luni, 10 noiembrie 2008

Inconsistenţa opiniilor

Cine citeşte comentariile din presă vede mai multe tipuri de comentatori. Am să exclud comentatorii plătiţi, pe cei care în mod evident sunt iraţionali, conduşi de sentimentele de moment, şi rămânem cu cei care au impresia că sunt obiectivi.

Între candidatura şi alegerea lui Obama au trecut câteva zile. Peste tot anti-americanismul aproape a dispărut. De ce?

Pentru că într-un mod absurd US erau similare cu George W Bush iar acum cu Barrack Obama. Ambele aserţiuni sunt false. Nici măcar schimbarea lui Băsescu din funcţia de preşedinte nu schimbă România iar schimbarea unui preşedinte al US cu atât mai puţin schimbă US. Avem, noi românii, evidenţa faptului că schimbarea conducătorilor nu schimbă sistemul. Dar continuăm să ne amăgim. Acum cu un sistem mult mai inerţial decât ne putem imagina, Statele Unite.

Nu există nici măcar o şansă spre socialism, cum văd unii, cum nu există nici măcar o şansă de a scoate din poziţia conducătoare "establishment-ul" pe care-l credem zdruncinat de criză. Sunt iluzii deşarte, amăgiri electorale, glume bune sau cum vreţi să le consideraţi.

Schimbările semnificative se fac prin revoluţie sau război nu prin vot şi asta e simplu de văzut în istorie. Nimic nu s-a schimbat prin vot doar s-a adaptat şi îmbunătăţit, cel mult, dacă n-a mers mai rău, vezi Hitler care a ajuns Fuhrer printr-o lovitură de stat ulterioară alegerilor.

Ridicolul PSD-ului în a susţine că o creştere a salariilor profesorilor cu 50 de procente va duce la creşterea calităţii sistemului de educaţie e evident, ideea e lipsită de orice bază logică, fără argumente, doar o speranţă. Nu există o revoluţie în sistem. La PSD se adaugă la fel de demagogic şi PDL.

Ideea că PNL apără economia românească de criză e la fel de falsă. Mişcările sociale pe care le generează prin lipsa de dialog nu fac decât să provoace şi mai mult condiţiile favorabile crizei în schimbul voturilor celor care nu trec la pasul doi logic, ce se întâmplă dacă nu se măresc salariile?

Toate cele trei partide, pentru voturi, îndreaptă ţara spre criză, conştiente de asta. Lupta pentru putere şi deci resurse, e gata să calce în picioare orice raţiune politică, două dintre ele vor conduce ţara, ideea de responsabilitate politică a căzut precum Boc în cap dar nu s-a mai ridicat de acolo.

Aici e un mod corect de abordare al problemei. Pentru că nu vreau să fiu acuzat că nu am şi soluţii.

6 comentarii:

Anonim spunea...

Mie mi se pare ca mai aparut o problema grava : "suspendarea" statului de drept.
Oricit de controversata sau nepotrivita e legea 50%, guvernul tb sa respecte niste proceduri constitutionale. Nu e de acord, demisia.Era de datoria lui sa vina in parlament si sa explice,sa negocieze aceasta lege.
Chiar si dupa promulgare, tb sa se intilneasca cu sindicatele si partidele, sa stea inchisi o noapte si o zi si sa gaseasca o solutie.
Guvernul a luat-o pe calea abuzului de putere.

Dan Selaru spunea...

Da dar in acelasi timp fara o motiune de cenzura nu are niciun motiv sa plece.

Anonim spunea...

Onoarea nu e un motiv suficient?
Nu are sprijin in parlament, nu e in acord cu programul de guvernare pe care si l-a asumat, sa-si dea demisia. In Occident guvernele demisioneaza in situatii si cu 50% :)) mai putin importante decit situatia actuala.
Ce guvern guverneaza impotriva a toti si toate?

Dan Selaru spunea...

Onoare? Cine e subiectul, guvernul Tariceanu? Sa fim seriosi.

Anonim spunea...

Mda, uitasem...

Anonim spunea...

Peter Mair si Richard Katz cand scriau despre cartelizarea sistemului de partide ca tendinta prin 1995 nici nu visau cat de fidela va deveni descrierea lor pentru situatia politica din Romania. Suntem in situatia jalnica in care partidele au confiscat deja "statul" si il folosesc in scopuri private.