N-avem Guvern legitim, nu e o problemă atâta vreme cât Constituţia e respectată.
Războiul Preşedinte - Parlament trebuie dus până la capăt. Cu alegeri parlamentare anticipate. Dizolvarea Parlamentului, alegeri anticipate, modificarea Constituţiei, unde a mers mia merge şi suta, asta e singura soluţie. Şi trebuie pusă în practică de orice Preşedinte.
Şi ce dacă nu luăm banii de la FMI, asta e, ăştia suntem, suportă poporul, oricum el suportă indiferent de soluţie.
Am avut sub Preşedinţia lui Traian Băsescu guvernările PD-PNL-UDMR-soluţie imorală, PNL-UDMR (cu concubinaj PSD), PDL-PSD. Ce variantă raţională avem? E un cerc vicios cu procentele actuale. Avem nevoie de o guvernare partid mare - UDMR, ungurii sunt singurii în care poţi să ai încredere la guvernare pentru că ei nu fluctuează ca procente.
Trebuie redus unul din cele trei partide mari la dimensiunile UDMR, care dintre ele nu contează, sau să crească unul astfel încât să facă o coaliţie doar cu UDMR.
Dar dacă votăm la fel? E vorba de schimbarea sistemului de vot proporţional, actualul sistem trebuie schimbat în unul uninominal în două tururi, nu în unul uninominal într-un singur tur pentru că se poate ajunge ca un partid cu 34 de procente să genereze un Parlament monocolor, reprezentativitatea opţiunilor politice este siluită de dragul stabilităţii.
Într-un sistem uninominal în două tururi se pune mai mult accentul pe oameni decât pe partid ceea ce e un lucru bun. Şi nu mai avem oameni intraţi de pe locul doi şi nici un partid cu mai puţine voturi cu mai mulţi parlamentari. Pentru că alta e paradigma.
PS Văd că toată lumea ajunge la aceeaşi concluzie dar nu mă apuc să găsesc alt subiect. Stabilitate se poate obţine fie printr-o modificare radicală a opţiunilor populaţiei, fie printr-un alt sistem de vot.
PPS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
duminică, 8 noiembrie 2009
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Cum văd eu situaţia politică
E o analiză personală, fără nicio informaţie în plus faţă de cele publice. Şi nici acelea toate.
Grivco Corporation se menţine. Nu o să se schimbe nimic până luni când susţine Negoiţă că o să apară în Parlament. Miniştri o să fie cam tot ăia din episoadele anterioare. Cu puţine sau nule şanse să treacă.
PDL nu mai are nicio personalitate. Ca partid s-a aliniat perfect în spatele lui Traian Băsescu. Jos pălăria. Nu are personalitate în sensul că mizează totul pe Traian Băsescu. Cred că mulţi simt o transpiraţie rece pe spate.
PSD e cumva în umbră pentru că Johannis a intrat iar sub lumina lui Antonescu dar partidul (PSD) merge înainte. Cred că în PSD există deja un fenomen de pierdere a suflului. Asta în media, ce e pe la ţară habar n-am.
PNL are aceeaşi imagine confuză dar pare mai coerent, mai ales că situaţia i-o permite, se va pierde coerenţa foarte curând. Singura şansă pe care o are e să provoace scandal între PDL şi PSD şi să nu se bage şi ei în păruială.
UDMR şi minorităţile au un punct clar împotriva lui Băsescu, un Parlament de 300 de deputaţi reduce capacitatea de a influenţa scena politică a UDMR şi elimină minorităţile, ăsta e motivul înverşunării şi intransigenţei celor două grupuri.
Să trecem la persoane.
Oprescu face campanie. În stilul lui. Nu-mi dau seama cu ce succes. Trebuie să susţină un program.
Antonescu face ce ştie, ţine discursuri. Dacă partidul nu împarte găleţi nu prea are şanse fără o prezenţă la vot semnificativă. Trebuie să-şi modifice discursul pentru susţinerea prezenţei la vot cât mai mari. Dar să ceară o prezenţă la vot fără sloganuri de tip "Votaţi-mă pe mine!".
Geoană trebuie plimbat prin ţară. Şi să spună cât mai puţine palavre de provenienţă personală. Să citească doar discursuri prefabricate. Ar trebui să-l ascundă pe Hrebenciuc, să-l lase la sfori nu la televizor.
Traian Băsescu joacă la cacealma. Măreşte miza la fiecare mişcare. Dar, şi acest fapt o să-l coste, clipeşte mult prea des.
Merită o analiză mai detaliată pentru că el face jocurile. Alegerile anticipate sunt cartea mică pe care o are în mână dar pe care o flutură ca fiind mare. Pentru că PDL are în Parlament acum cam 40 de procente şi în niciun sondaj n-a ajuns la o asemenea cifră (ştiu că 40 nu e cifră, e o figură de stil). Şi dizolvarea Parlamentului o să se vadă negativ pentru PDL la un eventual vot.
La fiecare nominalizare Grivco Corporation rămâne mai mică, se erodează. Dacă nu trece, prin neparticipare, referendumul s-ar putea ca UDMR şi minorităţile să basculeze spre PDL, dacă trece rămân în tabăra PSD-PNL. Referendumul a fost o mişcare strategică a lui Traian Băsescu, de aia acum nu mai zice nimeni nimic, nu e interesat să treacă.
Ce se joacă e un joc al nervilor, timpului şi trădărilor, Traian Băsescu trage de timp şi joacă nominalizare după nominalizare ca PDL să rupă cât mai multe bucăţi din restul partidelor şi să facă o majoritate cu UDMR, minorităţi şi traseişti, atunci o să apară adevăratul candidat de Prim Ministru. Între cele două tururi, după ce a căzut referendumul şi UDMR şi minorităţile sunt eliberate de spectrul decimării. Croitoru a fost sacrificat. Pe Negoiţă trebuie să-l pice repede, înainte de primul tur ca să aibă timp de o nouă nominalizare.
Şi validarea unui Prim Ministru de la PDL între cele două tururi este avântul clar pentru câştigarea alegerilor de către Traian Băsescu. Să vedem dacă strânge suficienţi trădători. Mai are nevoie de doi.
Am luat de aici ultimele cifre
PDL: 115 + (51+1) = 167
PSD: (114-5) + (49 -1) = 158
PNL: (65-10) + (28 – 4) = 79
UDMR: 22+9 = 31
Min(orităţi): 18 + 0 = 18
Ind(ependenţi): (0+14) + (0 + 4) = 18
Vacant: 1 + 0 = 1
Total = 471
Jumătate = 236
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Grivco Corporation se menţine. Nu o să se schimbe nimic până luni când susţine Negoiţă că o să apară în Parlament. Miniştri o să fie cam tot ăia din episoadele anterioare. Cu puţine sau nule şanse să treacă.
PDL nu mai are nicio personalitate. Ca partid s-a aliniat perfect în spatele lui Traian Băsescu. Jos pălăria. Nu are personalitate în sensul că mizează totul pe Traian Băsescu. Cred că mulţi simt o transpiraţie rece pe spate.
PSD e cumva în umbră pentru că Johannis a intrat iar sub lumina lui Antonescu dar partidul (PSD) merge înainte. Cred că în PSD există deja un fenomen de pierdere a suflului. Asta în media, ce e pe la ţară habar n-am.
PNL are aceeaşi imagine confuză dar pare mai coerent, mai ales că situaţia i-o permite, se va pierde coerenţa foarte curând. Singura şansă pe care o are e să provoace scandal între PDL şi PSD şi să nu se bage şi ei în păruială.
UDMR şi minorităţile au un punct clar împotriva lui Băsescu, un Parlament de 300 de deputaţi reduce capacitatea de a influenţa scena politică a UDMR şi elimină minorităţile, ăsta e motivul înverşunării şi intransigenţei celor două grupuri.
Să trecem la persoane.
Oprescu face campanie. În stilul lui. Nu-mi dau seama cu ce succes. Trebuie să susţină un program.
Antonescu face ce ştie, ţine discursuri. Dacă partidul nu împarte găleţi nu prea are şanse fără o prezenţă la vot semnificativă. Trebuie să-şi modifice discursul pentru susţinerea prezenţei la vot cât mai mari. Dar să ceară o prezenţă la vot fără sloganuri de tip "Votaţi-mă pe mine!".
Geoană trebuie plimbat prin ţară. Şi să spună cât mai puţine palavre de provenienţă personală. Să citească doar discursuri prefabricate. Ar trebui să-l ascundă pe Hrebenciuc, să-l lase la sfori nu la televizor.
Traian Băsescu joacă la cacealma. Măreşte miza la fiecare mişcare. Dar, şi acest fapt o să-l coste, clipeşte mult prea des.
Merită o analiză mai detaliată pentru că el face jocurile. Alegerile anticipate sunt cartea mică pe care o are în mână dar pe care o flutură ca fiind mare. Pentru că PDL are în Parlament acum cam 40 de procente şi în niciun sondaj n-a ajuns la o asemenea cifră (ştiu că 40 nu e cifră, e o figură de stil). Şi dizolvarea Parlamentului o să se vadă negativ pentru PDL la un eventual vot.
La fiecare nominalizare Grivco Corporation rămâne mai mică, se erodează. Dacă nu trece, prin neparticipare, referendumul s-ar putea ca UDMR şi minorităţile să basculeze spre PDL, dacă trece rămân în tabăra PSD-PNL. Referendumul a fost o mişcare strategică a lui Traian Băsescu, de aia acum nu mai zice nimeni nimic, nu e interesat să treacă.
Ce se joacă e un joc al nervilor, timpului şi trădărilor, Traian Băsescu trage de timp şi joacă nominalizare după nominalizare ca PDL să rupă cât mai multe bucăţi din restul partidelor şi să facă o majoritate cu UDMR, minorităţi şi traseişti, atunci o să apară adevăratul candidat de Prim Ministru. Între cele două tururi, după ce a căzut referendumul şi UDMR şi minorităţile sunt eliberate de spectrul decimării. Croitoru a fost sacrificat. Pe Negoiţă trebuie să-l pice repede, înainte de primul tur ca să aibă timp de o nouă nominalizare.
Şi validarea unui Prim Ministru de la PDL între cele două tururi este avântul clar pentru câştigarea alegerilor de către Traian Băsescu. Să vedem dacă strânge suficienţi trădători. Mai are nevoie de doi.
Am luat de aici ultimele cifre
PDL: 115 + (51+1) = 167
PSD: (114-5) + (49 -1) = 158
PNL: (65-10) + (28 – 4) = 79
UDMR: 22+9 = 31
Min(orităţi): 18 + 0 = 18
Ind(ependenţi): (0+14) + (0 + 4) = 18
Vacant: 1 + 0 = 1
Total = 471
Jumătate = 236
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
vineri, 6 noiembrie 2009
Ce e cu noi
Câteodată lucrurile se leagă. Avem aici un studiu pe 104 ţări despre prosperitate. Tragedia României este dată de relaţiile între oameni. Suntem pe locul 102 din 104.
"Social capital in Romania is weak: only 19% of people believe others can be trusted, a low proportion of people feel that friends are important, and few people feel that they can rely on friends and family in times of need.* Romania ranks 40th, internationally, with regard to group memberships, with very low numbers involved in sports, environmental, or arts organisations. By contrast, 38% declare an affiliation with a religious organisation, placing Romania in the top 30, internationally, on this variable. However, religiosity levels remain average, suggesting reasonable access to religious support networks.* Romania also performs poorly in terms of helping strangers and donating to charity, and has the fourth lowest rate of volunteering, worldwide."*
* Data taken from the Gallup World Poll
Alina Mungiu Pippidi scrie un articol despre Hertha Muller şi nu numai.
"S-a spus despre Herta Müller ca nu lua premiul daca ramanea la noi. Asa este. Dar nu ca am fi discriminati de jurii, ci pentru ca suntem mai buni ca ungurii sau portughezii sa descurajam sau sa distrugem din timp pe oricine ar avea potentialul, la noi, sa ia Premiul Nobel. Actiunea colectiva ramane de o exceptionala eficacitate in a impiedica promovarea adevaratelor valori: in rest, nu produce nici o valoare economica sau sociala. De asta, cine stie sa se bucure bucurati-va acum, ca nu o sa mai luam alt Nobel pentru literatura in viata noastra."
"Tot ce începusem să câştigăm de prin 2000 încoace am pierdut iarăşi cu războiul continuu din ultimii ani. E un blestem? E ceva în structura noastră psihologică? Faptele, cele la care suntem cu toţii martori de două decenii încoace, par să-i dea, încă o dată, dreptate lui Cioran, care spunea: „Avem o uimitoare vocaţie a eşecului...”. " - Mircea Cărtărescu
Nu cred că mai e ceva de comentat. Dar măcar ştim de ce suferim.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
"Social capital in Romania is weak: only 19% of people believe others can be trusted, a low proportion of people feel that friends are important, and few people feel that they can rely on friends and family in times of need.* Romania ranks 40th, internationally, with regard to group memberships, with very low numbers involved in sports, environmental, or arts organisations. By contrast, 38% declare an affiliation with a religious organisation, placing Romania in the top 30, internationally, on this variable. However, religiosity levels remain average, suggesting reasonable access to religious support networks.* Romania also performs poorly in terms of helping strangers and donating to charity, and has the fourth lowest rate of volunteering, worldwide."*
* Data taken from the Gallup World Poll
Alina Mungiu Pippidi scrie un articol despre Hertha Muller şi nu numai.
"S-a spus despre Herta Müller ca nu lua premiul daca ramanea la noi. Asa este. Dar nu ca am fi discriminati de jurii, ci pentru ca suntem mai buni ca ungurii sau portughezii sa descurajam sau sa distrugem din timp pe oricine ar avea potentialul, la noi, sa ia Premiul Nobel. Actiunea colectiva ramane de o exceptionala eficacitate in a impiedica promovarea adevaratelor valori: in rest, nu produce nici o valoare economica sau sociala. De asta, cine stie sa se bucure bucurati-va acum, ca nu o sa mai luam alt Nobel pentru literatura in viata noastra."
"Tot ce începusem să câştigăm de prin 2000 încoace am pierdut iarăşi cu războiul continuu din ultimii ani. E un blestem? E ceva în structura noastră psihologică? Faptele, cele la care suntem cu toţii martori de două decenii încoace, par să-i dea, încă o dată, dreptate lui Cioran, care spunea: „Avem o uimitoare vocaţie a eşecului...”. " - Mircea Cărtărescu
Nu cred că mai e ceva de comentat. Dar măcar ştim de ce suferim.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
joi, 5 noiembrie 2009
Am şi eu două întrebări
De ce au loc consultări la Cotroceni? Preşedintele nu trebuie să ţină cont de ele când desemnează un candidat de Prim Ministru, atunci de ce mai au loc?
Ce se petrece cu Guvernul Boc după 15 noiembrie când se termină cele 45 de zile de interimat în cazul în care nu avem un Guvern legitim până atunci? Care e ieşirea legală din această situaţie?
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Ce se petrece cu Guvernul Boc după 15 noiembrie când se termină cele 45 de zile de interimat în cazul în care nu avem un Guvern legitim până atunci? Care e ieşirea legală din această situaţie?
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Gripa porcină, cu calm
Ştiinţific lucrurile stau rău, practic e mult mai bine. În cazul unei pandemii singura măsură rapidă de restrângere a numărului de îmbolnăviri este izolarea. Pur şi simplu statul în casă. E bine şi pentru tine şi pentru ceilalţi.
Vaccin nu avem, ca să nu ne amăgim. O să avem vaccin bun pe 25 noiembrie, sau în jurul acestei date, nu are efect decât la 2 săptămâni de la vaccinare, deci până în 15 decembrie se descurcă fiecare cum poate. Şi după aia la fel.
Modelele matematice ne spun că singura variantă care are efect este recluziunea. Cât mai puţine contacte cu alţi oameni, mai ales evitarea grupurilor mari.
Să comparăm cu cel mai rău caz, gripa spaniolă din 1918-1920, 30 de procente bolnavi, mortalitate de 2,5 procente. Informarea e mult mai bună, oamenii sunt conştienţi de posibilitatea unei situaţii grave. Starea de sănătate generală este mult mai bună ca după război ca şi sistemul sanitar. Vitamina C este pe toate drumurile. Avem antibiotice care pot opri o multitudine de alte complicaţii. Putem compara cu rezultatele din Ucraina, 200000 de îmbolnăviri, 71 de morţi până acum. Deci calm. În acelaşi timp nu putem să ne bazăm pe ce spun ucrainienii. Un alt fapt bun este că plouă. Ar trebui să plouă cam o săptămână.
Demisia lui Streinu este o pagubă pentru România, a pilotat până acum foarte bine, nu avem morţi, nu avem cifre mari de bolnavi. Şi avea dreptate că dacă am avea vaccin am salva 6 săptămâni. Nu pentru noi ci pentru cei din sistemul sanitar e necesar vaccinul, ca să aibă cine să aibă grijă de restul.
Politic, singurul lucru responsabil este ca în calitate de prezidenţiabili Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Sorin Oprescu, mai ales acesta din urmă, să anunţe oficial că nu mai fac mitinguri electorale şi să treacă la o campanie doar la televizor şi prin afişe. Nu CSAT, discursuri politizate şi alte palavre.
Fără mitinguri electorale. Dau votul meu oricărui candidat, pe bune, care oficial încetează cu mitingurile electorale. Şi chiar o face. Restul sunt bătăi de joc la adresa poporului român.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Vaccin nu avem, ca să nu ne amăgim. O să avem vaccin bun pe 25 noiembrie, sau în jurul acestei date, nu are efect decât la 2 săptămâni de la vaccinare, deci până în 15 decembrie se descurcă fiecare cum poate. Şi după aia la fel.
Modelele matematice ne spun că singura variantă care are efect este recluziunea. Cât mai puţine contacte cu alţi oameni, mai ales evitarea grupurilor mari.
Să comparăm cu cel mai rău caz, gripa spaniolă din 1918-1920, 30 de procente bolnavi, mortalitate de 2,5 procente. Informarea e mult mai bună, oamenii sunt conştienţi de posibilitatea unei situaţii grave. Starea de sănătate generală este mult mai bună ca după război ca şi sistemul sanitar. Vitamina C este pe toate drumurile. Avem antibiotice care pot opri o multitudine de alte complicaţii. Putem compara cu rezultatele din Ucraina, 200000 de îmbolnăviri, 71 de morţi până acum. Deci calm. În acelaşi timp nu putem să ne bazăm pe ce spun ucrainienii. Un alt fapt bun este că plouă. Ar trebui să plouă cam o săptămână.
Demisia lui Streinu este o pagubă pentru România, a pilotat până acum foarte bine, nu avem morţi, nu avem cifre mari de bolnavi. Şi avea dreptate că dacă am avea vaccin am salva 6 săptămâni. Nu pentru noi ci pentru cei din sistemul sanitar e necesar vaccinul, ca să aibă cine să aibă grijă de restul.
Politic, singurul lucru responsabil este ca în calitate de prezidenţiabili Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Sorin Oprescu, mai ales acesta din urmă, să anunţe oficial că nu mai fac mitinguri electorale şi să treacă la o campanie doar la televizor şi prin afişe. Nu CSAT, discursuri politizate şi alte palavre.
Fără mitinguri electorale. Dau votul meu oricărui candidat, pe bune, care oficial încetează cu mitingurile electorale. Şi chiar o face. Restul sunt bătăi de joc la adresa poporului român.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
marți, 3 noiembrie 2009
Sfârşitul lumii sau al lumii cum o cunoaştem, vineri 13 noiembrie 2026
Asta e introducerea la o carte a unor autori ruşi care, indiferent de opiniile contrare, au de partea lor realitatea, cifrele. Creşterea populaţiei, a PIB-ului mondial per capita, a ratei de alfabetizare, toate se supun legilor descoperite de ei. Ceea ce e surprinzător este că teoriile lor se finalizează cu o singularitate, o situaţie în care nu ştim care e direcţia de urmat, un punct de cotitură, revoluţie, război, apă de ploaie. Chiar acum. Trăim vremuri interesante. E doar jumătate în serios.
Modelul lor se opreşte pe 13 noiembrie 2026 (e o greşeală de tipar pe prima pagină).
Modelul lor se opreşte pe 13 noiembrie 2026 (e o greşeală de tipar pe prima pagină).
luni, 2 noiembrie 2009
Strategii de campanie sau lipsa strategiilor de campanie
După prima săptămână de campanie lucrurile par deja jucate. Traian Băsescu foloseşte metodele propagandistice ale lui Goebbels, puţine idei, de obicei false sau neimportante, repetate obsesiv. Metode foarte eficiente, doar Traian Băsescu are idei, restul repetă fără contenire. O campanie adresată celor incapabili de a decide în urma unor argumente sau proiecte. O tehnică de divizia B pusă în practică magistral.
Mircea Geoană joacă aceeaşi tristă poveste cu promisiuni aberante. Nu cred că există cineva care le mai crede. Din când în când îşi readuce aminte să-l atace pe Băsescu, nu aduce nimic nou. S-a lansat de 4 ori şi toată campania se rezumă la un nesfârşit şir de lansări triumfaliste fără niciun chichirez. Dar în spatele lui s-a pus în mişcare maşinăria de partid.
Crin Antonescu a încercat, sau încearcă, o altfel de campanie. Dar este total pierdut în peisaj şi nu înţelege că nu se luptă cu Traian Băsescu ci cu Mircea Geoană. Habar n-are care e rolul lui, să treacă de Mircea Geoană în primul tur şi de Băsescu în al doilea. Total lipsit de orice viziune.
Sorin Oprescu are cel mai pitoresc discurs, nici el nu ştie despre ce vorbeşte. A încerca să scoţi o idee coerentă de la el e o misiune imposibilă. Nu merită luat în serios.
Restul se află în treabă, mai puţin Kelemen Hunor care are o negociere a voturilor de făcut între cele două tururi.
Ca o concluzie generală, Traian Băsescu face o campanie primitivă dar eficientă restul bântuie prin ţară fără nicio idee în ce afacere se află. Dar, spre deosebire de Antonescu şi Oprescu, Geoană are în spate o maşinărie. Jocurile par făcute, un tur doi Băsescu-Geoană. Toţi ne consideră proşti.
Nu s-a terminat, încă. Acum scorurile sunt cam aşa: Băsescu 31-32, Geoană 25-26, Antonescu 15-16, Oprescu 12-13, restul ce rămâne. Luaţi-le ca estimări ochiometrice obţinute prin eliminarea sondajelor evident măsluite şi medierea rezultatelor celor rămase.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Mircea Geoană joacă aceeaşi tristă poveste cu promisiuni aberante. Nu cred că există cineva care le mai crede. Din când în când îşi readuce aminte să-l atace pe Băsescu, nu aduce nimic nou. S-a lansat de 4 ori şi toată campania se rezumă la un nesfârşit şir de lansări triumfaliste fără niciun chichirez. Dar în spatele lui s-a pus în mişcare maşinăria de partid.
Crin Antonescu a încercat, sau încearcă, o altfel de campanie. Dar este total pierdut în peisaj şi nu înţelege că nu se luptă cu Traian Băsescu ci cu Mircea Geoană. Habar n-are care e rolul lui, să treacă de Mircea Geoană în primul tur şi de Băsescu în al doilea. Total lipsit de orice viziune.
Sorin Oprescu are cel mai pitoresc discurs, nici el nu ştie despre ce vorbeşte. A încerca să scoţi o idee coerentă de la el e o misiune imposibilă. Nu merită luat în serios.
Restul se află în treabă, mai puţin Kelemen Hunor care are o negociere a voturilor de făcut între cele două tururi.
Ca o concluzie generală, Traian Băsescu face o campanie primitivă dar eficientă restul bântuie prin ţară fără nicio idee în ce afacere se află. Dar, spre deosebire de Antonescu şi Oprescu, Geoană are în spate o maşinărie. Jocurile par făcute, un tur doi Băsescu-Geoană. Toţi ne consideră proşti.
Nu s-a terminat, încă. Acum scorurile sunt cam aşa: Băsescu 31-32, Geoană 25-26, Antonescu 15-16, Oprescu 12-13, restul ce rămâne. Luaţi-le ca estimări ochiometrice obţinute prin eliminarea sondajelor evident măsluite şi medierea rezultatelor celor rămase.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
duminică, 1 noiembrie 2009
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Energie şi economie
Energia este motorul economiei. Aşa a fost şi în timpul Imperiului Roman, aşa e şi azi, aşa o să fie totdeauna. Fără energie nu se produce nimic şi nu se produce niciun schimb economic,
Energia nu este creată, nici capitalul nici munca nu crează energie. Asta e o lege a termodinamicii, prima. Economia funcţionează folosind energia pe care o avem pentru a exploata energia stocată, petrol sau cărbune, a folosi fluxurile de energie naturale, vânt, energie solară, maree, şi a transforma un tip de energie în alta (producţia de bunuri şi servicii).
A doua lege a termodinamicii ne spune că pe tot parcursul economic energia este folosită cu randamente mici. Cea mai mare parte a energiei pe care o folosim este irosită, în general sub formă de căldură.
Nu orice resursă energetică are aceeaşi valoare economică. Petrolul este, în medie, de două ori mai eficient economic decât cărbunele. Petrolul este mai uşor de extras, mai uşor de folosit, este folosit cu un randament mai mare, este mai uşor transportabil decât cărbunele. Lemnul este o sursă de energie mai puţin valoroasă economic decât cărbunele. Orice tip de energie are o calitate intrinsecă diferită.
Energiile regenerabile sunt calitativ diferite, sunt inepuizabile. Planeta Pământ nu este un sistem închis, Soarele a asigurat şi asigură un flux continuu de energie gratis. 1000 de unităţi de energie solară s-au transformat, când au existat condiţiile naturale, în 4 unităţi de energie stocate în cărbune care azi se transformă într-o singură unitate de energie electrică. Un randament de 0,1 procente şi o perioadă de milioane de ani.
Pentru rolul energiei în economie aveţi un articol aici. Un subiect de gândire aparent apolitic.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Energia nu este creată, nici capitalul nici munca nu crează energie. Asta e o lege a termodinamicii, prima. Economia funcţionează folosind energia pe care o avem pentru a exploata energia stocată, petrol sau cărbune, a folosi fluxurile de energie naturale, vânt, energie solară, maree, şi a transforma un tip de energie în alta (producţia de bunuri şi servicii).
A doua lege a termodinamicii ne spune că pe tot parcursul economic energia este folosită cu randamente mici. Cea mai mare parte a energiei pe care o folosim este irosită, în general sub formă de căldură.
Nu orice resursă energetică are aceeaşi valoare economică. Petrolul este, în medie, de două ori mai eficient economic decât cărbunele. Petrolul este mai uşor de extras, mai uşor de folosit, este folosit cu un randament mai mare, este mai uşor transportabil decât cărbunele. Lemnul este o sursă de energie mai puţin valoroasă economic decât cărbunele. Orice tip de energie are o calitate intrinsecă diferită.
Energiile regenerabile sunt calitativ diferite, sunt inepuizabile. Planeta Pământ nu este un sistem închis, Soarele a asigurat şi asigură un flux continuu de energie gratis. 1000 de unităţi de energie solară s-au transformat, când au existat condiţiile naturale, în 4 unităţi de energie stocate în cărbune care azi se transformă într-o singură unitate de energie electrică. Un randament de 0,1 procente şi o perioadă de milioane de ani.
Pentru rolul energiei în economie aveţi un articol aici. Un subiect de gândire aparent apolitic.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
vineri, 30 octombrie 2009
Numărul de parlamentari
Numărul optim de parlamentari dintr-o ţară nu e o chestie simplă. Presupune un echilibru între o multitudine de factori. Scăderea cheltuielilor tinde să reducă numărul.
Dar un Parlament are un scop şi acela este de a reprezenta interesele poporului.
Un număr prea mare de parlamentari conduce la un număr prea mare de legi care tind să blocheze economia, perfect adevărat, dă impresia de corupţie, perfect adevărat, are costuri mari, perfect adevărat. Deci un număr prea mare de parlamentari e păgubos. Dar un număr prea mic poate conduce la derapaje de la procesul democratic. E evident că un Parlament de 9 oameni este o aberaţie.
Să presupunem acum că ne punem problema reprezentativităţii. Când faci o Constituţie trebuie plecat de la ideea că o faci în aşa fel că ea este reprezentativă indiferent de opţiunile electoratului şi că este respectată separaţia puterilor în Stat. Trebuiesc prinse în Parlament interesele financiare, minorităţile, indicele Gini de distribuţie a bogăţiei, densitatea populaţiei, numărul de limbi vorbite. Pentru o mai bună reprezentativitate este necesar un număr mai mare de parlamentari.
Plecând de la aceste două direcţii contradictorii există un optim care aduce echilibrul între cele două direcţii.
Pentru că am tot aşteptat un răspuns la întrebarea de ce 300 de parlamentari? Unul raţional nu de genul "să-i belim că sug sângele poporului" am căutat singur şi am găsit.
Sever Voinescu ne spune că trebuie să fie de ordinul rădăcinii cubice din populaţie. Cam 281. Cât de reprezentativ este un Parlament de 281 de persoane?
Avem aici un articol ştiinţific care a studiat reprezentativitatea Parlamentelor din 110 ţări şi a dezvoltat o teorie ştiinţifică pentru găsirea echilibrului între cele două direcţii.
Proporţionalitatea este cu rădăcina pătratică din populaţie.
Articolul e ştiinţific nu are conotaţii politice. La pagina 46 avem valorile calculate pentru suficiente ţări. Pentru România este 349. Preşedintele Băsescu are dreptate când cere reducerea numărului de parlamentari dar a greşit numărul.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Dar un Parlament are un scop şi acela este de a reprezenta interesele poporului.
Un număr prea mare de parlamentari conduce la un număr prea mare de legi care tind să blocheze economia, perfect adevărat, dă impresia de corupţie, perfect adevărat, are costuri mari, perfect adevărat. Deci un număr prea mare de parlamentari e păgubos. Dar un număr prea mic poate conduce la derapaje de la procesul democratic. E evident că un Parlament de 9 oameni este o aberaţie.
Să presupunem acum că ne punem problema reprezentativităţii. Când faci o Constituţie trebuie plecat de la ideea că o faci în aşa fel că ea este reprezentativă indiferent de opţiunile electoratului şi că este respectată separaţia puterilor în Stat. Trebuiesc prinse în Parlament interesele financiare, minorităţile, indicele Gini de distribuţie a bogăţiei, densitatea populaţiei, numărul de limbi vorbite. Pentru o mai bună reprezentativitate este necesar un număr mai mare de parlamentari.
Plecând de la aceste două direcţii contradictorii există un optim care aduce echilibrul între cele două direcţii.
Pentru că am tot aşteptat un răspuns la întrebarea de ce 300 de parlamentari? Unul raţional nu de genul "să-i belim că sug sângele poporului" am căutat singur şi am găsit.
Sever Voinescu ne spune că trebuie să fie de ordinul rădăcinii cubice din populaţie. Cam 281. Cât de reprezentativ este un Parlament de 281 de persoane?
Avem aici un articol ştiinţific care a studiat reprezentativitatea Parlamentelor din 110 ţări şi a dezvoltat o teorie ştiinţifică pentru găsirea echilibrului între cele două direcţii.
Proporţionalitatea este cu rădăcina pătratică din populaţie.
Articolul e ştiinţific nu are conotaţii politice. La pagina 46 avem valorile calculate pentru suficiente ţări. Pentru România este 349. Preşedintele Băsescu are dreptate când cere reducerea numărului de parlamentari dar a greşit numărul.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
joi, 29 octombrie 2009
Puţină realitate
Ziua de ieri este începutul sfârşitului. Deficitul bugetar "respectat" de fostul şi actualul Guvern este o minciună sinistră cu care ne mai amăgim până la alegeri. Sau încercăm să amăgim FMI.
Deficitul bugetar nu a fost respectat, n-a fost returnat TVA, nu s-au plătit subvenţii, facturi, nu s-au plătit salarii, s-au modificat regulile pentru subvenţiile în agricultură pentru eliminarea acestora din diferite motive puerile sau aberante.
Respectarea acordului cu FMI este pur şi simplu o minciună, nu suntem în stare să respectăm condiţiile. Traian Băsescu a fost pus ieri în poziţia ingrată, şi penibilă, de a rezolva o problemă pe care nu poate s-o rezolve. Şi nici nu e treaba lui.
În calitatea de Preşedinte "jucător" acum trage ponoasele. A devenit responsabil de tumbele economice ale lui Boc. Au fost găsiţi bani, cine ştie de unde sau de la cine sunt luaţi.
Realitatea începe să apară. Criza socială e la început. Guvernul Boc nu poate să păstreze aparenţele. Nici în faţa FMI, nici în faţa societăţii.
Cine sunt victimele acestei metode de "respectare" a acordului? Producătorii agricoli, firmele private, exact cei care nu trebuiau atinşi, cei care încă mai produc bunuri şi servicii. Guvernul Tăriceanu a început dezastrul iar Guvernul Boc l-a definitivat prin nonacţiune.
Realitatea este că avem nevoie de banii de la FMI dar nu-i merităm. Dacă-i luăm nu facem altceva decât să amânăm dezastrul. Dacă nu-i luăm avem criza înainte de alegeri.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Deficitul bugetar nu a fost respectat, n-a fost returnat TVA, nu s-au plătit subvenţii, facturi, nu s-au plătit salarii, s-au modificat regulile pentru subvenţiile în agricultură pentru eliminarea acestora din diferite motive puerile sau aberante.
Respectarea acordului cu FMI este pur şi simplu o minciună, nu suntem în stare să respectăm condiţiile. Traian Băsescu a fost pus ieri în poziţia ingrată, şi penibilă, de a rezolva o problemă pe care nu poate s-o rezolve. Şi nici nu e treaba lui.
În calitatea de Preşedinte "jucător" acum trage ponoasele. A devenit responsabil de tumbele economice ale lui Boc. Au fost găsiţi bani, cine ştie de unde sau de la cine sunt luaţi.
Realitatea începe să apară. Criza socială e la început. Guvernul Boc nu poate să păstreze aparenţele. Nici în faţa FMI, nici în faţa societăţii.
Cine sunt victimele acestei metode de "respectare" a acordului? Producătorii agricoli, firmele private, exact cei care nu trebuiau atinşi, cei care încă mai produc bunuri şi servicii. Guvernul Tăriceanu a început dezastrul iar Guvernul Boc l-a definitivat prin nonacţiune.
Realitatea este că avem nevoie de banii de la FMI dar nu-i merităm. Dacă-i luăm nu facem altceva decât să amânăm dezastrul. Dacă nu-i luăm avem criza înainte de alegeri.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
miercuri, 28 octombrie 2009
Să nu ne mai jucăm cu cuvintele
"Trebuie sa iesim din demagogia ca "presedintele trebuie sa uite de partidul din care a venit". Sigur, poti sa-i ceri neutralitate, e presedintele tuturor romanilor, dar in niciun caz nu-i poti sa-i ceri sa uite de partidul din care a facut parte, acolo unde are prieteni, are amici, pe unii i-a cununat, pe altii i-a nasit. Nu este posibil, este neomenesc."- Traian Băsescu
Cam aşa judecă şi procurorii, şi judecătorii, şi angajaţii Statului din diferite structuri, şi serviciile secrete. Unde e noţiunea de egalitate în faţa legii? De obiectivitate?
Despre ce reformă a Statului vorbeşte Traian Băsescu? Finul meu e mai breaz ca finul tău? Nu spun că restul sunt mai buni, nici pe departe, dar Traian Băsescu să nu mai folosească vorbe mari.
Nu e nimic neomenesc să-i spui finului, amicului sau rudei tale apropiate "Bă, nu eşti bun pentru asta!", mai ales dacă ai răspunderea unei ţări.
Ce e aia neutralitate? E exact ceea ce nu se petrece, ai mei sunt mai buni decât restul. Hai să-mi păstrez Primul Ministru cu care sunt amic ce dacă restul au majoritate. Şi vine şi bau-bau de la FMI şi n-o să aveţi salarii şi pensii.
Ce e aia interes naţional? Ce e aia trădare? Cuvinte mari spuse iresponsabil. Până în acest moment nimeni nu a încălcat Constituţia, totul e legal.
Campania electorală nu te scuteşte de responsabilitate, nu e o epocă în care oricine poate spune orice. Şi cu atât mai mult un Preşedinte în funcţie.
Un Preşedinte nu are voie să aibă sentimente, trebuie să fie neomenesc, raţional, asta e fişa postului. Nu există rudă, partid, fin, naş, copil. Nu există aşa ceva. Pentru un Preşedinte în funcţie.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
Cam aşa judecă şi procurorii, şi judecătorii, şi angajaţii Statului din diferite structuri, şi serviciile secrete. Unde e noţiunea de egalitate în faţa legii? De obiectivitate?
Despre ce reformă a Statului vorbeşte Traian Băsescu? Finul meu e mai breaz ca finul tău? Nu spun că restul sunt mai buni, nici pe departe, dar Traian Băsescu să nu mai folosească vorbe mari.
Nu e nimic neomenesc să-i spui finului, amicului sau rudei tale apropiate "Bă, nu eşti bun pentru asta!", mai ales dacă ai răspunderea unei ţări.
Ce e aia neutralitate? E exact ceea ce nu se petrece, ai mei sunt mai buni decât restul. Hai să-mi păstrez Primul Ministru cu care sunt amic ce dacă restul au majoritate. Şi vine şi bau-bau de la FMI şi n-o să aveţi salarii şi pensii.
Ce e aia interes naţional? Ce e aia trădare? Cuvinte mari spuse iresponsabil. Până în acest moment nimeni nu a încălcat Constituţia, totul e legal.
Campania electorală nu te scuteşte de responsabilitate, nu e o epocă în care oricine poate spune orice. Şi cu atât mai mult un Preşedinte în funcţie.
Un Preşedinte nu are voie să aibă sentimente, trebuie să fie neomenesc, raţional, asta e fişa postului. Nu există rudă, partid, fin, naş, copil. Nu există aşa ceva. Pentru un Preşedinte în funcţie.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
marți, 27 octombrie 2009
Economia moaştelor pentru începători
Domnul Bogdan Glăvan, profesor de economie, face o analiză economică a fenomenului moaştelor din România.
"Am văzut astăzi cu ochii mei aglomeraţia de pe Dealul Mitropoliei. Cu ochi de economist, vreau să zic, şi mă grăbesc să vă transmit impresii.
Avem de-a face clar cu o problemă economică. Ori de câte ori cantitatea cerută depăşeşte cantitatea oferită, apare îmbulzeala. Nici nu este de mirare, acolo unde preţul este zero, aşa cum este în cazul moaştelor. Conform manualului de economie, pe termen scurt, există două soluţii:
1. Soluţia “de piaţă”, presupune creşterea preţului, astfel încât accesul la bunul respectiv să fie restricţionat strict la cei care doresc să plătească pentru a-l avea. În cazul nostru, ar trebui pus un preţ pe vizitarea moaştelor
2. Soluţia „administrativă”, presupune raţionalizarea consumului, după principiul „să se dea câte una ca să ajungă la fiecare”. Concret, în ceea ce priveşte moaştele, raţionalizarea poate lua una din următoarele forme:
• limitarea timpului de vizitare (maxim două închinăciuni per capita)
• limitarea celor care le pot vizita (interzis minorilor şi celor peste 99 de ani; un singur membru de familie; interzis celor fără studii teologice; acces nelimitat din doi în doi ani – în anii cu soţ, femeile, în anii fără soţ, bărbaţii ş.a.m.d.)
• descurajarea cererii prin stabilirea diferenţiată a impozitului pe venit în funcţie de frecvenţa cu care indivizii vizitează moaştele, etc.
Pe termen lung, echilibrarea pieţei se poate realiza doar prin creşterea producţiei. Propun astfel să fie luate în calcul, următoarele măsuri care ar duce la creşterea cantităţii oferite de moaşte: extinderea perioadei de vizitare a moaştelor la durata întregului an, inventarea unor moaşte noi (nu vi se pare că, vorba aia, în secolul cunoaşterii, religia e un domeniu în care inovaţia are de suferit?), liberalizarea importului de moaşte (să nu uităm că globalizarea este benefică!) – organ decizional: Biserica
Dincolo de dezechilibrul persistent, care trebuie eliminat cumva spre binele societăţii, analiza mai atentă arată câteva detalii interesante. Astfel, ca vag element de asemănare cu pieţele mature, avem investitori instituţionali – politicienii – care se detaşează de restul poporului prin faptul că vizitează moaştele în mod profesionist, pe baza unui atent calcul cost-beneficiu al cărui rezultat variază, desigur, în funcţie de faza ciclului… electoral. Marea parte a cererii este formată însă din investitori simpli, motivaţi în acţiunea lor nu de o analiză economică serioasă, ci de simple preferinţe subiective. Acţiunea lor se caracterizează prin lipsa constituirii unui portofoliu şi comportament de turmă. Ca atare, lipsa de sofisticare a investitorilor şi eşecul de coordonare constituie elemente care definesc foarte bine eşecul pieţei în alocarea eficientă a moaştelor. Este important astfel ca statul să intervină mai activ în acest domeniu – religia şi Biserica – pentru internalizarea externalităţilor şi stabilizarea pieţei.
Aceste observaţii îşi propun doar să aducă în discuţie un subiect puţin abordat în literatură. Concluziile prezentate mai necesită verificare şi aştept cu nerăbdare rezultale cercetărilor viitoare."
"Am văzut astăzi cu ochii mei aglomeraţia de pe Dealul Mitropoliei. Cu ochi de economist, vreau să zic, şi mă grăbesc să vă transmit impresii.
Avem de-a face clar cu o problemă economică. Ori de câte ori cantitatea cerută depăşeşte cantitatea oferită, apare îmbulzeala. Nici nu este de mirare, acolo unde preţul este zero, aşa cum este în cazul moaştelor. Conform manualului de economie, pe termen scurt, există două soluţii:
1. Soluţia “de piaţă”, presupune creşterea preţului, astfel încât accesul la bunul respectiv să fie restricţionat strict la cei care doresc să plătească pentru a-l avea. În cazul nostru, ar trebui pus un preţ pe vizitarea moaştelor
2. Soluţia „administrativă”, presupune raţionalizarea consumului, după principiul „să se dea câte una ca să ajungă la fiecare”. Concret, în ceea ce priveşte moaştele, raţionalizarea poate lua una din următoarele forme:
• limitarea timpului de vizitare (maxim două închinăciuni per capita)
• limitarea celor care le pot vizita (interzis minorilor şi celor peste 99 de ani; un singur membru de familie; interzis celor fără studii teologice; acces nelimitat din doi în doi ani – în anii cu soţ, femeile, în anii fără soţ, bărbaţii ş.a.m.d.)
• descurajarea cererii prin stabilirea diferenţiată a impozitului pe venit în funcţie de frecvenţa cu care indivizii vizitează moaştele, etc.
Pe termen lung, echilibrarea pieţei se poate realiza doar prin creşterea producţiei. Propun astfel să fie luate în calcul, următoarele măsuri care ar duce la creşterea cantităţii oferite de moaşte: extinderea perioadei de vizitare a moaştelor la durata întregului an, inventarea unor moaşte noi (nu vi se pare că, vorba aia, în secolul cunoaşterii, religia e un domeniu în care inovaţia are de suferit?), liberalizarea importului de moaşte (să nu uităm că globalizarea este benefică!) – organ decizional: Biserica
Dincolo de dezechilibrul persistent, care trebuie eliminat cumva spre binele societăţii, analiza mai atentă arată câteva detalii interesante. Astfel, ca vag element de asemănare cu pieţele mature, avem investitori instituţionali – politicienii – care se detaşează de restul poporului prin faptul că vizitează moaştele în mod profesionist, pe baza unui atent calcul cost-beneficiu al cărui rezultat variază, desigur, în funcţie de faza ciclului… electoral. Marea parte a cererii este formată însă din investitori simpli, motivaţi în acţiunea lor nu de o analiză economică serioasă, ci de simple preferinţe subiective. Acţiunea lor se caracterizează prin lipsa constituirii unui portofoliu şi comportament de turmă. Ca atare, lipsa de sofisticare a investitorilor şi eşecul de coordonare constituie elemente care definesc foarte bine eşecul pieţei în alocarea eficientă a moaştelor. Este important astfel ca statul să intervină mai activ în acest domeniu – religia şi Biserica – pentru internalizarea externalităţilor şi stabilizarea pieţei.
Aceste observaţii îşi propun doar să aducă în discuţie un subiect puţin abordat în literatură. Concluziile prezentate mai necesită verificare şi aştept cu nerăbdare rezultale cercetărilor viitoare."
luni, 26 octombrie 2009
Victorie a la Pyrrus
Am să încerc să vorbesc în această campanie doar despre manipulare, nesimţire, false soluţii, minciună şi derapaje antidemocratice. Ăsta e cadrul general. Cel din Cartea Junglei. Noi trebuie să alegem, ca de obicei, răul cel mai mic. Raţional, fără sentimente.
Indiferent de cine câştigă anul 2010 o să fie îngrozitor. Orice promisiune e o minciună. Indiferent de la cine vine. Menţinerea cursului de schimb e iluzorie.
Pentru a menţine pacea socială e nevoie ca Prim Ministru de un om care să inspire încredere. N-am spus să fie de încredere, e o diferenţă. E nevoie de un negociator pentru că altfel o să se ajungă la derapaje sociale. Oricum o să se ajungă în stradă şi soluţia este un Guvern asumat politic. Nu un Guvern de uniune naţională sau de tehnicieni, este cea mai proastă idee.
Dacă un Guvern de uniune naţională se prăbuşeşte sub presiunea străzii suntem la cheremul unui om, viitorul preşedinte. Dacă un Guvern de tehnicieni ratează o luăm de la capăt şi nimeni nu-i responsabil din punct de vedere politic, nu cred că mai avem timp de experimente. Ce spuneam pe 10 decembrie 2008 despre opţiunile lui Traian Băsescu?
"Să permită coaliţia PDL cu PSD, cu oferte rezonabile pentru PSD, şi să se spele pe mâini.
Dacă Guvernul minoritar, oricare ar fi el, trece prin Parlament şi-şi rupe gâtul în faţa crizei şi/sau opoziţiei prea puternice există varianta celuilalt partid mare. Dacă aprobă marea coaliţie şi aceasta ratează, din cauza crizei sau lipsei de coeziune, nu mai avem nicio şansă.
Nimeni nu ştie ce o să vină peste noi dar e mai bine, părerea mea, să avem două şanse în loc de una la trecutul punţii. Şi ar fi ceva mai moral."
Suntem la aproape un an şi deja lucrurile stau şi mai rău, atunci Traian Băsescu s-a spălat pe mâini. Sper să nu repetăm greşeala. Nu ştiu dacă economic ne permitem alegeri anticipate, adică încă 3 luni de degringoladă. Părerea mea e că nu.
Victoria oricărui candidat este foarte probabil să fie o victorie a la Pyrrus, ca şi sfârşitul personajului.
Şi nu totul se rezumă la aceste alegeri. Priviţi ce spun elevii despre un Profesor şi ce răspunde acesta. În competiţia pentru Premiile în educaţie 2009. Nu seamănă deloc.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.
duminică, 25 octombrie 2009
Remus Cernea
Remus Cernea a fost validat în postura de candidat la alegerile prezidenţiale. Fiecare are şansa lui. Strângerea semnăturilor este pentru mine un semn de sănătate democratică. Nu pot decât să-i urez succes.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Postări
