sâmbătă, 25 aprilie 2009

Puţin curaj

Căutaţi un prieten. Un prieten adevărat. Luaţi-l de la treburile lui, dacă este un prieten adevărat o să vină indiferent de cât de "importante" sunt aceste treburi şi fără să întrebe de ce-l chemaţi.

Găsiţi o terasă cu vedere la stradă. În soare. Nu e suficient de cald ca soarele să deranjeze. Aşezaţi-vă unul lângă celălalt cu privirea spre stradă. Şi priviţi oamenii.

Fără bârfă. Soare, un prieten, o bere şi oamenii. Aşa cum sunt. Cât timp o să terminaţi, agale, cele două beri priviţi strada. Încercaţi să înţelegeţi care sunt motivele, dorinţele, sensurile, dramele şi drumurile oamenilor de pe stradă.

O să vedeţi că-i înţelegeţi. Despărţiţi-vă cu o îmbrăţişare sau o strângere de mână. Şi pe drumul înapoi treceţi pe lângă o terasă în soare unde la o masă doi prieteni beau, agale, o bere privind strada şi oamenii.

Experienţa asta chiar merită, trebuie doar trăită cu curaj.



UPDATE Sentimente diferite pot fi ilustrate de acelaşi cântec. Reversul liniştii pe care-l dă privitul oamenilor în drumul lor este chiar lupta şi drumul lor.

4 comentarii:

uhitto spunea...

cu cafea se poate? :)

Dan Selaru spunea...

Se poate cu orice, sufletul sa fie de fata. :-)

impricinatul spunea...

of, daca am curaj sa fac chestia asta, o sa am curaj si sa-mi tai venele.

Dan Selaru spunea...

Am facut-o joia trecuta. M-am simtit mult mai impacat.