duminică, 25 martie 2012

Criza complexităţii

Cu cât ne dorim mai multă exactitate, cu atât lucrurile devin mai complicate, măsurarea timpului este simbolul trecerii de la simplu la complicat, observarea schimbării anotimpurilor şi a lungimii zilei şi nopţii au fost începutul, apoi, de la băţul şi umbra sa până la ceasul atomic, sunt miile de ani de evoluţie tehnologică, drumul de la simplu la complicat.

Cu cât "ceva" este mai specializat, cu cât trebuie să facă un lucru mai exact, cu atât devine mai complicat, un avion este un lucru foarte complicat, dar face exact ce vrea pilotul, e foarte controlabil. Un lucru complicat are în spate un algoritm, o sumă de proceduri efectuate într-o ordine precisă. De la operaţiile chirurgicale la construirea sau exploatarea centralelor nucleare, toate sunt lucruri complicate, nu complexe. Controlabil, algoritmizabil înseamnă complicat.

Ce înseamnă complex? Sistemul de sănătate, de educaţie, Justiţia, bursa, toate sunt sisteme complexe. Rezultatele lor nu sunt controlabile, nu există un algoritm conform cărora funcţionează. Sistemele complexe au comportări diferite, foarte diferite, la diferenţe minore. Societatea e un sistem complex, ce se întâmpla dacă mama lui Hitler avea un avort, aşa cum i s-a recomandat? Unii istorici spun că în locul lui Hitler era altcineva şi că istoria era la fel. Mă îndoiesc, poate că exista un personaj similar, care îşi asculta generalii şi câştiga războiul, sau care cucerea Europa pas cu pas şi nu ataca niciodată URSS.

O altă caracteristică a lucrurilor complexe este emergenţa, întregul face mai mult decât suma părţilor, apar fenomene şi calităţi noi, un om e mai mult ca suma atomilor din care e făcut corpul său, un om viu este mai mult decât corpul său, un om viu poate merge, doar picioarele acestuia nu. Cam sinistru, dar lămuritor.

Toate sistemele sociale sunt sisteme complexe, nu există proceduri, legi, reguli care să reglementeze toate posibilităţile, cazurile, situaţiile care pot apărea în realitate. Realitatea oferă totdeauna surprize, trebuie să învăţăm asta.

Dacă schimbările în cadrul sistemelor complicate se fac în mod raţional, conform unor proceduri, algoritmic, în cazul sistemelor complexe schimbările pot apărea "din senin" - lebedele negre, fără a avea în spate un algoritm precizat, mai mult, sistemele complexe sunt într-o continuă schimbare, iar asta presupune adaptarea la schimbare, învăţarea continuă, rezolvarea conflictelor.

Omul este obsedat de control şi predictibilitate, sistemele complicate sunt opera acestei obsesii, tragic este când aceste dorinţe se manifestă asupra sistemelor complexe. Sistemele complexe răspund la stimuli, dar răspunsurile nu sunt liniare, controlabile, cel mai simplu exemplu este creşterea impozitelor, până la un moment cresc veniturile încasate, există un moment când creşterea impozitelor conduce la scăderea veniturilor, iar punctul optim nu este în timp şi spaţiu constant (optim pentru Stat).

Rolul unui Stat este rezolvarea problemelor, altfel îşi pierde raţiunea de a fi, Statul, ca instituţie, are nefericitul scop de a rezolva problemele apărute în sistemul complex numit societate, prin legi, prin coordonarea unor acţiuni imposibile la nivelul indivizilor sau grupurilor sau rezolvarea unor situaţii conflictuale.

Folosirea combustibililor fosili după Revoluţia Industrială a condus la o explozie a populaţiei, comunicării, tehnologiei, complexităţii societăţii ca sistem. Simultan cu acest fenomen, totdeauna cu un pas în urmă, Statul şi-a urmărit misiunea şi a reglementat, coordonat, rezolvat situaţii conflictuale, creşterea neliniară a complexităţii societăţii a condus la creşterea Statului şi, de aici, a resurselor consumate de acesta, în detrimentul folosirii libere a resurselor de către membrii societăţii.

Creşterea reglementării a dus pentru o lungă perioadă de timp la creşterea productivităţii, prin domnia legii, respectarea drepturilor de proprietate, eliminarea monopolurilor. Simultan, Statul a crescut ca pondere în toate domeniile societăţii, rezultat natural al domeniilor pentru care societatea a cerut reglementarea sau Statul a crezut de cuviinţă să reglementeze.

Răspunsul societăţii la creşterea complexităţii a fost birocratic, lumea a devenit mai previzibilă şi mai predictibilă prin birocraţie şi prin creşterea rolului Statului. Doar că, odată cu creşterea rolului Statului, acesta a consumat din ce în ce mai multe resurse, umane, de timp, financiare, energetice. Toată această epopee a secolului XX a mers înainte cu ajutorul combustibililor fosili, predictibilitate înseamnă entropie joasă, menţinerea acesteia se face cu un consum mare de energie, oamenii au încercat să facă din societate un lucru complicat dintr-un lucru complex. Şi în mare măsură au reuşit. Lumea este un loc mai sigur acum decât la începutul secolului XX.

Este falsă lupta ideologică stânga - dreapta, pentru că dreapta schimbă regulile, nu le elimină, doar schimbarea regulilor nu aduce o schimbare de viziune, scopul dreptei nu este diferit de cel al stângii, ambele doresc o lume cât mai controlabilă, mai previzibilă, complicată, nu complexă.

Criza de azi este o criza generată de scăderea cantităţii de energie liber consumabilă per capita, nu mai suntem capabili să menţinem complexitatea socială. Se va încerca reducerea complexităţii cu forţa. Peste tot în lume scad libertăţile individuale, se încearcă impunerea unor reglementări ca ACTA, se impun reglementări la un nivel din ce în ce mai înalt, pactul fiscal la nivel european e un exemplu. Ne îndreptăm spre o dictatură a birocraţilor, birocraţi corporatişti şi de Stat.

Nu aceasta este calea, calea este descentralizarea, cât mai multe lucruri reglementate local, soluţii locale la problemele noastre, ale tuturor.

42 de comentarii:

Ștefan A. spunea...

Descentralizarea , libertatea locala decisa de membri colectivitatii sint dusmanii cei mai mari a politicienilor avizi de putere dar si a partidelor fara membri cotizanti si care se mentin preponderent prin "donatii" .
Ca urmare centralizarea excesiva , tendinta de a controla tot si toate e emanatia acestui conflict intre politica si democratie .
PS . Comunismul care nu era absolut deloc democratic era caracterizat de aceiasi obsesie in a controla tot . Motivul real , mentinerea fotolilor . Nimic divers fata de ce se manifesta acum in democratii . Ideologiile sint moarte dar au ramas aceleasi scopuri si ambiti inconfesabile a "greilor" .

Dan Selaru spunea...

Eu dau "vina" pe obsesia controlului, lucru imposibil, dar reluat generatie dupa generatie.

Pongo spunea...

In legatura cu Hitler "ce ar fi fost daca" este oarecum complicat de spus. Sa ne amintim ca omul a scapat intreg dupa ce a explodat o bomba sub el... Plus ca nu a fost singur, Stalin avea si el planurile lui.

Obsesia controlului are la baza frica de moarte, si institutziile au obsesia asta. Chiar si dorintza de putere are la baza tot frica asta. Celebra incercare ultima a lui Iisus in asta a constat, puterea absoluta versus moartea biologica. Ma rog, sper ca e celebra, nu de alta dar ar trebui intzeleasa de totzi cei ce spun ca au o relatzie cu poporul.

Constantin Gheorghe spunea...

Prietene, cine îţi garantează că, şi în cazul descentralizării, complexitatea nu se reproduce? Asta e una. Iar problemele vin, în cazul complexităţii, din răspuns: populismul soluţiilor simple. Întotdeauna apare cineva care spune că are el o soluţie, simplă şi ieftină, care ţi-o ia cu mâna, indiferent care e durerea.

Dan Selaru spunea...

@Pongo, corect, frica de moarte e motivul, frica de necunoscut. Sper ca s-a scris o carte despre asta.

@Constantin Gheorghe, la Vaslui nu e la fel ca la Bucuresti, in schimb legile sunt la fel, complexitatea e diferita prin natura lucrurilor.

dumnezero spunea...

Pe scurt, daca nu gasim resurse energetice noi si foarte copioase (ex. ceva tehnologie cu care sa captam marea parte a energiei primite de la soare; fisiune nuclara, centrale geotermale de mare adancime) ne intoarcem intr-o epoca mai simpla, asemanatoare cu perioada medievala (sa nu uitam de feudalism aici).

Dan Selaru spunea...

Nu, mai simplu nu inseamna mai rau, iar consumul poate sa fie mai judicios, ca sa ma exprim in limba de lemn :-), am sa dau un exemplu simplu, s-a intrebat cineva cat au fost costurile unei actiuni precum "cauciucurile de iarna"? O actiune pur birocratica si care nu ia in calcul decat efectul imediat.

Unknown spunea...

Nu exista o solutie one-size-fits-all, deci e gresita perceptia ca descentralizarea ar rezolva toate problemele si ar trebui s-o adoptam cat mai repede. Nu toate descentraliazrile inseamna simplificare. De exemplu, paralelizarea din sistemele informatie (o descentralizare in sine) poate genera probleme mult mai mari decat o abordare "liniara si centralizata."

Deci nu trebuie cautata o solutie "salvatoare" la care am mai apelat. Din comunism am crezut ca ne vom rezolva toate problemele odata cu intrarea in democratie. Mai apoi am aderat la uniunea europeana si am crezut iar ca asta ne va rezolva toate problemele. Multi cred ca ar fi bine sa ne re-intoarcem in comunism, datorita "simplitatii vietii de atunci."

Parerea mea este ca nu centralizarea/descentralizarea/orice alt sistem care poate fi gandit, reprezinta solutia finala. Parerea mea este ca adaptabilitatea fiecarui individ reprezinta mai degraba un avans. Cei inadaptabil din comunism probabil au ramas inadaptabili si in democratie si probabil ca vor ramane inadaptabili si in orice alt sistem care va veni. Sfatul meu este sa nu va cramponati in sisteme si sa ramaneti adaptabili.

Dan Selaru spunea...

Indiscutabil, dar un sistem centralizat este mult ma susceptibil erorii, plus ca introduce un concept nou, concurenta, lumea de azi e o lume concurentiala, cu cat centralizarea e mai mare cu atat concurenta e mai restransa si calitatea soluiilor mai proasta. Plus ca descentralizarea nu rezolva probleme globale ci probleme locale cu solutii locale.

Adaptabilitatea este necesara in orice situatie :-)

Deceneu spunea...

@Catalin Istratoiu - cei "adaptabili" au facut posibila mentinerea unui sistem comunist anacronic, indivizii care s-au adaptat la "sistem" si au depus eforturi sa-l tina in viata, sa-l conserve in loc sa-l reformeze.
Tot ei se opun si acum, pentru ca le aduce avantaje pe termen scurt.

Centralizarea inseamna rigiditate si descentralizarea flexibilitate. Intre individ si stat exista mai multe nivele de organizare (familie, firme, comune, regiuni) care trebuie sa functioneze optimal. Daca reglementezi de la Bucuresti cate locuri in spital sunt necesare la Negresti-Oas, nu poate fi o decizie optimala, si nici cate posturi de politisti sunt necesare intr-o comuna. Depinde de gradul de infractionalitate, de cooperarea oamenilor etc..
Sigur tendinta celor care conduc sistemelor este spre centralizare, simplificare si securitate, dar centralizarea duce la rigiditate la decizii unitare, dar neoptimale chiar eronate, si la plafonarea evolutiei.
Fiecare subsistem trebuie sa se auto-adminstreze sa ia decizile ce se preteaza al nivelul respectiv.

Dan@Trenduri spunea...

E fix invers. Acum societatea e simpla, inainte era complexa. Faptul ca-ti cumperi intr-o saptamana o masina care are componente adunate din jumatate de glob e simplu sau complex? Fiecare-si poate sustine propria opinie pornind de-aici, dar sa nu uitam ca viata noastra este suspect de simpla. Ca aceasta simplitate implica procese complexe in spate, e o alta discutie.
In ceea ce priveste descentralizarea, sustin opinia lui Constantin Gheorghe. Sa fim seriosi, dincolo de sloganele lui basescu, descentralizarea nu e un panaceu. S-ar ajunge la o nebunie. Nu trebuie decat sa ne amintim de taxa pe care o pusese primaria Giurgiu pt. tranzit. Si cred ca pot sa-ti insir cinci bloguri cu prostii ale baronilor locali. Oare de ce centralizarea a intrat in societate pe usa din fata? Cred ca e clar pentru toata lumea ca din necesitate.

P.S. Dan, una din deformatiile profesionale intalnite la matematicieni e mania pentru simplificare. (era banc pe tema asta) :-)

dumnezero spunea...

"Faptul ca-ti cumperi intr-o saptamana o masina care are componente adunate din jumatate de glob e simplu sau complex? "

Nu ai inteles principiul complexitatii sistemice. Avem multa complexitate pentru ca e convenient asa. E convenient sa poti sa aprinzi un bec fabricat in China cu minereuri din Africa, transportat prin 5 furnizori, alimentat printr-un cablu de cupru important din Germania si instalat un instalator electrician care a participat mai multi ani la o instituie unde se preda teorie si practica in electro-tehnica. Acum cateva mii de ani faceai doar un foc cu niste lemne adunate din padure.

Viata simpla este mai dificila.



Eu sunt fan al descentralizarii si-l detest pe Basescu. Cand ma gandesc la descentralizare ma refer la conducere prin adunari locale. Nici nu ar exista un guvern si un presedinte la sute de km distanta.

Dan@Trenduri spunea...

1. "Principiul complexitatii sistemice" sau hai sa mestecam vorbe mari. Stii de ce se fac componentele alea pe jumatate de glob? Pentru ca e mai ieftin! Ai idee cate fabrici isi mai pot produce singure toate componentele? Nu incerca sa ma contrazici ca te intreb ce stii sa faci si-mi vei spune ca stii sa comentezi.
Exemplul cu focul de acum cateva mii de ani are si o continuare: la un moment-dat englezii si-au ars toate lemnele de pe insula si, cand le-a fost frig au inceput marea revolutie industriala. Se pare ca nu mai era simplu sa aduni lemne din padure.

2. "Fan al descentralizarii" si probabil, prin extensie, al unei economii libertariene. Toate aceste simplificari grosolane si ipoteze aproximative arata excelent pe hartie si dezastruos in realitate. Exact ca si comunismul!

P.S. Chiar daca o sa ma injuri indraznesc sa-ti recomand ceva mai multa lectura. Numai asa poti intelege cat de complex e simplul si cat de simplu e complexul.

Dan Selaru spunea...

Din pacate eu nu pot sa-ti fac decat o recomandare, sa incerci sa repeti cei 7 ani de acasa.

Habar nu ai ce stiu si ce nu stiu, ce am citit si ce nu am citit, plus ca faci presupuneri.

Trist, pareai un om civilizat si citit.

Deceneu spunea...

@Dan@Trenduri descentralizara poate fi buna sau rea cum si privatizarea poate fi buna sau nu.
Privatizarea putea fi facuta altfel, respectiv fiecare autoritate locala sa gasesca solutii pentru eficientizare impreuna cu cetatenii din comunitate. Atunci cand autoritatile erau presate de comunitate s-ar fi gasit si solutii de eficeintizare sau contractel ar fi avut clauze asiguratorii prin care fimele nu isi inchideau portile.
Poate miscarea cu exploatarea gazelor de sist, sa-si extinda dezbaterea si puna in discutie si atributile autoritatilor locale in decizile care le afecteaza viata oamenilor.

Corson spunea...

Dan@Trenduri

Ce stii sa faci? Fara misto.

alex@formidabilii.org spunea...

La nivel general eu inca nu m-am decis in privinta centralismului vs descentralizare.

Cum e mai simplu: sa ai o masinarie complicata cu procesoare separate in fiecare rotita si componenta, sau sa ai un procesor central cu senzori in fiecare mecanism si care sa controleze intreaga masinarie? Sincer nu stiu, cred ca depinde de multi alti factori.

Asa si cu statele. Poate la unele merge cu descentralizare, poate la altele e sinucidere curata.

Dan@Trenduri spunea...

Dan Selaru: Replica era pentru cel care replicase la comentariul meu, nu pt. tine. Posibil sa fi fost cam dura. Trimiterea la cei 7 ani de-acasa mi se pare exagerata, dar asta nu inseamna ca nu poti avea dreptate. La urma urmei e o chestie de perceptie; niciodata nu poti sti cum stau cu adevarat lucrurile, mai ales atunci cand un schimb de idei se face exclusiv virtual.
Oricum cer scuze pt. ca am intervenit in discutie si promit sa nu o mai fac pe viitor, mai ales ca e foarte posibil sa avem viziuni total diferite atat in ceea ce priveste lumea cat si in ceea ce priveste ... comentariile.

Deceneu: Nu cred ca la noi exista comunitate, nici macar locala. Discutia e oricum lunga si stufoasa. Atomizarea statului o consider eronata prin prisma catorva experiente negative. Istoric se demonstreaza ca asa-zisa regionalizare se produce de-facto in momentul in care apare un vector economic sanatos, capabil sa faca sa graviteze in jurul sau o intreaga comunitate(observatii facute de Wallerstein, Braudel si ... n-o mai spun ca explodeaza invectivele:-)). Niciodata inversarea pasilor(adica definirea centrului si impunerea sa ca forta economica) nu a condus la nimic bun. Vezi la ce a condus impunerea unor "centre" artificiale in China(unde doar cel "desenat" de Deng Xiaoping mai rezista) sau, mai pregnant, in URSS. Dar, asa cum am spus, discutia e lunga si n-are sens sa o dezvoltam acum.

Corson: Ce stiu sa fac? Mai nimic. Si nu fac misto! :-)

Unknown spunea...

Dupa ce am citit articolul si toate comentariile am si eu o intrebare: Eu cu cine votez?!? :|

Anonim spunea...

Dan, sunt de acord ca lumea a intrat intr-un vartej al complexitatii, care poate culmina cu o implozie, intelegand prin asta o implozie a mecanismelor sociale si economice, din lipsa resurselor ieftine de energiecauza fiind teama, cum bine s-a subliniat. Dar, ai redus conflictul doar la cel intre stat si populatii. De data aceasta cred ca natura conflictelor e mult mai complexa, vezi de exemplu intre sistemul financiar si state. Solutia descentralizarii e doar o parte a solutiei, e necesara printre altele extinderea democratiei si a pietei, pentru un mecanism al optiunii sociale mai transparent (schimbarea sistemelor de vot), respectiv eliminarea esecurilor pietei, prin includerea costurilor sociale si de mediu.
PT. Dan@trenduri, nu e tocmai invers,faci o confuzie pe care o fac oamenii in general, intre simplu si usor. Sistemele complexe ne-au adus in situatia ca lucrurile sa se rezvolve usor. Dar faptul ca poti actiona din telecomanda sisteme electronice de exemplu in niciun caz nu este un lucru simplu, este usor ca actiune umana, in schimb sistemul este foarte complex. La fel cum, reciproc, lucrurile simple nu sunt usoare. De pilda, vanatoarea este cea mai simpla activitate umana, practicata de oameni inca dinaintea aparitiei oricariu sistem social, dar nu este usor. Cu toatea astea, sistemul complex actual ne face sa nu mai putem practica activitati simple, precum vanatoarea.

Dan Selaru spunea...

@Dan@trenduri imi pare rau ca s-a escaladat. Nu inteleg agresivitatea gratuita, si nu o accept pe site-ul meu, indiferent cine e autorul.

Am explicat ce e complex si ce e complicat. Vad ca fiecare are definitia proprie, e bine :-)

Ce o sa vedem este centralizare intr-o prima faza, urmta de descentralizare haotica, cum e mai rau.

Anonim spunea...

E-n regula, eu sunt mai optimist. Cu cat sistemul evolueaza, cu atat libertatile individuale cresc. De pilda, cand complexitatea a impus formarea statelor-natiune, desi centralizate si autoritare, au determinat instituirea de noi libertati (drept de vot, de proprietate etc). UE, desi birocratic, a sporit libertatile (Schengen, migratia muncii etc.). Desi aparent sistemul rezista prin control, el rezista prin libertatile individuale pe care le da, pentru ca un model orwellian nu poate rezista decat temporar. Daca sistemul va atinge punctul critic si se va reseta, chiar si centralizat fiind (de genul stat global), atunci libertatile se vor extinde. Cu ACTA sau fara ACTA, Internetul evolueaza intr-un sistem opensource. Asta inseamna educatie deschisa si de ce nu un regim IPR mult mai relaxat, cu toate implicatiile a ce ar insemna asta. CE ma ingrijoreaza insa e ca pana acum nu s-a produs upgrade de sistem, fara razboi.

Seb spunea...

"ce se întâmpla dacă mama lui Hitler avea un avort, aşa cum i s-a recomandat?"

O varianta posibila: azi am fi avut un imperiu rus care s-ar fi intins pana-n Portugalia.

Dan Selaru spunea...

O dovada a ceea ce incerc sa spun, ca lucruri minuscule la nivelul sistemului conduc la diferente majore.

Anonim spunea...

Dan, este adevarat, majoritatea nu inteleg complexitatea. Si eu fac acelasi lucru in cercul meu si ies scantei de fiecare data cand deschid subiectul. Mai ales de la reductionistii pur sange (probabil de inteles din punct de vedere al educatiei si/sau al dorintei de a avea ancore solide, previzibile in realitate). Admirabil este insa efortul tau de a aduce in discutie aceste subiecte.
Oricum este foarte interesant ce se intampla in jurul nostru.. aproape ca poti face predictii.

De multe ori ma intreb de ce nu putem avea discutii linistite fara sa ne inflamam si sa aruncam cu pietre unii in altii? O fi timpul scurt de vina? Dorinta de a cuprinde cat mai mult intr-un timp cat mai scurt? Uite, un subiect extrem de interesant ca ce-l pe care l-ai abordat o sa ramana asa, nediscutat de fapt.

Dan Selaru spunea...

Eu il tot discut de ceva vreme. Eu sunt matematician, ar fi cel mai probabil eu sa fiu acela sa cred ca totul este determinist, ce am invatat si facut in matematica a fost exact pe directia haosului determinist si a lucrurilor mai putin "deterministe", asa ca o spun din experienta :-)

Constantin Gheorghe spunea...

Un simplu comentariu: o fi bună metoda similitudinilor, dar când e vorba de sisteme economice şi sociale, mai bine nu. Nu trăim în spaţii omogene, indiferent ce criteriu am alege pentru a defini omogenitatea lor.
De ce spun că descentralizarea nu este o soluţie, dincolo de o limită? Simplu: fragmentarea puterii face sistemul nefuncţional. Asta se întâmplă acum în România: prea multe centre de putere, prea multe centre de decizie, prea puţină responsabilitate, şi o crâncenă luptă pentru putere între toţi actorii, instituţionali sau nu. Nu întotdeauna sistemele centralizate sunt ineficiente, şi cele descentralitate eficiente.
Trebuie să recunoaştem că mixul între cele două este soluţia funcţională. Cât din una, şi cât din asta? Dozajul depinde de situaţii concrete, de conjuncturi, de culturi, de percepţii.

Anonim spunea...

Probabil dificultatea cea mai mare consta in faptul ca aparatul matematic din spatele acestei teorii este coplesitor pentru marea majoritate, prin urmare nu poti decat sa "povestesti" si eventual sa fi si crezut. Asta imi aduce aminte ca am gasit intamplator un raport al unor ofiteri din armata americana ce tocmai participasera la o sesiune introductiva in teoria complexitatii prezentata de profesorul Bar-Yam. Oamenii se plangeau de faptul ca li s-au servit povesti fara a li se prezenta si "formulele" care sa vina in sprijinul celor afirmate.
Sti ca teoria complexitatii este prinsa in programa de a XI-a la fizica, insa optional? Ghici daca se preda! Am surprins niste discutii pe forumuri intre niste profesori de fizica. Nu intelegeau ce-s cu balivernele astea! Sau poate nici nu aveau chef sa mai asimileze, nah!
Poate ar trebui cautate exemple din jurul nostru, de genul cum se face ca in anumite orase (din Romania) au aparut incepand cu 1990 strazi pe care gasesti magazine numai de piese auto, sau numai de mercerii, sau numai de obiecte sanitare etc. Cum se face ca pina si mall-urile au inceput sa se concentreze numai in anumite zone. De ce nu sunt ele (magazinele) uniform distribuite astfel incat clientii sa strabata drumul cel mai scurt pina la ele? Nu stiu cum este in Bucuresti dar banuiesc ca fenomenul exista si acolo (daca n-au dat faliment intre timp si au disparut dovezile). Si probabil mai sunt multe alte exemple.

Dan Selaru spunea...

La noi mall-urile sunt pe linia de tramvai 11, nu m-am gandit niciodata :-) pana acum

Deceneu spunea...

@ConsatntinGheorghe "simplu: fragmentarea puterii face sistemul nefuncţional. Asta se întâmplă acum în România:"

Tocmai ca in Romania puterea este centralizata. Pana si schemele de personal dintr-o primarie, sau de la un post de politie din comune sunt stabilite de la Bucuresti. Toate privatizarile s-au facut prin FPS.
Ce este descentralizat in Romania?
Lipsa dreptului de a lua decizii si lipsa resurselor financiare certe blocheaza initiativele locale.
Nu poti face proiecte locale pe termen lung, daca nu sti pe ce finantare poti conta in urmatorii doi-trei sau mai mult ani. Redistribuirea sumelor colectate la centru, este principala cauza a coruptiei.

Synthesis spunea...

@Dan Selaru
Si magazinele de componente electronice pe strada Maica Domnului, cartier Tei. :)

Dan Selaru spunea...

:-) Corect, aia cu cartile la Universitate

p spunea...

˝Omul este obsedat de control şi predictibilitate, sistemele complicate sunt opera acestei obsesii˝


Omul este probabil cel mai complex sistem din Univers.A ajuns sa fie astfel probabil pentru ca in lumea sistemelor biologice de obicei sistemul mai complex il mananca pe sistemul mai putin complex.
Ca sa nu mai spunem ca in cadrul sistemului complex al corpului uman, creierul este el insusi un sistem extrem de complex.In plus de asta, creierul consuma extrem de multa energie.Este energofag.S-ar putea calcula un fel de indice EROEI si pentru creier.

Ma intreb ce se va intampla cu omul atunci cand va gasi ca el insusi este un sistem prea complex pentru a se mai putea mentine.Si cand ar gasi ca are nevoie de o simplificare.

Revenind.In principiu sustii urmatoarele:

1.Mu mai suntem capabili să mentinem complexitatea sociala si se va incerca reducerea cu forta a complexitatii pt. a mentine controlul.
Se intelege din aceasta ca esti de parere ca reducerea complexitatii este o conditie pentru cresterea sau cel putin mentinerea controlului social.

2.Cresterea controlului si a predictibilitatii este o obsesie si se poate solda cu urmari tragice atunci cand se manifesta asupra sistemelor complexe.

3.Solutia este descentralizarea.

Ce nu inteleg eu si unde imi da niste contradictii logice:
Vezi descentralizarea ca pe o crestere a complexitatii sau ca pe o reducere a acesteia?

Caci daca vezi descentralizarea ca pe o crestere a complexitatii, atunci toate conditiile de la 1) ti se amplifica.Daca in conditiile prezente nu se mai poate mentine controlul, atunci o crestere a complexitatii prin descentralizare ar fi cu atat mai incontrolabila.
Asta in cazul in care esti de parere ca descentralizarea creste complexitatea.

Daca dimpotriva, vezi descentralizarea ca pe o reducere a complexitatii, atunci conform afirmatiilor tale de la 1), prin descentralizare va creste posibilitatea controlului.
Insa conform afirmatiilor tale de la 2), controlul este o obsesie si poate avea urmari tragice samd..

Deci ce propui prin descentralizare, cresterea sau reducerea complexitatii?

Ceea ce stim din naturelul nostru simtitoriu este ca de obicei sistemele complexe halesc sisteme mai putin complexe.
De pilda io ieri am mancat un mix biologic de sisteme mai putin complexe:un iepure cu garnitura de ciuperci.
Iepurele l-am descentralizat si l-am facut la tava, ciupercile le-am descentralizat si pe ele in cubulete mici, mici si le-am facut cu smantana si marar.

Dan Selaru spunea...

Nu haleste nimeni pe nimeni, un sistem complex este facut din bucatile lui si legaturile dintre ele. Pleci de la o neintelegere a notiunii de sistem complex, eu vreau sa tai din legaturi, asta pentru a nu taia din componente :-)

Ai aici o lucrare
http://www.homerdixon.com/2010/05/05/complexity-science-and-public-policy/

p spunea...

˝Nu haleste nimeni pe nimeni˝

Hmmm.Eu totusi stiu bine ce am halit.Un iepure, un fost sistem complex care in urma cu doar cateva zile alerga in zigzag (reactii neliniare), manca iarba si scoarta de copaci si in general era capabil de reactii de o extraordinara complexitate in raspuns la facori de mediu extrem de diversi si neliniari si acestia.Un sistem mai complex decat orice computer, asta am halit.
Bineinteles ca mai inainte l-am simplificat, i-am redus din complexitate ca sa-l pot asimila (jupuit, eviscerat de maruntaie, taiat capul si pus pt. ciorba, fezandat in baitz, descentralizat prin transare ca sa incapa in tava).

Dar nu mi-ai risipit nelamurirea.
Descentralizarea reduce sau creste complexitatea?
Ca daca o reduce atunci faciliteaza controlul (pe care inteleg ca-l abhori).
Iar daca creste complexitatea, atunci care-i castigul din moment ce zici ca miza este reducerea complexitatii?

Dan Selaru spunea...

Presupun ca nu ai citit.

Daca vorbesti serios imi bat capul sa-ti raspund, daca ai chef de retete culinare sunt altii mai buni ca mine, nu te retin.

1. Descentralizarea conduce la reducerea complexitatii.
2. Controlul asupra societatii nu inseamna neaparat un lucru rau, dar poate fi un control de tip Pol Pot, asta e rau, sau democratic, al legii, asta e bun. Lipsa de control e anarhia, filmele apocaliptice, eventual aparitia zombilor, ceea ce e de rau.

Acum e clar?

p spunea...

˝2. Controlul asupra societatii nu inseamna neaparat un lucru rau, dar poate fi un control de tip Pol Pot, asta e rau, sau democratic, al legii, asta e bun.˝

Pol Pot nu este regula, este o exceptie scelerata.In paranteza fie spus, Pol Pot a incercat si el o reducere a complexitatii, a facut din toti supusii cultivatori de orez.I-a simplificat, le-a redus complexitatea la maximum.
Pe de alta parte nu inseamna neaparat ca reducerea complexitatii genereaza un control mai ˝bland˝.
Sistemul feudal era unul descentralizat.Nu insemna ca in acel sistem individul era mai liber doar pentru ca senioria era o forma descentralizata.
Delegarea controlului catre baronii locale nu inseamna neaparat mai multa libertate individuala.

˝Lipsa de control e anarhia, filmele apocaliptice, eventual aparitia zombilor, ceea ce e de rau.˝

De acord.

Dan Selaru spunea...

Eu am vorbit despre lege si democratie nu despre baroni, lege + democratie = bun
baroni + decizie arbitrara = rau
la orice nivel, bine ca la zombi suntem de acord :-))

Citeste articolul, merita

p spunea...

˝lege + democratie = bun
baroni + decizie arbitrara = rau˝

Two legs=good
Four legs=bad

Dan Selaru spunea...

2 or 4 legs = good
3 legs = bad

Sa nu escaladam :-)

alex@formidabilii.org spunea...

"Ce se întâmpla dacă mama lui Hitler avea un avort, aşa cum i s-a recomandat? Unii istorici spun că în locul lui Hitler era altcineva şi că istoria era la fel. Mă îndoiesc, poate că exista un personaj similar, care îşi asculta generalii şi câştiga războiul, sau care cucerea Europa pas cu pas şi nu ataca niciodată URSS.".

Nici asta nu cred, contextul politic in Germania nu era atat de pro-dictatorial si pro-razboi. Totul a fost o serie de victorii politice "la mustata" ale lui Hitler, care a stiut de la inceput ce vrea. One man with a mission of destruction...

Cateva citate din Bruce Bueno de Mesquita- The Predictioneer's Game:

"Hitler's deal with the Catholic Party was the crucial decision which gave the Nazis the two-thirds majority they needed for the Enabling Act."

"Without Hitler, the capitalist,democratic world and the communist, totalitarian world led by Joseph Stalin might have butted heads in the 1930s instead of waiting for the cold war. ".

individul_x spunea...

"Omul este obsedat de control şi predictibilitate".

Cât de adevărată ți se pare expresia asta Dan?

Oare nu cumva jignesti vre-o celulă, sau poate vre-un organ când spui asta?

Dacă cineva vine și spune: judecând după cum arată România, toți românii trebuie să fie proști sau leneși, tu cum te-ai simți?

Nu ți se pare totuși un pas prea mare să faci judecăți generalizate despre om?

Meroviginanul spunea în Matrix: "Există un singur adevăvăr: cauzalitatea". Tind să-i dau dreptate..

De aceea, poate atenția ar trebui îndreptată către rădăcina lucrurilor, către interior.

Poate înainte de toate ar trebui să ne întrebăm ce este omul...

Ce anume din om, se întrebă ce este omul?

Ce este mintea? Ce sunt gândurile? De unde vin ele?

Atunci când mintea tace mai există omul sau nu?

Mi se pare că a urmări cauza dă mult mai multe rezultate decât să încerci să înțelegi efectul...

Apropo de centralizare..nu pot să spun decât atât: e o iluzie.

Existența este un proces profund descentralizat. Ceea ce pare a fi centralizare sunt de fapt tipare de curgere a informației și a energiei.. care prin faptul că nu sunt staționare ci fluide au căpătat un grad mai mare de libertate față de condiționările fundamentale.

Omul nu este altceva decât un astfel de tipar, care la rândul său face parte dintr-un tipar și mai mare..

A confunda această aparentă libertate cu posibilitatea de a controla lucrurile este însă o eroare.

Tot ce putem face este să ne conștientizăm locul în această curgere universală, care în fond este viața, și să o lăsăm să ne trăiască..pentru că ăsta este adevărul: nu noi trăim viața ci viața ne trăiește pe noi...