marți, 4 august 2009

Radicalizarea presei ca necesitate

"Ideile contradictorii din articolele publicate in ... pot sa scada increderea in aceasta revista. Faceti sedinte in redactie si hotarati directia acestei reviste : ori pupati guvernul ori fiti obiectivi, in ambele "luntrii" nu puteti fi decat facand compromisuri si pierzand credibilitate."

Acesta este un comentariu al unui anonim, "Cetăţeanul onest". Care cere practic, cum mulţi o fac, radicalizarea şi vocea unanimă a unei redacţii. Alegerea de câtre un patron, consiliu director sau editor şef a unei direcţii şi blocarea tuturor glasurilor care ies din acest cor al angelizării sau demonizării unui personaj, subiect sau temă.

Este total împotriva realităţii şi libertăţii de exprimare. Pentru că este practic imposibil ca un subiect să fie negativ în toate aspectele sale, şi Hitler a luptat contra fumatului, întotdeauna personajul e gri, în cazul lui Hitler e greu de deosebit de negru. Într-o redacţie oamenii nu pot avea în unanimitate şi pe orice subiect aceeaşi părere decât dacă sunt plătiţi sau obligaţi s-o aibă. Şi atunci unii dintre ei, de la caz la caz, n-o să-şi poată spune părerea în mod sincer sau o să fie nevoiţi să calce regulile deontologice. Cenzura se va manifesta sub forma autocenzurii sau gazeta o să manipuleze voluntar.

Teoretic toată lumea este de acord cu mine. Dar un experiment ştiinţific descris în NewScientist ne spune că oamenii au încredere în cei care spun plini de sine, fără a avea vreun dubiu, păreri clare şi pe care nu-i poţi contrazice cu argumente logice pentru că nu acceptă dialogul. Interesant este că fenomenul se manifestă indiferent de calităţile de "expert" ale celui care emite păreri. Şi indiferent de rezultatele anterioare ale "previziunilor" respectivului. Vedem azi la televizor, şi nu numai, manifestările acestui fenomen şi audienţele personajelor cu păreri de necontrazis. Cele mai mari.

Un om care spune că "avem o probabilitate de 60 de procente ca România să intre în incapacitate de plată dacă nu luăm a doua tranşă de la FMI" n-o să fie crezut dacă are alături pe unul care răcneşte că "dăm faliment sigur în septembrie" sau "e o mişcare politică, n-avem nicio problemă".

Pentru presă radicalizarea unui discurs, eliminarea părerilor contradictorii, este un avantaj financiar, aduce bani pentru că fidelizează publicul. Comentatorul în cauză, cel de la început, era pus să gândească singur, pe aceeaşi pagină avea două opinii contrare. Rezultatul pe o perioadă mai lungă de timp este evitarea celor care nu dau sentinţe definitive şi au dubii asupra unui subiect sau azi aprobă acţiunea unui personaj şi mâine dezaprobă o altă acţiune.

Comentatorul anonim făcea o greşeală de logică, încerca să tragă concluzii despre autorul unor acţiuni din articole care exprimau păreri despre acţiunile în sine nu despre autorul lor, părerile erau contradictorii şi el nu putea să-şi cristalizeze opiniile sau realmente vedea o problemă de logică. Este modul de gândire tipic extremist "cine nu e cu mine e împotriva mea".

Dar are dreptate când spune că gazeta pierde din credibilitate, nu din cauza politicii redacţionale care promovează diversitatea de opinii, ci din cauza nivelului cititorilor care doresc păreri definitive, prefabricate şi de preferinţă care să coincidă cu cele personale. Este vorba despre afilierea la o tabără cu opiniile căreia eşti de acord în orice condiţii, cu nevoia de validare a propriilor opţiuni, "obiectiv" în viziunea comentatorului este ca revista să se ralieze opiniilor lui ceea ce este absolut hilar dacă n-ar fi tragic. Radicalizarea populaţiei cere presei să se radicalizeze. Iar presa acceptă pentru că face bani din asta. Negându-şi propria menire.

PS Concluzia colaterală este că Nistorescu o să radicalizeze "Cotidianul". SOV este patronul gazetei "Cotidianul" şi scopul oricărei afaceri este să facă bani, "Cotidianul" nu făcea. Radicalizarea fie face "Cotidianul" profitabil, fie-l ucide. Nedrept pentru actualii cititori dar logic din punctul de vedere al afacerilor. Revolta "maselor" împotriva apariţiei lui Nistorescu uită de drepturile lui SOV la proprietatea privată numită "Cotidianul" şi aduce a comentatorul cu care am început. Chiar dacă eu nu-i sufăr nici pe SOV, nici pe Nistorescu şi cred că gazeta o să calce orice regulă de jurnalism şi o să se transforme într-o tribună a defăimării nu am dreptul să-mi dau cu părerea despre acţiunile lui SOV cum nu am dreptul să-mi dau cu părerea despre acţiunile patronului de la un şantier naval, atâta vreme cât sunt legale, până acum nimeni nu l-a acuzat pe Nistorescu de ilegalităţi în preluarea "Cotidianului". Să nu amestecăm morala cu banii că nu se amestecă. Singura măsură corectă este neglijarea gazetei cu pricina.

PPS Înainte să mă înjuraţi că iau apărarea lui Nistorescu sau lui SOV vă spun că iau apărarea noţiunii de proprietate privată. Libertatea presei nu înseamnă libertatea gazetei "Cotidianul" ci libertatea presei în totalitate, sunt la fel de liberi să scrie şi Nistorescu şi Pătrăşconiu, nimeni nu a luat dreptul de a scrie celor de la "Cotidianul", fac pariu că o să găsească unde să scrie. Şi o să se radicalizeze şi ei dacă doresc să devină profitabili. Trăim într-o ţară şi o epocă în care, în domeniul presei cel puţin, a fi rezonabil e în contradicţie cu a fi profitabil. Şi nu neapărat din cauza presei ci a consumatorului de presă care cere sânge, scandal şi sex. Orice statistică-mi dă dreptate.

19 comentarii:

uhitto spunea...

nu cred ca e vorba de o profitabilizare a cotidianului. aferim cu dreptul de proprietate, dar nu nistorescu era solutia. in alta ordine de idei nu face pariu ca nu e sigur in acest moment decit blogul din parcare, iar nu un alt ziar (care?). scenariul pe care-l banui e unul mai simplu. va fi o campanie electorala cu flegmuirea lui basescu dupa care se va trage cortina. atit. modul in care a inceput nistorescu nu prevede vreo strategie, ci o reducere a numarului vocalilor incontrolabili, vezi patrasconiu. mirlania din editorialul de azi vis-a-vis de tismaneanu e doar inceputul, iar banii doar acoperirea. daca vroiai doar bani il aduceai pe maruta de exemplu, nu un expirat ca nistorescu. pe de alta parte am dreptul democratic sa cred ca patronul e sarpe cu nistori si sa o spun ca atare. e ca si cum ar trebui sa tac din gura ca patronul unui local si-a angajat un bucatar prost. nu tac si o si spun. mai spun ca toata tevatura ii va folosi si cred ca ar fi bine sa nu-l mai pomenim. nici pe unul nici pe altul de acum incolo.

ComBo spunea...

E treaba lui SOV pe cine pune la ziar si e teaba aluia sa faca treaba cum crede. Si toata lumea isi da cu parerea despre ce face altul cu banii lui. Oamenii in cauza au fost dati afara pentru ca nu aveau aceiasi viziune ca patronul. Daca era companie de pasta de dinti si seful zice ca face pasta de dinti mentolata si unii dintre angajati vor sa faca cu gust de capsuni si ultimii erau dati afara nu mai spunea nimeni nimic. Eventual cumparau pasta de dinti de la alta companie. Nu-i impiedica nimeni pe cei dati afara sa faca alt ziar profitabil daca au incredere in talentul lor. Bani se gasesc pentru proiecte profitabile. Si pentru oameni talentati se gaseste de munca. Dupa cum a aratat scandalul de la tineret, mogulii nu prea se conduc dupa simpatii politice. Ei se conduc dupa ce le aduce profit. Si asta e treaba lor. Nu ca ziaristii ar fi altfel. Cartianu nu are nici o problema sa lucreze pentru Patriciu, desi era mare fan Basescu. Si Morar tot pentru Vantu lucreaza parca. Banii n-au miros nici pentru ei. :)

vv spunea...

Nu dane, gresesti.
Am avut o discutie cu un prieten mai demult, pe tema "statistics never lie". Asa e, statistica nu minte, dar dumnezeule, cat de bine ne pricepem sa o interpretam asa cum vrem.

Sa zicem ca marea majoritate a romanilor sunt asa cum zici tu. Nu contest. Dar sunt 100%? Nu cred. poate 90%, poate 80%. Raman un minim 10%, procent interesant zic eu. Ce facem, ne batem toti cu Libertatea si Click? E sinucidere curata. Un om de afaceri tre' sa stie ca nisele pot fi extrem de profitabile. Am un singur argument in favoarea mea: Realitatea TV: nimeni nu-i dadea nici o sansa, si a devenit televiziune "de top" nu din cauza comentatorilor gen Ciutacu (cum face acum), ci din cauza ca a passtrat o oarecare obiectivitate intr-o vreme in care lumea era disperata ca nu se gasea asa ceva in presa.
Si nu, niciodata in Romania un cotidian/o televiziune "de partid" nu au castigat piata in mod spectaculos. Initial au castigat cota de piata, apoi eventual si-au consolidat-o prin "radicalizare"... dar nu invers. de fapt, poate gresesc, ar fi exemplul Antena3... dar altul nu prea stiu.

Mai am un exemplu: TVR, pe vremea "inainte de Sassu". Chiar incepuse sa castige spectatori. Deci se poate si in Romania.

Dan Selaru spunea...

Sunt dispusi cei 10 procente sa plateasca pentru alt fel de presa? Nu cred.

uhitto spunea...

e simplu sa spui "e patron si e treaba lui". niet. e patron, e treaba lui si eu am dreptul sa spun ca produsul lui e de rahat. asta si fac. nu numai ca nu cumpar produsul, dar spun si prietenilor de ce produsul e prost dupa parerea mea. nu o sa spun ca vintu nu are drept de hacuire a propriei afaceri, dar nu ma opreste nimeni sa spun ca existau solutii dupa cum scrie vv mai sus. eu am luat cotidianul atita timp cit a fost maruta de exemplu.

Dan Selaru spunea...

Asta am spus si eu, gazeta trebuie neglijata.

Rad spunea...

Rasufu usurat. Traim intr-o perioada in care se pare ca 2+2=4 trebuie repetat zilnic pentru a ne pastra sanatatea mintala. Proprietatea privata. Pare a fi secundara oricarei dezbateri publice, si chiar s-a colorat de oarece umbra negativa, ca prin anii de glorie '90.
Cat despre a cui este vina pentru pofta de scandal a consumatorului, iti propun doar urmatoarea nuanta: este rezonabil sa spui ca McDonalds nu are nicio legatura cu obezitatea americanilor, doar pentru teoretic toata lumea e libera sa consume ce vrea?

Anonim spunea...

Nu sunt de acord cu dvs., este o analiza simplista.

Sigur ca este vorba de proprietate privata, dar aici nu discutam de o fabrica de pantofi, ci de mass-media.

Analiza dvs. face confuzia intre alegerea subiectelor (de acord, integral la alegerea patronului), si dreptul presei de a manipula opinia publica prin orice mijloc (denigrare, calomnie, pur si simplu minciuna) in scopul de a discredita adversari politici ai patronului.

Cand se ajunge aici, nu mai e pur si simplu o afacere privata care-si desfasoara activitatea in propria curte, ci o gasca de ciomagari care urla in piata. Si ca atare, ei influenteaza spatiul public fie ca vrem, fie ca nu vrem.

Motiv pentru care sigur ca putem sa lasam patronul sa aleaga subiectele. Dar independenta editoriala, dreptul la reputatie a celor atacati, masurile anti-trust nu sunt vorbe goale.

Ceea ce se intampla acum este o campanie de falsificare a democratiei, prin rinocerizarea mass-media.

Dan Selaru spunea...

Cu sfantul ajutor al publicului care asta doreste. Vad ca nimeni nu ia in considerare articolul stiintific.

Doc spunea...

"Chiar dacă eu nu-i sufăr nici pe SOV, nici pe Nistorescu şi cred că gazeta o să calce orice regulă de jurnalism şi o să se transforme într-o tribună a defăimării nu am dreptul să-mi dau cu părerea despre acţiunile lui SOV cum nu am dreptul să-mi dau cu părerea despre acţiunile patronului de la un şantier naval, atâta vreme cât sunt legale, până acum nimeni nu l-a acuzat pe Nistorescu de ilegalităţi în preluarea "Cotidianului"."

Aici faci o fractura logica extrem de stranie. "Nu am dreptul sa imi dau cu parerea despre un fapt cat timp el a fost legal" - daca am face un singur pas logic, unul singur, ar rezulta ca exprimarea unei opinii critice asupra unui fapt legal este ea insasi o ilegalitate. Nu? Caci daca lucrurile ar sta altfel, atunci ar fi protejate in virtutea principiului exprimat chiar de tine!

Bottom line: legal, SOV poate sa faca ce vrea in ograda lui, sa-si trateze ziarul ca o fabrica de pantofi (de aruncat in capul stim-noi-cui); la fel de legal, oricine din cetatenii acestei tari au dreptul sa isi dea cu parerea in orice fel despre ceea ce face SOV.

Dan Selaru spunea...

Pasul logic e facut de tine. Nu e nimic ilegal in datul cu parerea despre un lucru legal. Ai dreptate, in loc de legal trebuia scris util. Mea culpa.

br3b spunea...

Eu cred ca opinii diferite au loc in aceeasi redactie cu conditia ca toti semnatarii sa n-aiba probleme de etica profesionala. Ba chiar, ziarul respectiv s-ar vinde mai bine prin servirea pe aceeasi pagina a polemicii dintre doi jurnalisti respectabili.

Chiar am sesizat si eu acest aspect ieri, pe blog, dar din alt punct de vedere - cel al decredibilizarii presei in general. Completarea ta vine excelent si e o estimare adecvata in cazul in care premisa eticii profesionale nu este respectata.

br3b spunea...

Aici:

http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2009/08/03/presa-din-2004-in-2009/

Bleen spunea...

Apropo de argumentul: “E al lui, face ce vrea p… lui cu el” Iată un comentariu de pe blogul Art Historia (un blog care ar trebui să fie în orice blogroll – blogul lui Radu Oltean, un grafician pasionat de salvarea clădirilor vechi sau măcar a memoriei lor):

"Ei bine, iata ce imi scrie pe blog cu nesimtire si nesfarsit grobianism domnu’ Titi (Dimitriu), apropo de patrimoniul construit:
” Proprietarul decide ce face cu bunul sau. Daca nu este el factorul de decizie, atunci avem de a face cu un sistem dictatorial. PROPRIETATEA ESTE GARANTATA DE STATUL DE DREPT. Asadar, eu, proprietarul, decid ce voi face. DaCA am hotarat sa iau un imobil labartat pe 1000 – 1500 mp in burucul targului, nu am facut-o pentru cahlele de teracota pictate de Luchian ori pentru tavanul cu fresca de Mirea (casa avea fresca a pictorului Mirea n.n.). Am facut-o ca sa fac acolo un turn care sa imi eficientizeze profitul… Nu ai decat sa cumperi dumneata restul imobilelor din centru si fa un parc tematic: “Bucurestii de altadata”. Pe cele cumparate de mine – lasa-le in pace, ca mi le gestionez eu singur! Vezi-ti dumneata de ale dumitale, ca nu vin in casa d-tale sa iti spun cum sa pui macrameul, cu colt, peste ecranul televizorului, sub pestele de sticla!”

ulterior, se ia de o cititoare, Irina, care locuise nu departe de casa Miclescu a carei tragedie o deplangea:

“spui ca ai copilarit “la 1 Mai, in apropiere de sos. Kiseleff, si stiu cum era odata casa asta… “ Ce pui de nomenclaturista ve fi si dumneata… cam stim cine locuia prin zona! Ambasada Sovietica si urmasii diviziei Tudor Vladimirescu… Bodnaras & co! Normal ca-ti pare rau dupa vremurile de odinioara, cand taticu’ venea cu Dacia neagra, cu numar scurt, cu portbagajul plin de cascaval, salamior si Pepsi de la Magazinul Partidului… Si cand voi huzureati in casele nationalizate, luate cu japca de la adevaratii lor proprietari…"

niku_elektriku spunea...

haios ca'ntotdeauna !
ultracapitalisti cin' e vorba de anumite simpatii nemarturisite, politice sau de alta natura, si socialisti pina'n plasele cin' ne sint afectate interesele (cercetare ?)

Nicole spunea...

"Revolta "maselor" împotriva apariţiei lui Nistorescu uită de drepturile lui SOV la proprietatea privată numită "Cotidianul" şi aduce a comentatorul cu care am început."

"Chiar daca eu nu-i sufar nici pe SOV, nici pe Nistorescu si cred ca gazeta o sa calce orice regula de jurnalism si o sa se transforme intr-o tribuna a defaimarii"

Pai, revolta "maselor" provine tocmai din incalcarea oricarei reguli de jurnalism, de legalitate si ca o reactiune la CENZURA lui Nistorescu fata de articolul care spunea adevarul despre prietenul sau.
Aceste "mase" i-au finantat pana acum ziarul, aceste "mase" au fost targetul fidelizat al Cotidianul in ultimii ani, datorita valorilor promovate prin JURNALISM in primul rand.

Un public agresat asa cum a fost el agresat in ultimele 48 de ore, are dreptul de a reactiona si a ingropa, daca e nevoie, business-ul si "proprietatea" (intelectuala??) a lui Vantu.
Un business exista cata vreme exista o piata pentru el. Daca vrea ALT ziar, treaba lui, sa-l faca, dar e dreptul nostru sa-i dam cu marfa-n cap! :mrgreen:

Anonim spunea...

politicienii si patronii romani nu par a fi auzit de "regula celor 3 plusuri", valabila in orice tip de advertising! pe scurt, +++=-, ++-=+, --+=+, cateodata chiar si ---=+, dar, mereu, +++=-; de ce? fiindca lauda fara modestia unei autocritici (sau critici din afara) decredibilizeaza fara drept de apel.

Anonim spunea...

Studiul citat (foarte interesant, de altfel) nu spune exact ce spuneti dvs. Mai precis, am senzatia ca dvs. ati impins concluziile studiului un pic mai departe. Impresia de siguranta (si implicit de competemta) ti-o poate lasa si o persoana detasata, obiectiva, capabila sa analizeze din diverse puncte de vedere actiunile unui om politic. O asemenea persoana nu va spune foarte des "nu stiu", insa va sti si, mai ales, va spune ALTFEL lucrurile decat Ciutacu, Mihaies, Nistorescu, ITMorar, Cristoiu, Stan, Ungureanu, Pora, Gadea, Patrasconiu.

Imaginati-va un ziar la care ar lucra numai oameni ca Tolontan, Lupea si Sorin Ionita. Ar avea vreo importanta faptul ca opiniile lor nu coincid intotdeauna? Senzatia de profesionalism si de unitate ar veni din alta parte.

Dan Selaru spunea...

Bleen, pentru ceea ce spui tu exista legi, daca nu sunt respectate asta e alta mancare de peste. Atata vreme cat legile sunt respectate proprietatea e sfanta. Singura masura corecta e sa nu mai servesti produsul care nu-ti place, iaurt sau ziarul Cotidianul. Ceea ce eu am spus si pe care am pus-o in aplicare, masura. De altfel toti aia pe care-i citeam au plecat.

Asa ca paralela ta e cel putin stramba si se intalneste cu emotia. Care pe mine nu m-a cuprins pentru ca nu s-a rupt presa cu plecarea lui Patrasconiu. Si asa cum tu ai blog cum am si eu poate sa aiba si el. Si are libertatea pe care o ai si tu si eu.

Diferenta e cand faci primul compromis. Dupa aia nu mai conteaza. Daca nu era dat afara trebuia sa plece ca ajungea peste 12 ani ca Nistorescu azi. Dar pleca? Nistorescu i-a dat o mare mana de ajutor dandu-l afara, ca poate nu pleca si ma uitam la el cum ma uit azi la Nistorescu.