Ultima postare din acest an

Intrăm într-un an nou. Sperăm cu toţii să fie mai bine, n-o să fie dar să ne mai amăgim două zile.

O să avem parte de nişte "reforme" de-o să ne meargă fulgii. Păcat că la sfârşit o să descoperim că de fapt nu s-a schimbat nimic. Suntem nişte artişti ai schimbării formei, niciodată a fondului.

Putem să-i citim pe Eminescu, pe Caragiale sau pe Constantin Tănase sau să ne aducem aminte chiar de vremurile lui Cuza. Doar forma diferă. "Toate-s vechi şi nouă toate..."

Să ne păstrăm simţul umorului, al realităţii, speranţele deşarte şi să ne vedem cu toţii sănătoşi în anul ce-o să vină.

La mulţi ani!

De Moş Crăciun

Ce dar să-mi fac de Crăciun? Ceva indestructibil, care poate să fie lăsat moştenire, pe care-l poţi purta cu tine şi care nu se devalorizează. Şi dacă-l păstrez 20 de ani e mai valoros. Chiar am studiat problema, nu e o palavră scoasă acum de sărbători.

La noi sistemul bancar nu oferă decât aur de vânzare. Există posibilitatea de a cumpăra aur de la o bancă. Preţul e mare rău. E mai mare pe la casele de amanet aşa că nu asta e sursa. Şi cred că frica de devalorizare a dolarului a crescut artificial preţul aurului.

Rămâne argintul. În poză e raportul (cu galben în partea de jos) aur-argint, a stat în jur de 15 cam 600 de ani. Prin anii 30 ai secolului trecut a luat-o razna şi raportul preţurilor a ajuns la 100.

La început, înaintea erei noastre, se obţineau 400 de grame de argint la tona excavată. Mai apoi tehnologia şi-a spus cuvântul şi pe la 1900 s-a ajuns la 1175 de grame pe tonă. Secolul trecut, în anii 60, s-a coborât la 140 de grame. Acum suntem sub 100 de grame pe tonă. Asta pentru că minereurile rămase sunt de proastă calitate. Din cauza asta cantitatea de energie necesară extracţiei e tot mai mare, costurile sunt tot mai mari din cauze ecologice. Că tot discutăm despre Roşia Montană, sunt 7,5 grame de argint la tona excavată. Acolo e mult mai important aurul.



Aurul e în mare parte stocat în lingouri sau bijuterii, şi e reciclat. Argintul are o importanţă industrială mult mai mare decât aurul, e în toate bateriile de telefon mobil iar cantitatea reciclată este procentual mult mai mică. Şi se pare că argintul o să fie primul metal pe care o să-l terminăm. O spune Societatea Americană de Geologie.

Povestea asta e darul meu de Crăciun pentru voi. Sărbători Fericite!

12:07

Iarna vrajbei noastre

N-am să-mi dau cu părerea despre Guvern. Nu pot decât să mă uit la întârzierile trenurilor, oamenii uitaţi pe câmp şi salvaţi de Armată, la iarna care a luat prin surprindere Ministerul Transporturilor. Şi pe ministrul Berceanu. Care e considerat competent în raport cu restul.

Berceanu e vinovat pentru că a politizat şi deprofesionalizat tot sistemul. Şi ăsta e un fenomen generalizat la toate domeniile.

Politizarea tuturor structurilor, legalizată de coaliţia PDL-PSD în dispreţul oricărei noţiuni de competenţă, conduce la prăbuşirea tuturor structurilor Statului. Aşa că-mi este indiferent Guvernul, oricine vine situaţia rămâne la fel.

O să fie o vreme a scandalurilor interminabile şi strigătoare la cer, a nesimţirii manifeste, a dispreţului faţă de cetăţean.

Nici n-au fost validaţi şi a început circul Roşia Montană. La Sănătate e un notar.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

Roşia Montană şi Statul

Spuneam aici cum a implementat statul Alaska obţinerea de venituri pentru fiecare cetăţean, venituri provenite din exploatarea resurselor naturale.

Cum la noi o asemenea acţiune este imposibilă, pentru că resursele sunt ale Statului iar Statul nu reprezintă poporul, sunt total împotriva unui asemenea proiect.

Fiecare acţiune de acest gen, care conduce la exploatarea resurselor neregenerabile, chiar dacă e cinstită şi partea Statului e corectă şi, mai mult, nu afectează mediul, ceea ce nu prea se întâmplă cu proiectul Roşia Montană, nu aduce decât nişte bani în vistieria Statului care o să fie risipiţi pe cai verzi pe pereţi, în stilul obişnuit.

Şi, dacă eu, cetăţean român, habar n-am cum o să fie cheltuiţi banii de ce să aprob un asemenea proiect? Noroc că nu mă întreabă nimeni. Cum nu m-a întrebat nici la afacerea Sterling.

Guvernări de dreapta pe dracu'. Hai Videanu, dacă împarţi 33 de procente din ce iese de la Roşia Montană întregului popor, pe persoană fizică, că ţara e a poporului nu a Statului, te cred că eşti de dreapta. Uite aici cum se face. Şi pentru petrol, şi pentru gaze, şi pentru sare şi pentru orice altceva exploatat din ţara asta şi la care Statul este parte. Pentru că ştim noi mai bine ce să facem cu banii noştri. Aurul ăla e al nostru. N-o să se întâmple.

Aici un punct de vedere ecologic şi aici unul privind onestitatea afacerii. O mare porcărie.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

Megapoza

Cea mai mare poză din lume, 26 miliarde de pixeli. Aici. Oraşul Dresda.

Vremea, ca şi vremurile, nu arată bine

S-a făcut şi majoritate parlamentară, dar vorba Preşedintelui, să vedem la vot. În 2 zile grupul generalilor a câştigat 5 noi nume. Frumos. La noi negocierea politică se face, vorba unui clasic în viaţă, pe persoană fizică.

În tabăra PSD a început răfuiala. În tabăra PNL nu a început, încă. Oricum şobolanii părăsesc corăbiile. Cei ce pentru unii sunt trădători pentru alţii sunt oameni responsabili, dedicaţi "interesului naţional".

Grupul generalilor, acest grup fără doctrină, doar cu interese, devine un factor major în viaţa politică.

Apariţia unui asemenea grup este expresia clasei politice promovate de Traian Băsescu, visul consilierului Avramescu, viaţa politică fără partide. De altfel acest fenomen este prezent şi în PDL, partid care a sărit din tabăra socialistă în tabăra populară şi în ultimul timp a obţinut şi accente naţionaliste. Măsurile economice promulgate de Guvernul Boc au fost de toate orientările. Situaţia economică reflectă tocmai brambureala doctrinară a PDL.

PDL continuă opera de demonizare a clasei politice "clasice", aceea a partidelor care se mai bazeaza şi pe doctrine politice. Acum doctrina este "interesul naţional", unic cunoscător al acestuia este Traian Băsescu.

Liberalii, care ţin la mediul de afaceri, şi PSD, care cere măsuri sociale, sunt inconveniente. Interesul naţional e deasupra acestor interese sectare, de grup, ca să-l citez pe Ion Iliescu.

Doar împreună în opoziţie PSD şi PNL pot rezista partidului-stat care tocmai se naşte. Iar acest partid-stat este fără doctrină şi fără viziune. O să ia măsuri în toate domeniile, pe care le va prezenta ca reforme, dar toate aceste "reforme" nu vor schimba nimic în viaţa oamenilor. Iar Emil Boc, dacă "interesul naţional" o cere, se transformă şi în pinguin. Pentru că nu te poţi opune acestui interes.

Lecţia pentru partidele politice e să nu mai pună pe listă toţi imbecilii care şi-au plătit locul. Că nu le foloseşte.

În rest, avem doar trenurile care nu merg şi iarna care ne ia prin surprindere. Încă n-am înţeles că trăim într-o climă temperat continentală, că încălzirea globală nu ne-a mutat la tropice şi că politica se face cu mintea nu cu inima, că fiecare partid trebuie să aibă la bază principii, nu persoane. Iar cei care erau fanatici în favoarea lui Traian Băsescu acum sunt dezamăgiţi de Guvern. Naivitate.

Vremea ca şi vremurile nu arată bine. Iarna nu-i ca vara.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

După 20 de ani

Pe 20 decembrie 89, pe la 7 seara, am fost la Turn, un restaurant din Bucureşti, ştiu că am mâncat ceva oribil şi am vorbit despre ce se întâmplă. Eram trei inşi, replica noastră la fiecare întâlnire era "din trei inşi unul e securist", cum am spus ieri, aveam dreptate, unul era. Am sperat să se termine cu regimul comunist.

Am plecat din cămin acasă, nu aveam unde să stau, ne dăduseră afară. Am ajuns acasă pe 21 dimineaţa, am văzut ce era de văzut la televizor, mai nimica. Am ascultat Europa Liberă ca să aflăm ce se întâmplă. Pe 22 a căzut Ceauşescu.

N-aveam bani să mă întorc în Bucureşti. Până la urmă, după ceva scandal făcut de mine, mi-au dat ai mei 700 de lei şi am plecat înapoi la Bucureşti. Mă priveau de parcă plecam pe un drum fără întoarcere dar eu ştiam că dacă nu mă întorc la Bucureşti am să regret toată viaţa. Plus că soră-mea era pe undeva prin Bucureşti şi nu ştiam nimic despre ea.

Am ajuns pe 23, pe la 5 dimineaţa, în Gara de Nord. Se auzeau împuşcături. Pe peron m-a agăţat o fată, venise ca şi mine singură şi habar n-avea ce să facă, era studentă la Farmacie. Am plecat amândoi, trecând prin filtrele de la metrou, spre Eroilor. Ea voia să ajute răniţii de la Spitalul Municipal. Nu ne-au primit, spuneau că intraseră nişte terorişti în spital înainte.

Am plecat spre Grozăveşti tot cu metroul. Am încercat să intrăm în căminele de la Grozăveşti. Am găsit un personaj ciudat, care spunea poveşti aberante şi părea cam dus. Era singur pe acolo la 6 şi jumătate dimineaţa, am plecat în Politehnică.

Acolo era o adunare organizată. Ne-au primit. Nu-mi aduc aminte cum o cheamă pe fata respectivă. Ne-am mai văzut o singură dată după întâlnirea din gară, din întâmplare. În Politehnică m-au trimis împreună cu alţi doi inşi să apărăm intrarea spre Politehnică de la metrou. Este şi acum o scară care urcă pe trotuar, înainte de sediul Vodafone, de jos, din Politehnică. Pe partea dreaptă e şi acum o groapă. Noi trei am săpat-o. Aveam un Kalaşnikov fără gloanţe şi ne prosteam pe acolo.

Am primit nenumărate portocale, am primit ciocolată şi tot felul de alte chestii. Oamenii ne priveau ca pe nişte eroi, noi nu făceam nimic. Stăteam în groapa aia şi ne uitam pe drum. Există o poză cu noi trei cu puşca pe umăr. Nu ştiu cum îi cheamă pe cei doi.

Până la urmă am ajuns în Rectorat. Se lăsase seara. De data asta un ofiţer a întrebat cine făcuse armata, lucrurile au devenit mai serioase. Eu trebuia să-l schimb în post pe unul care era în exteriorul clădirii, în balconul de la ultimul etaj. Erau şi nişte parole. Am ieşit în balconul ăla lung şi am strigat parola, m-am pomenit cu un tip care coborâse piedica şi ţinea Kalaşnikovul spre mine. Şi spunea că mă împuşcă şi că nu mă cunoaşte. Am avut prezenţa de spirit să ridic mâinile şi să vorbesc cu el. Nu mai ştiu ce i-am spus dar l-am convins. L-am schimbat şi am rămas pe balcon.

A început să se tragă dinspre Ministerul Apărării spre noi. Am înţeles mai târziu că pe Politehnică erau alţii ca mine care au răspuns, nu ştiu cine a început. E o poveste că unul de la noi a văzut ceva, a somat şi a tras. Aşa a început circul. Singurul mort a fost un câine care n-a răspuns somaţiei.

Înăuntru era întuneric şi linişte. La un moment dat s-a auzit o împuşcătură în interiorul Rectoratului. Am băgat glonţ pe ţeavă şi m-am retras într-un colţ. A fost primul şi singurul moment în care am crezut că trebuie să omor pe cineva. Era doar o ofiţereasă care mergea cu pistolul fără piedică, se împiedicase şi trăsese un foc. A fost greu să ne liniştim.

A doua zi am fost s-o recuperez pe soră-mea din Rahova. Am mers pe jos, am trecut pe la Ministerul Apărării, era un corp decapitat şi ars şi alţi câţiva morţi la fel, arşi. O privelişte sinistră. Atunci erau terorişti. Acum ştim că nu erau. Mi-am recuperat sora. La ea se trăsese, glonţul trecuse prin pervazul ferestrei. Pe 21 fusese în Piaţa Universităţii. Am venit pe jos până în Grozăveşti unde căminul era deschis. Până aici a fost partea dramatică a Revoluţiei mele.

Am plecat pe 30 decembrie acasă. Era o ninsoare fenomenal de frumoasă. Am rămas la 9 kilometri de casă, nu mai aveam cum să ajungem. Nu mai mergea nimic, zăpada era deja de jumătate de metru. Şi a venit izbăvirea, tractorul de la deszăpezire. Avea în spate un triunghi mare de lemn, cât strada de lat. A oprit şi ne-am suit pe triunghiul ăla, aşa am ajuns acasă.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

"Revoluţia" ridicolă

Eram în cămin, în Grozăveşti, acum 20 de ani, în Căminul D. Am aflat pe 16 că la Timişoara a început ceva, de la un coleg care mai făcea şi el ceva trafic cu blugi. Din momentul ăla am creat o "celulă de criză" într-o cameră unde era un aparat de radio care prindea Europa Liberă. Tot timpul asculta cineva.

Cred că pe 19 ne-am hotărât să facem şi noi ceva. S-a creat, în mare taină, un atelier de scris afişe anticomuniste. Cât de ridicol pare acum.

S-a făcut întâi o şedinţă organizatorică. Ce să scriem? Cred că am scris "Jos Ceauşescu!", apoi cum să le scriem şi cum să le distribuim.

S-au apucat doi să scrie, cu mănuşi, nu râdeţi, era vorba de amprente, eram matematicieni, ne gândeam la toate variantele, şi cu linia ca să nu fie recunoscut scrisul. Şi s-au scris.

Apoi ceilalţi 4, în două echipe, unul stătea de şase şi unul lipea, le-am lipit prin cămin într-o atmosferă conspirativă de parcă plănuiam atacarea CC al PCR. Au fost ceva aventuri dar nesemnificative, nu ne-a văzut nimeni sau, mai bine zis, noi n-am văzut pe nimeni.

După asta ne-am strâns toţi şi am simţit, ridicol, că am făcut şi noi ceva. Din aceeaşi categorie cu cei care, n-am văzut doar am auzit, au legat nişte pere într-un plop.

Afişele noastre nu cred că au rezistat o oră. Cred că mai puţin. Până am "sărbătorit" noi finalizarea acţiunii, dispăruseră.

Un singur lucru mai e de spus, unul din cei şase era turnător la Securitate, nu eu. Am aflat după.

Am să povestesc şi despre lucrurile serioase, nu că astea nu ne păreau serioase atunci. Acum...

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

Să nu uităm

După război, imediat după război când trupele ruseşti încă mai umblau slobode prin ţară, într-un sat din praful Olteniei bunicii mei aveau un soi de dispensar, bunica mea era moaşă iar bunicul meu asistent sanitar.

Seara veneau ruşii şi se instalau acasă la bunicii mei, se jucau cu mama, un copil de trei ani, totul cu puşca pe masă, veneau să bea spirtul bunicului, spirtul medicinal.

După ce terminau lăsau două mantale ca plată pentru spirt. Bunica în fiecare seară lua mantalele şi le punea bine cu gândul să le păstreze. Bunicul le scotea afară, în tindă. Noaptea ruşii veneau şi-şi recuperau mantalele. Şi asta de câteva ori pe săptămână. Nu ştiu dacă s-a terminat spirtul sau pur şi simplu au plecat din sat.

Apoi a venit colectivizarea, bunicii au fost puşi să aleagă între slujbe şi pământ, au ales slujbele. Pământul s-a dus la colectivă. Când a murit bunica, în 1976, ultimele cuvinte au fost "Actele pentru pământ sunt în pod." Am recuperat pământul după 89, nu ne-a prea folosit dar era o datorie faţă de bunica să-l luăm.

Bunica avea mulţi fraţi. Unul inginer agronom. Şi duşman al regimului, nu ştiu de ce-l căutau comuniştii. Dar a stat ascuns pe la toţi fraţii, la bunica a venit într-o noapte, a stat în pod câteva săptămâni. Din când în când venea Securitatea şi întreba de el. Apoi a fugit la Bucureşti, lucra, cu alt nume, la îngrijirea parcurilor şi stătea ascuns la o soră a bunicii.

Copiii ieşeau din casă şi vedeau dacă era cineva în faţa casei, ştiau deja toţi agenţii care supravegheau casa. Dar într-o zi agenţii s-au schimbat sau copiii n-au fost atenţi şi a ieşit din casă când era supravegheată. L-au trimis vreo 5 ani la puşcărie. Soţia şi copiii lui au fost deportaţi în Bărăgan unde au stat 2 ani într-un bordei sub pământ. Soţia lui nu şi-a revenit niciodată din acea experienţă iar vara mamei mele s-a întors la 18 ani cu părul alb.

Peste drum de casa bunicii era casa lui Nea Nicu cu care eram rude. Nea Nicu a fost până la Cotul Donului, a luat Crucea de Fier de la nemţi, a fost luat prizonier. S-a întors pe tanc cu divizia Tudor Vladimirescu şi a ajuns până în Munţii Tatra. I-au dat şi ruşii decoraţii.

Când a venit colectivizarea n-a vrut să intre. Şi după el jumătate din sat. L-au bătut până a cedat. Şi a intrat în colectivă tot satul. Ca răsplată că s-a lăsat doborât l-au pus şef de CAP. A stat şef de CAP până a ieşit la pensie. Venea prin anii 80 pe la noi pe acasă, făcea afaceri pentru CAP. Era un om fermecător.

Unii au rezistat comuniştilor, alţii nu. Până nu eşti pus în faţa deciziei habar n-ai cum o să reacţionezi.

Am scris cuvintele după ce am citit aici. Mi-a adus în minte poveştile părinţilor mei despre instaurarea comunismului. Atâtea câte mi-au spus ei şi câte mai ţin eu minte.

Nu cred că trebuie să se piardă. Şi nu cred că trebuie să le uităm.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

Vivat, vivat, vivat!

Şi cu asta, Basta! Generalul? Ce ţi-e şi cu sistemul ăsta ticăloşit. Cum se perpetuează el de dragul nostru, al norodului.

Guvernul ce-o să vină

În vreo două zile CC validează câştigarea alegerilor de către Traian Băsescu.

În Parlament stă de o lună Guvernul Negoiţă. Ce se mai aşteaptă de la el? Să-şi depună mandatul? Sau să-i fie retras? Oricum e cazul să se ocupe cineva şi de el. E o pierdere de vreme. Singurul folos politic care se poate obţine de pe urma acestei propuneri aberante este să fie votat de PSD şi PNL, să fie forţată mâna PDL care nu-şi poate invalida propriul Guvern şi să ne pomenim într-o situaţie imposibilă.

Din fericire pentru noi nu-i duce atâta capul pe cei de la PSD şi PNL. Ar fi un dezastru pentru ţară Guvernul Negoiţă. Sau sunt mai responsabili decât cred eu PNL şi PSD, mă îndoiesc, doar mai proşti. Dar să nu anticipăm.

Trecerea referendumului o să conducă, prin presiunea Preşedinţiei şi a PDL, la schimbarea Constituţiei. O să fie o luptă atroce vis a vis de subiect. Reducerea numărului de parlamentari o să ducă la pierderea numărului de parlamentari ai minorităţilor precum şi ai UDMR. Scăderea masivă a numărului de parlamentari UDMR o să conducă la pierderea influenţei pe care grupul o are în Parlament. Aceştia solicită intrarea la guvernare şi alături de PNL pentru a încerca tergiversarea procesului de adoptare a noii Constituţii din interiorul Guvernului. Modificarea legii electorale, absolut necesară, este esenţială pentru viitorul tuturor partidelor politice.

Dacă se trece la uninominal într-un singur tur o să fie eliminat PNL şi o să rămânem cu un binom PDL-PSD şi câţiva parlamentari rătăciţi UDMR. Dacă se trece la uninominal în două tururi, ca la primărie, PNL poate rămâne în Parlament. În aceste momente hotărârile pe care le ia PNL sunt esenţiale pentru rămânerea în viaţa politică. O eventuală alianţă cu PDL pentru guvernare i-ar permite o negociere pentru un vot în două tururi. Un refuz ar conduce la o alianţă tăcută PDL-PSD pentru eliminarea PNL din viaţa politică şi împărţirea ciolanului pentru totdeauna între cele două partide. Ratarea lui Geoană nu afectează atât de mult PSD pe cât afectează PNL.

În acest moment toate structurile locale sunt în mâna PDL. PNL nu e în poziţia, pentru că PDL poate face Guvern şi fără, să negocieze schimbarea structurilor din teritoriu. Oferta o să fie minimală. PDL o să "negocieze" de pe poziţii de forţă. Mai curând o să impună decât o să negocieze. Sub presiunea internă şi externă cred că PNL o să dispară sau o să se scindeze. Cred că e ultima participare a PNL în Parlament.

PSD are probleme interne majore. E necesară eliminarea lui Geoană, Hrebenciuc, Vanghelie, Nica, Duvăz şi alţii. Un nou grup o să preia conducerea. Fiecare nou grup care preia conducerea înseamnă un nou pas în trecerea în istorie a lui Ion Iliescu. Să nu uităm că Geoană l-a bătut pe Ion Iliescu. Prostia l-a bătut pe Geoană. E timpul pentru o nouă serie. Un Cristian Diaconescu poate schimba viitorul PSD. S-ar putea să fie prea devreme. PSD o să stea în opoziţie şi o să-şi lingă rănile. Dar o să stea la pândă.

Pentru PDL singurul pericol e incompetenţa. Dacă se continuă pe scheletul Guvernului Boc, o alegere probabilă, e foarte posibilă prăbuşirea sub greutatea crizei şi măsurilor nepopulare pe care trebuie să le ia. Ornamentarea unui Guvern Boc III cu elemente liberale este necesară PDL pentru scăderea responsabilităţii.

Mai rămân alegerile anticipate. N-o să aibă loc. PDL nu-şi permite, n-o să aibă mai mulţi parlamentari acum decât după eventualele alegeri. Grupul generalilor dispare şi e posibilă revenirea PRM. Până atunci ţara colapsează economic şi totul se sparge în capul PDL.

Varianta care pare realistă este un Guvern PDL-UDMR plus alţii fără PNL şi o continuare dezastruoasă economic dacă PDL nu face un Guvern de profesionişti. Asta e lupta internă în PDL pe care trebuie s-o tranşeze Traian Băsescu. Isărescu spune pas. Războiul nu s-a sfârşit. Poate nici n-a început. Urmează vremuri tulburi. O să reuşească Traian Băsescu să-şi depăşească condiţia de şef de partid spre binele naţional sau continuă separarea societăţii în "buni şi răi"? Viitorul României este doar în mâna lui Traian Băsescu. Şi e responsabil de el.

Iar despre programul de guvernare trasat de FMI, el are doar obiective nu metode de implementare. Şi o să vedem şi suportăm metodele care sunt de sorginte internă şi o să fie implementate în spiritul nostru naţional.

În concluzie, PSD nu suportă consecinţele înfrângerii. PNL e într-o situaţie disperată. PDL habar n-are ce să facă după victorie. Iar despre doctrină sau ideologie să spunem că n-o să existe. De prea mulţi ani nu există o viziune despre viitorul României. Şi asta nu s-a schimbat cu ocazia alegerilor.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

Cum să fii Moş Crăciun

Lia are o nouă iniţiativă, să vă ajute să deveniţi Moş Crăciun pentru copiii săraci. Cum?

"Luni 14, marți 15, miercuri 16 decembrie, între orele 18-19, la Universitate la statui, vă întâlniți cu mine și adunăm la un loc toate lucrușoarele. Acasă în laboratorul oamenidarnici (frumoasa mea sufragerie :D) voi împacheta cu grijă fiecare cadou, iar pe 17, 18, 21, 22 poate și 23 decembrie, le voi trimite prin poștă și le voi duce la copii. Pentru cei care chiar nu au cum să ajungă pe 14-16 la Universitate, dați un mail și vedem cum ne întâlnim. Nu-i așa că nu e greu?

Deci, ciocolată, bomboane, napolitane, turtă dulce, caramele, dulce bun, șosețele, cărți de colorat, creioane colorate, mănușele, fulărele, chestiuțe nu prea scumpe, dar cu efect mare. Jucărele de Crăciun, Moși, reni, globuri haioase, zânuțe. Și câțiva bănuți pentru fructe. Copiii sunt mulți, dar cu atât mai mare va fi bucuria noastră când îi vom bucura pe ei, nu?"

Pentru cine?

"Centrul Sfânta Macrina - 50 de copii între 7 și 18 ani.
Asociația Fraților Marist - 40 de copii între 6 și 14 ani.
Căminul de copii Casa Soarelui - 20 de copii între 10 și 16 ani.
În Chitila, la măicuțele Maicii Tereza, unde sunt 20 de băieți cu handicap major, dar și 2 femei care muncesc acolo și au familii numeroase (14 copii în total).
Copiii educatoarei Diana Szasz, din Săcele, Brașov, 30 de copii frumoși, dar din familii sărace.
Copiii familiilor Dumitrașcu (copiii și nepoții Ninei), Velichea (Bianca și Viky), Vasilache (3 fete de 10, 12, 14 ani și un băiețel de 2), Radu (5 copii între 3 și 16 ani).
Copiii de la Budimex, de la oncologie, 20-25 fetițe și băieți între 2 și 16 ani."

Toată povestea aici. Datele de contact aici. Cât de puţin ajută. Mulţumesc Irina pentru calculatoare!

Poveste despre democraţia din România

Ieri am întrebat ce se întâmplă de fapt în România şi am promis să public răspunsurile. Am pornit de aici.

Anonim, comentariul la A intra sau nu la guvernare.

"1. In perioada dec.1989 - martie 1990 s-ar fi putut ajunge la hecatomba de morti despre care s-a scris in mass-media occidentala daca nu s-ar fi incheiat un armistitiu intre diferitele structuri de forta ale Romaniei. Garantul intern al intelegerii a fost batranul Iliescu, care si-a asumat totul, cu bune si rele.

Influenta acestor structuri in viata noastra a fost si este enorma, sub toate aspectele. Unul dintre rolurile cerute a fost si acela de "doica" a partidelor politice. Mii de oameni din structuri au ajuns in zone de decizie din toate partidele politice. Si poate ca intelegem de ce. Au fost doici ale proceselor electorale, decizionale interne, etc. In toate etapele. Pentru a-si pastra nestirbita influenta, cu ajutorul oamenilor lor din media si o parte a societatii civile, au fragilizat ,cu largul concurs inconstient al gugustiucilor din Parlament, influenta si credibilitatea Parlamentului, adica partidele. Le-au pastrat cumva imature si dependente de "doici".

2. Rolul de garant al lui Iliescu, exercitat de acesta inclusiv in mandatul lui Constantinescu, cu stiinta acestuia si acordul lui intelept - s-a incheiat in 2004. L-a preluat Basescu, care i-a modificat termenii. Si avem ce avem.

3. Atitudinea agresiva a lui Basescu a obligat partidele sa se mai maturizeze. Influenta oamenilor "de structura" din interiorul partidelor a scazut.Experientele de coalitie din primul mandat al lui Basescu au obligat partidele sa caste ochii. Si au vrut sa se emancipeze de doica. Dar doica nu accepta ca partidele au crescut. Asa ca au facut ce credeau ca trebuie facut pentru a iesi la alegeri ce a iesit.

4. Scara larga de manipulare, nu zic fraudare pentru a nu a fost inca probat in justitie, a votului din 6 dec. arata nivelul de refuz de retragere a structurilor de forta din viata politica democratica a tarii. Sub acest aspect, PDL este cel mai afectat partid, a ajuns de fapt o ruina, o fantoma care primeste deciziile politice in plic. Nici nu stiu daca-l mai putem numi partid.

5. In aceste conditii, perspectiva mai cazona "intai stat si apoi societate si democratie" este perspectiva unei eterne neemancipari politice a partidelor. Eu nu as accepta-o!. Este vremea ca doicile sa se retraga de la butoanele politicii. Intotdeauna vor fi aproape, ca in toate statele, dar atat. Intrebarea este cum va avea loc marea retragere; civilizat si ramanem prieteni sau altcumva?"

De ieri de la Kafka?

CiNicu

"Toate problemele enumerate de dvs. au,direct sau indirect, o singura cauza(restul sint amanunte mai mult sau mai putin importante):adunaturile numite pompos "partide politice" pun intotdeauna pe primele locuri interesele lor,de "partid" sau personale,iar interesul national e pus intre ghilimele si aruncat la coada listei,lucru cu care inclusiv dvs.,cel putin in postarea de ieri, erati de acord. Daca ieri parea perfect normal ca un "partid" sa practice "jocul democratic" de-a guvernarea ,punind interesul propriu inaintea interesului national,nu inteleg de ce azi pare absurd ca si celelalte "partide" fac acelasi lucru.Nu tine tot de "functionarea democratiei" romanesti?"

Anonim

"Aceste alegeri arata ca s-a produs o separare evidenta intre "clasa politica" si "prostimea" care ii da voturile: in esenta, "clasa politica" cheama periodic "prostimea" sa (o) voteze dupa care aceasta mai sta o tura pana cand isi va exercita din nou "dreptul constitutional"...

Poate ca a sosit momentul sa impunem ideea ca "politicienii" se afla in serviciu public si ca presteaza pe banii nostri! Exemplul cel mai reprezentativ in acest sens mi se pare a fi dl. Antonescu, care "nu accepta", "nu negociaza", numeste "premieri" etc. de parca ar fi pe mosia respectabililor sai parinti...

Sa le reamintim (tuturor!) politicienilor ca in momentul in care prestatia lor nu se mai potriveste cu interesele noastre, acestia trebuie sa plece din sistem!

Asa cum atunci cand cumpar un aspirator, daca acesta mi se strica, am dreptul sa-l returnez si, fie sa-mi fie inlocuit fie sa-mi primesc banii cheltuiti, la fel, cand un politician nu imi mai reprezinta interesele ar trebui sa putem sa-l inlocuim! Eu, alegatorul, sunt cel care platesc si pentru aspirator si pentru politician. De ce sa-i discriminam?"

Anonim

"nu sunt rusii contra americani.e partida nationala (adica noi, romanii cu "structurili" si comunismul nostru altfel de tip romanesc) si partida ruseasca (care si-a pastrat o anumita influenta in zona, indiscutabil).a zis-o si talpes la o emisune cu Nasul, acum cateva luni. pare plauzibil."

Cam asta a rezultat. Singura explicaţie care sună cât de cât coerent. Unii văd doar o parte, alţii ambele. Nu spun că e adevărată. Dar e cel puţin interesantă. Dacă mai aveţi ipoteze nu vă sfiiţi să le împărtăşiţi. Poate mai facem un episod.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

Kafka?

BEC a înregistrat candidaturile la Preşedinţie conform legii 370 din 2007 privind schimbarea denumirii oraşului Basarabi, judeţul Constanţa, în Murfatlar.

Deşi avea posibilitatea să înainteze Bugetul, după ce a strigat luni de zile pentru asta, Guvernul Boc nu l-a înaintat şi am pierdut banii de la FMI. Ăia de pensii şi salarii.

Nu avem Guvern. Deşi există de o lună un Prim Ministru desemnat el nu e validat sau invalidat de Parlament. În schimb se negociază majorităţi electorale. Care nu contează pentru că Preşedintele României, care nici el nu există, decide candidaţii la Prim Ministru.

Curtea Constituţională decide renumărarea voturilor anulate astfel încât nimeni nu înţelege procedura. BEC habar n-are ce să facă.

La unele secţii de votare se votează de 3 ori mai repede decât la altele. Pentru unii e normal, pentru alţii e furt clar. Morţii participă activ la procesul electoral. Nu toţi din fericire.

În România se duce o luptă peste capetele noastre. Pe care majoritatea nici n-o înţelegem. Universul lui Kafka e doar aparent. Pe lângă nenumăratele probe de imbecilism se petrece ceva. Care nu se rezumă la Băsescu sau Geoană. Ei sunt doar exponenţii taberelor. Postacilor le comunic de la început să se abţină că-i şterg. Eu am primit o explicaţie raţională. Dar poate să mai ofere cineva una?

Nu mă interesează explicaţii în care unii sunt buni şi ceilalţi răi, nu e cazul. Promit să le public.

UPDATE Se renumără la Bucureşti.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.