Joni Mitchell & Puiu Popoviciu

După 40 de ani cred că lucrurile stau mai rău. Inocenţa, dorinţa de schimbare, lumea mai bună, visată şi dorită, nu au însemnat nimic. Woodstock-ul de acum 40 de ani era doar o lume naivă, în care nu se mai recunoaşte nimeni. Azi lumea e condusă de oamenii ăia. Woodstock-ul conduce lumea. Prost.

Şi n-o să ştim niciodată ce am pierdut până n-o să recunoaştem că nu mai avem faptul respectiv. Acum au asfaltat Raiul şi au făcut o parcare în locul lui. Şi se ia taxă. Şi noi o plătim. Pare normal?

Nu e!

Pe noi Marele Taxi Galben ne ia zilnic. Mai rămâne cineva după noi? Puiu Popoviciu este exemplificarea acestui cântec. Indiferent de legalitatea acţiunilor sale. A făcut parcare dintr-o parte de paradis. Dintr-o livadă. Şi o şcoală.

Prea rar vedem pădurea din cauza copacilor.