N-am să mă dau anticomunist pentru că n-am fost. Gesturile mele împotriva regimului au fost câteva şi fără impact. Am refuzat să mă înscriu în PCR. Am refuzat funcţii în UASCR, promise dacă intram în partid. Le-am spus că nu sunt demn de această onoare, zâmbind. Au văzut că-mi bat joc şi m-au lăsat în pace.
La câteva luni de la refuzul de a intra în "minunatul" lor partid a avut loc, prin 87 sau 88, pe nepusă masă, o şedinţă la care din întâmplare m-am nimerit. De obicei chiuleam. Nu se întâmpla nimic.
Şi aflăm că subiectul era înfierarea publică a unui coleg, cu tată în nomenclatură, dar care tată fugise în Occident. Eu stăteam în ultima bancă. Voiau să-l dea afară din UTC. Şeful de partid al studenţilor de atunci a ajuns mai târziu mare sculă în PNŢ.
Stăteam în ultima bancă. Ostentativ, cu mâinile în buzunare, am traversat tot amfiteatru şi le-am comunicat că eu la aşa ceva nu particip. Nu m-a urmat nimeni. Când am ajuns în barul Arhitecturii mi s-a făcut frică, m-am întrebat dacă, nu cumva, a fost un gest de frondă gratuit.
Am aşteptat, cu sufletul la gură, pauza. S-a terminat şedinţa, l-au dat afară, nimeni n-a venit să se aşeze la masa la care stăteam. Doar victima, nu-mi aduc aminte cum îl cheamă, a venit şi mi-a mulţumit. I-am spus că nu are de ce, că, din principiu, eu nu particip la asemenea mizerii. Au fost singurele vorbe pe care le-am schimbat vreodată. Nu s-a întâmplat nimic. Nimeni nu mi-a spus o vorbă, n-am simţit că a contat, totul a trecut fără consecinţe.
În sala aia erau actuali europarlamentari, membrii ai corpului diplomatic, membrii, unii de vază, prin actualele partide politice. Nu-i costa nimic să nu ridice mâna pentru a condamna un coleg sau, din alt punct de vedere, un copil pentru faptele părinţilor, dar atunci nu ştiau, lăsând la o parte că totul era absurd.
De asta această ţară merge rău, pentru că totdeauna vedem posibilele consecinţe negative şi nu facem nimic, doar ridicăm mâna şi ne conformăm majorităţii, n-avem curaj. De multe ori aceste consecinţe nici nu există dar noi nu ştim asta. Nu ştiu azi ce aş face în aceeaşi situaţie. Sper că la fel.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
7 comentarii:
", dar atunci nu ştiau, lăsând la o parte că totul era absurd." Acuma stiu. Sunt transformati brusc in lupi din oi.
Felicitari.
De acord. Am trait si eu astfel de momente. Au fost mai multe. Am facut fronda si eu, dar in alt context. De acord cu cele scrise de tine.
Uite Off topic, tema pentru acasa. Nu vrei tu Dane sa catindezi la presidentie? Parerea mea e ca actuala clasa politica e fara speranta. Stiu, e inutil, nu vei castiga dar macar le bagi mortul in casa daca iei macar un 2% cu campanie pe blog. Eu personal, daca vrei sa candidezi te sponsorizez cu 5000 RON, no strings attached. Ce zici, te tine? Sigur, fiecare are schelete prin dulap dar daca asta e singurul mod in care se mai poate face ceva prin romania....
in primul rand, felicitari. Cel mai mult imi place la dumneavoastra ca sunteti un om realist, decent si cu mult bun simt.
in al doilea rand, asta imi aduce inca o data aminte de modul de selectie si de promovare a elitelor partidelor politice din Romania.
Sa nu ne mire ca la 20 de ani de la caderea comunismului parlamentul e o anexa a guvernului, ca tara e condusa nu pe baza de proiecte, idei ci pe baza de raspunsuri la diverse conjuncturi...
In genere, politicieni au un orizont de timp destul de restrans si de asta fac multe concesii, dar la noi se comporta de parca maine nu ar exista, de parca nu ar exista viata dupa el lider maximo si de parca lumea ar mai avea aceleasi coordonate ca-n anii 90...
Multa bafta va urez si putere de munca si de scris.
lasatz domnu' dan, ca io am refuzat de mai multe ori sa intru'n utc, dupa ce fusesem o data bagat, cu fortza, 'n armata, cu consecintzele de rigoare, citeste: olecutza de securica pa piine, suturi spate gios afara, si, finis coronat opus, o propunere, tot refuzata, de a deveni membru pcr'n decemvrie 89... noroc cu aia de'l datara jos pa ceasca, ca cine stie ce dizident ajungeam.
interesant si cum se tzinea evidentza'n uteceu' ala al lor !
B Aia cu candidatura e cea mai tare gluma pe care am auzit-o. Sa fim serioasi. Daca te scot banii din casa doneaza ceva pentru "Fii Om Darnic" acolo avem ce face cu ei.
Nicule, pe mine m-au bagat in UTC cand eram in clasa a 8-a. Dar n-am platit niciodata aia 50 de bani pe luna. Habar n-am prin ce organizatii am trecut.
Multumesc tuturor, n-am fost anticomunist doar cartitor.
Dan, din pacate nu era o gluma. Stiu, fiecare e bun sa dea cu piatra dar nimeni nu se sacrifica sa incerce sa schimbe ceva. Sincer, nici eu nu m-as baga pentru ca daca te bagi in albia cu porci te murdaresti.... Cat despre programul "fii om darnic" o sa ma interesez si o sa faca o mica donatie.
Trimiteți un comentariu