joi, 26 martie 2009

Dansul din buric, ipocrizia şi noi înşine



Nu pot să înţeleg dansul din buric. Pe de-o parte Islamul acoperă femeile în mod absurd, pe de altă parte promovează dansul din buric. Fata asta, Sadie, cam cea mai mare dansatoare din buric, are sau nu sprijinul Islamului?

Cred că ipocrizia este un adevăr general valabil. Nu contează palavrele publice, o dansatoare din buric bucură tot poporul. Şi toţi suntem ipocriţi dar dacă ne place atunci sunt valori culturale. Sau dreptul la liberă exprimare.

Pe care onor viitorul Cod civil, penal sau care o fi, practic, îl interzice, orice referire la persoane vii, şi cu atât mai mult la cele moarte, este permis doar pentru informare. Shakespeare era interzis de predoiii Elisabetei I, dacă se luau după România secolului XXI, că se lua de toţi regii vremii. Şi nu făcea informare.

Şi caricaturile sunt interzise. Nu ne informează nimic. Ca şi o mare parte din teatru.

Şi filmele care prezintă negativ, că sunt de ficţiune şi nu informează, personaje istorice sunt interzise.

Putem să râdem, dar nu putem să spunem adevărul. Practic se creează un filtru în care opiniile care plac, dansul din buric, sunt permise dar, în principiu, suntem obligaţi la burka. Şi pedepsiţi dacă n-o purtăm.

Prin lapidare. Publică.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo Domn Doctor!

Foarte bine spus. Dar exprimarea este cam prea subtila ca sa aiba efect. Mie mi-a placut. A pus in ordine niste gânduri care mergeau nesistematizate in aceeasi directie.

Insa in democratie parerea majoritara conteaza chiar si atunci când il voteaza pe Hitler. Iata o provocare.

filadel spunea...

Dane,
aud în toate părţile numai minuni despre proiectul boului cod penal. Există publicat pe undeva proiectul ăsta să-l pot citi şi eu?

Dacă măcar 25% din ce-am auzit pînă acum e adevărat Predoiu e o grămadă inutilă de ADN.

gabhry_el spunea...

am scris ceva şi mi-a dispărut
aşa că rezum:

sunt ritualuri diferite
n-au nici o legătură cu ipocrizia, ci cu decenţa

Biblia e ipocrită?
"creşteţi şi vă înmulţiţi"
"Cîntarea cîntărilor"
şi condamnarea (dezmăţului) cărnii?

suntem mult mai ipocriţi noi, cei de azi, care, după ce am desacralizat totul, ne prefacem că mai avem ceva sfînt