Mergi sau crapă!

Capitalismul a presupus competiţia, piaţa i-a eliminat pe cei slabi şi i-a păstrat pe cei competitivi. Ideile europene despre redistribuirea bogăţiei au condus la diferitele tipuri de ajutoare, atât de blamate la noi azi. Aşa au funcţionat şi încă funcţionează statele nordice. Şi atunci?

Problema a apărut atunci când Statul a început să redistribuie riscurile. Şi de aici a început drama. Ultima criză este criza redistribuirii riscurilor nu a bogăţiei. Statul nu a mai permis falimentul, i-a păstrat pe piaţă pe cei necompetitivi, i-a subvenţionat, a oferit împrumuturi cu dobânzi subvenţionate, contracte inutile, supraplătite şi care predispun la corupţie.

Nu profesorii, medicii, pensionarii, şomerii sunt problema ci subvenţiile acordate firmelor, firmele de Stat falimentare, nenumăratele agenţii, ajutoarele pentru agricultură, "investiţiile" Statului, taxele împovărătoare. Politica pe care atât de bine o descria Reagan:

"If it moves, tax it. If it keeps moving, regulate it. And if it stops moving, subsidize it."

Nu există nicio reformă la noi, să nu ne amăgim, există doar tăieri de cheltuieli. "Prima Casă", "Programul Rabla", subvenţiile pentru agricultură, companiile de Stat falimentare, agenţiile care reglementează toate prostiile sunt toate la locul lor. Din păcate când am intrat în UE am ales acest model care acum îşi trăieşte sfârşitul. Noi nu avem agricultură pentru că ţăranul sau fermierul nostru nu poate concura cu ţăranul sau fermierul subvenţionat, cu acces la credite facile, din restul UE. Jocul e nedrept şi noi l-am pierdut înainte de a-l începe.

Riscurile nu au dispărut, ele au fost preluate de Stat. Statele s-au supraîndatorat în dorinţa de a păstra complexitatea socială. Şi au urmat un model milenar, cel al dezvoltării Imperiului Roman. Cel al cuceririi, paşnice de data asta, a noi teritorii. Criza pe care o trăim este o copie a crizelor de final ale Imperiului Roman. Nu mai sunt teritorii care să merite efortul cuceririi, e o problemă de EROEI şi de resurse. Teritoriile de la periferie încep să fie greu de susţinut. Grecia, Portugalia, Irlanda sunt doar începutul. O pălărie ridicată pentru Islanda.

Aderarea noastră la Euro este o idioţenie a speranţelor care mor totdeauna ultimele. Ajungem la spartul târgului. Ce căutăm?

Care este viitoarea bulă care se va sparge? A datoriilor Statelor dezvoltate. Care nu fac altceva decât a continua să încerce perpetuarea situaţiei, a complexităţii actuale, plătind datoriile cu datorii şi mai mari.

Aveţi aici un articol lămuritor şi aici altul. Merită citite.

Lumea Occidentală aşa cum o ştim nu mai poate fi susţinută, a încerca să te opui înseamnă doar a cheltui resurse preţioase în mod inutil şi iresponsabil.

"Hegel was right when he said that we learn from history that man can never learn anything from history." - George Bernard Shaw (1856 - 1950)

Deviza, ca să parafrazăm Legiunea Străină, "Mergi sau crapă!" trebuie repusă în drepturi. Violent sau paşnic? Asta e singura întrebare care merită pusă.



Aşa e bine Dane?

Doar o poză să-ţi mai pun

La cererea unei părţi a cititorilor şi spre nefericirea altora mă reîntorc timid cu o fotografie a starului politic la modă. Un JFK al PDL-ului.