La jumătatea unui proiect

Ca orice proiect, întreprindere, demers, câteodată trebuie să vezi dacă merită sau nu continuat.

Stupid, din motive festiviste, căutătura obiectivă asupra realităţii vine la termene fixe, la 6 luni, la 1 an, de Anul Nou. Tot aşa, tot atunci, ne lăsăm de fumat. Câteodată nici atunci nu avem timp să ne oprim din goană şi să privim ce am făcut, ce e de făcut, dacă merită, ce-am călcat în picioare, la ce am renunţat, pe cine sau ce am neglijat.

Ieri întreprinderea "România obiectivă" a sărbătorit, în tăcere, 6 luni. Proiectul este pentru un an şi n-am să-l abandonez. A avut ca scop, şi are, o altă imagine asupra lucrurilor, imaginea e obiectivă în masura în care eu sunt obiectiv, câteodată reuşesc, câteodată nu. Calificativul de "obiectivă" vine, normal, din orgoliu. Imaginea mea despre lume e mai corectă decât a ta. Fals. Sunt la fel de corecte, doar mai adaptate sau nu la realitate, mai încrâncenate sau nu, mai intolerante, mai raţionale sau nu.

În locul meu poate fi oricare, nu am talent, nu am şcoală de jurnalism, pâna acum 6 luni n-am scris decât lucrări ştiinţifice într-un dialect cu câteva mii de vorbitori în întreaga lume. Cumva, habar n-am cum, a ajuns Hotnews la mine, le mulţumesc pentru faptul că mi-au oferit un loc. Nu am reclame, nu iau bani, nu am contract sau obligaţii de a scrie despre ceva sau la o anumită oră. În fapt nu am nicio obligaţie şi există doar autocenzura decenţei.

Totul a început din furie şi neputinţă. Am simţit că trebuie să spun că pentru mine lucrurile din ţara asta nu sunt în regulă. Dar că sunt mai în regulă decât spun defetiştii de serviciu. Încerc să spun că faptele care ne înconjoară câteodată sunt minunate, câteodată hidoase, Băsescu nu este un demon dar nu este un înger. Partidele nu sunt o adunătură de hoţi dar nu sunt, în aceeaşi măsură, adunări de binefăcători ai neamului. Toţi suntem gri. Senzaţia de neputinţă persistă, cea de furie era de moment.

În fapt, trebuie să ne tratăm unii pe alţii cu mai puţină încrâncenare şi suspiciune. Prostia e totdeauna lipsită de opţiuni şi de toleranţă.

Dacă măcar o întrebare a mea a răsunat în mintea cuiva nu a fost degeaba. Dacă nu, mai întreb peste o jumătate de an.