Etan Patz

Ne aflăm în New York pe 25 mai 1979. Mama lui Etan Patz urmăreşte cum puştiul de 6 ani se duce spre staţia de autobuz. Copilul se duce la şcoală. Când la ora 3 vecina care trebuia să-l ia de la autobuz vede că nu coboară şi află că, de fapt, n-a ajuns la şcoală crede că acesta nici nu a plecat spre şcoală. Mama lui Etan se impacientează, află că e dispărut şi cheamă poliţia. 100 de poliţişti încep căutările prin cartier. Începe ploaia, câinii care să-i urmărească urmele apar a doua zi dimineaţa. Prea târziu.

Presa întră pe fir şi bate câmpii că e în Boston. Se pun afişe, se lărgeşte aria de căutare. Apare primul martor care spune că a văzut un băiat care vorbea cu un tip la câteva străzi mai încolo. Face, sub hipnoză şi o descriere a tipului. Pe 6 iunie căutările sunt suspendate. Cazul rămâne deschis.

Detectivul care s-a ocupat de caz rămâne singurul care se mai interesează, ani de zile trece prin cartier încercând să afle ce s-a întâmplat. Etan e primul copil dispărut a cărui imagine a apărut pe o cutie de lapte.

În 1982 detectivii din Bronx arestează un pedofil, Ramos, pentru că încerca să ademenească doi băieţi într-un canal în care locuia. Canalul era plin de poze cu băieţi care semănau cu Etan. Este întrebat despre Etan, spune că nu-l cunoaşte dar recunoaşte că o ştie pe vecina care-l conducea la autobuz. Nu spune decât că în 79 a avut o cădere nervoasă care l-a făcut violent.

Când e interogată femeia recunoaşte că a fost păcălită de Ramos care i-a molestat băieţelul dar că nu a depus plângere. Poliţia nu are nicio dovadă.

În 1985 cazul revine Procurorului Federal, GraBois, care este somat de Rudy Giuliani, viitorul primar, pe atunci procuror al US să obţină o condamnare în cazul lui Etan. Procuroru-l aduce din închisoare pe Ramos pentru un interogatoriu, acesta credea că e adus pentru evaziune fiscală. Urmează o oră şi jumătate de interogatoriu foarte cordial, mai mult o discuţie despre viaţa lui Ramos când GraBois pune întrebarea "De câte ori ai făcut sex cu Etan Patz?".

Acesta se arată dispus să mărturisească. Spune că a văzut un băiat care semăna cu Etan Patz şi care se juca, prin cartier, cu o minge. L-a convins să vină să se uite la televizor. Recunoaşte că sexul a fost motivaţia. Spune că a încercat să-l molesteze dar băiatul "n-a fost interesat" şi atunci l-a condus la metrou pentru ca băiatul să viziteze o mătuşă într-un cartier în care acesta nu avea nicio rudă.

Nimeni nu-l crede dar Ramos o ţine pe-a lui. Şi cere un avocat. Poliţia nu are dovezi. GraBois continuă lupta. Şi află că Ramos umbla cu un puşti blond cam de vârsta pe care trebuia s-o aibă Etan şi pe care-l părăseşte pentru că era iar acuzat de molestarea unui copil. Interogatoriile continuă, Ramos se poartă tot mai excentric dar rămâne la declaraţia iniţială.

GraBois află despre nişte acuzaţii mai vechi, retrase din cauza unor greşeli de procedură, şi-l ameninţă că preia acel caz. Găseşte aparatul foto al puştiului cu care umbla Ramos şi descoperă fotografiile unui puşti care seamănă izbitor cu Etan. Găseşte puştiul şi ADN-ul nu se potriveşte, nu era Etan. Oricum reuşeşte în 1990 să-l mai bage odată la pârnaie pe Ramos pentru acuzaţii mai vechi pentru o perioadă între 10 şi 20 de ani.

În 1985 în Israel apăruse o fotografie a unui puşti cu numele Etan Ben-Haim, fotografie care nu apăruse în presă, fotografie făcută de tatăl lui Etan şi pe care acesta o dăduse prietenilor şi rudelor. GraBois pleacă în Israel dar nu găseşte sursa fotografiei.

În 2000 poliţia scotoceşte toată casa în care locuia Ramos în 1979 în speranţa unei urme de ADN, fără succes.

Sentinţa lui Ramos se termină în 2014. Anul acesta Etan ar trebui să aibă 36 de ani. Etan a fost declarat mort în 2001. Părinţii lui Etan au câştigat un proces civil împotriva lui Ramos care are să le dea 2 milioane. 25 mai este Ziua Copiilor Dispăruţi.

De asta sunt americanii ce sunt, oficialităţilor le-au trebuit 21 de ani ca să renunţe. Şi sunt sigur că încă mai caută. La noi nu se ajungea la Ramos. Dacă se ajungea era călcat în picioare şi spunea orice. Dar drepturile lui au fost respectate. Pentru că ei au un sistem. Am ales povestea asta pentru că nu are happy-end. Şi de aia e destul de puţin important pe cine au votat americanii. Asta e măreţia Americii. Cu toate greşelile conducătorilor ei trecuţi, prezenţi sau viitori.

Povestea e luată de aici.