sâmbătă, 13 iunie 2009

Ce fac minerii cu care am stat pe bordură?

Suntem în iunie 1990. Cum pe vremea aia eram student şi era sesiune, aveam examen. Cu Varujan Pambuccian.

Împreună cu un prieten, Bicek, am ajuns la şcoală (Universitate). Acolo era un adevărat măcel. Se căutau cei cu bărbi, ochelari şi alte semne specifice pentru o corecţie politică cu parul în vederea aducerii democraţiei pe calea cea bună. Noi doi aveam blugi şi plete, deci eram vizaţi.

Şcoala era închisă. Am intrat în vorbă cu nişte mineri care stăteau pe bordură şi ne-am aşezat între ei, trei mineri, noi doi, trei mineri. Le-am spus că suntem studenţi, că am fost în piaţă, că fac rău dacă bat oamenii. Au acceptat toate astea şi chiar au mărturisit că habar n-au ce caută pe acolo. Că aşa le-au zis şefii.

La un moment dat de la metrou a ieşit Adina Dinescu (acum Vălean) şi a văzut o scenă oribilă în care doi mineri snopeau în bătaie o ţigăncuşă. Şi a început să ţipe la ei. Imediat minerii au schimbat ţinta, noroc că le-am spus celor cu care stăteam că e colegă cu noi, ceea ce şi era, şi au salvat-o din mâinile lor. Am urcat-o în metrou şi m-am întors în aşteptarea lui Varujan.

A apărut şi Varujan, le-am spus cine e minerilor noştri şi l-au lăsat să intre, pe noi nu. Peste o jumătate de oră, i-a plimbat pe la Planetariu şi le-a bătut obrazul pentru distrugeri, cei care-l întâmpinaseră cu "Tu cine eşti bă?" l-au salutat cu "Să trăiţi Dom Profesor!"

Am plecat să dăm examen în altă parte, pe jos. În drum, în faţa sediului PNŢ de unde zburau hârtii, mobilier şi alte alea pe geam, nişte mineri băteau o băbuţă. Nu ştiu de ce. Spiritul civic a răbufnit şi Varujan a început un discurs despre etică. Minerii au găsit o victimă pe măsura lor. Eu aveam vreo 50 de kile în minus faţă de Varujan, m-am proptit în el şi cu câteva înjurături adresate lui Varujan de către mine şi nouă de către mineri pentru că am fugit, am dispărut pe Caimatei în casa lui Bicek.

Am plecat, am dat examen, am mâncat îngheţată, l-am ascultat pe Iliescu mulţumind.

Pe Adina n-am mai văzut-o de 10 ani, pe Varujan de 2. Pe Bicek de 6. Oare ce fac minerii cu care am stat pe bordură?

7 comentarii:

Tio spunea...

Sint morti de mult. Si-au consumat cele 15 minute de faima si au disparut...

Intre timp o buna parte dintre victimele lor au fraternizat cu Iliescu si ai lui (inclusiv cei nominalizati de tine) si lucreaza din plin acum impotriva romanilor (minerii au platit de mult cu virf si indesat).

Se poate spune ca si-au luat pedeapsa anticipat (scuze ptr gluma asta dar n-am rezistat)?

Dan Selaru spunea...

Oamenii aia traiesc undeva. Ce gandesc ei acum?

Anonim spunea...

Probabil s-au intors intr-o Moldova rurala dintr-o vale a Jiului falimentara.
Sau poate sunt prin Italia/Spania si nici nu isi amintesc ce faceau acum 19 ani pe vremea asta

kuno spunea...

excelenta intrebare. Dar in primul rand, cine erau minerii de atunci? Pai erau restul neasimilabil al modernizarii comuniste. Intre timp, minerii si in genreal proletarii au fost facuti sa dispara de regimul discursiv postindustrial. Fiind un rest refulat, ei nu mai pot fi reprezentati acum desi stim ca trebuie sa existe pe undeva, intr-o caverna sau intr-o zona netopografiata (o moldova rurala, etc). Ceea ce e interesant e ca nici minerii nici victimele lor nu stiam ce fac. Ei actionau cu totii in virtutea unor cuvinte de ordine abstracte si fara continut clar: Ordine, Liniste, Libertate etc.

khris spunea...

Lumea uita chestiile astea...
In curand vom sarbatori 20 de ani de la Revolutie. In decembrie vom scrie din nou despre Timisoara, Bucuresti, lovitura de stat, morti, armata etc, dar 80% dintre cei care vor citi se vor intreba cine a fost ala Ceausescu.

Dan Selaru spunea...

Trista concluzie. Ma uit cu atata detasare de parca nu sunt tot eu ala care statea pe bordura atunci. Pe ei i-am iertat. Pe Iliescu nu.

Viorica spunea...

Sigur erau mineri? Ca eu am dubii ca cei cu care am stat de vorba in fata la Arhitectura erau mineri (aveau salopete prea curate). Sigur au fost si mineri, i-am vazut "in exercitiul misiunii", ca sa zic asa,pe 15 (norocul meu ca eram intr-o Dacie). Dar pe mine cel mai tare m-au speriat bucurestenii care umplusera intersectia de la universitate (nu mai protesta nimeni ca s-a intrerupt circulatia) pe 14 iunie si care au umplut de sange cativa cetateni despre care se spunea ca au participat la miting (asta era "crima" lor), cetateni care erau scosi din mainile "juditiarilor" cu multa greutate.