Vremuri

Imperiul Roman s-a prăbuşit. La fel şi Babilonul, Maya sau aztecii, sau URSS. Bizanţul nu mai există, ca şi Grecia Antică, China a fost o mare civilizaţie, acum e o copie tristă a lumii Occidentale. Islamul nu mai produce decât copii şi petrol. Prea mulţi copii şi prea puţin petrol.

E posibil ca să ne prăbuşim în ruine aşa cum a făcut-o Imperiul Roman? Problema e nu dacă ne prăbuşim ci când?

Şi trebuie să ne uităm în jur. Azi membrii OPEC anunţă scăderea producţiei de petrol. Producţia de energie pe cap de vită furajată este în scădere. Suprafaţa de teren agricol pentru fiecare cetăţean e în scădere. Sistemul bancar se clatină. Resursele de apă sunt în scădere. E cam cald afară.

Milenarismul şi teoria conspiraţiei sunt o modă. Sarkozi dă o mână de ajutor cerând un soi de guvern mondial. Pentru că trăim într-o lume globală. Ce se petrece e mai curând drumul spre apogeul civilizaţiei în care trăim decât apusul ei. Acestea sunt chinurile facerii nu spasmele morţii.

A face managementul tuturor problemelor cu care omenirea se confruntă cere centralizarea deciziilor. E natural. Şi cumva vom ajunge la o dictatură globală. Pentru că nu avem altă soluţie. Raţionalizarea consumului o să ducă la prăbuşirea sistemului economic actual. Prăbuşirea acestuia şi a resurselor de energie vor conduce la fenomenul invers urbanizării. Marile oraşe vor dispărea sub propria greutate. Şi de aici se va revitaliza noţiunea de familie, tradiţională.

Lipsa de forţă de muncă în Europa va conduce la schimbarea populaţiilor. O să avem negrii la Chişinău la fel de normal ca şi chinezii din Ploieşti. Fragmentarea societăţii va duce la enclavizare şi pierderea specificului naţional. Totul o să se transforme într-un lung şir de târguri comunale legate prin fire economice subţiri. Fără Guvernul central asigurarea necesităţilor de bază ale unei societăţi se va destrăma.

O societate nu poate exista fără energie, fără şcoală, sistem sanitar, forţe de ordine şi chef de viaţă. N-o să ne ameninţe nimeni decât foamea şi bolile. Războaiele vor fi locale, mai curând răzmeriţe decât războaie sau avem varianta războaielor religioase. Agricultura o să fie domeniul de ocupaţie principal. Mâncarea o să fie naturală pentru că n-o să avem petrol să facem îngrăşeminte. Populaţia o să scadă pentru că n-o să avem atâta mâncare ca să suportăm 7 miliarde de cetăţeni. Transportul o să devină un lux. Oamenii o să moară pe unde s-au născut, cum au făcut-o mii de ani. Energia electrică o să domine piaţa de energie. Medicamentele o să fie fenomenal de scumpe iar dezvoltarea lor drastic încetinită. Ştiinţa şi şcoala cum o ştim azi o să dispară. Marile proiecte de orice fel nu vor putea fi suportate economic. Fiecare casă o să aibă propria sursă de energie. Şi propria puşcă. Şi propriile legi şi regulamente.

V-am povestit Mad Max. Nimic din toate astea n-o să se întâmple.