vineri, 24 octombrie 2008

Pe drum

De-a lungul timpului creierul uman a fost comparat cu mecanismul unui ceas, cu un motor şi acum e comparat cu un calculator. Există o dorinţă, nespusă cu o voce prea răsunătoare, ca obiectele cele mai complexe create de om să se apropie de complexitatea creierului uman.

Cât de departe suntem de atingerea unui asemenea deziderat? Foarte departe!

În primul rând creierul uman e un singur lucru nu două ca un calculator: o platformă hardware şi o sumă de programe software fiecare dedicate fie unei operaţiuni sau scop. Să dăm exemple. Memoria e acelaşi lucru cu procesorul şi cu software-ul în cazul creierului lucru diferit de orice calculator existent.

Calculatorul nu se autoadaptează la mediu, platforma software rămâne aceeaşi fără intervenţie umană, creierul se autoadaptează. Un calculator cu o problemă harware nu mai funcţionează, dacă are un bug software funcţionează greşit. Creierul poate găsi sisteme diferite care să "repare" nefuncţionalitatea. Vezi cazul lui John Nash din "A Beautiful Mind".

Creierul funcţionează mai mult ca o reţea de calculatoare decât ca unul singur. Dar diferit. La cuvântul găină creierul aduce în minte pasărea cu numele respectiv, imaginea păsării, colega poreclită aşa din şcoala generală, bancul cu găina care se împiedică, e ca un căutător de informaţii pe Internet. Răspunsurile nu sunt însă aceleaşi şi nici în aceeaşi ordine, procesul e dinamic ca şi în cazul răspunsurilor Google la aceeaşi căutare la momente diferite de timp dar spre deosebire de Google răspunsurile depind şi de starea din acel moment a creierului nu numai de starea în care se află informaţia.

Şi are mult mai multe componente decât orice calculator actual.

Nu cred că drumul actual al dezvoltării calculatoarelor poate duce la un creier artificial dar ca orice vis frumos ne duce înainte.

2 comentarii:

impricinatul de corn spunea...

acum 7 ani a avut loc o conferinta extrem de serioasa a celor care se ocupa de stiinte cognitive (gasca lui Chalmers). concluzia de la sfarsitul conferintei... e ca nu puteau sa traga concluzii. la cea mai "simpla" dintre intrebarile pe care si le-au pus (adica, unde e sediul constiintei) raspunsurile au oscilat intre stabilirea unor arii precise din creier, pana la evidentierea unor frecvente preferentiale de nu-mai-stiu-cati Herzi, care ar "gazdui" (eventual!)constiinta...

Dan Selaru spunea...

Cam asa, e o chestie imposibil de decelat, cel putin pe moment.