Problema pensionarilor

Toată lumea gândeşte de stânga dar declaraţiile sunt în funcţie de opţiunile politice. Dacă eşti cu PDL-ul, pensionarii sunt nişte bestii care sug sângele Bugetului, dacă eşti de la PSD urli că sunt părinţii noştri, că ei au făcut ţara asta şi acum le luăm totul. Dacă eşti de la PNL nu eşti de acord nici cu unii, nici cu alţii dar taci mâlc despre ce trebuie făcut.

Toată lumea priveşte problema global, problema pensionarilor. Parcă e problema evreiască din timpurile lui Corneliu Zelea Codreanu. Parcă sunt toţi la fel, cu aceleaşi probleme, aceleaşi boli şi drame. Da, sunt nişte oameni amărâţi. Dar sunt în situaţia asta, fiecare cu a lui, printr-un lung şir de opţiuni personale. Fiecare dintre ei e un individ. Care a hotărât să facă, sau nu, copii care să-i ajute, care a făcut, sau nu, economii, care a hotărât că îşi vinde, sau nu, apartamentul ca să se mute la ţară şi să crească găini şi să pună cartofi. Şi tot aşa. În definitiv, fiecare e responsabil de viaţa lui. Cu ghinionul şi norocul lui. Nici genele nu sunt egale.

Putem să dăm vina pe comunism? Da şi nu. Au construit multe lucruri, şi la ce le-a folosit, la ce ne foloseşte, la ce le va folosi celor care vin după noi. S-au revoltat? Nu prea. Individualismul i-a oprit să lupte împotriva comunismului, s-au descurcat. Asta a fost opţiunea fiecăruia din cei care fac azi mitinguri. Acum nu mai pot. E trist, lipsa de solidaritate din vremea comunismului se răzbună. Totul se plăteşte.

Nu există problema pensionarilor, ci milioane de pensionari, fiecare cu problemele lui.

Statul nu poate, şi nici nu trebuie, să rezolve problemele pensionarilor. Cum nu trebuie să rezolve nici problemele celor care au de crescut copii. Dar acest lucru trebuie comunicat fără rânjete prezidenţiale şi fără trompetele ministeriale. Da, e nevoie de reforma Statului, dar nu împotriva cetăţenilor şi prin populism. Nu-i "rezolvi", că n-ai ajuns la putere ca să le tragi şuturi în cur. Ai ajuns la putere ca să conduci oamenii spre o viaţă mai bună. Pe care ai promis-o, de nenumărate ori. Te-au crezut.

Cum se iese din situaţia asta? Făcând ceea ce ei nu au făcut. Apelând la solidaritatea socială. Şi nu banii lui Băsescu sau Oprea înseamnă solidaritate. Ci solidaritatea între noi în cadrul comunităţii. Trebuie să cerem Statului să-şi respecte contractul social, să se cureţe, să elimine risipa, să plece din economie, să nu ia 300 de taxe pentru că fiecare taxă e o sursă de corupţie. Să nu mai construiască aberaţii, să nu mai pună două rânduri de borduri. Ştim cu toţii.

Fiecare pensionar din aceste zile este o victimă, eu o să am grijă de al meu, atât cât pot. Cei care nu mai au pe nimeni trebuiesc ajutaţi de Biserică, de organizaţii de caritate, individual. Numai că printre pensionarii în cauză sunt foarte mulţi care pot munci. O să muncească. Dacă, încă o dată, aleg să facă asta.

Sunt pensionari şi "pensionari". Să ne uităm fiecare la cel de lângă noi. O să trecem şi peste asta. Pentru că nu există alternativă financiară. Decât rotativa prin care pierdem şi noi posibilitatea de a-i ajuta. Iar a spune că habar n-ai, după 5 ani şi jumătate de mandat, că se aruncă banii pe fereastră e pură ipocrizie.

Noi nu trebuie să repetăm greşelile pensionarilor de azi. Şi să nu mai lăsăm Statul să ne fure şi să ne mintă. Iar pentru cei 1,8 milioane de pensionari cu vechime completă scăderea e nedreaptă.

PS Am uitat, lăsaţi pensiile private în pace, faceţi să nu se mai repete peste 20 de ani acest scandal.