marți, 30 septembrie 2008

Creşterea PIB-ului nu înseamnă nimic

Demagogia creşterii PIB este o gogoriţă pe care toţi politicienii ne-o vâră pe gât iar noi o înghiţim fără să zicem nimic, că sunt cifre de necontrazis.

Hai să vedem ce e PIB. Produsul Intern Brut este suma produselor şi serviciilor vândute şi cumpărate exprimată în bani pe o perioadă dată de timp, să zicem un an.

Toţi politicienii, că-s de la noi sau de aiurea, se laudă sau se lamentează din cauza creşterii sau scăderii PIB. Toată lumea se laudă când acesta creşte, există două probleme mari cu acest indicator, nu ia în considerare efectele muncii neremunerate, a schimburilor în care banii nu sunt implicaţi, şi doi, nu pune problema sursei unei anumite afaceri.

Şi acum pe exemple. În PIB nu intră munca făcută de părinţi să crească un copil. Nu intră nici schimbarea unui bec prin casă. Nici munca voluntară, nu că ne-am da noi voluntari, nu intră schimburile în natură între persoane fizice. În agricultura noastră de subzistenţă există nenumărate trocuri nefiscalizate. Şi toate astea fac de la ţară la ţară între 10 şi 40 de procente din PIB-ul oficial. Toată lumea face ţuică şi lasă ăluia care are cazanul cam 10 procente. Nimic nu intră în PIB.

Dar problema se pune mult mai grav când ne întrebăm ce contribuie la creşterea PIB. Hai să luăm un incendiu, se contabilizează, consumul pompierilor, schimbarea bunurilor distruse şi, în cazul în care există, plata asigurării. Toată lumea a pierdut dar PIB-ul a crescut. Un accident cu morţi şi răniţi. Munca salvatorilor, asigurarea maşinilor. asigurările de moarte sau accident ale victimelor, cheltuielile de înmormântare, cheltuielile de spitalizare toate contribuie la creşterea PIB. Dintr-o tragedie PIB-ul face un succes economic. Poluarea, odată contribuie la PIB prin producere şi apoi contribuie prin măsurile luate ca s-o îndepărtezi.

Creşterea criminalităţii contribuie la creşterea PIB. De la cumpărările de lacăte şi arme până la înlocuirea bunurilor pierdute sau distruse.

Şi, să zicem, că eu cu 50 de inşi cumpărăm o suprafaţă de pământ. Trăim din roadele pământului, facem barter cu vecinii, nu vindem nu cumpărăm. N-avem PIB. Dar ne comportăm exact ca o societate, suntem oameni şi trăim pe tarlaua noastră. Ca secta Amish. Din punctul de vedere al indicatorului nu existăm.

Şi mai e ceva, o gentuţă pentru Nuţi e echivalentă ca importanţă cu materialele pentru sinistraţi, pe PIB nu-l interesează unde se duc banii, cum se distribuie creşterea PIB-ului în cadrul boborului.

Şi există indicatori care spun că dacă suntem cinstiţi cu noi înşine lucrurile stau altfel, pentru USA bunăstarea n-a mai crescut din anii 70. Şi pe drumul ăsta m-a lansat Nea Nelu.

Domnule Tăriceanu, mai uşor cu pianul pe scări.

2 comentarii:

Parlamentolitic spunea...

:)) Nu m-am gandit niciodata la PIB din punctul asta de vedere, dar asa e!

(offtopic: vezi ca mi-am schimbat feed-ul, la tine pe site a ramas blocat la postul "Ma mut"

uhitto spunea...

tariceanu ar fi folosit orice creste n folosul lui. daca nu era pib-ul era iarba sau nu ca acu vine toamna. poate creste patriciu in greutate...

problema ine si din faptul ca indicatori economici mai "aplicati" nu sunt la indemina tuturor, iar eplicatiile lipsesc cu desavirsire.