duminică, 5 octombrie 2008

Olduvai

Olduvai este o teorie simplă. Cu un singur parametru. Richard Duncan este autorul ei în 1989. Walter Youngquist a tras şi el nişte concluzii.

Pe scurt. Parametrul teoriei Olduvai este cantitatea de energie consumată raportată la numărul de cetăţeni ai lumii. Iar creşterea a fost până în 1979, adică acum 30 de ani. Între 1945 şi 1973 a crescut cu 3,45 procente pe an. Creşterea a căzut la 0,64 pe an până în 1979. Din 1979 până în 1999 scade cu 0,33 procente pe an. A mers în jos şi-n sus şi pentru resursele neregenerabile stă situaţia cam aşa. Adică suntem în vârful din care începem să scădem inexorabil. Şi nu numai declinul resurselor e de vină ci şi creşterea populaţiei.



Luată de aici. Nu mai avem timp să înlocuim resursele neregenerabile cu resurse înlocuibile. Şi nu putem să înlocuim combustibilul lichid cu altceva în transporturi.

Şi ce mai zice antropologul. Că numărul de copii e direct proporţional cu cantitatea de energie avută la dispoziţie, asta în ţările dezvoltate. Şi sunt două legături. Cantitatea de hrană avută la dispoziţie e direct proporţională cu cantitatea de hidrocarburi consumată, pesticide, consum de energie în agricultură. Iar a doua legătură e simplă, ţine de percepţia, subiectivă poate, a oamenilor de a putea să-şi crească copiii în siguranţă. Ca să-ţi menţii nivelul de trai, consumist, nu mai faci copii cu toate că din mâncarea aruncată poţi să hrăneşti 8 africani.

Şi nu e nevoie să fii vreun geniu ca să vezi că situaţia mondială e instabilă. Că războaiele pe energie au început în Irak şi Georgia. Că sistemul economic, aşa cum ştim că a fost nu mai e când US face naţionalizări. Şi anunţ că India, China sau Brazilia nu vor ajunge niciodată mari puteri. Nu vor avea cu ce. Râzboiul e tot ăla vechi cu care am fost obişnuiţi.

Şi ce-i cerem noi producţiei de energie e cam aşa:

9 comentarii:

S. spunea...

Antropologistul asta e cumva un antropolog mai sef?

impricinatul de corn spunea...

E o carte care dezvolta toata povestea. Nu cred ca fost tradusa in romana.
The collapse of complex societies, de Joseph Tainter. Nu am citit-o, dar am dat peste extrase foarte interesante pe un site care s-a cam dus naibii, am impresia. Oricum, cartea este "recenzata" si pe Wikipedia.

Dan Şelaru spunea...

Am corectat, scriam cu fica-mea in cap. Merci pentru atentionare.

Dom doctor n-o stiu dar am sa studiez, eu am gasit pe internet niste site-uri.

Punem de-un falanster. Un doctor e totdeauna binevenit.

Viq spunea...

In inconstienta mea sunt un pic mai optimist.

Relatia om-resurse energetice cred ca va cunoaste o schimbare de optica.
Pe niste coordonate pe care acum nu le putem intelege pentru ca presupun probabil niste etape intermediare.
Poate suna cam fals.

Spre exemplu, cu numai cativa ani in urma, dezvoltarea fotografiei la nivel de masa, ar fi putut fi evaluata dupa parametri accesibili momentului : camerele foto, pelicula, substanele chimice necesare developarii, energia electrica petru aparatul de marit, hartia...samd.
O estimare a cresterii numarului de fotografi amatori de cateva sute de ori (poate chiar mii) ar fi presupus bulversare intregii economii mondiale si autointoxicarea cu reziduurile chimice... sau mai degraba ar fi sugerat disparitia respectivelor materii prime.

Privind prin prisma fotografiei digitale accesibile dupa doar cativa ani, eventualele concluzii ar parea acum caraghioase.

Pur si simplu ne situam pe un alt plan, atat de diferit fundamental incat nu putea fi luat in calcul atunci. Nu erau date.

In contextul asta, daca tinem seama ca de fapt raportul dintre energie si materie este de 100% la 0%, teama ca ramanem fara.... univers mi se pare ilogica.
Da.
Putem avea probleme ce pot pune sub semnul intrebarii la modul cel mai serios pastrarea standardelor de civilizatie actuale, DACA nu gasim acele noi coordonate la timp.

Eu parc-as zice ca natura e suficent de desteapta sa ne destepte si pe noi.
Daca nu cu vorba buna, cu parul.
Spre exemplu, stiam ca relatia bogatie-natalitate de INVERS proportionala. Ca "bogatii fac bani si saracii, copii".

Informatiile sunt interesante.
Mersic.

Anonim spunea...

Pai din studiul graficului...nu prea s-a aplicat teoria pana acum. Vad ca forcastul incearca sa puna graficul pe un clopot Gauss, dar de fapt evolutia din 1970 pana acum a fost una de platou ... de ce deodata acum, ar lua-o descendent in jos si nu s-a intamplat din anii 1970?

totusi sunt de acord cu afirmatiile legate de china si india. in primul rand, sa fii the low cost producer nu e atu pentru o supra-putere, iar legat de india...vorbesc din perspectiva unei persoana care stie care e situatia acolo... discrepanta intre saraci si bogati e atat de mare si atat de multa sarcie acolo, incat aia mai au nevoie de un secol sa isi rezolve probleme interne si sa evite revoltele interne, basca fac cheltuieli iresponsabile pe "razboiul rece" cu pakistan in loc sa isi elimine propria saracie

Dan Şelaru spunea...

Cred ca din cauza demografiei. De altfel surprinzator e ca nu prea gasesc date. Am cautat de mi-au sarit capacele.

Anonim spunea...

mai e teoria cu "peak oil" de care banuiesc ca stii:) acolo datele sunt mai simplu de cules fiindca tin de relatia: rezerve de petrol existente & descoperite - consumul de petrol. si se pare ca am trecut de maxim...

solutia la problemele energetice exista... cum ar fi micro-centralele nucleare unde cateva grame de plutoniu pot alimenta un orasel pentru 50 de ani... problema e ca de cand cu 9/11 nimeni nu cred ca vrea o tinta sigura pentru teroristi in proximitate... mai e solutia masinilor electrice unde sector privat a inceput sa se miste...repede! avand in vedere ca majoritatea folosesc masinile pentru comuting pe distante de sub 100km, mi se pare alternative foarte viabile! ramane ca pe distante lungi, sa depinzi de petrol... ceea ce nu ar fi o solutie chiar rea


m-au amuzat azi comentariile unui general britanic care dupa 4 ani de razboi in afganistan, se gandeste sa ii cheme pe talibani la negocieeri sa vada, totusi...ce vor? :)))

acelasi anonim

Dan Şelaru spunea...

Am scris despre peak oil. Problema e transportul marfurilor. Iar suplinirea energiei electrice produse cu resurse neregenerabile termina uraniul in 15 ani. Si costa si mai multe resurse neregenerabile pana s-o punem in practica. Si cat costa un reactor de submarin?

Manole Buican spunea...

pare corect tot ce zici. nu am ce obiecta.
singurul lucru misto este ce-i cerem noi productiei de energie :)) :)) :))