Sistemele politice - III Sistemele naţionale

Statul naţiune e o chestie complicată. La început, un grup de oameni cu o cultură, etnie şi istorie comună au înţeles că formează un grup cu o identitate diferită de cea a celor care-i înconjoară. Primele state naţionale s-au format în Marea Britanie şi Franţa. Prin secolul XIX s-au format Germania, Italia sau România. State ca URSS, India sau Elveţia nu au avut o bază naţională în procesul de formare. În principiu, dezmembrarea imperiilor a dus la formarea statelor naţionale. Ultimul căzut, URSS, a încheiat, aproape, procesul de formare al statelor naţionale, sau a părut că încheie acest proces. Există, încă, un proces de formare al statelor naţionale, vezi Kosovo sau Abhazia şi Osetia de Sud.

Există grupuri de cetăţeni care locuiesc în unul sau mai multe state care au în comun trăsăturile care au dus la formarea statelor naţiune şi care nu au reuşit formarea unui stat, kurzii, bascii, multe grupuri etnice africane. De asemenea există mai multe state care au la bază o singură naţiune (România şi Republica Moldova).

Statul naţional se poate defini prin puterile pe care acesta le are faţă de orice altă organizaţie care există în teritoriul respectiv. Toate acestea se raportează la acesta. Este singurul în măsură să folosească forţa armată pe teritoriul său iar cei care, la un moment dat, conduc statul sunt singurii care vorbesc în numele teritoriului şi cetăţenilor. Toate acestea sunt realizabile, mai mult sau mai puţin, în fapte. Vezi Afganistan, Iraq, Serbia sau Georgia. De asemenea un teritoriu şi cetăţenii care-l locuiesc pot fi consideraţi stat dacă le este recunoscut de către restul de state acest statut (cazul Transnistriei vs. cazul Kosovo).

Din varii motive puterea (guvernarea) nu este total centralizată. În primul rând este imposibilă fizic centralizarea totală, ineficienţa unei centralizări masive a puterii a fost dovedită de statele comuniste. Un alt motiv al descentralizării guvernării sunt sentimentele regionale, există diferite motive care stârnesc pasiuni locale (minorităţi etnice, trecut istoric diferit, cutume istorice), geografia joacă şi ea un rol în descentralizarea puterii.

Există două tipuri de state naţionale, unitare şi federale. În statele de tip federal (USA, Germania, Rusia, Mexic şi altele) există un balans al puterii între autorităţile regionale şi cele centrale. De obicei puterea centrală este singura în măsură să emită monedă şi are controlul forţelor militare în scopul limitării mişcărilor secesioniste. Majoritatea statelor sunt de tip unitar (România, Bulgaria, statele scandinave, majoritatea statelor din America de Sud...).

O descriere a celor două tipuri de stat în episodul următor.