miercuri, 10 februarie 2010

Iarna lui 85

Iarna de acum e comparată cu cea din 85. Pe naiba, asta e mult mai uşoară, eram în armată atunci, făceam de gardă câte 4 ore la rând, de la 4 la 8 dimineaţa era îngrozitor. Stăteam şi număram trenurile care treceau pe Valea Prahovei.

Era atât de frig că dacă scuipai până jos scuipatul îngheţa. Ne era atât de frică să nu adormim că dădeam recital cu orele, cântam de la "All you need is love" la "M-a făcut mama oltean". Atunci a fost prima oară când am văzut ciori care cad îngheţate din pom. Anul ăsta n-am văzut. Cădeau ca un bolovan. Ne speriau îngrozitor.

Când nu eram de gardă ne trezeau câte o oră noaptea să deszăpezim platoul unităţii. Noapte de noapte dădeam la lopată, după câteva zile făcusem în mijloc un asemenea morman că nu mai puteam să aruncăm pe el aşa că suprafaţă "liberă" de zăpadă era tot mai mică. Până la sfârşit au adus un tractor. Mormanele aveau peste trei metri.

Ziua ne scoteau să deszăpezim trotuarul unităţii, asta era plăcut că mai vedeam oameni. Până la urmă trotuarul unităţii s-a tot lungit până în centrul oraşului la Casa de Cultură.

Într-o noapte s-a spart caloriferul din cameră, până dimineaţă avea ţurţuri. S-a spart de frig. Când ne culcam puneam pe noi toate hainele pe care le aveam, nu prea multe. Dar am avut noroc, am făcut la transmisiuni, ziua stăteam mai mult înăuntru. Am avut colegi care pe 29 decembrie 84 căutau prune sub zăpadă. Erau trimişi în agricultură.

Cine avea introduse haine "de contrabandă", adică izmene, era mai norocos. Norocul n-a durat mult, s-au făcut controale inopinate, izmenele au fost tăiate şi aruncate, la propriu, pe fereastră. Şi acum văd izmenele albastre ale lui Horace zburând de la etajul doi. O frumuseţe.

Ar mai fi de spus dar e de ajuns pentru concluzie. Nu se compară iarna asta cu iarna lui 85. E mult mai uşoară. :-)

26 de comentarii:

Anonim spunea...

Faza cu ciorile care cadeau inghetate din copaci e vrajeala ieftina, nu are cum sa fie reala.

Anonim spunea...

E adevarat! Eu am facut armata in aceeasi perioada, dar la Lugoj (unde de obicei iarna e mai blanda) si intr-o noapte a fost -32.5 grade (informatie primita de la ofiterul de serviciu)...cand am venit de la bucatarie pe ora 24, am incercat si eu "faza cu scuipatul" si pe bune, s-a spart cazand pe jos in zeci de "bilute". In dormitor, normal ca nu mai aveam nici o patura pe patul meu si am dormit imbracat si cu scurta peste mine. Noaptea au inghetat toate caloriferele si au crapat, iar ziua urmatoare au inundat toate camerele si coluarele. Ala frig, nu ce e acum...bine ai scris.

ionutb spunea...

Faza cu ciorile cazand inghetate din plopi nu e vrajeala; am vazut-o si eu in armata fiind la Medias in 82-83 (82-83 a fost o iarna uscata si relativ usoara, numai cateva zile in Februarie insa au fost de ajuns); iarna asta e mai usoara pentru ca nu e atata saracie ca atunci, nu e frig in case, nu se taie lumina (in '85 lucram la un proiect mutand lampa de gaz pe plansa in locul in care desenam); nu sunt cozi la "poate se baga ceva" nu se demoleaza in Bucuresi cu frenezia de atunci, nu merg oamenii atarnati de scarile tramvaiului cu zecile in afara caroseriei si nu s-a inchis circulatia. O imagine relevanta din acea iarna: un convoi mortuar: in fata sicriul era tras pe o sanie (vazut pe Calea Grivitei). Nu ridici cana de lingurita daca ai uitat-o cu apa in ea de seara (se intampla in Regie).
Si nu e atmosfera apasatoare de atunci si lipsa oricarei sperante.
Deci iarna asta e mai usoara dar nu neaparat din punct de vedere meteorologic.

Anonim spunea...

Faze cu ciori si alte pasari inghetate care cad din copaci nu sunt `vrajeala`. Eram proaspat m.t. la Boteni DB in vremea aceea si am prins trei ore de garda, evident, intre 03.00 si 06.00 (!)la - 27,5 dupa termometru. Am avut noroc, eram in padure. Cei de la pista pentru avioane au degerat cumplit, unul a si adormit saracul si i-a inghetat jumatate de fata! Atunci am vazut cum arata o degeratura ! Ziarele erau la mare pret, stiti ce caldura tin in lipsa de altceva!

laurentiu_ghita spunea...

Transmisiuni,ai? Da' sa fi făcut la pompieri, ca mine şi să vii de la incendiu, să te dezbraci de salopetă şi sa o vezi că stă singură in picioare, de câtă gheaţă a intrat în ea?
Sincer, n-a, văzut ciori căzând din plop,dar troiene de 3 metri da. Şi dat la lopată şi spart gheaţa din curtea cazărmii.Ca să nu spun de noaptea de arest,pentru că nu i-a plăcut comandantului companiei rezultatulmuncii noastre!

Lars spunea...

Ehei, ferice de voi: era frig dar macar nu va urlau din 5 in 5 minute la ureche cate un cretin de ofiter "Vin teroristii !!!!"
In 89' a fost relativ cald imediat dupa 22 dar tin minte ca dupa 25-26 s-a lasat un frig cumplit. Si da-i la pazit obiective "contra teroristilor", garzi continue, garda in TAB la -20 de grade pe centura orasului pentru ca "vin elicoptere teroriste" patrule, frig, incertitudine... cumplit. Noroc ca ne-am "liberat" cu 3 luni mai repede (la finele lui martie), macar o micuta compensare...
Cu drag si stima, un fost TR-ist...

Anonim spunea...

Asa-i Dane, am prins o iarna grea atunci, dar eram fragezi si n-am ramas marcati. Faza cu izmenele lui Horace o uitasem dar mi-am amintit-o acum :-))

Dorin

(Oare o mai purta Horace izmene iarna?!)

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Camil Stoenescu spunea...

eu n-am avut experiențe de cătănie, îmi amintesc doar de iernile copilăriei când ningea de îngropa mașinile în curte și se făcea practic culoar prin nămeți. de frig nu-mi amintesc, probabil că nici nu mă sinchiseam de el pe atunci. oricum era frumos...

CRISTI spunea...

Si eu am facut la Medias in 84-85.Nu puteam sa stam in garda decat maxim o ora,pe baioneta aveam un strat de gheata.A fost o iarna foarte grea.

Dan Selaru spunea...

@ionutb Asta era si sensul textului.
@dorin Nu mai poarta, a murit in 2007, Dumnezeu sa-l ierte.

Nici la un asemenea text nu scap de propaganda? Am sa sterg toate prostiile.

Anonim spunea...

Daca tot s-au spus povesti de armata, sa spun si eu una cu viitoare mame: in iarna 85-86 eram la Suceava, gravida prin lunile 5-7.
Am prins in timpul zilei -28 de grade, bine inteles ca nu circula nimic (zapada de Suceava :) ) si am mers frumusel pe jos 4 km pana la servici. Eram tanara, puternica si mi s-a parut frumos.
Si daca tot rememoram ierni vechi, imi amintesc de viscolul care venea in fiecare iarna (vorba lui Toparceanu, el referindu-se ia Iasi: "la noi da in fiecare an un viscol cum nu a fost de 100 de ani"), cum mergeam la scoala prin nameti inalti cat mine si ce derdelus nemaipomenit era soseaua. Stateam la sanie pana inghetam bocna (nu mai tin minte cand faceam temele, dar le faceam), iar -10 grade era temperatura normala de iarna.
Intre timp m-am facut bucuresteanca, iar iarna aceasta am vazut copii scosi "afara" la mall.
Mirela

ionutb spunea...

Dar nu mai veniti cu texte din astea (mai des de sa zicem unu pe luna), ca o sa ne transformam toti in babe bocitoare melancolice blegoase si va pierdeti musterii ce au fost declarati la nastere pe twitter.

Ce a fost a fost.

Dan Selaru spunea...

@Mirela, era veselie pe vremea aia.
@ionutb unde sunt eu bocitoare, mie textul mi se pare vesel. :-)

Deceneu spunea...

Ha ha ha , mi-ai amintit de o garda intr-o alta iarna geroasa, la un depozit de munitie.

Si eu am fost martor la caderea ciorilor inghetate din salcami, dar cel mai tare m-am speriat cand a pocnit un copac si nu stiam ce fel zgomot este, ca nu era de ciaora picata.
Dimineata cand a dat lumina, am vazut despicatura pe trunchi si mi-am dat seama ce pocnise noaptea.
Atunci a fost singura data cand am verificat cu proprii ochi expresia "crapa copacii de frig".

Nu mai vorbesc de colegii care au facut fripura de cioara la "protap", la usa sobei. :)

La vremea respectiva nu se faceau publice deraieri de trenuri, asa ca de drumuri blocate nici nu putea fi vorba.

Vaca verde spunea...

ti s-a mai zis ca umorul tau nu e accesibil... neinitiatilor, da' tu,nimic: batman, batman... :D

Dan spunea...

In iarna aia cumplita a lui 85' ne-am mutat in bloc nou. Era un bloc fain (versiunile alea noi cu sarpanta si balcoane semiinchise cu niste caramizi de sticla) smecherii care abia aparusera insa problema era ca spatiile comerciale de la parter nu erau date in folosinta inca nefiind nici macar finisate. In consecinta toate tevile de apa care treceau prin ele si care nu apucasera sa fie izolate au pocnit si au inundat viitoarele magazine facand niste patinoare de toata frumusetea. . Aproape simultan a cedat si o teava de apa calda undeva la ultimul etaj (un retur ceva) iar apa calda curgea ca o cascada pe scari, lift etc) Cand am venit de la scoala tin minte ca blocul era invaluit in un nor de abur fapt ce ne-a distrat teribil pe noi copiii, fapt ce a sporit evident nervii locatarilor/parintilor nostri care nu stiau ce sa mai faca...
Va vine sa credeti ca au trecut 25 de ani ?

Anonim spunea...

Si noi eram in prima iarna in bloc nou, in Aviatiei, ultimul etaj, pe colt. Dormitor cu 3 pereti afara: temperatura in interior 6-9 grade. Pereti de beton igrasiosi, cu crapaturi fine, pina la jumatate. Multe pulovere si pantaloni suprapusi, sub plapuma, si un resou pe covor. O perna cade pe resou, am prins-o din zbor.

Asta vara doar, i-am schimbat dosul ars usor ... Nu mai am amintiri materiale :(

La 6 dimineata, luam troleibuzul 83 de pe Soseaua Nordului la pina la P-ta Unirii, de acolo metroul pina in Militari, la Increst, sa fac programe de aviatie ... Mi se lipeau narile cind respiram, de frig (-23 pina la -27 grade).

Nu se compara cu iarna asta, care e chiar frumoasa.

ionutb spunea...

de iarna:

http://www.youtube.com/watch?v=dLVaeQ7SNyI

Clipul e cea mai apropiata interpretare gasita pe youtube de discul cu Hans Eckhardt Schlandt pe care cred ca cei mai multi din cei ce au scris azi si-l amintesc.

(nu stiu care e politica blogului privind linkurile)

Doru spunea...

In iarna 84-85 eram mic copil trimis la tara la bunici (parintii amenajasera apartamentul abia primit).
Vina mama sa ma ia de la tara, de undeva din baragan cu o masina TV a armatei (un fel de microbuz al vremii), in care despartisera partea "soferului" de partea "muncitorilor" printr-un perete subtire care avea incorporat un mic geam glisant. In partea din fata (la sofer) duduia caldura si stateau 3 ofiteri lejer imbracati. In spate, in partea soldatilor, era frig, dar nu asta era problema. Mai aveam de mers aproximativ 5 km pana la o unitate militara uitata de lume printr-un camp si apoi 30 km pana in oras.
La un moment dat unuia din fata ii vine ideea geniala de a-i intreba din politete pe cei din spate daca sunt bine. Asa ca a deschis omu micutul geam glisant despartitor. Nu a apucat sa termine ce avea de intrebat ca parbrizul masinii s-a facut mii de tandari, mii de mici bucati de geam s-au imprastiat in toata cabina, in bratele soferului si a celorlalti doi ofiteri aflati in fata. Viscolul, zapada si gerul de afara s-au revarsat in toata masina. Urmatorii 35 de km au fost parcursi cu viteza foarte redusa, soferul si insotitorul lui mergand pe ei cu multe haine, manusi, fulare, etc.
Ce e interesant ca noi cei aflati in partea din spate a masinii eram feriti de toate aceste intemperii.
De grosimea zapezii au zis cei de mai devreme.
Doru

Stefan A. spunea...

In 1982, Bucuresti, radiotelegrafist la o importanta unitate militara . In acea iarna a aveam langa pat si la 10 cm. de calorifer o sticla cu apa. Dimineata , la desteptare , sticla era sparta ca a inghetat apa in ea ! Cat priveste garda , am fost mai norocos . Noaptea ne echipau cu paslarii aia enormi si cu suba imblanita ! Tinea un cald extraordinar ! Paslarii se luau peste bocanci , era ceva super dar era imposibil sa te misti un pic mai repede !

Anonim spunea...

Hai ca n-a fost asa rau cum spui.
Eram tineri si nu ne pasa...

Dan Selaru spunea...

Cu asta-s de acord. :-)

RaduBT spunea...

Imbatranim Dan..


Nu zic ca "trece vremea" dar parca ar fi timpul de o revolutie ceva.

:)

Dan Selaru spunea...

In cazul meu e sigur. :-) Tu mai ai inca vreme. Dar razboiul, daca nu mor prea repede, o sa se duca in timpul vietii mele.

RaduBT spunea...

Imi place ca esti optimist!

:D