ANI, CNSAS, CNA

Impotenţa şi lipsa de competenţă cu care Justiţia română se manifestă au condus la apariţia a tot felul de organe paralele. Toate acestea nu fac decât să paraziteze Justiţia şi să ducă la complicaţii constituţionale. Pe care atotputernica Curte Constituţională la rezolvă în felul ei. Care place sau nu place unei tabere sau alteia.

Aşa cum Dinescu mi se pare total nepotrivit să spună cine a făcut poliţie politică la fel de nepotrivit mi se pare Dan Grigore care-şi dă cu părerea despre violenţa din desenele animate sau Macovei care pârăşte la DNA dacă madam Plăcintă, să zicem, e compatibilă sau nu cu statutul de ministru.

Toate aceste organisme, ca şi alte multe altele, nu sunt decât componente ale unui Stat supraponderal în care tot felul de neaveniţi îşi dau cu părerea despre tot felul de subiecte. Care subiecte ajung până la urmă în Justiţie, care Justiţie nu dă totdeauna dreptate instituţiilor în cauză. Şi de aici o adevărată controversă.

Cât de eficiente sunt aceste organisme? Madam Plăcintă a ajuns ministru pe la ora 17.00. La ora 19.45 am văzut că e incompatibilă. Fiind urmaşa celebrei Ridzi era absolut clar că toată lumea o s-o vâneze. ANI s-a sesizat după săptămâni. Mai pot să-mi aduc aminte de cazul desenelor animate ungureşti de pe Minimax, parcă, la care s-a sesizat populaţia sau un ONG, nu CNA.

Toate aceste organisme sunt inutile atât timp cât avem transparenţă. Ascunderea declaraţiilor de avere şi interese este o mare porcărie, anularea atribuţiilor ANI nu. Dacă mă interesează ministrul Berceanu, să zicem, şi am toate declaraţiile la vedere eu, presă sau ONG sau duşman politic, pot să verific, să caut şi să-l dau în judecată. Nu e rolul unui organism al Statului. Sunt multe alte domenii în care Statul inventează organisme care reglementează şi au păreri despre orice aspect al vieţii. O irosire de bani şi timp incredibilă.

Care e motivul apariţiei acestor instituţii? Primul este dorinţa Statului de a ne spune ce să facem. Al doilea este creşterea numărului de birocraţi care se află în treabă. Al treilea este lipsa societăţii civile. Al patrulea este incompetenţa presei de investigaţii, care la noi nu există. Şi cinci, lipsa de transparenţă a actelor Administraţiei, la orice nivel. Cum s-a ajuns aici? Prin legi strâmbe şi aiuritoare, suprareglementare şi Justiţie ineficientă.

Ce e de făcut? Să devenim o societate civilă, să cerem transparenţă, să sprijinim o Justiţie mai curată şi să cerem eliminarea nenumăratelor instituţii care-şi dau cu părerea despre orice.