marți, 19 august 2008

Mentalitate de înfrânt

De 5 ori, până acum, în rândul delegaţiei României la această Olimpiadă, am văzut o mentalitate de înfrânt. Am văzut cum 5 medalii au zburat, nu pentru că nu eram cei mai buni, ci pentru că n-am ştiut să gestionăm posibilul succes. Oare de ce?

Nu cred că e vina sportivilor care au muncit şi au ajuns până acolo, la o fracţiune de secundă de medalie. E vina antrenorilor care la rândul lor n-au avut succese (succesuri pentru iniţiaţi) sau, la rândul lor, n-au ştiut şi nu i-a învăţat nimeni să gestioneze succesul.

E vina oficialilor care n-au adus psihologi, n-au schimbat antrenori, e o problemă de management sportiv. Degeaba ai cea mai mare notă din concurs şi după aia aterizezi pe burtă, şi aşa ai făcut şi acum 4 ani. Nimeni n-a învăţat nimic din eşecul de acum 4 ani? Nici nu vreau să mă gândesc ce e în sufletul celor care au ratat gratuit o medalie după o muncă de 4 ani. Dar toţi antrenorii, şeful de la COR trebuie demişi de cel în măsură s-o facă. Pentru prostie.

Prea des ne scufundăm ca rromul la mal. M-am săturat.

2 comentarii:

Manole Buican spunea...

In 1986 Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni la fotbal. Nici pe departe n-a fost Steaua acelui an cea mai buna, tehnic, echipa din Europa. Ci a fost cel mai bine pregatita psihic. De vreo 3 ani ii antrena Florentin Marinescu (luptator de arte martiale, actualmente unul dintre conducatorii Federatiei Romane de Arte Martiale). Era altceva. Sa ne aducem aminte de pregatirea psihica a Elisabetei Lipa sau a lui Ivan Pataichin. He, he, he, era altceva nenica... Cu cine au facut-o??? Pai, raspunsul e simplu. Exemplele pot continua. (Nadia si toate loturile de gimnastica de-a lungul multor ani, etc.)

Dan Şelaru spunea...

Ca bine graiesti frate Balcescule.