sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Dilema "funcţia urmează forma" sau "forma urmează funcţia"

Avem o clădire sau un aparat de radio sau orice obiect făcut de om. Aproape întotdeauna "forma urmează funcţia". N-am să construiesc o clădire fără acoperiş, de dragul unei forme frumoase, pentru că distrug funcţia pentru care o construiesc, de adăpost.

Aceasta a fost şi este legea dezvoltării civilizaţiei umane. Există şi "contraexemple". Toată lumea avea ceas înaintea existenţei de masă a telefoanelor celulare. Ceasul implementat în telefoane, ca o funcţie în plus, a dus şi la folosirea telefonului pe post de ceas. Dar scopul unui telefon este să vorbeşti, nimeni n-a dezactivat funcţia principală de dragul ceasului. E un fals contraexemplu cum se pot inventa multe. Dacă dezactivez telefonul reinventez ceasul care urmează regula "forma urmează funcţia".

Există realmente un domeniu în care nu se aplică "forma urmează funcţia", matematica şi fizica teoretică. Sunt mii de articole care descriu concepte fără nicio legătură cu realitatea actuală, de multe ori se dovedesc foarte folositoare după ani de zile. Sunt exemple de "funcţie care urmează forma".

Ce ne spune teoria evoluţiei? Că "funcţia urmează forma" ca principiu al evoluţiei. Nu mă refer la microevoluţie, cum a crescut gâtul girafei ca să mănânce frunzele de la 5 metri. Asta e evident şi incontestabil.

Problema e la macroevoluţie. Şi provenienţa omului din maimuţă nu intră aici. Şi asta e evidentă. Mai corectă este aserţiunea că au avut strămoşi comuni.

Problema e în apariţia unor forme care-şi găsesc mai târziu funcţia. Să zicem că sunt acum ceva sute bune de milioane de ani. Cumva-mi, greu de explicat, apar nişte celule fotosensibile. Care sesizează lumina. La ce-mi folosesc când nu "înţeleg" ce-mi transmit? De ce sunt eu mai bun decât colegul care nu le are? Caut eu, care eu, o funcţie nouă la care să folosesc noile achiziţii? O să-mi spuneţi că sunt mai adaptat la mediu. Cu ce sunt mai adaptat dacă nu ştiu, pentru că nu există nimeni care să ştie la ce e bună noua capacitate, la mediu? Şi atunci mă întorc la matematică şi fizică teoretică. Domenii care presupun inteligenţă şi o anumită curiozitate, maniacală recunosc, spre cunoaştere. Şi o cunoaştere "a priori" a mediului în care are loc dezvoltarea.

Cam asta e întrebarea la care trebuie să răspundă biologia duşmanului "hard" - creaţionismul sau "soft" - "intelligent design". Sper că am fost suficient de obiectiv.

Şi chiar dacă biologia poate să explice nu putem trage decât o concluzie. Suntem nenaturali. Acţionăm împotriva naturii, nu e greu de văzut acest lucru. Şi atunci cum evoluţia a produs un concept care distruge chiar baza ei, natura.

Do you know who I am ?

Poza e de aici.

5 comentarii:

talida covaci spunea...

Scuze ca te abordez asa. Am putea sa stam putin de vorba? Raspund inclusiv la beep-uri, pe 0744.271.912.

Multumesc mult,

Talida Covaci

Parlamentolitic spunea...

Care e diferenta in creationism si intelligence design?

Dan Selaru spunea...

Dumnezeu vs orice forma inteligenta. Sa zicem ca facem terra forming pe Marte, bagam ce stim genetic ca trebuie. Ne luam la bataie si murim toti. Peste 2 muliarde de ani martienii se dau cu curul de Marte sa afle cum au evoluat.

Parlamentolitic spunea...

Aha, o fi o chestie de nuanta, dupa pararea mea orice forma de viata care reuseste sa creeze alta forma de viatadin nimic (ex nihilo) e tocmai Dumnezeu, ceea ce inseamna creationism:)

Dan Selaru spunea...

Nu e vorba din nimic. E vorba sa creezi conditiile si planul dupa care are loc dezvoltarea.