Ne aflăm în Sectorul 6, Bucureşti, luna august. O cetăţeancă, mămică, trimite primul mail Primăriei de Sector în care descrie parcul de lângă grădiniţă, părăginit, prăbuşit, un pericol pentru copii, totul ilustrat cu fotografii. Primăria răspunde că ştie, bla, bla. A doua săptămână la fel. Bla, bla.
Aventura durează opt mailuri timp de opt săptămâni. Când apar muncitorii şi în mai puţin de zece zile renovează parcul de la un cap la altul. Arată absolut minunat.
Sunt de trei ori mai mulţi copii în parc acum.
O minune? Nu!
Doar perseverenţă, scop clar, decenţă şi argumente valabile.
Ce credeţi că face persoana în cauză acum? Vrea să astupe un canal.
Postări
7 comentarii:
Admirabil.
Asta e dovada ca depinde mai mult de noi decat credem, dar noi nu ne implicam. Noi doar spunem ca nu e bine. Daca fiecare si-ar alege un scop mic si ar persevera sunt sigur ca lucrurile s-ar schimba.
Filmul mentionat de tine este printre favoritele mele ... Intr-adevar, este epocala faza cu cartile pentru biblioteca ... iar cazul femeii din articolul tau este cu atat mai interesant, cu cat se petrece in Romania, unde viteza de rezolvare a problemelor are două trepte ... PE LOC si INAPOI :)
Nu conteaza tara. Principiul e important.
La mine pasul urmator ar fi sa cer amenzi pentru cei ce fac mizerie si vandalizeaza aceste mici spatii unde mai pot face putina miscare micutii nostri , dar din cauza mizeriei se pot imbolnavi .
Pasul urmator e sa ne organizam si sa hotaram ce e de facut. Dupa aia sa ajutam oficialitatile, care or fii ele, sa faca ce dorim. Si sa trecem la obiectivul urmator. Fara organizare si perseverenta nu putem schimba lucrurile.
Poate micuta zina a facut o vraja?:)
Sa va traiasca!
Trimiteți un comentariu