Despre Roşia Montană fără părtinire - I

N-am avut şi cinstit să fiu n-am nici acum o părere prea clară despre renumitul proiect Roşia Montană. Aşa că am încercat să mă documentez. Am să încerc să ţin povestea sub control şi să dau link-uri la toate resursele pe care le-am găsit. Nici pe departe toate.

Pentru o istorie a locurilor e bine să citiţi aici sau aici, sunt şi contradicţii dar asta e. Pe scurt, nu există date care să certifice prezenţa dacilor, romanii exploatează aurul şi în urma lor se găsesc tăbliţe cerate pe care erau scrise de la contracte comerciale la liste de cumpărături. Pe la 1200-1300 aurul era exploatat de saşi. Apoi de unguri, intervin şi austriecii, în paralel era exploatat şi de românii din zonă. Exploatarea era modernă pentru anul 1856, cetăţenii au concesiuni de exploatare, în paralel cu minele Statului, până în 1948 când totul e naţionalizat. Se trece la exploatarea industrială, de tip carieră, cu consecinţe grave pentru cetăţeni ca şi pentru mediu. Aşa ajungem în 1996. De spus este că vorbim despre cel mai mare zăcământ de aur şi argint din Europa.

Ioan Gâf Deac, doctor în minerit, ajunge ambasador în Australia unde dă peste Frank Timiş (Vasile Timiş) căruia-i povesteşte despre mineritul de la noi. Aşa ajunge Timiş la Regia Aurului şi Cuprului Deva (RAC Deva), şi la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Timiş era, sau poza ca, investitor din partea Gabriele Resources Ltd., atunci era vorba despre valorificarea haldelor de steril, doar 12 km. pătraţi. Se face ea societate mixtă, unde RAC Deva ia ţeapă şi are doar 20 de procente din societatea mixtă, ANRM spune tărăşenia Ministerului Industriilor din acea vreme, condus pe rând de Berceanu şi Tăriceanu, niciunul nu zice nimic. Aşa ia fiinţă Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Ovidiu Tender ţinea spatele acţiunilor lui Timiş pentru că a avut acces la datele geologice ale zonei. Aici e povestea constituirii companiei.

Intră şi SRI şi PNA pe fir, se ajunge la Tănase Joiţa şi povestea moare în coadă de peşte. Aici vine un punct interesant. Timiş a trimis 80 de tone de minereu în Australia pentru analiza cantităţii de aur şi argint. Analizele spun că este mult aur şi argint dar SRI investiga dacă probele sunt din haldele de steril sau obţinute prin forare dintr-o altă zonă. În acel moment la Vancouver acţiunile Gabriele Resources cresc cu voioşie. Cu sprijinul lui Berceanu şi motivul creşterii acţiunilor se uită de haldele de steril şi se măreşte suprafaţa la peste 40 de km. pătraţi. Timiş vinde acţiunile şi iese din peisaj (cu mulţi bani). Toată povestea e de aici. Toată povestea transformărilor legale şi a drepturilor de exploatare este aici. Datele tehnice ale contractului sunt secrete până în ziua de azi deşi se tot cere desecretizarea de peste 10 ani.

În 2003 Academia Română are un punct de vedere extrem de critic la adresa proiectului. Merită citit pentru că este un document ştiinţific. Şi cam înspăimântător. În 2006 este închisă exploatarea de la Roşia Montană, şomajul în zonă atinge 70 de procente. În 2007 Ministerul Mediului suspendă autorizarea din cauza certificatului de urbanism care este considerat ilegal şi în 2008 de Curtea de Apel din Cluj, hotărârea fiind irevocabilă. Proiectul rămâne astfel cam în coadă de peşte.

Doi senatori, de la PRM Gheorghe Funar şi de la UDMR Eckstein Kovács Péter, ca dovadă că se poate trece peste orice, au depus în 2007 o încercare de oprire a oricărei exploatări miniere la care se folosesc cianuri. A căzut la Senat pentru că o parte din PDL şi PNL nu au votat-o şi n-a mai ajuns în Cameră.

Actualul primar al Roşiei Montane, Eugen Furdui, la începutul anului trecut vine cu PUZ-ul, tot ăla promovat de fostul primar PSD Virgil Nariţa şi declarat ilegal, la Ministerul Mediului ca să-i fie aprobat. Pe larg aici. PUZ-ul nu permitea construcţii noi şi de aici imposibilitatea dezvoltării turismului în zonă timp de 7 ani. Ce zic o parte din oamenii de acolo găsiţi aici. Acum se poate construi pe 75 de procente din suprafaţa comunei iar Gabriele Resources e inundată cu cereri pentru locuri de muncă. S-au strâns 4200 de semnături care susţin proiectul în toamna anului trecut.

Adrian Videanu introduce proiectul în Programul de Guvernare. În acelaşi timp Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, înfiinţează o comisie specială şi la o primă vedere se opune proiectului. Proiectul e susţinut la Bruxelles de o parte din liberali.

Ultima parte a poveştii este oarecum în contradicţie cu mersul aparent al evenimentelor. Traian Băsescu spune că hotărârea o să fie luată în CSAT. Nu prea înţeleg de ce în CSAT, afacerea fiind cu capital majoritar privat şi nefiind legată de securitatea naţională. Mai mult, RMGC este pe punctul de a fi desfiinţată din cauza imposibilităţii măririi capitalului social. Aici se termină prima parte a miliardelor de dolari îngropate la Roşia Montană. Afacerea nu se joacă însă doar în România.