Intelectual

INTELECTUÁL, -Ă adj. Referitor la activitatea de gândire, la intelect. // s.m. şi f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală şi lucrează în domeniul ştiinţei, al artei, al economiei, tehnicii, învăţământului etc.

* Capacitatea de a gândi, de a cunoaste, de a avea o activitate rationalã, de a opera cu notiuni; minte, gândire, ratiune. [DEX 98]
* Facultate a omului de a gândi si de a întelege sensul si legãtura fenomenelor; judecatã; ratiune; cuget; minte. [NODEX]
* Partea sau facultatea sufletului uman prin care acesta acumuleaza cunostintele, in mod diferit de puterea senzitiva sau motivationala; uneori, capacitatea de forme superioare de cunoastere, in mod diferit de puterea de a percepe obiectele prin relatiile dintre acestea; puterea de a judeca si intelege; facultatea gandirii; intelegerea (”The part or faculty of the human soul by which it knows, as distinguished from the power to feel and to will; sometimes, the capacity for higher forms of knowledge, as distinguished from the power to perceive objects in their relations; the power to judge and comprehend; the thinking faculty; the understanding” [Webster 1913, engleza])
* Facultatea de a inventa si depista concepte; intelegere (”Faculte de forger et de saisir des concepts, entendement” [Larousse 92, franceza]) Luate de aici.


Conform definiţiei, nu cred că băgatul de date în calculator e o muncă intelectuală. Pregătire corespunzătoare? Care sunt rezultatele pregătirii corespunzătoare oferite societăţii de Elena Băsescu?

"Mihail Ralea scria in 1936 ca intelectualul trebuie sa fie in primul rand un om inteligent, adica acela „care nu confunda niciodata punctele de vedere. Iar asta exclude obsesia, ideea fixa, sistemul monoton“." Cules de aici ca şi următoarele două citate. Contradicţia între spusele Elenei Băsescu, care nu vede decât disciplina de partid ca opţiune, şi această definiţie a intelectualului nu face decât să arate depărtarea principială între personaj şi noţiune.

"Jean Paul Sartre credea ca o caracteristica a intelectualului este spiritul de nesupunere si luciditate. El spunea ca „un intelectual este cineva care e fidel unui ansamblu politic si social, dar care nu inceteaza de a-l contesta. Se intampla desigur sa apara si contradictii intre fidelitatea si contestarea sa, dar asta e un lucru bun, este o contradictie fructuoasa. Daca insa exista fidelitate fara contestare, atunci omul nu mai e liber“." A fi total obedient părerilor unui partid denotă tocmai lipsa de intelect, lipsa ideilor personale, lipsa dorinţei de a înţelege fenomenul şi disponibilitatea de lua idei prefabricate, majoritare, ca fiind adevărate. Un intelectual are calitatea de a se întreba dacă ideologia, doctrina, teoria cu care se întâlneşte este sau nu adevărată indiferent de numărul susţinătorilor. Şi de a-şi crea o opinie proprie în care are încredere şi pe care e dispus s-o susţină.

"In fine, Regis Debray sublinia ca intelectualul nu este doar cel ce gandeste lumea, ci si cel ce are puterea de a transmite celorlalti gandirea sa despre lume, care are deci capacitatea de a-si face ideile cunoscute. Dar, atentie, spunea el, caci „intelectualul de azi, cel ce apare la televiziune si in pagini de ziare, a devenit portavocea elitelor politice si economice. Acest intelectual nu mai rosteste adevarul, caci adevarul raneste, loveste in interesele si iluziile in care ne scaldam cu totii. Un intelectual cu mare succes de public, este cel ce spune ceea ce oamenii doresc sa auda, desi o stiu deja. Adica nu mai e un intelectual veritabil.“ "

Cred că e suficient pentru a demonstra diferenţa incomensurabilă între noţiunea de intelectual şi Elena Băsescu. Talibanismul de partid este chiar moartea noţiunii de intelectual.