Să zicem că ai un PIB de 500 de miliarde. Şi că ai un volum al cheltuielilor Statului de 35 de procente din PIB, eşti o ţară genială, ca Bulgaria, şi n-ai deficit bugetar, tot 35 la sută sunt şi veniturile.
Avem o cădere economică de 10 procente. Cheltuielile bugetare nu sunt reformate, ştiu cazuri, deci cheltuielile rămân la 175 de miliarde. Veniturile scad proporţional. Deci în loc de 175 de miliarde venituri avem 157,5 miliarde.
S-a creat un deficit bugetar de aproape 3,9 procente din PIB.
Să facem exact aceleaşi socoteli dar cu 25 de procente din PIB cheltuieli şi venituri. Cheltuieli 125 de miliarde, venituri 112,5, aproape 2,8 procente din PIB deficit. La 20 de procente sunt 2,2 procente deficit.
Să formalizăm. Avem A PIB, o cădere economică de x şi, fără deficit, o componentă a cheltuielilor Statului de y. După căderea economică şi fără reformă avem un PIB de A(1-x), cheltuieli de Ay şi venituri de Ay(1-x), deficitul procentual este (cheltuieli-venituri)/PIB, un deficit procentual de yx/(1-x).
Deci, cu cât este mai mare implicarea Statului în economie cu atât este mai mare deficitul bugetar pentru care trebuie să plătim toţi. Cu cât căderea economică este mai mare creşterea deficitului este mai abruptă pentru că deficitul nu este liniar în creştere cu căderea economică.
La noi au crescut cheltuielile, pe vremea Guvernului Tăriceanu y-ul s-a mărit, actualul Guvern nu a luat nicio măsură să scadă x-ul sau y-ul. Dacă ne punem însă întrebarea ce era mai important, era scăderea x-ului, măsuri anticriză, mai greu de făcut decât scăderea y-ului, adică a influenţei Statului în economie.
În vremuri grele e mai eficient să ai în vedere creştera economică decât scăderea ponderii Statului în economie. Dar e mai uşor să reduci cheltuielile decât să iei măsuri.
Nu s-a făcut nimic, totul rămâne la nivelul clasei a IX-a.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
20 de comentarii:
Doar printr-o relansare economica la standarde intenationale vom putea dema
ra schimbarea la fata a ROMANIEI.Actua
lul guvern PDL,Dl P.M. Emil Boc va tre
bui urgent sa formeze o comisie care sa aibe patru compartimente:
1.Unu care sa se ocupe cu scoaterea la licitatii internationale a decantoa
relor si halzilor de pe langa toate minele de aur din tara.
2.Unul care sa stabilesca cine sant cei care au pradat aceste mine cu com
ponentele lor de la suprafata in valoare de milioane de dolari cand au fost alocate fonduri pentru conservare
3.Unul care sa se ocupe cu concesiona
rea acestor mine in avantajul statului
4.Unu care sa demareze crearea unor in
dustrii cu pietre pretioase din Olaan
da si perle din Japonia in colaborare cu ei.
Buna comisia asta, de viitor.
La comisia asta ar merge presedinte domn' Costel...
Din nefericire, noi, astia de acum, nu vom mai apuca sa vedem o Romanie sanatoasa din punct de vedere economic. Nici macar copii nostrii.Am sperante slabe pentru nepoti, dar..cel putin doua generatii de acum incolo, sigur nu.
Ar fi fost atat de usor sa se faca sute de kilometrii de autostrazi in 20 de ani, doar daca s-ar fi scos la licitatie respectivele tronsoane si lasam constructorul sa se ocupe de treaba asta, pe banii lui.Corect, ar fi trebuit sa platim daca voiam sa circulam pe ele, dar preferam sa platesc si sa stiu ca in loc de 6 ore cu trenul pana la Bucuresti, de la Constanta, faceam doar 2. Nu?
Dar asa, de unde sa-si mai cumpere Casuneanu masina de un milion jumate de euro???? Si asta este doar un singur exemplu.
O intrebare la lectia de economie : cum se numeste interventia statului care pompeaza sute /mii de miliarde de dolari USA in sistemul bancar (privat, nu de stat !) ? Cum se poate justifica din punct de vedere logic, al teoriei economice si al bunului simt ?... Nu cumva si sistemul / societatea umana ar trebui regindit(a) ? "Cistigurile mele sunt numai ale mele, pierderile mele sunt ale noastre" ? Pierzi, cistigi, negustor te numesti ...
Concluzia este că fiecare stat trebuie să găsească un nivel de echilibru intre două forţe contrare:
a. statul trebuie să menţină un sistem naţional funcţional, deci trebuie să genereze venituri şi să cheltuiască.
b. statul trebuie să prevină un derapaj bugetar mare in perioadele de scădere (pe principiile explicate in articol cu cât implicarea statului este mai mică cu atât impactul este mai mic) deci trebuie să cheltuiască cât mai puţin.
Banii investiti de Stat in banci se duc pana la sfarsit in x. E mai eficient decat sa scazi y. Si a la long mai profitabil. Si da, e o problema de echilibru.
O Comisie este un grup de oameni care separat nu pot face nimic, dar impreuna decid ca nu se poate face nimic(Fred Allen). Asta pe langa ca a zis numai prostii respectivul, cel cu perlele lui din Japonia.
N-am crezut ca poate sa ia cineva asemenea trasnai in considerare.
Nu cred ca e solutia sa faci ce e mai greu.
Adica se iei masuri anti criza.
Pt care iti trebuie bani...
Dar daca cheltuielile bugetare sunt exagerate, nu e normal sa le reduci?
Din pacate nici asta nu e usor, decat pe hartie.
Ele sunt legate de factorul uman, s-au creat posturi bugetare cu salarii exorbitante, s-au infiintat tot felul de agentii si structuri care mananca bani,etc.
E nu numi normal, dar chiar obligatoriu sa se reduca aceste cheltuieli.
Fiindca altfel ar insemna ca ele sa fie in continuare subventionate din masurile anticriza, care asfel vor fi irosite pe risipa de resurse.
Bani am luat cu imprumut daca-mi aduc eu bine aminte.
@DanSelaru: sunt mai multe echilibre care trebuie mentinute, nu doar asta venituri-cheltuieli. Exista o corelatie intre diferite echilibre si dezechilibre, iar sistemul este deschis (nu inchis) ceea ce adauga la complexitate.
De ex problema cheltuielilor si a veniturilor (a deficitului bugetar) poate fi rezolvata foarte simplu prin inflatie. Insa atunci lovesti in nivelul de trai si poti genera o criza sociala.
Sistemul social national este mult prea complex pentru o abordare punctuala (plus ca trebuie echilibrat dinamic nu static), pana acum in Romania sistemul a fost tratat punctual si a fost dezechilibrat. Lucrurile s-au facut din mers si cu graba, uneori de oameni nepregatiti suficient.
Statul trebuie sa se implice mai putin in economie, insa trebuie sa se asigure ca fortele economice (si nu doar cele economice, dar si cele politice) nu induc dezechilibrarea sistemului national.
Ai perfecta dreptate. Poate scriu cum inflatia rezolva problema. Dar lucrurile trebuie intai intelese si dupa aia analizate. Nu e chiar asa complicat sa intelegi cam cum functioneaza si asta e scopul meu, sa fac cat mai multi oameni sa inteleaga cum functioneaza Statul. Cred ca e mai important sa stim rational cum functioneaza sistemul ca sa ne dam cu parerea cum trebuie rezolvata problema.
Eu nu caut solutii, nu asta e rolul meu. :-)
Am impresia ca asta a fost abordarea Frantei in contextul actual; o sa aflam rezultatele curand din practica.
Sindicatele vor interveni luni pentru mentinerea si pentru (eventuala) crestere a lui y.
Cred ca lipseste un parametru care sa inglobeze perturbatiile, sa-i spunem p si sa-i dam un loc in ecuatie. Este un factor a carui valoare nu este constanta, dar intra in ecuatie in special la vremuri de criza. Impactul lui p se regaseste in valoarea lui y si este in relatie directa cu puterea pe care o au sindicatele asupra actiunii guvernamentale.
Mi se pare ca a gindi cuantumul cheltuielilor publice in functie de procentul pe care il reprezinta din PIB este un fel de a pune caruta inaintea boilor. Aceste cheltuieli trebuie stabilite astfel incit sa se raspunda necesitatilor momentului definite prin legi, programe de guvernare, etc.
La limita, discutia este similara alegerii intre unt si tunuri. Daca iti trebuie musai tunuri (cheltuieli publice) pe timp de criza, stringi cureaua in primul rind in sectorul privat cu toate consecintele. Daca untul (cheltuielile private) se afla la pragul critic, atunci rostogolesti cheltuielile publice spre bugetele viitoare, chiar si pe timp de crestere economica.
Sigur, exista un al doilea plan, in care trebuie sa stabilesti cit anume este cu adevarat necesar si aici ponderea PIB poate avea sau nu un efect de limitare a cheltuielilor. Doar ca la nivel general aceasta evaluare trebuie facuta pe foarte multi ani, mai multi decit intr-un ciclu electoral sau economic.
In cazul acestei abordari pe termen lung, independenta de criza, intr-adevar ar fi intresant ca nivelul cheltuielilor publice sa fie plafonat ca procent din PIB (sau in functie de un alt indicator similar). Evident, cu plafoane distincte pentru asigurarile publice ori educatie pentru a evita ascunderea costurilor prin externalizare.
PS Off topic: Cum ar evolua PIB-ul Romaniei si ponderea cheltuielilor publice daca bugetarii ar fi de luna viitoare scutiti de impozitul venit, dar salariile li s-ar reduce astfel incit venitul lor net sa ramina acelasi?
Eu discut teoretic, Pogea stie mai bine. In Georgia ponderea cheltuielilor este blocata prin lege la 25 de procente, din cauza scaderii economice la noi ajunge la 40 de procente.
@radu
excelenta ultima fraza! problema este ca bugetarii au ajuns perdeaua de fum necesara pentru a justifica 1. incompetenta si 2. necinstea guvernantilor! cum sa renunti la ei ca minunat Acar Paun?
Teoretic, cu cheltui mai mult in sectorul public, cu atit resursele suplimentare pentru a mentine nivelul acestor cheltuieli pe timp de criza sint mai putine; cu atit mai greu vor fi lovite in plus cheltuielile private daca se incearca mentinerea nivelului in cifre absolute al cheltuielilor publice pe timp de criza. Este de clasa a treia, nu de a XI-a.
In mod similar, cu cit ponderea cheltuielilor publice este mai redusa, cu atit atragerea de fonduri dinspre privat spre public la scaderea PIB-ului, este o povara procentual mai mica pentru cheltuilelile private. Ideal din acest punct de vedere ar fi un nivel zero al cheltuielilor publice. In acest caz, ele ar putea fi marite cu orice procent fara a avea vreun impact asupra resurselor ramase in sectorul privat.
De aceea, teoretic, trebuie plecat de la principiul ca orice cheltuiala publica este cel mult la fel de eficienta ca una privata si de aici vazut in ce domenii statul aduce un plus indispensabil de eficacitate, care sa justifice o eficienta mai redusa. Daca se ajunga la 25% din PIB ca in Georgia, OK, daca se ajunge la 90%, asta este, suportam consecintele, daca este 10% dam de baut...
O alta intrebare este daca statul poate cu adevarat contribui direct (si nu doar prin corecta dimensionare a bugetului) la iesirea dintr-o criza economica. Pentru ca daca statul nu poate reduce x, alternativa iese din discutie.
E de a IX ca e cu x la numitor. Realitatea ne spune ca Statul cheltuie mult mai putin eficient.
Daca nu e capabil sa influenteze x, ceea ce e discutabil, mai ramane scaderea y-ului, concluzie la care a ajuns si FMI.
Trimiteți un comentariu