vineri, 21 noiembrie 2008

Scepticism


Siguranţa pe care unii cetăţeni o au în susţinerea părerilor pe care le au mă sperie. Nu o să discut despre comentatorii plătiţi de pe forumuri, ziariştii plătiţi care scriu la comandă sau susţinătorii intrasigenţi din interes direct. Aceştia au o motivaţie pecuniară, şi deci logică, în demersul lor.

În afară de textele despre ştiinţă sau lucruri evidente tot ce scriu sunt întrebări. Foarte rar am o părere, şi atunci comunic interlocutorului că spusele mele sunt subiective. Există o etichetă a postării. Vreau mai curând un dialog, opinii, răspunsuri sau măcar o glumă.

Încrâncenarea cu care se susţin opiniile, de multe ori fără logică sau discernământ, fără susţinere faptică, e neconvingătoare, şi, mai mult, o jignire la inteligenţa interlocutorului.

Şi nu cred că replici care nu lasă răspuns pot convinge pe cineva, pot doar cere un răspuns de aceeaşi natură, violent şi iraţional. Escaladarea intransigenţei este o măsură a prostiei. De care toţi ne facem vinovaţi, mai mult sau mai puţin, mai des sau mai rar.

A fi nesigur poate părea un semn de slăbiciune, câteodată este. Dar în acelaşi timp poate însemna un semn de putere, înseamnă să fii capabil la adaptare, ăsta e semnul adaptării la realitate, al supravieţuirii.

Există intransigenţa opiniei susţinută de o aparentă cultură, ca la Vadim câteodată, omul dă citate, în general fără legătură cu subiectul, valoarea susţinerii date de citate face vreo 300 de euro, cât e o enciclopedie pe un cd.

Există intransigenţa opiniei susţinută de violenţă verbală, ca la Gigi Becali, te spurcă dacă nu eşti de acord cu el. Necondiţionat. Cu el nu există dialog.

A supralicita este o altă tehnică, dacă eu spun că am 5 butoane la aparatul foto el spune că are 6, ca Geoană. Există metoda declaraţiei definitive "Eşti un prost, nu înţelegi nimic!", e fără replică. Mai există metoda răspunsului aiurea, ca în povestirea lui Caragiale, la orice întrebare răspunsul e despre castraveţi. Mai e şi tehnica refuzului dialogului fără explicaţii. Şi aşa mai departe.

Ce vreau să spun cu toată povestea asta? Că fără dialog real totul e vânare de vânt. Iar campania prin care trecem, dublată de criza reală, fără dialog ne va duce spre prăpastie, mai ales din orgolii stupide.

Şi asta e valabil de la vlădică la opincă.

8 comentarii:

gabhry_el spunea...

Dan
Aşa deci, "Romînia obiectivă" e, de fapt, paradoxal, subiectivă?...
:)

Dan Selaru spunea...

:-) E obiectiv ca sunt subiectiv si roman.

Anonim spunea...

Eu cred ca forumul a devenit o supapa. O modalitate la indemina de a mai elibera din frustrari. Un mediu de transpunere a emotiilor puternice, primare, de tipul "al meu, numai al meu".

De aici si intransigenta si dialogul mai putin civilizat.

Nu e neaparat un lucru rau. Doar o faza prin care trecem.

Unii au ales sa cenzureze postarile. Mergi, de exemplu pe cafferty file, cnn. Acolo postarile sint civilizare, educate.

Eu, personal, am intrat pe forumuri din dorinta de a afla ceva nou, de la cei mai destepti sau mai informati ca mine. Pot sa spun ca inca mai gasesc idei si lucruri interesante. Chiar am invatat sa scanez numai dupa lucrurile interesante si sa evit aberatiile evidente.

Asa am gasit ft.com, de exemplu. Sau livestation.com. Si multe, multe altele.

Anonim spunea...

Imi imaginez ca va referitzi la opiniile politice...
Nu cred ca avem pareri (pur si simplu), ci "sisteme de pareri"
"sistemele de pareri/opinii" se sprijina si ele pe alte "sisteme" (de valori, spre o pilda)- parerea mea!

Zicetzi ca arareori avetzi pareri...
Dati-mi voie sa nu va cred. Poate nu avetzi certitudini...
Si mai cred ca scepticismul d-voastra e "programatic". Nothing wrong with that.

Nu e nimic in neregula,insa, cu opiniile "puternice". Eu n-am nimic cu ele (cate vreme sunt argumentate).

Bleen spunea...

Oamenii nu sutn niciodată mai violenţi ca atunci când îşi apără iluziile confortabile. Nu cred că e o agresivitate ofensivă cât o disperare defensivă. De teamă, se chircesc întrun colţ, în poziţia fetusului şi sunt suspicioşi al orice mişcare din jur şi gata să atace violent pr oricine încearcă să crape clopotul de sticlă sub care trăiesc. Paradoxal, acelaşi lcuru li se întâmplă şi militanţilor plătiţi, şi polizicienilor pragmatici.

Dr. A spunea...

"Iar campania prin care trecem, dublată de criza reală, fără dialog ne va duce spre prăpastie"

Candidatii sunt lipsiti de substanta : nu au convingeri constiente si asumate, le lipseste capacitatea de exprimare, au un vocabular redus, folosesc o limba de lemn.

Si ne lipseste si arbitrul in dezbatere. Ne lipsesc jurnalisti care stiu sa puna intrebarile importante si au perseverenta de a insista pana la obtinerea raspunsurilor.

Dialogul este in aceste conditii imposibil.

Dan Selaru spunea...

A ajuns sa scriu. Da am putine certitudini. Scepticismul nu e programatic, e funciar. Fiind matematician verific de trei ori inainte de a face ceva. Poate ca se poate numi programatic, cred ca e mai mult boala profesionala. :-)

In privinta unei situatii confortabile pastrate prin violenta sunt de acord. E frica de necunoscut. Nu ma refer la cei care apara o reduta ideologica fara a avea nimic de castigat din ea.

Vis a vis de arbitru, el e in fiecare din noi. Din pacate jurnalistii ar trebui sa fie atenti doar la pastrarea regulilor dialogului. Prea putini o fac.

FuckYouTovarasi.blogspot.com spunea...

Ti-am dedicat o caricatura aici ->
http://turambarr.blogspot.com/2008/11/aaaaargh.html :)))))))))