Dansul din buric, ipocrizia şi noi înşine

Nu pot să înţeleg dansul din buric. Pe de-o parte Islamul acoperă femeile în mod absurd, pe de altă parte promovează dansul din buric. Fata asta, Sadie, cam cea mai mare dansatoare din buric, are sau nu sprijinul Islamului?

Cred că ipocrizia este un adevăr general valabil. Nu contează palavrele publice, o dansatoare din buric bucură tot poporul. Şi toţi suntem ipocriţi dar dacă ne place atunci sunt valori culturale. Sau dreptul la liberă exprimare.

Pe care onor viitorul Cod civil, penal sau care o fi, practic, îl interzice, orice referire la persoane vii, şi cu atât mai mult la cele moarte, este permis doar pentru informare. Shakespeare era interzis de predoiii Elisabetei I, dacă se luau după România secolului XXI, că se lua de toţi regii vremii. Şi nu făcea informare.

Şi caricaturile sunt interzise. Nu ne informează nimic. Ca şi o mare parte din teatru.

Şi filmele care prezintă negativ, că sunt de ficţiune şi nu informează, personaje istorice sunt interzise.

Putem să râdem, dar nu putem să spunem adevărul. Practic se creează un filtru în care opiniile care plac, dansul din buric, sunt permise dar, în principiu, suntem obligaţi la burka. Şi pedepsiţi dacă n-o purtăm.

Prin lapidare. Publică.