This Time is Different... este un articol ştiinţific care ne dezvăluie trecutul ţărilor din punctul de vedere al perioadelor şi numărului de falimente prin care au trecut.
Şi citez:
"Greece, as noted, spent more than half the years since 1800 in default."
...with Greece, which has lived in a perpetual state of default)."
Articolul este scris în 2008 şi autorii privesc cu optimism nejustificat:
"Interesting recent cases include Greece and Spain, countries that appear to have escaped a severe history of serial default not only by reforming institutions, but by benefiting from the anchor of the European Union."
Să nu privim restul ţărilor ca fiind fecioare neprihănite (cu click pentru mărire).
Aşa că falimentul Greciei nu e mare scofală, doar că nu ştim istorie.
De la TED. Drumul spre prosperitate, pe care unii l-au urmat, alţii îl urmează chiar acum iar noi ne străduim să-l ocolim de fiecare dată. Din păcate nu are traducere.
Urbain Le Verrier este celebru pentru că a descoperit "din calcule" planeta Neptun. O altă descoperire a acestuia merită însă amintită azi, avansul neobişnuit al periheliului planetei Mercur.
Mişcarea a două corpuri, asimilate ca puncte materiale şi singure într-un Univers în care sunt valabile principiile mecanicii newtoniene şi care se supun legii atracţiei gravitaţionale, se poate descompune în mişcarea centrului de masă comun şi mişcarea unui corp fictiv faţă de acest centru de masă.
Considerând centrul de masă în repaus, ceea ce nu reduce din generalitate, în funcţie de energia sistemului avem tipurile de orbite din imaginea de mai jos. Ne limităm la cazul în care mişcarea are loc pe o elipsă (cu roşu). Aveţi aici teoria.
Punctul cel mai apropiat al traiectoriei faţă de astrul aflat în focarul elipsei (intersecţia între linia neagră orizontală şi elipsă) poartă numele de periastru. Pentru problema de mai sus acest periastru este fix, nu se mişcă în timp.
În cazul planetei Mercur acest punct poartă numele de periheliu (Helios-Soare) şi are o mişcare în timp. Această mişcare de rotaţie a periheliului este foarte lentă şi apare din cauza influenţei celorlalte planete, Mercur şi Soarele nu sunt singurele corpuri din Univers, şi din cauza turtirii Soarelui, Mercur şi Soarele nu sunt puncte materiale. Cea mai mare parte a acestei mişcări este dată de precesia echinocţiilor.
Le Verrier a calculat aceste influenţe şi a descoperit că faţă de predicţiile pe care teoria newtoniană le preciza există o diferenţă de peste 38 de secunde de arc pe secol.
Aceste 38 de secunde, care de fapt sunt 42, au devenit o necunoscută şi au ridicat un mare semn de întrebare cu privire la mecanica lui Newton.
Dubiile cu privire la teoria newtoniană au început să se acumuleze, s-a inventat ideea de eter, idee pe care experimentul Michelson-Morley a desfiinţat-o. Minkowski, FitzGerald, Lorentz şi Poincaré au creat ingredientele pe care Einstein le-a pus la un loc şi care au condus la Teoria Relativităţii Restrânse (TRR). Deja viteza luminii în vid ca viteză maximă era postulată iar echivalenţa masă-energie dedusă.
TRR nu spune nimic despre avansul periheliului lui Mercur dar pot să vă spun că secundele de arc rămâneau neexplicate. Cele 42 de secunde de arc provin din curbarea spaţiu-timpului datorată masei Soarelui. Dar în TRR nu se aminteşte nimic despre Mercur pentru că spaţiu-timpul nu se curba.
De aici urmează o poveste interesantă. Pentru Einstein era absolut evident că TRR era o teorie incompletă. Între 1907 şi 1915 Einstein a dezvoltat Teoria Relativităţii Generalizate (TRG). Articolele până în 1912, acesta e ultimul, consideră spaţiul ca nefiind curbat. În 1913 şi în 1914 teoria se dezvoltă dar periheliul nu este amintit. Ecuaţiile de câmp sunt scrise incorect, sunt corectate şi, în sfârşit, TRG este finalizată. Şi, calculul avansului periheliului lui Mercur conduce la cele 42 de secunde măsurate aproximativ de Le Verrier. Aveţi aici un articol explicativ.
Articolele lui Einstein sunt destul de greu de găsit în limba engleză dar, prin bunăvoinţa regretatului profesor Eugen Soos am avut parte de ele traduse din rusă. Pe parcursul celor 8 ani de dezvoltare ai TRG nu se spune nimic despre periheliul lui Mercur. O colegă de grupă a avut una din cele mai frumoase lucrări de diplomă de care am auzit. A calculat pentru fiecare etapă a dezvoltării TRG avansul periheliului.
A fost pe rând o treime din cel observat, o jumătate, două treimi, parcă şi cinci şesimi, asta până la articolul final. Avansul periheliului lui Mercur a fost nuca tare de care s-a lovit Einstein. Şi care a fost atât de necesar pentru validarea teoriei.
Am spus toată povestea asta pentru că azi s-ar putea ca lumea ştiinţifică să fi găsit "un nou avans de periheliu".
Teoria lui Newton e prima aproximaţie a lumii în care trăim, TRG este a doua, s-ar putea să fim nevoiţi să mai dezvoltăm încă un nivel. Lumea ştiinţifică e în fierbere.
Stiintele naturale se bazeaza pe experiment si ne spun ca un experiment facut in conditii similare de mai multe ori ne conduce la aceleasi rezultate de fiecare data. Mai mult, cand rezultatele unei teorii nu concorda cu realitatea, cu experimentul, se schimba teoria.
Toate aceste "amanunte" contrazic ideea ca studierea economiei ar fi un demers stiintific, studierea economiei este mai mult un demers artistic. Ideea ca studierea economiei ar fi o stiinta este data si de premiile Nobel acordate in domeniu. Daca premiile Nobel pentru literatura sau pace sunt evident subiective si, de fiecare data, starnesc discutii si controverse, cele pentru economie confera posesorilor aura unor somitati stiintifice comparabile cu posesorii premiilor pentru fizica sau chimie. Lucru totalmente fals.
Ca orice discutie pe un subiect fara baza stiintifica totul se rezuma la abordari subiective cu radacini ideologice si politice. Se transforma intr-o "discutie" in care desi insiruirile de idei sunt logice axiomele de la care se pleaca sunt total subiective si lipsite de corespondent in realitatea obiectiva, fiind imposibila ajungerea la un model general acceptat.
Multitudinea de teorii economice, de "scoli", conduce la un adevarat Turn Babel la baza caruia stau mai mult orgoliile si interesele decat realitatea. De aici si multitudinea de "solutii" si "iesiri" din crizele economice tot mai dese.
Ca am dreptate se poate observa din cat de des se schimba previziunile economice, cum sunt atinse tintele economice, ce efect au masurile guvernamentale, cat de la unison sunt parerile economistilor.
Ar trebui introduse cursuri de fizica (mai ales termodinamica), matematica aplicata, biologie la facultatile economice. Plus un cod deontologic. Mai putina politica si mai multa stiinta.
PS Imi pare rau dar nu am putut folosi diacritice.
Gazeta Gândul ne arată fotografiile făcute de Traian Băsescu şi ne spune că sunt de la Roşia Montană.
Pozele pe care le prezintă ca fiind de la Roşia Montană, şi făcute de Traian Băsescu, sunt de la exploatarea de la Roşia Poieni. În link aveţi pozele de la Roşia Poieni.
Între cele două locuri sunt cam 10 kilometri. Roşia Montană nu arată încă aşa. Este o privire în viitor. Lacul cu cianuri de 600 de hectare o să fie al 5-lea lac de munte ca suprafaţă din România. Oricum o să putem, în frunte cu Preşedintele, să bem apă din el.
"Teorema lui Pitagora: 24 cuvinte "Tatăl Nostru": 66 cuvinte Principiul lui Arhimede: 67 cuvinte Cele 10 porunci: 179 cuvinte Declaraţia de independenţă a SUA: 1,300 cuvinte Constituţia SUA cu toate cele 27 de amendamente: 7,818 cuvinte Regulile UE cu privire la vânzarea verzei: 26,911 cuvinte"
Ce spune nenea ăsta e sinteza haosului spre care ne îndreptăm, nu există soluţii de stânga sau soluţii de dreapta, există soluţii care se obţin pe bâjbâite şi în timp. Toţi vorbitorii "din cărţi", după ideologia în care unii cu sinceritate cred, nu e cazul în România, la noi se cheamă interes, sunt depăşiţi de complexitatea societăţii în care trăim.
Societatea îşi pierde energia încercând să păstreze această complexitate. Să dăm un exemplu simplu. Pâinea "minimă" de 300 de grame.
În loc să oblige toţi vânzătorii să afişeze gramajul pâinii, onor Statul, în imbecilitatea lui, a decretat că pâinea trebuie să aibă o greutate minimă de 300 de grame.
1. Poate eu nu am nevoie de o pâine de 300 de grame, mă obligă să cumpăr nişte specialităţi mai scumpe sau să mănânc pâine mai veche. Pentru binele meu.
2. Producătorii sunt obligaţi să-şi schimbe procesul de producţie cu costuri pe care nimeni nu le poate estima. Suportate tot de clienţi până la sfârşit.
3. De ce 300 şi nu 500, sau 2000, care este motivul pentru care s-a ales acest gramaj, în urma cărui studiu?
4. Cine o să verifice că este pusă în practică această măsură, cât costă verificarea? Cine plăteşte, contribuabilul, cine altcineva?
Birocraţia creşte şi dă astfel posibilitatea corupţiei, peste tot în lume s-a păstrat preţul şi a scăzut gramajul. Cine afişa gramajul şi nu-l respecta era vinovat şi până acum. A auzit cineva de un caz în care a fost prins cineva care nu respecta gramajul? Nu o să auziţi nici de acum încolo. Nu era mai simplu să lase lucrurile în pace, dacă mi se părea că e prea mică pâinea nu o cumpăram, simplu.
O măsură care măreşte complexitatea sistemului. Sistemul se prăbuşeşte sub propria complexitate iar "conducătorii" nu fac altceva decât să impună şi mai multe reguli. La nivel local, naţional sau european, reguli pe care nu le mai respectă nimeni iar ei nu mai pot să le verifice aplicarea. Vezi cazul cu iepurii de casă şi bijuteriile pe care tocmai l-a reiterat Lăzăroiu. A verifica asemenea lucruri presupune un efort mai mare decât ajutorul. Aşa că nu o să se verifice aproape nimic.
În acelaşi timp societatea se dezintegrează, Statul nu mai oferă aproape nimic, justiţie, siguranţă, educaţie, sănătate toate sunt în colaps şi tot mai mulţi cetăţeni încearcă să devină independenţi, să emigreze în locuri unde Statul este puternic sau, pur şi simplu, se revoltă. Tocmai văd cum s-au furat bucăţi din stâlpii de înaltă tensiune. Aici intervin diferenţele culturale.
De ce se întâmplă asta acum? Ieri a fost în presa internaţională un articol care a trecut neobservat la noi. Normal, noi suntem prea puţin cuplaţi la restul lumii iar presa cu atât mai puţin. Articolul a apărut în Forbes, Has Peak Oil Come To The Non-Opec World? Maybe. Poate de asta.
De 10 ani avem războaie pentru resurse, toate mascate sub replica extinderii democraţiei. Un posibil viitor găsiţi aici, merită citit.
Ştiu că puţini o să vadă filmuleţul, merită, şi mai puţini o să citească articolele la care fac referire, nu sunt o lectură veselă sau uşoară dar e bine să auzim şi altceva în afara palavrelor spuse de bolnavii atinşi de "complexul lui Dumnezeu".
Postări
