cand si noi rezistam; dar prin solidaritatea in... aplauze). In '89, cand raspandeam manifeste prin Medias si alte cateva orase apropiate impreuna cu prietenii mei, pe polonezi ii aveam in minte. Pe ei si incapatzanarea lor implacabila. Exemplul polonezilor ne mana. Incapatzanarea lor de-a nu consfintzi, prin cununie si tacere, taina violului comunist si a cozile lor de topor. Cand, spre sfarsitul lui noiembrie, fuseseram dibuiti si "daruiti" din partea Statului Majusculat cu cate o umbra fiecare, ziua sau noaptea, desigur, pe cheltuiala contribuabilului aflat la coada, am simtit cu totii urgentza unei "Cine de Taina" la mine acasa. Ingrijorarea se insinua in incapere odata cu vestile infrigurate si grabite aduse de fiecare prieten sosit. Betia ce a urmat venea de undeva din vecinatatea defularii. In plina noapte, cu geamul larg deschis - nu ne mai ascundeam ! - un prieten, excedat de tacerea amenintatoare de afara, a avut,brusc,initiativa "dialogului" cu cei ramasi la "datorie"... in bezna din jurul casei( de cateva zile reusisera sa-mi sperie si vecinii prin unele "evidentze"). S-a aplecat peste geam si a grait puternic catre Intuneric : "Voi, acolo ! Noi, aici !". Am ras cu totii. Doar pusese, intai si intai, principial "proplema". Inca ne mai aflam la lumina si in mijlocul caldurii prietenesti. Inspirati de exemplul sau, ne-am bulucit cu toti la geam. Odata ordinea restabilita, am preluat fiecare stafeta "dialogului" cu paza de curte : "Jacek Kuron", striga alt prieten pe geam, "Lech Walessa" urma altul, inchinand paharul (catre cine !~ nici azi nu-mi poate explica), "Solidarnosc" am urmat eu (straduindu-ma sa urlu cat mai autentic). Dupa potopul de urale cu care au fost imbaiati baietii de afara a urmat o alta strigare : "Adam Michnik" ... Luati de val, i-am uitat pe ai nostri : Cornea, Goma, Dorin Tudoran. Nevoia imperioasa a solidaritatii celorlalti s-a soldat aproape fara voia noastra cu ... un moment polonez. Nu cred ca intamplator (in vino veritas). Cea a urmat nu mai intereseaza: catuse, anchete si expedierea "coletelor" in capitala... Seara, parasind orasul in duba si cu catusele la maini, am mai retinut o ultima imagine de acasa : o coada anemica, tarzie si inutila ca si manifestele noastre. Polonia se afla pe alt continent...
PS.
Odata cu tragicul accident de azi simt o nesfarsita tritete. Daca ma mai gandesc si la semnificatia calatoriei si la anvergura atat de simbolica a delegatiei poloneze am sentimentul ca istoria i-a mai ingropat odata pe polonezi. Si odata cu ei si pe noi, toti cei care nu ne vom impaca vreodata cu cordonul sanitar de ingaduinta si minciuni de care se mai bucura inca comunismul si germinatiile sale postmoderne."
Iar mai jos aveţi o istorie a Poloniei de 80 de secunde.
Polonia a fost un exemplu pentru noi. Şi este! Dumnezeu să-i ierte, şi pe cei de acum şi pe cei de atunci!
Comun dar nu normal
Am văzut cu toţii scandalul Voicu. Nimic ieşit din comun, dar foarte ieşit din normal. La noi comunul nu are nimic de-a face cu normalul.
După o justificare a deciziei ca asta orice om normal la cap ar fi dat o decizie de eliberare a celor trei, Locic, Căşuneanu şi Costiniu.
Decizia aduce lupta de clasă în discuţie. Că oamenii ăia sunt ceea ce sunt şi atunci trebuie daţi ca exemplu. Păi nu era vorba de egalitate în faţa legii. Justificarea este pur şi simplu o evidenţă a reminiscenţelor comuniste în gândirea unor membri ICCJ.
În "apărarea" sa Voicu aduce în discuţie tot felul de subiecte sensibile. Majoritatea absolut aberante, probabil toate. Dar întrebarea legitimă este, cât de aberante erau declaraţiile din înregistrările în care Voicu strălucea? Pentru că personajul pare un soi de "gură mare". Cu ce sunt mai credibile sau nu declaraţiile lui Voicu din instanţă decât cele de la cârciumă?
Personajul este indiscutabil o pată pe obrazul României, dar cât de mare? Ce e real şi cât e spectacol? Să avem sau nu încredere în Justiţie? Pentru că dacă oamenii ăia trei nu trebuie judecaţi în arest de ce trebuie judecat, arestat fiind, Voicu? Cine poate influenţa sistemul judiciar din libertate, Voicu sau Costiniu? E retoric. Că nu-l văd pe Voicu vreun Henri Charrière.
Tot ceea ce vedem e comun dar nu normal.
După o justificare a deciziei ca asta orice om normal la cap ar fi dat o decizie de eliberare a celor trei, Locic, Căşuneanu şi Costiniu.
Decizia aduce lupta de clasă în discuţie. Că oamenii ăia sunt ceea ce sunt şi atunci trebuie daţi ca exemplu. Păi nu era vorba de egalitate în faţa legii. Justificarea este pur şi simplu o evidenţă a reminiscenţelor comuniste în gândirea unor membri ICCJ.
În "apărarea" sa Voicu aduce în discuţie tot felul de subiecte sensibile. Majoritatea absolut aberante, probabil toate. Dar întrebarea legitimă este, cât de aberante erau declaraţiile din înregistrările în care Voicu strălucea? Pentru că personajul pare un soi de "gură mare". Cu ce sunt mai credibile sau nu declaraţiile lui Voicu din instanţă decât cele de la cârciumă?
Personajul este indiscutabil o pată pe obrazul României, dar cât de mare? Ce e real şi cât e spectacol? Să avem sau nu încredere în Justiţie? Pentru că dacă oamenii ăia trei nu trebuie judecaţi în arest de ce trebuie judecat, arestat fiind, Voicu? Cine poate influenţa sistemul judiciar din libertate, Voicu sau Costiniu? E retoric. Că nu-l văd pe Voicu vreun Henri Charrière.
Tot ceea ce vedem e comun dar nu normal.
marți, 6 aprilie 2010
Remus Cernea se întoarce
Aseară, Remus Cernea şi-a depus candidatura ca independent pentru locul în Camera Deputaţilor din Colegiul 19. O să aflăm dacă este şi acceptată. Cred că nu. Pentru că la alegerile parlamentare parţiale au dreptul să participe doar partidele parlamentare care au depăşit pragul parlamentar.
Care este logica unei asemenea măsuri care ia un drept elementar unui cetăţean? Mai ales că intrat în Parlament din partea unui partid un parlamentar poate să devină independent. Şi avem cu zecile.
Dar dacă intră un independent în Parlament şi moare? De ce un alt independent nu are dreptul să candideze?
Sau, un alt caz, au voie cei de la noul partid UNPR să vină cu un candidat? Că sunt deja în Parlament. Nu pot, că nu au depăşit pragul parlamentar la alegerile din 2008. Dar pot să fie partid parlamentar.
Toate prevederile care interzic unui cetăţean să încerce să intre în viaţa politică sunt opera actualei clase politice care-şi apără cu furie tarlaua, ca nu cumva să intre altcineva în afara odraslelor lor în rândul politicienilor.
Aici nu e vorba de Remus Cernea, oricum nu are nicio şansă, ci de principiu. Perseverenţa de care dă dovadă Remus Cernea ne arată cât de greşită e legea electorală.
Şi dacă tot se face "reforma clasei politice" ar trebui schimbată şi legea electorală. Ce fel de vot uninominal e ăla dacă nu poate participa oricine?
Care este logica unei asemenea măsuri care ia un drept elementar unui cetăţean? Mai ales că intrat în Parlament din partea unui partid un parlamentar poate să devină independent. Şi avem cu zecile.
Dar dacă intră un independent în Parlament şi moare? De ce un alt independent nu are dreptul să candideze?
Sau, un alt caz, au voie cei de la noul partid UNPR să vină cu un candidat? Că sunt deja în Parlament. Nu pot, că nu au depăşit pragul parlamentar la alegerile din 2008. Dar pot să fie partid parlamentar.
Toate prevederile care interzic unui cetăţean să încerce să intre în viaţa politică sunt opera actualei clase politice care-şi apără cu furie tarlaua, ca nu cumva să intre altcineva în afara odraslelor lor în rândul politicienilor.
Aici nu e vorba de Remus Cernea, oricum nu are nicio şansă, ci de principiu. Perseverenţa de care dă dovadă Remus Cernea ne arată cât de greşită e legea electorală.
Şi dacă tot se face "reforma clasei politice" ar trebui schimbată şi legea electorală. Ce fel de vot uninominal e ăla dacă nu poate participa oricine?
luni, 5 aprilie 2010
Protector Garforth GR6S
Lampa aprinsă, aia cu care au umblat Flutur şi Varsanufie în avion, se cheamă Lampa lui Davy şi este un lămpaş de mină inventat de Sir Humphry Davy.
Minerii puteau merge cu respectiva lampă în mină chiar în prezenţa unor gaze inflamabile. Folosirea acesteia a condus la creşterea numărului de accidente pentru că s-au redeschis mine până atunci neexploatate din motive de siguranţă.
Şi mai probabil a fost o lampă Garforth GR6S care este mai modernă şi care este folosită la transportul Flăcării Olimpice şi este avizată pentru zbor.
Poate că suna mai frumos Lampa lui David dar corect este Protector Garforth GR6S. Şi, să fim serioşi, poate Opaiţul lui David. Chiar nu i-a sărit nimănui în ochi faptul că nu poţi zbura decât cu o lampă care e avizată chiar dacă eşti Flutur sau Varsanufie şi că lampa din dotarea respectivilor nu are nicio treabă cu Regele David?
Şi am şi eu o întrebare. Cum venea Lumina în România în 1900? De ce atât circ?
PS Aici e poza cu piosul Flutur cu fix Protector Garforth GR6S în mână.
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Broasca Tungara şi viitorul nostru energetic
Jean Claude mi-a semnalat un alt articol interesant despre viitorul nostru energetic. Dar ce treabă au broaştele? Avem de aici o poză cu o broască Tungara.
Ea este implicată, prin anumite substanţe care sunt extrase din corpul ei, respectiv proteina Ranaspumin-2, în realizarea unui mod de a produce fotosinteză artificială. Aici e articolul ştiinţific, e pe bani. Articolul de popularizare e aici. Studiul se desfăşoară la Universitatea din Cincinnati.
Ideea e simplă, într-o spumă în care sunt puse tot felul de substanţe printre care şi proteina broaştei, esenţială, se transformă energia solară şi dioxidul de carbon în zahăr şi oxigen. Cu un randament chimic de 96 de procente, net superior fotosintezei naturale.
Din zahăr se poate face combustibil lichid dar partea interesantă este că extrage şi dioxidul de carbon. Să luăm de exemplu dioxidul de carbon produs de o termocentrală.
Pe o parte se bagă cărbuni, pe partea cealaltă pe lângă energie electrică şi termică se obţine biocombustibil şi niciun pic de poluare, ba dimpotrivă, prin emiterea de oxigen funcţionează ca o pădure. Şi asta fără să se ocupe suprafeţe de teren.
Cercetarea e în stadiu experimental şi mai e mult până la aplicaţii industriale dar cred că ăsta e sensul corect. Mulţumesc, Jean Claude.
Sărbători fericite!
Ea este implicată, prin anumite substanţe care sunt extrase din corpul ei, respectiv proteina Ranaspumin-2, în realizarea unui mod de a produce fotosinteză artificială. Aici e articolul ştiinţific, e pe bani. Articolul de popularizare e aici. Studiul se desfăşoară la Universitatea din Cincinnati.
Ideea e simplă, într-o spumă în care sunt puse tot felul de substanţe printre care şi proteina broaştei, esenţială, se transformă energia solară şi dioxidul de carbon în zahăr şi oxigen. Cu un randament chimic de 96 de procente, net superior fotosintezei naturale.
Din zahăr se poate face combustibil lichid dar partea interesantă este că extrage şi dioxidul de carbon. Să luăm de exemplu dioxidul de carbon produs de o termocentrală.
Pe o parte se bagă cărbuni, pe partea cealaltă pe lângă energie electrică şi termică se obţine biocombustibil şi niciun pic de poluare, ba dimpotrivă, prin emiterea de oxigen funcţionează ca o pădure. Şi asta fără să se ocupe suprafeţe de teren.
Cercetarea e în stadiu experimental şi mai e mult până la aplicaţii industriale dar cred că ăsta e sensul corect. Mulţumesc, Jean Claude.
Sărbători fericite!
vineri, 2 aprilie 2010
Cum înşeală alţii sistemul
Şi alţii fraieresc sistemul medical. Şi lucrurile nu sunt aşa vesele cum par nici acolo. Dar există o diferenţă de mentalitate. Are traducere în română.
joi, 1 aprilie 2010
RATB şi şmecheriile cu "Portofelul electronic"
În nemernicia mea şi în dorinţa de a deveni o ţară mai modernă, deoarece merg cu RATB, mi-am luat, la propunerea unei domniţe de la bilete, Portofel electronic. Adică un card preplătit care funcţionează şi la Metrorex şi la RATB cu care să-mi plătesc turele prin târg. O mişcare aparent normală. Fals.
Domniţa de la bilete mi-a dat cardul, mi-a explicat că putem merge mai multe persoane cu el, că merge la metrou, o chestie care mi-a plăcut. Nu mi-a explicat că puteam să fiu urmărit peste tot dar asta ştiam.
Eu am trasee diverse dar una din turele mele comune este cu troleul de la Favorit la Ministerul Transporturilor şi viceversa. Un drum care pare la fel ca oricare altul. Dacă la dus nu e diferit la întors este.
Toate rutele RATB în circuit care au un capăt la care nu se goleşte autobuzul supun călătorii care trec peste capătul fals la plătirea de două ori a biletului. Astea sunt regulile. Dar asta scrie doar pe site şi niciunde altundeva. Nu scrie în autobuz, nu scrie pe card.
Să zicem că nu asta e problema, nu e o scuză că habar n-ai care sunt regulile. Dar se face o discriminare între cei care plătesc cu "Portofel electronic" (vezi partea cu Reţineţi) şi cei care taxează bilet. Dacă am un bilet taxat pot să trec peste capătul formal, dacă am varianta electronică trebuie să plătesc de două ori.
Nici asta n-ar fi o porcărie prea mare atât timp cât pot să-mi iau bilet şi să nu plătesc electronic. Doar o problemă de implementare aberantă a unui concept bun.
Dar ce facem cu controlorii care stau la pândă să-i prindă pe cei care nu ştiu că sunt în ilegalitate dacă au trecut peste un fictiv capăt de linie? Unii sunt rezonabili şi nu cer suprataxă. Dar există unii care chiar asta fac, stau la pândă.
Pentru binele sistemului, sau schimbaţi rutele sau faceţi lucrurile transparente, şi aveţi grijă pe cine puneţi controlori. Sunt la al doilea incident în 2 luni. Primii au fost rezonabili, cel de-al doilea era un derbedeu.
Există echipe de control de un singur om?
PS Acum nu mai există nimic. E scris demult dar mi-a adus aminte de el greva asta.
Domniţa de la bilete mi-a dat cardul, mi-a explicat că putem merge mai multe persoane cu el, că merge la metrou, o chestie care mi-a plăcut. Nu mi-a explicat că puteam să fiu urmărit peste tot dar asta ştiam.
Eu am trasee diverse dar una din turele mele comune este cu troleul de la Favorit la Ministerul Transporturilor şi viceversa. Un drum care pare la fel ca oricare altul. Dacă la dus nu e diferit la întors este.
Toate rutele RATB în circuit care au un capăt la care nu se goleşte autobuzul supun călătorii care trec peste capătul fals la plătirea de două ori a biletului. Astea sunt regulile. Dar asta scrie doar pe site şi niciunde altundeva. Nu scrie în autobuz, nu scrie pe card.
Să zicem că nu asta e problema, nu e o scuză că habar n-ai care sunt regulile. Dar se face o discriminare între cei care plătesc cu "Portofel electronic" (vezi partea cu Reţineţi) şi cei care taxează bilet. Dacă am un bilet taxat pot să trec peste capătul formal, dacă am varianta electronică trebuie să plătesc de două ori.
Nici asta n-ar fi o porcărie prea mare atât timp cât pot să-mi iau bilet şi să nu plătesc electronic. Doar o problemă de implementare aberantă a unui concept bun.
Dar ce facem cu controlorii care stau la pândă să-i prindă pe cei care nu ştiu că sunt în ilegalitate dacă au trecut peste un fictiv capăt de linie? Unii sunt rezonabili şi nu cer suprataxă. Dar există unii care chiar asta fac, stau la pândă.
Pentru binele sistemului, sau schimbaţi rutele sau faceţi lucrurile transparente, şi aveţi grijă pe cine puneţi controlori. Sunt la al doilea incident în 2 luni. Primii au fost rezonabili, cel de-al doilea era un derbedeu.
Există echipe de control de un singur om?
PS Acum nu mai există nimic. E scris demult dar mi-a adus aminte de el greva asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
