Vin vremuri grele

Traian Băsescu a expus un program de reducere a cheltuielilor. Devastator. Şi corect ca principiu, la un calcul simplu mi-au ieşit pe an economii de cam 4 procente din PIB. Asta înseamnă o scădere pe cele 7 luni rămase de aproape 2,2 procente din PIB, adică înscrierea în deficitul de 5,9. Că o să scadă consumul. Pentru anul viitor se ajunge la un deficit de 3 procente. Se încearcă astfel atingerea ţintei de aderare la Euro.

Faţă de creşterea TVA şi a cotei unice soluţia este cea corectă. Nu trebuie pedepsită economia de dragul Bugetului. Nu trebuie să mulţumim lui Băsescu sau Boc pentru soluţia aleasă. Lui Mugur Isărescu trebuie să-i mulţumim. Iar devalorizarea leului este pisica arătată de Isărescu lui Băsescu. Pe care Băsescu a văzut-o. Este singura instituţie pe care Băsescu nu o şantajează sau conduce.

Bun. Tăierea banilor fără niciun criteriu are efecte pozitive asupra Bugetului. Mai precis asupra deficitului acestuia. Dar întreb, ca opinia publică, care sunt măsurile creşterii PIB. Nu Prima Casă, Casa Specialistului sau Rabla, astea nu fac nimic. Nu ne folosesc la nimic. Era necesară o scădere a taxelor şi impozitelor pe muncă şi pe profit.

De asemenea era necesară scăderea cheltuielilor cu jandarmii, cu Serviciile Secrete, cu Preşedinţia şi cu nenumăraţii acoliţi politici. Dar astea sunt în închipuirea mea. Deşi, global, măsurile sunt de dreapta, aplicarea este de stânga. A tăia procentual veniturile este o măsură tipic de stânga pentru că nu ţine cont de valoare, de rezultate, de competenţă. Mă rog, sper că e provizoriu şi măsura a fost luată sub presiune. Fără salarii onorabile nu o să putem niciodată să cerem calitate de la angajaţii Statului. Sistemul medical o să fie cel mai afectat.

Ce o să se petreacă? Pentru unii o să fie dramatic, şi nu numai pentru bugetari. O scădere cu 5 procente din PIB a consumului este o scădere în încasările economiei private. E enorm. Aşa că efectul o să fie în cascadă. Nu e o bucurie pentru nimeni, inclusiv pentru privaţi. Economic este un recul. O să existe o creştere alarmantă a numărului de restanţe la credite. S-ar putea ca, în combinaţie cu trecerea în şomaj a 2-300,000 de bugetari, să reuşim să producem o criză financiară de care până acum am fost feriţi. O să vedem.

Social este dramatic. Las la o parte sindicaliştii care o să devină isterici. O să avem un spectacol în stradă. Dar nu este important. Nu o să obţină nimic. Pentru că n-au de unde. Dar pentru pensionari o să fie greu. O să fie greu pentru că sistemul sanitar e în colaps, iar oamenii capabili de acolo pleacă. O să fie o hecatombă. Sistemul se va curăţa, la propriu, de la sine. Aşa, cinic vorbind, o să reducem deficitul la fondul de pensii.

Politic, PDL şi-a adus înapoi o parte a electoratului de dreapta dar a pierdut o mult mai mare parte a celui de stânga. Cel care l-a adus la putere. PNL gâfâie iar PSD jubilează. Restul nu există. Prin măsurile luate Traian Băsescu a dat o lovitură PDL dar, spre cinstea sa, l-a sacrificat pentru binele ţării.

Mai am de spus că toate aceste măsuri trebuiau luate în ianuarie 2009, acum nu mai eram în criză. Şi mă mai întreb dacă actualul Guvern e capabil să pună în practică programul în cauză. Aici am mari dubii.

Una peste alta e corect, vin vremuri grele pe care acelaşi Traian Băsescu putea să le evite, dar mai bine mai târziu decât niciodată. E doar o jumătate de program, lipseşte scăderea TVA şi a cotei unice. Sau măcar a TVA.

PS Mâine vă pun The Doors că mi-am consumat inspiraţia.