Scurtă istorie a Rusiei

Secolul IX a fost dominat de vikingi (varegi) care prin comerţ, piraterie au cam terorizat Europa. În anul 860 la Novgorod un conducător pe nume Rurik pune bazele unui stat nou. Urmaşii săi extind statul până la Kiev care devine noua capitală, ia naştere Rusia Kieviană.

Sub Vladimir cel Mare, în jurul anului 1000, se atinge perioada de înflorire, se trece la ortodoxism şi se scrie primul cod de legi.

Incursiunile triburilor de origine turcă (Pecenegi) duc la o mutare a populaţiei spre Nord în teritorii conduse de mongoli. Atacurile sunt continuate de tătarii din Hoarda de Aur. În timpul migraţiei, jumătate din populaţie moare. Partea de Sud a Rusiei intră sub stăpânirea tătarilor pentru trei secole. Întreaga regiune este adusă la ruine. Se mai păstrează o relativă autonomie în Republica de la Novgorod. Ideea de "Republică" a fost impusă de istoriografia sovietică în scopul legitimării ideei de republică ca formă de guvernământ iniţială a ruşilor. De fapt nu avea nimic în comun cu o republică.

După invazia mongolă din 1240, care lasă întreg teritoriul în ruine şi o perioadă de haos, Marele Ducat al Moscovei devine cea mai importantă formă de statalitate rusă. În 1453, după căderea Constantinopolelui, Moscova se proclamă succesoarea Imperiului Roman de Răsărit. În toată această perioadă se duc lupte cu tătarii sub a căror tutelă erau.


În 1547 Ivan cel Groaznic se proclamă ţar (Cezar), acesta transformă Rusia într-un stat multietnic şi multiconfesional prin zdrobirea tătarilor şi incorporarea lor, introduce un cod de legi şi luptă cu statele de pe ţărmul Mării Baltice pentru accesul la aceasta şi deci la rutele comerciale nordice, pierde acest război. Rămâne celebru prin viciile şi cruzimea sa. Până în 1648 ruşii ajung la Strâmtoarea Bering.

Următorul personaj important al istoriei Rusiei este Petru cel Mare. Rusia devine un adevărat imperiu, învinge Sueedia şi îşi asigură accesul la Marea Baltică. Se începe modernizarea Rusiei, acţiune continuată de Ecaterina cea Mare. Rusia împreună cu Austria şi Prusia se opun lui Napoleon şi elimină Polonia printr-o serie de împărţiri ale acesteia între cele trei puteri.

Relaţiile Rusiei cu Imperiul Otoman sunt încordate încă din vremea lui Ivan cel Groaznic, între 1568 şi 1877 au loc 14 războaie. Rusia împinge Imperiul Otoman tot mai spre Sud. Unul din scopurile politice ale Rusiei ţariste este ieşirea la Marea Mediterană, accesul la strâmtorile care leagă Marea Neagră de Mediterana.

Ofiţerii ruşi ai Războaielor Napoleoniene aduc în Rusia idei liberale care sunt într-o totală condradicţie cu modul autocratic de conducere al ţarului. În 1825 are loc o revoltă nereuşită a acestora, Decembriştii. Este startul unui lung şir de revolte. Nicolae I precum şi şerbia blochează evoluţia Rusiei. Urmaşul acestuia Alexandru al II-lea aboleşte şerbia şi Rusia începe procesul de industrializare. Revoltele continuă culminând sub Nicolae al II-lea cu Revoluţia din 1905 motivată de lipsa reformelor şi pierderea Războilui Ruso-Japonez. În urma acesteia se ajunge la sistemul multipartid, înfiinţarea Parlamentului (Duma) şi o nouă Constituţie. Perioada care urmează este tulbure şi punctată de atentate teroriste ale grupurilor bolşevice. Foametea este o constantă a epocii.

Pe tot parcursul Rusiei Imperiale are loc un proces de rusificare, care reuşeşte mai mult sau mai puţin, aplicat tuturor popoarelor care intră în componenţa Imperiului. Acest proces duce la mişcări naţionale în rândul acestor popoare.

Rusia intră în Primul Război Mondial de partea Angliei şi Franţei. Deşi departe de a fi înfrântă pierderile cauzate de război conduc la o lipsă totală de încredere a populaţiei în regimul ţarist, corupt şi incapabil. Ţarul este obligat să abdice în urma revoltelor organizate de Soviete. Începe Revoluţia Rusă din 1917, în prima fază Rusia este condusă de o coaliţie de partide şi un Guvern Provizoriu. Mişcările naţionale iau avânt la periferia vechiului imperiu.


Sosirea, cu ajutor german, a lui Lenin conduce la Revoluţia din Octombrie şi la instaurarea regimului comunist. Urmează pacea cu Germania la Brest-Litovsk prin care Rusia pierde Polonia, Ucraina, Ţările Baltice şi Finlanda. Urmează până în 1922 un război civil atroce pe care bolşevicii reuşesc să-l câştige în ciuda ajutorului dat de o duzină de ţări opozanţilor comuniştilor. Ca tabloul să fie complet are loc o foamete care în 1921 ucide cel puţin 5 milioane de oameni. În 1922 ia naştere URSS, aceasta înglobează o parte din teritoriile pierdute în 1917.

Sosirea lui Stalin la putere conduce la industrializare şi transformă economic URSS. Acesta trimite la moarte orice fel de opoziţie. Atacată în 1941 de Germania nazistă Rusia iese victorioasă din război şi îşi întinde influenţa atât asupra vechilor teritorii ruseşti cât şi a noilor sateliţi ca România, Cehoslovacia, etc.

Rusia devine un actor global şi luptă cu US pentru dominaţia mondială. Concurenţa între cele două state se duce de la domeniul spaţial până în junglele Vietnamului timp de 45 de ani. Intrarea în Afganistan din 1979, stagnarea economică conduc la deteriorarea situaţiei interne. Mihail Gorbaciov încearcă să restructureze sistemul comunist dar în 1989 acesta colapsează în afara URSS, în statele satelite. În 1991 URSS este oficial dizolvată. În urma ei râmăn 15 republici independente.

Boris Yeltsin este primul preşedinte ales al Federaţiei Ruse în 1991.

Restul e prea proaspăt.