sâmbătă, 2 octombrie 2010

Istoria gândirii economice, primul episod

Platon şi Aristotel sunt primele glasuri care-şi dau cu părerea despre economie, ambii au un scop diferit decât actuala gândire, binele cetăţii.

Pentru Platon lucrurile sunt simple, proprietatea e la comun, un soi de comunism incipient. Astfel se păstrează coeziunea societăţii.

Aristotel a fost mai subtil. A priceput că proprietatea privată e mult mai eficientă. A văzut banii însă cu un singur scop, ai o marfă, o dai pe bani şi cumperi o altă marfă. S-a opus "îmbogăţirii fără limite", ai bani, cumperi marfă, o vinzi mai scump şi faci şi mai mulţi bani. Iar ideea de a da bani cu dobândă era pur şi simplu o blasfemie. Doar transferul marfă-bani-marfă era acceptat ca fiind moral.

De la Aristotel avem ideea veniturilor "după merit". Un mare pas înainte faţă de Platon. De asemenea Aristotel se opune vânzării "forţei de muncă", e adevărat că pe vremea lui sclavii erau la îndemână, erau o marfă, vânzarea forţei de muncă pentru oamenii liberi era lipsită de moralitate.

Aristotel are meritul de a pune pe prim plan proprietatea privată dar consideră îmbogăţirea fără limite ca un factor care scade coeziunea socială şi duce la prăbuşirea societăţii.

PS Ăsta e primul episod.

14 comentarii:

Calin spunea...

Salut,

Si mai zicea ceva Aristotel: ca banii nu reprezinta o marfa ci un simbol (nomos) si valoarea lor nu este data de caracteristile lor fizice ci prin lege. Si cum legea este in mainile statului el trebuie sa ii emita limitandu-le tot prin lege numarul lor.

John Galt spunea...

Plato thought mankind in need of a "noble lie" (*adica valorile social democratiei) but what eventually happens when the foundations of your society are built on error?

:)

Pongo spunea...

Nu stiu daca poti spune ca e sau nu un pas inainte. Sunt doua tipuri de societati diferite, amandoua se aplica acum.
Poate cu mai mult succes cea a lui Platon, insa ce e drept nu la nivel de stat.
Dintr-o cetate cine vrea poate sa plece. Statele au tendinta sa devina parnai colective si sa imbratziseze valori vagi si "neologice".

Bogdan Glavan spunea...

(Si) de asta Aristotel (si Platon) ar trebui studiati inaintea lui Adam Smith si Marx... care oricum nu se mai studiaza... traiasca educatia bazata pe "competente"!

marul spunea...

:) concluzia ?

Dan Selaru spunea...

Eu nu spun ca e de bine sau de rau, asa gandeau oamenii. :-)

Pongo spunea...

Spune inainte ca spui bine :-)

Milogul.SRL spunea...

Este greu sa ai o gandire economica fara sa te gandesti la implicatiile sociale. Conceptul de proprietatea privata este un punct de discutie fierbinte, cu toate ca pare epuizat. Ce aduce bun conceptul de proprietatea privata pe orice plan am incerca sa il aplicam? Apare imediat nevoia de reglementare, de protectie, de garantare, asa cum toti stim ca proprietatea privata exista doar atunci cand e garantata de stat sau de o forta suverana pe un teritoriu. Nu mai exista statul dispare proprietatea privata, iar daca statul are nevoie de ea, in caz de necesitate, o confisca. Deci care e deosebirea dintre proprietate privata si proprietate la comun,daca ambele exista intr-un singur cadru, atunci cand sunt garantate de stat?Multumesc.

Ioana - Cerasella spunea...

Pentru acest subiect, iti recomand "Istoria gandirii economice de Aristotel pana azi" de Jacques Valier.

Asteptam urmatoarele articole :-)

Dan Selaru spunea...

Din aia si scriu.

alex@formidabilii.org spunea...

Economia era alta mancare de peste pe vremea lor. De ex din cate stiu eu ambii considerau sclavia "naturala" si "morala".

C spunea...

Da, deci asteptam si urmarea. In special modul de abordare a problemei creditului in conceptia islamica - pe care arabii o practica si azi - care observ (din cate cunosc) ca seamana cu cea a lui Aristotel.

Doru spunea...

Toate religiile consideră cămătăria un sacrilegiu. Banul a fost inventat ca să fie un simbol care simplifică schimburile comerciale de bunuri şi servicii. Banul nu trebuie să devină o marfă în sine. Bancnotele sunt o marfă falsă, este ca şi cum ai vinde terenuri pe Marte. Cine vinde bani? Cămătarii, băncile, instituţiile financiare. Aşa cum Papa vindea indulgenţe (iertarea păcatelor), deşi numai Dumnezeu poate acorda mântuirea, gratuit, tot aşa băncile vând bani, care ar trebui să fie gratuiţi, fiind doar nişte simboluri valorice. Ar trebui să se interzică prin lege vânzarea banilor! Este nu numai imoral, ci chiar profund dăunător economiei reale. Toate popoarele civilizate sunt astăzi sclavele stăpânilor finanţelor: băncile private. O sclavie mai perversă nici că se putea imagina. Popoarele sunt îndatorate pe multe generaţii de acum înainte cu sume pe care nu le vor putea rambursa niciodată. O ieşire din acest impas mondial va veni doar odată cu desfiinţarea sursei sărăciei lumii: acumularea de capital cu scopul de a îl vinde, nu de a-l investi. Se ştie că avanposturile ocultei mondiale sunt chiar băncile private. Desfiinţându-le, va dispare şi puterea sataniştilor. Este atât de simplu teoretic, dar nimeni nu are curajul să se opună hidrei apocaliptice...
Să rămână doar Banca Naţională Centrală jucând rolul băncilor comerciale actuale, care să stabilească cursul valutar conform intereselor naţionale. Toate operaţiunile finanicare vor trece prin Banca Centrală şi astfel nu se vor mai scurge fonduri masive în afara ţării. Băncile actuale îşi vor retrage capitalurile de pe piaţa românească, dar alţi bani vor veni din contracte de ajutor financiar avantajos şi de investiţii de la noile puteri emergente: China, India, Brazilia. Dezvoltarea ţării va fi garantată de centralizarea financiară, păstrând libera iniţiativă şi investiţiile libere în economia reală. Populaţia va putea economisi la CEC, precum în socialism, dar dobânzile vor fi onorifice, nimeni nu se va îmbogăţi din depozite. Iar surplusul personal de bani va fi investit volens-nolens în economia reală, astfel încât nu se va mai acumula în mâini hapsâne, în paraziţii financiari numiţi atât de pompos „bănci”. Ce este o bancă? Este un om sănătos care primeşte o donaţie de sânge de la un om bolnav, slăbit. Profiturile bancare sunt donaţia poporului către bancheri. Este imoral şi dăunător economic. Astăzi băncile sunt mai puternice decât statele, au privilegii totale şi nu pot fi puse la punct. Ungaria, dacă a refuzat un nou acord cu FMI, a primit un avertisment jalnic: recentul accident chimic. România, dacă împrumută de la FMI, ca să ne îndatorăm pe vecie, a căpătat respectabilitate internaţională, care este, desigur, o falsă amăgire. Statul român nu mai este suveran pe deciziile sale, ci este forţat de caracatiţa internaţională să facă jocuri străine de interesul naţional, cu sprijinul cutrelor din interior.

Dan Selaru spunea...

Evreii nu considera dobanda pacat, iar economic ce spui tu e imposibil.