vineri, 17 octombrie 2008

Puritanism

O definiţie a unui puritan a fost dată de H.L. Mencken: "Un puritan este cineva continuu suspicios că undeva, cineva se simte bine."

Pare absurd dar asemenea manifestări există în două domenii, în religie şi în politică. În religie vârful puritanismului a fost Ayatollahul Khomeini care declara: "Allah did not create man so that he could have fun. The aim of creation was for mankind to be put to the test through hardship and prayer. An Islamic regime must be serious in every field. There are no jokes in Islam. There is no humor in Islam. There is no fun in Islam. There can be no fun and joy in whatever is serious. [quoted in Amir Taheri, The Spirit of Allah: Khomeini and the Islamic Revolution, Adler & Adler, 1986, p.259]".

Asemenea manifestări au apărut şi în creştinism şi în iudaism şi poate şi în alte religii. Încă de la începuturile lor şi până azi.

Dar să trecem la politică. Statul s-a separat de biserică după Revoluţia Franceză. Şi credeam că puritanismul a dispărut din civilizaţia occidentală. Fals.

Puritanismul şi-a luat hăinuţe ideologice şi a mers mai departe. Întâi sub forma comunismului apoi a fascismului şi nazismului sau a luat chipul senatorului McCarthy. Vârful puritanismului ca ideologie de stat a fost Cambodgia "democratică". Au fost interzise sentimentele interumane ca fiind contrarevoluţionare.

"Normal family life, including love and sorrow, was impossible in some villages. Children were taken away from their parents to live and work in labor brigades. If they died of fatigue or disease, which many did, their parents would eventually be informed. At this point what emotion the parents showed could mean life or death. If they wept or displayed extreme unhapppiness, this showed bourgeois sentimentality. After all, their children had sacrificed themselves for the revolution and the parents should be proud, not unhappy. Similarly, a wife expressing grief over an executed husband -- an enemy of the revolution -- was explicitly criticizing the Khmer Rouge. This unforgivable act of sentimentality and individuality could mean death. R.J. Rummel's Death by Government [Transaction Publishers, 1994, pp.186-187]".

S-au dus şi astea. Puritanismul nu a murit. Acum se întoarce sub forma unor idei noi şi pline de substanţă. Întâi feminismul care refuză ideea de frumuseţe a femeii. Dacă este considerată frumoasă e automat şi considerată obiect sexual. Practic se interzice ideea de frumuseţe. Şi e dusă la absurd de ideea de corectitudine politică. Au fost acoperite statui ale Justiţiei pentru că se vedea un sân. De marmură.

Şi merge mai departe prin modificarea limbajului de zi cu zi. Prin introducerea de stereotipii în şcoli şi deci în modul de gândire. Ba mai mult, încep sâ fie introduse în legislaţia oficială a unor ţări Occidentale regulile religiei Islamice. Care am văzut cât de "veselă" este. Şi astfel ajungem de unde am plecat.

Au fost şi momente frumoase. Şi femei frumoase. Şi Charlie Chaplin.
Şi când vedeţi pe cineva care se simte bine, gândiţi-vă dacă nu e cumva ultimul sau dacă nu cumva sunteţi suspicios.

4 comentarii:

gabhry_el spunea...

Bun postul.
La fel... videoclipul. :)

Dan Selaru spunea...

:-) Merci

impricinatul de corn spunea...

puritanismul e pacatos. exuberanta e pacatoasa. cel mai greu de deprins e simtul masurii...
off topic: hmm, la impricinatul de corn a inceput sa apara feed de pe alt blog. de pilda: brotacel :)

Dan Selaru spunea...

La toti cei de pe we blog e varza. Si nu e de la mine. E de ieri seara. Toata lumea a inceput sa caraie, e ceva de la serverul lor. Am sa vad daca le sterg si le pun la loc se repara.