joi, 2 octombrie 2008

Când macaronarul e italian şi ungurii români

În afara unei lupte eroice a Vasluiului pentru calificare n-am văzut eroismele sperate şi întoarcerile de şanse pe care le aşteptam, din cinci echipe niciuna calificată e deja statistică. E un fenomen nu o întâmplare. E neputinţa specifică.

Steaua n-a ascultat de indicaţiile de la palat. A făcut egal şi e pe locul ei specific, ultimul, în grupe. Ce spune Gigi poate spune oricine, că ei băteau Chelsea, n-au avut şansa să joace cu Chelsea, au avut pe cine să bată dar n-au făcut-o.

Iar macaronarul cu nume ridicol ne-a dat o lecţie. Un italian adevărat. Cu o echipă făcută din neamurile fotbalistice ale lumii, adunate de pe trei continente, finanţat de un ungur cu cetăţenie română ne-a demonstrat că şi ungurii sunt români şi că macaronarii sunt italieni, atunci când vor. Şi o fac des, nouă nu ne reuşeşte să fim români.

Mulţumesc neamurilor care ne reprezintă şi lui Trică şi Stăncioiu!

Niciun comentariu: