joi, 12 martie 2009

Care este cel mai important subiect din presa de azi?

Care este cel mai important subiect din presa de azi? Acordul cu FMI? Candidatura Elenei Băsescu? Demiterea lui TRU? Mogulii şi palavrele lor? Nu!

Ştiinţa, în ultima vreme, şi-a schimbat optica. Priveşte, nu din înaltul cerului spre lucruri mari pe care le disecă, ştiinţa priveşte spre lucrurile mici şi multe care, funcţionând după reguli simple, conduc la auto-organizare, la structuri complexe aşa cum sunt coloniile de furnici sau stupurile de albine sau creierul uman.

Sinergia, chestia aia prin care întregul este mai mare decât suma părţilor, este lucrul care ne lipseşte. Individualismul, frica, orgoliul, lipsa de colaborare, vanitatea, suspiciunea, capra vecinului, toate aceste lucruri ne opresc să trăim mai bine.

"Scopurile" spre care trebuie să ne îndreptăm sunt simple. Şi aici răspund propriei întrebări "Care este cel mai important subiect din presa română?". Este campania Hotnews. Asta. În care oameni de-a lungul şi latul României nu au mai stat la mâna oficialităţilor şi şi-au făcut viaţa mai bună. Lumina spre care se îndreptau era una comună nu individuală, între ei a existat coeziune socială, oamenii au rezolvat o problemă simplă, au trecut râul, au reparat o şcoală, şi-au băgat apă. Lucruri simple. Cel mai mişcător exemplu este cel al minerilor care au încercat să-şi salveze colegii şi şi-au pierdut viaţa. În cazul lor sinergia a funcţionat, salvatorii, Smurdul, medicii au reuşit să facă imposibilul. După accident nu a mai murit în spital decât unul dintre mineri, aflat într-o stare fără ieşire.

Eu nu instig la nesupunere. Eu instig la colaborare. România se apropie de termenul lui Brucan. Şi văd că oamenii, mai ales cei de la ţară, pe care comunismul şi capitalismul după ureche nu i-a pervertit au început să devină societate civilă care acţionează. De asta avem nevoie, nu de răfuieli între Elena Băsescu şi Alina Mungiu.

Şi presa trebuie să-şi facă treaba, să ne facă solidari, prin exemple de reuşită comună. Iar Statul trebuie să ne dea mână liberă să ne facem treaba, să se descentralizeze, să lase mai mulţi bani comunităţilor, să se eficientizeze prin reducerea birocraţiei şi profesionalizarea funcţionarilor.

Eu nu mai aştept nimic de la clasa politică. Dar cred că noi, poporul român, suntem capabili să mergem mai departe. Prin lucruri simple. Pe care să le facem împreună. Şi atunci o să se schimbe şi clasa politică, după ce ne schimbăm noi. Multe lucruri mici făcute în colaborare o să ne conducă la lucruri mari şi care par imposibile azi.

Ce lipseşte locuitorilor României? Curaj! Curajul să nu trăiască după palavrele clasei politice, să facă lucruri simple şi mici, curajul să nu accepte că alticineva poate rezolva problemele. Dar începe să apară.

PS Asta înseamnă jurnalism. Asta înseamnă curaj.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Iata o luminita care arata ca lucrurile poate incep sa se miste.

Sunt unul care sta afara din tara tocmai din motivele enuntate pe care politicienii romani nu vor sa le vada. Ce ne lipseste - exact ce trebuie sa facem zi de zi- lucrui mic normale fara a ne uita cite capre mai are vecinul in curte.

Flo spunea...

Dan, subscriu la ideea articolului.
Chiar ieri am avut o discutie cu un coleg, despre "de ce nemtii si austriecii sunt mai avansati ca noi, ce au ei si noi nu".
Concluzia mea a fost ca ei au incetat de mult sa se faulteze intre ei. Au invatat sa se gandeasca la interesul public general.
Noi mai avem ani buni pana sa uitam apucaturile de cioflingari si mentalitatea de spargator de seminte ce asteapta sa "pice ceva", sa "iasa vrun shmen"...

Manuela spunea...

Am o mare nedumerire: de ce Statul... oricarui stat, in general, dar mai ales cel romanesc, nu permite oamenilor, cetetenilor sai, sa se dezvolte individual, in grup samd? Si culmea, statul este cel care a facut ca aceast fapt, adica interdictia, sa fie legiferat.
Sa zicem ca a gresit: a dat drumul unei legi incorecte, a omis un pic importanta individului in societate. Daca a gresit, de ce nu isi repara gresala/greselile? O mana de oameni demonstreaza fara sa isi doreasca asta in mod special ca statul, respectiv administratia centrala si locala, cheltuie foarte multi bani, dar de cele mai multe ori fara sa serveasca direct cetateanul, desi acesta este impovorat de taxe impuse de stat...
Nu vi se pare totul aiurea?!

La stirea de mai sus, copii mei, adolescenti fiind, mi-au spus ca pentru prima oara au inceput sa creada ca e ceva posibil in Romania, ca tara asta isi poate vindeca ranile si ca visul lor de a pleca din tara ar putea sa se voalatilizeze... Ce raspuns sa le dau? Adica sa-i incurajez sa spere sau statul le va da curand peste nas?!

bilbophile spunea...

Multumesc, Dan Selaru! Cu respect, Alex Mihăileanu!

Acum, pe Alina Mungiu o urmaresc de 19 ani nu pentru intepaturi si laude politice (altminteri percutante si pertinente - de ex. in 1990, dupa marsul celor peste 100.000 de simpatizanti, "daca Alianta Civica nu devine partid, va disparea intr-un an"), ci pentru analiza "romanilor dupa '89", a uninominalului, a autonomiilor teritoriale, pentru proiectul de program al CDR din 1996, pentru "Parlamentul Curat" din 2004, etc,, pentru rapoartele la standarde occidentale. La celalalt personaj, parca numele de familie imi suna cunoscut...

Am o problema legata de modelul citat de jurnalism. Politica nu este cine pe cine fugareste cu scaunul prin salile Casei Republicii ci strategia efectiva in materie de sanatate, nu numarul consilierilor premierului ori al functionarilor cancelariilor, ci cum anume facem sa eliminam caritasurile actuale din zona pensiilor ori a sistemului bancar. Politica se refera la acele decizii care ne afecteaza pe toti si in care toti trebuie sa avem un cuvint (mai mic sau mai mare) de spus. In fond, cred ca asta este lectia pe care cetatenii din Magura ori Colonia Borhanci ne-au dat-o.

PS O alta problema politica pe care nu am rezolvat-o in 20 de ani este aceea a copiilor abandonati/fugiti.

Tihi spunea...

Dragă Dan,

Dacă crezi că weekendu-l asta cel mai fierbinte subiect sunt maghiarii, ai aici un link care poate este interesant:

http://limbacailor.wordpress.com/2009/03/13/prejudecatile-maghiarofobe-si-adevarul-despre-ele-i/

Partea a doua apare luni dimineata.

Cele bune