vineri, 6 noiembrie 2009

Ce e cu noi

Câteodată lucrurile se leagă. Avem aici un studiu pe 104 ţări despre prosperitate. Tragedia României este dată de relaţiile între oameni. Suntem pe locul 102 din 104.

"Social capital in Romania is weak: only 19% of people believe others can be trusted, a low proportion of people feel that friends are important, and few people feel that they can rely on friends and family in times of need.* Romania ranks 40th, internationally, with regard to group memberships, with very low numbers involved in sports, environmental, or arts organisations. By contrast, 38% declare an affiliation with a religious organisation, placing Romania in the top 30, internationally, on this variable. However, religiosity levels remain average, suggesting reasonable access to religious support networks.* Romania also performs poorly in terms of helping strangers and donating to charity, and has the fourth lowest rate of volunteering, worldwide."*

* Data taken from the Gallup World Poll

Alina Mungiu Pippidi scrie un articol despre Hertha Muller şi nu numai.

"S-a spus despre Herta Müller ca nu lua premiul daca ramanea la noi. Asa este. Dar nu ca am fi discriminati de jurii, ci pentru ca suntem mai buni ca ungurii sau portughezii sa descurajam sau sa distrugem din timp pe oricine ar avea potentialul, la noi, sa ia Premiul Nobel. Actiunea colectiva ramane de o exceptionala eficacitate in a impiedica promovarea adevaratelor valori: in rest, nu produce nici o valoare economica sau sociala. De asta, cine stie sa se bucure bucurati-va acum, ca nu o sa mai luam alt Nobel pentru literatura in viata noastra."

"Tot ce începusem să câştigăm de prin 2000 încoace am pierdut iarăşi cu războiul continuu din ultimii ani. E un blestem? E ceva în structura noastră psihologică? Faptele, cele la care suntem cu toţii martori de două decenii încoace, par să-i dea, încă o dată, dreptate lui Cioran, care spunea: „Avem o uimitoare vocaţie a eşecului...”. " - Mircea Cărtărescu

Nu cred că mai e ceva de comentat. Dar măcar ştim de ce suferim.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment. Nu sunt ziarist, n-am legătură cu mogulii sau partidele.

31 de comentarii:

Anonim spunea...

deși nu sunt adeptul generalizărilor și al conceptului de „vină colectivă”, tind să fiu de acord cu textul de mai sus, cu mici rezerve ce țin de experiența personală - am cunoscut destui români extraordinari, oameni de valoare, la fel cum am întâlnit și o groază de lichele. bineînțeles, după cum se știe, cu o floare (sau câteva) nu se face primăvară...

Anonim spunea...

Chair si faptul ca atatia romani peroreaza despre cat de looseri suntem pune umarul la perpetuul esec national. Sa fie un caz de self-fulfilling prophecy???

Dan Selaru spunea...

E o realitate statistica. Locul 102 din 104.

Anonim spunea...

cunosc respectivul raport (http://camilstoenescu.wordpress.com/2009/10/28/prosperitatea-si-romania/). dacă nu mă înșel, per total ocupăm locul 48. se iau în calcul mai multe criterii - economie, inovație și spirit antreprenorial, educație, sănătate, guvernare, securitate etc. percepțiile sunt greu de cuantificat și eu cred că e o diferență între media percepțiilor și realitatea, individualul din fiecare dintre noi

Dan Selaru spunea...

Deci avem o problema de perceptie, nu in realitate. Realitatea e mai buna decat ce credem noi, o fi de la Miorita? :-)

Pongo spunea...

Iar despre modele, ce sa mai vorbim. E clar ca respectivu a furat, a inselat, e un bou, securist, incult etc. Am doi prieteni buni cu care mereu ma incurc pentru ca unuia nu ii place de X iar aluilalt de Y. Pana nu va dispare cultura urii nu o sa depasim locul ala.
De fapt probabil ca la granita ar trebui sa avem afisat sloganul "Romania, the land of many dead goats"

Anonim spunea...

„Realitatea” sociologică nu se poate măsura cu șublerul. haide mai bine să spunem că „foarte mulți români lasă de dorit șamd” în loc de „Noi lăsăm de dorit”. e o oarecare diferență de nuanță, zic eu. și nedreptățește pe aceia ce chiar merită diferențiați. am întâlnit destui.

Dan Selaru spunea...

Spre deosebire de altii eu consider ca o societate e reprezentata de majoritatea ei. E bine ca nu e unanimitate.

Anonim spunea...

Exista explicatii pentru aceasta neincredere: nici pana in ziua de astazi nu s-a facut lumina in dosarele securitatii. Cei care si-au citit dosarele au avut socul vietii lor, chiar cele mai apropiate si de incredere persoane ii turnau la securitate: sotia/sotul, preotul, vecinul saritor caruia ii incredintai incepand de la cheie pana la secrete, mentorii spirituali, TOTI s-au dovedit a fi niste oameni lipsiti de cel mai elementar caracter! Cine ar avea incredere in asemenea oameni? De altfel, nu doar romanii au acesta meteahna, ci si altii! Sunt absolut sigur ca peste ceva timp ne vom reveni, nu voi mai ocupa acel dezonorant loc 102, o data ce dictatura comunista se va estompa=participantii la ea vor disparea fizic. Si in Germania post-nazista neincrederea era la fel de mare! Acolo insa a existat un porces de denazificare, in timp ce noi - ma refer la proletariatul simbloizat de Dorel - il alegea cu evlavie aprope Dumnezeiasca pe toa'sul Ion Iliescu un comunist pana in maduva oaselor, a carui domnie a perpetuat "stucturili" si "apartcikii" si ne-a lasat "nota de plata" curenta...

Dan Selaru spunea...

O explicatie care face ceva lumina.

Anonim spunea...

@ parțial de acord. adesea sunt tentat să cred la fel. însă apoi îmi dau seama că toți prietenii mei sunt români, mă gândesc la câți români de valoare am întâlnit ( nu sunt mulți, se pierd în masa statistică, însă contează mai mult pentru mine) și încerc să etichetez cât mai puțin. e al naibii de greu, o plimbare prin oraș e descurajantă în acest sens

Radu S spunea...

Studiul respectiv nu spune nimic surprinzător: te cam aştepţi, după 50 de ani de spionat vecinul, să nu mai ai încredere în nimeni, iar teoria socializării primare ne explică de ce şi cum copilul preia atitudinea asta de la părinţi şi o perpetuează.

Da, relaţia noastră cu Biserica e importantă, pentru că acolo ne mai ascultă cineva. La primărie, în general....

Astea sunt efecte previzibile şi greu de schimbat. Ca să le schimbăm avem nevoie şi de o presă mai articulată, nu publicitate mascată la Oprescu, de exemplu, pe Hotnews...

Cosmina spunea...

Pe scurt, genetica noastra a avut de suferit.
De-asta sistemul nostru social da erori asa de grave.
Trebuie sa reintroducem notiuni simple: familie, educatie, sanatate.
Si sa tinem minte imnul, nu? Desteapta-te, romane.

Ionut spunea...

Aici va puteti masura propria prosperitate conform metodologiei. Pina la ce se intimpla "cu noi" e mai potrivit sa ne intrebam ce se intimpla (daca se intimpla) "cu mine". Parerea mea.

Stefan A. spunea...

Domnule Selaru, Romania nu a facut niciodata conturile cu istoria ei !
Din 1947 tot ce era trecut economic , social , politic a fost anulat si vocile care nu erau de acord au ajuns la canal , Sighet, 2 metri sub pamint !
Aceasta "curatire " a societatii a dus la o criza mare de persoane care in general intrau in categoria= intelectuali.
A fost compensata cu o producere pe banda rulanta de ingineri , economisti, ofiteri, scriitori, s.a.m.d. (a fost si o productie industriala de muncitori calificati).
Diplome marete cu doar 4 ani de scoala normala !
Efectul pe termen lung a fost cantitaviv si nu calitativ.
Implicit a dus la amplificarea gindirii = vecinul are o capra in plus ? mai bine omor capra vecinului!
In 1990 din nou nu am facut conturile cu istoria socialista autohtona . A dus la ascunderea , manipularea efectelor din trecut !
Rezultat direct , reciclare , moguli , baieti destepti, dosare ascunse sau distruse , nulitati umane ajunse pe post de star si campioni internationali autohtoni (nu doar sport ) redusi la rol de umplutura mediatica ! Evolutia gindirii colective (vezi ex . cu capra ) a dus la cursa pentru diplome ! In toate modurile si sub toate formele .
Rezultatul final, acelasi din trecutul recent , cantitativ si nu calitativ !

Dan Selaru spunea...

O explicatie si mai buna.

Anonim spunea...

Este f. interesant studiul...probabil cel mai interesant de 20 ani incoace. Eu cred ca problema noastra este ura ce n i s a inoculat din 90 incoace!
GANDIREA INDUSA CA NU SUNTEM TOTZI UN NEAM SI CA DE FAPT NE SEPARAM IN ANTICOMUNISTI SI COMUNISTI a produs toata aceasta neincredere si lipsa de proiect natzional !
Inducerea urii ideologice este principala cauza!
Populatzia si-ar fi dat singura seama ca acel comunism nu era bun!!
Lumea simte instinctiv ca educatzia anticomunista ,,ni se baga pe gat" fortzat si rezista pe principiul ,,prea este fortzat... deci ceva nu este in regula!! In al doilea rand tot fortzat ni se inoculeaza cosmopolitismul ,,sa nu cumva sa fim natzionalisti" Romanii au nevoie de mai mult timp si de fapte reale nu vorbe care sa demonstreze ,,binele cosmopolit"
Trebuie sa credem in idee nu sa o imbratzisam de frica !!

Sunt multe de spus...dar foarte simplist cauza dihoniei ar putea fi anticomunismul si antinatzionalismul, nu mai stii cu cine stai de vorba! si mai ales violentza, faptul ca acestea ne sunt bagate pe gat cu fortza!!Nici macar nu exista dorintza, intentzia, de a discuta, de a lamuri, de a convinge!De a respecta si ce spune celalalt! De aici sentimentul manipularii si neincrederea !!

Tio spunea...

Nu mai dati vina pe turci, tatari, comunisti, securisti XXX-isti etc etc... Problema e mai veche si mai seriosa decit atit. Incercati si putina autocritica sincera! Incercati sa deveniti constienti de problema lipsei de incredere! Incercati sa tineti cont de asta data viitoare...cind se ivste un prilej
De ex:
Candidatii independenti merita, macar simbolic, mai multa atentie!

Nici altii nu au facut surprinzator de mult pt a se rafui cu trecutul lor comunist. Doar aprox 20 de est-germani au fost facuti responsabili si condamnati pt crime facute in perioada DDR/RDG

Mirel B spunea...

Draga Dan,
Textul tau se termina intr-o nota foarte optimista. Un bolnav ce-si cunoaste boala este pe jumatate vindecat. Absenta increderii in prieteni si a stimularii creativitatii personale prin schimbul de pareri cu cei din jur pare a fi unul din criteriile inexistente in statistica vizand romanii si Romania. Pentru aceasta iti trebuie timp si disponibilitate pentru viata sociala (activitate culturala, implicarea in viata asociativa, munca benevola, ...). Acestea sunt apanajul unei societati in care sarbatorile si zilele libere nu sunt in intregime dedicate vizitelor in mall-urile, hipermarketurile aparute peste noapte.
Subscriu punctului de vedere exprimat de Camil Stoenescu(primul comentariu).

Anonim spunea...

Romania e in soc post-traumatic. Si nu din cauza comunismului. Ala a fost spalat in timpul revolutiei. Atunci am vazut pe strada oameni care dupa ce se calcau pe picior din greseala, isi cereau scuze unul altuia si apoi se imbratisau. Chiar vroiau sa se schimbe si sa o ia de la capat. dar a venit Iliescu... si nu si-au mai permis sa renunte la reflexele dobandite in timpul comunismului. Ticu Dumitrescu a pus punctul pe "i": cat Iliescu nu va fi judecat, nu va fi liniste in Romania. Acum "Iliescu" a capatat un sens mai larg, fara sa si-l fi pierdut pe cel initial. Cum ar putea victima unui viol sa se recupereze, sa nu se mai comporte psihotic, cand isi vede zilnic violatorul razandu-i in fata?! sigur, exista iertarea, dar dreptatea e o cale mai scurta.
in alta ordine de idei, felicitari pentru articol. "destul" de adanc

Anonim spunea...

Gasesc estimarea corecta.De ani de zile ma zbat sa realizez un proiect
umanitar pentru copi ce se va compune dintr-un albim de autor cu
12 piese muzicale pop pe versurile lui M.Eminescu si nu reusesc.Am trimis acest proiect mai tuturor guvernantilor,presedintilor cat ci altor structuri de stat ori private
nu se vrea.Sa fie Eminescu de vina.
Nu pot alti sa-l depaseasca atunci
nu lasa s fie apreciat?Ionica

Tio spunea...

Nu avem principii si nu avem valori (values).
Nu avem valori atunci nu avem nici motivatie si nici criterii de selectie la virf.
Nu avem criterii atunci nu avem nici oameni.
Daca nu avem oameni atunci mai ramine doar neincredre si dispret.

Se pare ca toata lumea este de acord ca exista un proces de promovare in politica cu care ei nu au de-a face si care e deocamdata rezervat fostilor nomenclaturisti.
Nimeni nu indrazneste sa creada ca este si necesar si normal sa treaca de partea cealalta.

2 ilustrari:
1.avem acelasi mutre, aceiasi ministii, doar o rotatie de cadre.
2. Nu stiu care au fost contactele si angajamentul anterior dar D.Funeriu lasa o slujba in Germania si ajunge in scurt timp in PE si candidat de ministru.
A indraznit, a riscat, a reusit. Isi merita locul.
Pina cind exemplul asta nu se amplifica nu se va intimpla nimic semnificativ in politica romaneasca.

Fiecare dintre voi ar trebui sa considere o astfel de posibilitate.
Si politica se poate face la mai multe nivele

Lucian Ancu spunea...

Avem o problema si ce facem ? O ignoram sau o tratam? Cred ca aplecarea naturala a romanului e a o ignora in sine si a incerca sa o trateze in altii. Chestia asta tine, cred eu, de toleranta.

Dan Selaru spunea...

Trebuie rezolvata si e important ca fiecare dintre noi sa ne opunem tuturor acestor obiceiuri paguboase.

l'Avant-garde spunea...

Ce rost are graficul ala din dreapta? Arata ce de fapt nu e.

Dan Selaru spunea...

Arata media procentelor zilnice pe ultimele 14 zile, in mass-media online. Pe cele mai citite 60 de surse, ce nu e?

Anonim spunea...

Eu cred ca noua romanilor ne lipseste respectul, atat de sine cat si pentru ceilalti.Ceva mai mult respect i-ar mai face pe unii sa nu mai doarma la carma tarii, sa ia masuri prin care sa respecte pe ceilalti, sa nu mai abuzeze din acelasi respect si lista de fapte bune ar continua la nesfarsit pana la cel mai mic gest al fiecaruia...si pt fiecare din noi din acelasi respect de sine nu ne-am mai lasa furati si calcati in picioare de cei care au tupeul si nesimtirea de a o face. Poate ca o atitudine indreptata catre penalizarea/pedepsirea celor care nu te respecta ar trezi mai mult respect in ambele tabere.

O simpla parere a unui om tanar si dezamagit de societatea in care trebuie sa traiasca.
O sa traim bine cand vom invata sa ne respectam.

Ioana.

Anonim spunea...

cred că tot ce putem face - fiecare dintre noi în propriul cerc - este puterea exemplului personal. vorbele nu costă nimic, cu faptele însă e ceva mai dificil

Vali spunea...

Bun post.

Dan, iti aduc aminte ca ai ramas "dator" de acum o luna sa ne spui incotro ne indreptam, in opinia ta. Era legat de o discutie despre pericolul revenirii comunismului.

Deceneu spunea...

@Dan Selaru dixit- "Spre deosebire de altii eu consider ca o societate e reprezentata de majoritatea ei. E bine ca nu e unanimitate."

Eu cred ca societatea nu se evalueaza printr-o medie aritmetica simpla sau prin majoritate, pentru ca nivelul cu care un jurnalist influenteaza opinia publica nu-i egal cu influenta unui strungar. Cativa zeci de redactori sefi dintr-o televiziune au influenta asupra cetatenilor si modeleaza valorile societatii mult mai mult decat un grup de indivizi care actioneaza intr-un ONG.
Avem societatea bulversata si divizata pentru ca din epoca de trista amintire a fost practicata manipularea, s-a cultivat frica, neincrederea si izolarea, pentru ca oamenii sa nu socializeze. Regimului comunist ii era frica de intruniri si de libertatea de exprimare.
Si diaspora este in aceeasi situatie.
"Specialistii" au continuat dupa '90 sa serveasca puterea si au continuat dezbinarea, defaimarea valorilor, promovarea valorilor individuale.
Individual suntem la nivelul celoralte tari, dar ca realizari sociale suntem la "genunchiul broastei".
Nu-i o problema genetica este una de prioritati. Discreditarea valorilor a fost si este o politica a puterii, sa-i indeparteze pe cei valorosi ca sa nu pericliteze functile de conducere ale celor loiali.
Politica din Romania este una care se sprijina pe loialitate, santaj, frica si maipulare.
Treptat daca cetatenii au constata ca numai cu mita, relatii si compromisuru se paote reusii, s-au conolat cu ideea si au recurs la compromisuri.
Societatea care exista este rezultatul practic al "politicii dambovitene" de atomizare a societatii romanesti, de franare a democratieie si de centralizare a puterii.
Dupa '90 s-a facut tot posibilul sa se impiedice cristalizarea si dezvoltarea unei societati civile, care sa intretina si sa amplifice socializarea si democratizarea.
Egalitatea de sanse este doar o demagogie.

Anonim spunea...

Pentru ca valorile pozitive (incredere, munca, solidaritate, cinste, etc) sa reziste si sa construiasca o cultura sociala santoasa este nevoie ca societatea sa le recunoasca si sa le confirme, sa le asocieze succesul/reusita individului care le respecta si le practica. Daca doua generatii (tata-fiu) au vazut ca munca cinstita este recompensata, ca solidaritate este recunoascuta si functioneaza pentru toti, ca pot avea incredere in cei mai multi oameni si in intentiile lor, atunci acele valori au sansa sa traiasca, sa fie reale. Daca experienta fiecarei generatii - de 4 generatii - a fost ca muncesc doar prostii, ca furtul si shmecheria nu sunt respinse si pedepsite, ca egoismul este recompensat imediat iar solidaritatea estwe batjocorita, atunci capitalul social tinde spre zero. Si cam asta au vazut generatiile de romani. Succesul nu se construieste pe un drum jalonat de valori pozitive si principii bune, ci pe amoralitate, lipsa de etica, egoism, rapacitate, cinism...Nu este doar o mostenire comunista, este ceva cu mult mai vechi. Incepand cu 1848, o miscare sanatoasa incepuse, dar prea timid. Acum, boala s-a conicizat. Nu suntem in stare sa daruim initial incredere nimanui. Iar asta se vede inclusiv in felul in care metobolizam politica. Nu o luam in serios. Suntem ca pe stadion. Nu suntem in cetate. si, evident, CEILALTI sunt de vina, noi suntem doar victime. Dar, de atatea generatii, ne-am transformat deja in propiii nostri calai. E mult de munca aici. Doua generatii, pe putin...

casandra