A imita sau a fi diferit. Despre modă

Principiile după care se formează moda au fost teoretizate acum mai bine de 100 de ani de Georg Simmel în "Fashion", International Quarterly, 10(1), October 1904, pp. 130-155.

Fiecare om are tendinţa de a imita şi, simultan, de a fi diferit. Unii aleg conformismul şi deci alăturarea majorităţii, alţii aleg fronda şi deci excentricitatea, diferenţierea.

Situaţia nu este stabilă, în momentul când prea mulţi urmează o anumită modă se creează natural tendinţa de ieşire din aceasta din cauza impulsului natural spre diferenţiere. Moda dispare fulgerător şi în urma unei lupte alt pol de coagulare apare, o nouă modă.

Dispariţia rapidă a unei mode se datorează chiar modei de a nu mai fi legat de moda deja trecută.

Imitarea are ca modele nu persoanele apropiate ci oameni consideraţi superiori "fashion icons" şi asta presupune o societate stratificată. În societatea actuală moda e generată de apariţiile la televizor, acolo se manifestă "modelele". Economiştii au introdus noţiunea de "cerere a snobilor" ca modelare a fenomenului. De asemenea există fenomenul cumpărării prin imitaţie, efectul de turmă. Toate acestea dau o mare doză de iraţionalitate în luarea deciziilor, factorul economic - preţul este aproape neglijat în luarea deciziei achiziţionării unui anumit bun aflat la modă.

Invidia faţă de "clasa superioară" conduce la achiziţionarea unui bun la modă, moda se generalizează, toată lumea are obiectul respectiv, am revenit în clasa mea socială, apare alt obiect la modă care-mi dă impresia ieşirii din clasa socială în care sunt de fapt şi tot aşa.

În tot acest fenomen apar inovatorii, cei care la un moment dat fac să fie imitaţi de mase prin inventarea unor bunuri sau idei noi. Ideea inovatoare este atât de nouă încât conduce la o aderare masivă la ea, asta e moda, şi induce în rândul celor care n-o urmează un soi de jenă sau ruşine de a nu fi la modă. Contează foarte puţin dacă ideea sau bunul respectiv este valabilă sau valoros.

Există şi un alt fenomen, anti-moda, modelele sunt luate din rândul unor minorităţi şi a obiceiurilor sociale ale acestora. Vezi muzica rap sau costumaţiile de tip gangster, obiecte şi comportamente cu origini cât mai exotice, tangoul, jazz-ul, yoga şi multe altele. Acestea pleacă din straturile de jos ale societăţii sunt adoptate de elite şi se întorc înapoi în clasele de jos.

Tensiunile din modă au o paralelă evidentă cu individualismul şi socialismul, lupta internă între a fi diferit sau a imita este similară cu lupta între ideile capitaliste şi cele socialiste. Alternanţa democratică între stânga şi dreapta urmează valurile pe care le are moda.

Există apariţii meteorice, extravagante, ieşite din tiparul politic care coagulează, în mod iraţional opiniile, sunt la modă, şi câştigă în ciuda oricărei abordări raţionale a situaţiei. Hitler, Băsescu, Oprescu sau Obama, fără a introduce asemănări între personaje, toţi au câştigat pentru că au fost la modă, au creat o modă. Nu fac judecăţi de valoare dacă era mai bine să câştige contracandidaţii lor, în afara lui Hitler, la care e evident că nemţii au ales greşit.

Fenomenul de a-l suspenda pe Băsescu a fost un exemplu clar de greşeală logică, Băsescu a reuşit instantaneu să creeze o modă, cei 322, Parlamentul n-a reuşit nimic şi a pierdut zdrobitor.

PSD şi PNL au încercat prin izolarea PDL să creeze o modă, au şi reuşit să menţină în presă ideea că dacă susţii PDL sau pe Băsescu nu eşti la modă dar spre surprinderea lor ca orice modă a trecut, şi a trecut înainte de alegeri. Încercările lor de a menţine moda sunt deja inutile, moda s-a schimbat aşa cum face de fiecare dată.

Ideea a fost bună dar a fost pusă în practică prea devreme. Aşa e când te bazezi pe iraţional şi nu pe logică.