Biserica Catolică a instituit o instituţie care depăşeşte conceptual orice altă metodă de a hotărâ dacă o decizie este corectă. Se finanţează ideea de a fi împotrivă, de a aduce argumente contra, de a susţine cu dovezi contrariul unei hotărâri, asta în interiorul grupului care ia o decizie.
Biserica Catolică încearcă să devină obiectivă, de secole. Deciziile ei încearcă să fie deja pregătite oricărui atac public pentru că dubiile Avocatul Diavolului asupra validităţii deciziei au fost depăşite.
Niciun Guvern nu are dubii. Scepticismul e o instituţie desuetă din punct de vedere al puterii executive, de orice culoare politică sau ideologie. La modă sunt hotărâriile fără dubii. Din nefericire Guvernul nu are o instituţie similară Avocatului Diavolului.
Statul are alte mecanisme de validare a unei decizii, separarea puterilor în Stat. Are "câinele de pază" - presa, la noi cam bolnavă de jigodism, Avocatul Poporului, sindicatele.
În cazul României ar trebui înfiinţat un minister, apolitic, inamovibil la schimbarea Guvernelor care să se opună programatic oricărui act emis de Guvern, să ceară explicaţii asupra logicii hotărârilor, asupra metodei de a justifica hotărârea. Şi care să valideze hotărârile Guvernului. Un grup de oameni care să garanteze logica, legalitatea, interesul public, lipsa de interese particulare a unei decizii guvernamentale.
Metoda ar fi simplă. Guvernul propune o hotărâre Ministerului Diavolului, acesta o face publică timp de câteva zile, primeşte de la public diferite opinii şi întrebări pe care le sintetizează şi înaintează Guvernului. Comentariile pozitive hotărârii guvernamentale nu sunt luate în considerare că de aia se cheamă Ministerul Diavolului. Guvernul răspunde şi, în funcţie, de răspunsuri semnează sau nu hotărârea respectivă. Răspunsurile Guvernului sunt făcute publice. Ar introduce responsabilitate şi transparenţă.
O utopie dar e sâmbătă dimineaţa. Ideea mi-a venit de la un comentariu care punea întrebarea "De ce nu se poate comenta pe site-ul Guvernului?".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
10 comentarii:
Guvernul ar putea face o asemenea comisie dar ar fi doar un gest de imagine. Degeaba comisia este responsabila daca Guvernul este ire... mai putin responsabil
Scriptic, există un astfel de avocat al diavolului- parlamentul-este abilitat de constituţie, a fost ales anume să îndeplinească cerinţele invocate de tine (mai ales să semneze certificatul de naştere a dracului de guvernare şi să-i gireze acţiunile), dar în concepţia organului suprem şi-a băgat de mult dracul coada şi o ţine ridicată, inclusiv cu ajutorul jigodismului amintit. E devărat, însă, că ar fi un oarecare decalaj de timp între operativitatea acestui presupus avocat şi reacţia organului suprem, dar asta ţine în mare măsură de auto(in)suficienţă şi mai ales de neputinţă. În cele din urmă, alternativa avocatului semnifică inutilitatea parlamentului, că-i tot un drac, şi nici guvernul n-ar mai prea avea altceva de făcut, decât să fugă ...de tămâie.
Încă un drac? vorba lui Băşcăliosul. Mai bine zis: încă o legiune? E vorba de educaţie, de responsabilitate, de asumarea unor valori. Dacă eşti un dobitoc pus pe furat, nu contează din ce MECANISM faci parte.
Ce ar trebui să înţeleagă hoardele de descreieraţi spălaţi pe creier, un pic oligofreni, foooarte politically correct este: degeaba creezi sisteme dacă piesele sistemelor respective sunt expirate. Angrenajele scârţâie, rotiţele se blochează, arcurile sar cât colo şi se înfig exact în ochiul cetăţeanului de rând (căruia, fie vorba între noi, i-ar trebui şi lui o doză bună de educaţie).
Soluţia există, dar e pe termen lung.
A! uitam.
Nu se poate comenta pe site-ul Guvernului şi ,în general, nu poţi tu, cetăţean de rând, influenţa deciziile aleşilor pentru că democraţia directă este o utopie. Acest tip de sistem poate fi aplicat cu spor numai unui trib de maxim 200 de persoane sau unei republici ţărăneşti, vorba lui Djuvara. Dar poate nici acolo.
Toate cele bune.
Practic se poate. Nu asta e problema. Suntem in era internetului. Nu se poate pentru ca asta ar conduce la lipsa dorintei de guvernare a partidelor politice. Pentru ca ar diminua din interese. E utopic nu pentru ca nu e posibil ci pentru ca desfiinteaza ideea de partid politic.
Să presupunem, prin absurd, că s-ar adopta sistemul: dumneavoastră aţi trăi într-un stat unde majoritatea zdrobitoare a celor care dictează din mouse politica internă/externă ar vota... să spunem atacarea Moldovei (că tot se discută) sau alegerea manelelor drept singura muzică care se poate asculta sau taxe 0 sau mai eu ştiu ce tâmpenie îi trece boborului prin cap?
S-ar putea foarte bine ca a doua zi să-şi schimbe ideea, boborul, şi să voteze taman invers (ar fi de ajuns o emisiune a lui Diaconescu). Dar s-ar duce deja de râpă toată democraţia directă pentru că s-ar naşte formatorii de opinie şi deci căpetenii cu acoliţi, adică tot un fel de partide.
Bakunin a tot visat săracul...
1. Deciziile ar fi ale Guvernului, nu cele ale poporului.
2. Ultimul post pune in tastatura mea lucruri pe care eu nu le-am spus.
3. Hotararea daca raspunsurile Guvernului sunt onorabile sunt luate de Ministerul Diavolului nu de vocea boborului.
4. De prea multe ori oamenii devin pasionati de contrazicerea utopiilor, eu nu ma iau in serios, am si spus-o, e o utopie dar nu din punctul de vedere pe care-l sustineti. E o utopie pentru ca presupune responsabilitatea deciziilor si existenta unui grup liber de interese.
Puţintică unitate de măsură coerentă ar fi ca şi cum am avea cel puţin disponibilitatea să recunoştem că un profesor-diriginte, sătul de poznele drăcuşorului, se gândeşte şi la o discuţie cu câte un părinte, dar în niciun caz să-l felicite pentru mediul greşit ales de odraslă. Premisa şi adevarul se află în educaţia drăcoasă şi apoi ar putea fi vorba de aplicarea ei (tot) ...de culoare.
Cu alte cuvinte, ne ferim de un drac (guvernul) şi , oricum am întoarce-o, dăm de tat-su (parlamentul), cel aflat la origine - dracul împeliţat, gol şi negru- de ipocrizie, chiul şi fumigene. Dacă vom căuta pretexte, cauze, explicaţii, soluţii, pretinse exclusiv fătului-frumos!- avem toate şansele să ne ia şi mama dracului.
Nu vreau să spun că ...”Cel de Sus” n-are nicio contribuţie, că ar fi străin de bisexualitatea drăcuşorului sau prea detaşat de cele pământene (urmează să participe la judecata de apoi ceva mai repede decât Întunecimea sa parlamentară), dar în “biblia” constituţiei osoase a ciolanului scrie-(tot) negru (pe alb)- despre sarcina fiecăruia. Or, parlamentul, ca şi mama Omida, nu (s-)a născut nici in vitro şi nici pentru tăiat frunze la câini, din care să-şi atragă doar clorofila după preferinţă, sau pe alese, şi după principiul duplicităţii eterne.
Eu n-aş vrea să achiesez nici la această ideală formă de exprimare (tot) prin jigodism- pe noduri într-o singură papură ...de viitor-când am văzut deja cu ochii mei cât de întunecat poate fi dracul gol şi la ce fel de linişte tânjeşte ...în eternitate.
Sa mai apara un minister unde se ia spaga? :)) ...spaga de la Guvern, de data asta, si de la cercurile de interese din spatele hotararilor executivului de la noi...
Domnilor, la noi exista un singur minister (nu un guvern, nu, nu!), alcatuit din: parlament, presedintie (cate o data, mai apar desincronizari din arealul acesta), avocatul boborului, partide politice la putere, in opozitie, sau doar asteptand sa ciuguleasca si ele cate ceva, jurnalisti si posturi TV, asociatiii profesionale, sindicate.
Romania inseamna un singur partid, cu $ in coada (mai nou, euro). Acest partid (sau, ma rog, minister) este alcatuit din insi care par mereu pus pe suflecat manecile (cand se simt vazuti de bobor), care insi joaca noaptea la ruleta impreuna.
Nu putem sa le bagam pe gat un minister al diavolului - intre timp, l-au corupt si pe bietul shaitan, care trece pe la ei, periodic, sa-si ia tainul. au convenit sa le puna niste pile la intrarea in iad, stiti voi cum...
Trimiteți un comentariu