marți, 31 august 2010

Metafizica ca instituţie


METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.

Primii o să sară cei care cu un spirit de observaţie neobişnuit o să vadă cacofonia din titlu.

După aia o să sară cei care-mi spun că nu înţeleg noţiunea de metafizică. Au dreptate. Cine o înţelege? Bianca Drăguşanu? Oricum îl zdrobeşte în imagine pe intelectualul român, oricare ar fi el. Cei ăla intelectual? (ştiu că e greşit gramatical). Hai Fumurescu, bagă. :-). Sau băiatul ăla aproape necunoscut şi revoltat, Cărtărescu, parcă? Îl citeşte Preşedintele de cinci ani, personaj important.



Cum tot ce se petrece e peste realitatea noastră cognoscibilă, metafizica e o instituţie. Ciocu' mic, noi suntem la putere!

"Cât despre eroul nostru, Stamate, pentru ultima oară cătând prin tubul de comunicaţie, mai privi o dată Kosmosul cu ironie şi indulgenţă. Suindu-se apoi pentru totdeauna în căruciorul cu manivelă, luă direcţia spre capătul misterios al canalului şi, mişcând manivela cu o stăruinţă crescândă, aleargă şi astăzi, nebun, micşorându-şi mereu volumul, cu scopul de a putea odată pătrunde şi dispărea în infinitul mic." - Pâlnia şi Stamate

De mâine remaiem Guvernul.

luni, 30 august 2010

N-o să-l transformi niciodată pe Ali Baba în Albă ca Zăpada

Sebastian Lăzăroiu a luat-o razna. Cel puţin acum, PSD are în jur de 35, PNL are peste 20, PDL puţin sub 20, UDMR, ca de obicei, 7 iar restul de 15-18 procente se duc pe la Tribun, în niciun caz la UNPR, iar de Bartidul Boborului nu putem să spunem că trece pragul electoral cu mult, cu mult mai puţin decât marja de eroare. Sunt o grămadă care habar n-au ce să voteze, aşteaptă găleţile.

Cred că-s mai credibil decât el, sondajul e făcut pe 2 inşi cu marja de eroare de sută la sută.



Pentru noi, neiniţiaţii, adevărul e că se pune de un nou partid, că UNPR-ul e varză, acum fac unul praf. Petarde pentru fraieri. Clipul e mai credibil decât palavrele lui Lăzăroiu.

vineri, 27 august 2010

Parcă erau mai responsabili romanii




Mi-e lene să găsesc locurile de unde am luat pozele. Una e luată de la Flavian.

PS La denar pe orizontală sunt 200 de ani. La dolar e aproape o sută. Secolul vitezei.



PPS Vârful la denar e după cucerirea Daciei, mişto, nu?

joi, 26 august 2010

Keep Young and Beautiful

Există voci care spun că eu sunt de stânga. Recunosc, sunt de stânga, în America. În România sunt de dreapta. Îmi sunt la fel de departe conservatorii, simulaţi de PDL, ca şi socialiştii lui Ponta. Iar PNL nu mă reprezintă.

Pe scurt, nu vreau un avantaj pentru "capitalişti", la noi nu există, sunt clienţii de partid. Nu vreau un avantaj pentru "clasa muncitoare". Vreau să fiu lăsat în pace. Să nu-şi bage Statul nasul în ce fac eu. Dacă fac ceva ilegal e treaba lui să mă prindă. Adio şi un praz verde.

Cinstit să fiu Statul nu-mi oferă aproape nimic. Aşa că nu am decât să vă urez să fiţi "young and beautiful". Ştiţi voi ce să faceţi. Şi fac legătura cu începutul, ce înseamnă stânga în România?



PS Imbecilii care se iau în serios să stea departe. Fără să vedeţi clipul nu comentaţi. E dedicaţie pentru Boc. Vlădescu şi Şeitan. Pentru ultimele lor realizări.

miercuri, 25 august 2010

"Azi la CEC un leu depui, mîine el va scoate pui"

Bântuind eu prin Dilema Veche am găsit aici un text semnat de Florin Dumitrescu, text care are exact titlul postării de faţă.

L-am citit de vreo trei ori ca să fiu sigur că omul chiar spune ce spune, anume că reclamele la CEC adresate copiilor, de pe vremurile comuniste, care îndemnau la economisire aveau ca scop, de fapt, crearea "omului nou" şi exploaterea copiilor de către cei mari. Stupefiant.

Când în zilele astea tocmai îndatorarea iresponsabilă, consumerismul dus la extrem şi imbecilismul reclamelor care te îndeamnă necontenit să cumperi orice pentru că e promoţie, când au loc bătălii între gospodine pe maşini de găurit prin supermarketuri pentru că au reducere, când toţi trăim consecinţele traiului pe datorie, unii mai mult ca alţii, acum ne-am găsit să spunem că "omul nou" era creat de o banală reclamă la economisire.

Ştiu că Keynes (trecem peste cacofonie) ne spune că trebuzie să creştem consumul ca să ieşim din criză, palavre, spuneţi-i asta lui Boc, să mărească deficitul, să vedem ce vă spune. Când toată lumea încearcă să scape de datorii iar cei care pot economisesc, când "omul nou" capitalist, trăitor pe credit moare facem referire la "omul nou" comunist care deja e mort de mult.

Nu apăr, Doamne fereşte, comunismul ci economisirea şi "întinderea cât e plapuma". Şi recunosc, mi-am învăţat copilul să strângă bani în puşculiţă. Aşa-l fac eu "om nou".

Greşesc eu? Mai bine întrebaţi-i pe cei care nu-şi mai pot plăti creditele, sunt cu sutele de mii. "Biata" fetiţă se vrea harnică şi-şi doreşte să facă economii, o prostie, nu?



Nu pot să spun decât

marți, 24 august 2010

If you want blood ( You've got it )

Am cam început să mă plictisesc de postul de Casandră, trăim "în cea mai bună dintre lumile posibile", aşa că nu trebuie să mă îngrijorez. Totul e ok. Vă simteţi bine? Mânuţele în aer! De la Iran la sistemul nostru bancar plus viitoarele mişcări sociale. Vă pup!



De ce? Pentru că merităm. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

marți, 17 august 2010

Cele două feţe ale României

Condoleanţe familiilor implicate în tragedia de la maternitatea Giuleşti.

Am văzut cele două feţe ale României, una îndoielnică, una strălucitoare. Tragedia petrecută a pus Statul în faţa propriei imagini, pe de o parte indolent, iresponsabil şi lipsit de mijloace, pe de alta eficient, inimos şi capabil să gestioneze eficient resursele.

Ni se spune că şi la alţii au loc incendii în spitale. Şi? O să-mi spuneţi că e vorba de statistică. Să ne uităm la statistică. La mortalitatea infantilă. United Nations Population Division ne spune că în Europa stăm mai bine decât Moldova şi Albania şi suntem la egalitate cu Macedonia cu o mortalitate de 15 decese la mia de naşteri. Dacă ne uităm la CIA aflăm că avem o mortalitate de 22,9 decese la mia de naşteri. Şi că suntem pe locul 130 în lume. Cred că e suficient. Mai pot spune despre tuberculoză şi multe alte boli.

Să vorbim despre bani. De aici. Cu click pentru mărire.



Tot acolo, la pagina 174, vedem că numărul de medici e suficient. Nu e nici prea mare, nici prea mic. Avem mai mulţi medici decât în Norvegia la 100.000 de persoane. Sau aveam în 2007. De ce ne comparăm cu Norvegia? Pentru că are cel mai înalt index de dezvoltare umană. Şi acolo sănătatea contează.

Dacă ne uităm la cifre constatăm.
1. Că sistemul e subfinanţat.
2. Că nu numărul de medici arată eficienţa sistemului.
3. Că starea noastră de sănătate nu prea are legătură cu Europa.

Sistemul nu funcţionează? Ba da, dar ici şi colo, la întâmplare. Ceea ce ne spune că, de fapt, nu avem un sistem. În medicina românească "omul sfinţeşte locul", asta e! Poţi să mori cu zile, poţi să trăieşti când nu mai speră nimeni, cum au trăit minerii arşi acum câţiva ani. Şi cum poate dă Dumnezeu şi o să trăiască bieţii copii de la Grigore Alexandrescu.

Cele două feţe ale României s-au văzut ieri. Nu putem totdeauna să vedem faţa reprezentată de SMURD dar reforma sistemului medical înseamnă s-o vedem mult mai des pe aceasta şi mult mai rar pe cea urâtă.

Ministrul Sănătăţii a mulţumit feţei umane a sistemului. Ar trebui s-o schimbe pe cea hâdă. Iar a spune că "demisia de onoare nu e la modă" este cinism. Un pas mare în reformarea Statului ar fi intrarea "în modă" a demisiei de onoare. Nu numai de bani au nevoie părinţii, au nevoie de consilere psihologică şi de compasiune în primul rând. Nu orice se cumpără cu bani.

A fost o zi tristă în care România s-a privit în oglindă, fiecare a văzut, subiectiv, o parte a ei. Dar faptele ne spun că au murit patru oameni şi şapte se luptă pentru viaţă. Sper să supravieţuiască.

vineri, 13 august 2010

Sentimente liberale

Ce mai află omul. De aici.



Un fleac, s-au ciuruit. E porcos.

joi, 12 august 2010

Salariul minim din Bahamas

Traian Băsescu lucrează 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână plus 4 ore duminica. Adică, fix 100 de ore pe săptămână. Profesorul, 16 ore pe săptămână. Dacă presupunem că suntem în februarie şi nu suntem într-un an bisect, ca să uşurăm calculele, Preşedintele lucrează 400 de ore lunar iar profesorul 64.

Şi acum să calculăm salariul orar. 6000:400=15 RON/oră pentru Preşedinte. Pentru profesor avem 927:64=14,484375 RON/oră. Preşedintele ia mai mult. Dar dacă Preşedintele munceşte şi duminica 16 ore? Refacem socoteala, 6000:448=13.39(285714) RON/oră, parantezele alea înseamnă "în perioadă". Acum Preşedintele e mai prost plătit decât profesorul.

Se joacă strâns. Continuarea după Pink Floyd.



Transformăm în dolari, pentru profesor avem fix 4,5 dolari la cursul de azi. Ne uităm la salariul minim din Bahamas, să zicem. Care e de 4,45 dolari de-ai lor. Care dolar e egal cu cel american. Deci, un profesor este plătit cu 5 cenţi peste salariul minim din Bahamas. Preşedintele este plătit sub salariul minim din Bahamas.

Singura problemă este că profesorul are o normă de 18 ore şi cade şi el sub salariul minim din Bahamas. Iar Preşedintele face prea multă muncă voluntară. Suntem o ţară de nerecunoscători.

Suntem, într-adevăr, o ţară de mâna a doua. Dacă ne uităm aici şi comparăm datele economice între noi şi Bahamas o să vedem cât de înapoiaţi suntem. Şi faţă de Bahamas, şi faţă de Trinidad-Tobago, şi faţă de Antigua.

PS Am uitat, să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

vineri, 6 august 2010

Lăsaţi-i să treacă

Hai să nu mai facem o dramă din faptul că plecăm. Cel mai mare obiectiv al nostru a fost dreptul nostru de a pleca acolo unde ne este mai bine. În momentul de față statul român nu poate să plătească medicii, profesorii, așa cum merită



Până la 1 minut şi 31 de secunde, restul e istorie. Fraţii Buzeşti nu mai există, Mihai Viteazul nu mai există şi oricum e un film de Sergiu Nicolaescu, fost senator PSD.

Sî-ţi fie ruşine, Se..., pardon, Dinu Patriciu!

luni, 2 august 2010

Play fără licenţă, interzis!

Tetris ne arată noi mijloace ale luptei Occidentului cu conaţionalii noştri. Pare adevărat.



Prin Olanda.