De la începutul crizei în România, cred că nu mai e nimeni care să spună că nu există criză în România, Guvernul a făcut tot felul de lucruri, cele mai multe ilegale sau neconstituţionale, în speranţa unei reveniri economice. Fără efect. Majoritatea timpului au fost susţinuţi de FMI. În concluzie au ratat toate ţintele macroeconomice, deficit, creştere economică, inflaţie, şi în 2009 şi în 2010. În 2009 au atins deficitul crescând arieratele şi falsificând puţin cifrele.
Avem acum un nou proiect de buget. De la început ne spun că o să scadă veniturile din profitul firmelor. Deci, deşi se speră o creştere economică, avem o scădere a profiturilor. În acelaşi timp cresc veniturile bugetare obţinute din impozitul pe venitul persoanelor fizice. Straniu, cresc salariile sau cresc taxele. Cum pot să crească salariile dacă scad profiturile? Mai rămâne o creştere a taxelor. Sau o creştere a colectării, eliminarea muncii la negru. Cum "lupta" împotriva muncii la negru a fost fără efect până acum nu văd o colectare mai bună, mai ales că i-au păcălit pe cei de la Finanţe.
În acelaşi timp se măresc cheltuielile pentru şomaj, deci o să avem o creştere a numărului de şomeri, chiar abruptă, deoarece se propune o scădere a valorii ajutorului de şomaj. La fel o creştere a banilor pentru pensii, deci o creştere a numărului de pensionari în condiţiile în care pensiile sunt îngheţate. Doar în detrimentul numărului de angajaţi.
Întregul buget e făcut pe ideea că deşi profiturile scad, şi de aici şi numărul de investiţii directe, numărul de salariaţi scade, creşte numărul de şomeri şi pensionari dar creşte consumul, de aici încasările din TVA şi accize. Din veniturile angajaţilor care sunt tot mai puţini. Dar PIB-ul creşte. Bazat pe consum. Parcă am mai jucat jocul ăsta.
Dacă găsiţi o logică, iluminaţi-mă. Sau iar o să ratăm totul şi anul viitor?
Postări
Altex dă startul campaniei Black Friday
Acum 3 ore
8 comentarii:
"Sau iar o să ratăm totul şi anul viitor?"
Evident.
Iluminarea asta am avut-o si eu, dar poate exista o logica ascunsa pe care eu nu o inteleg. Sper, cel putin. :-)
Se numeste alfanabetism ieconomic.
"Pentru ca tu nu esti in stare sa identifici un domeniu de crestere care sa tracteze economia inseamna ca nu va fi crestere economica?"
... zise Vladescu, Pogea, Ialomiliţianu, Vass şi alţi oranjgutani.
Ok, sunt eu idiot dar tot nu inteleg.
"Trebuie sa punem binele inainte, facem alocarile bugetare pe un PIB umflat, ii dam toti banii lui Udrea, iar apoi ajustam de la ministerele… ploii."
... dupa cum am comentat deja pe blogul lui R.Soviani.
Poate cine stie, se afla vreun raspuns pe aici: http://www.nytimes.com/2010/11/29/world/29cables.html?pagewanted=1&_r=1&hp
In rest nu stiu de unde atata optimism in conditiile in care nu se schimba optica in mod radical.
ca sa stim daca rateaza trebuie sa stim care era tinta :)
eu as zice ca tinta-i aproape de ce zice AC dar pe variabila timp nu (doar) pe disputa intre ministere.
supraestimam incasarile si concentram cheltuielile in prima parte a anului consolidand pozitiile non-ministeriale. In partea a doua a anului ... sa dea socoteala capra cu trei iezi sau naivii doritori de guvernare.
Astfel la localele din 2012 Alba ca zapada va fi curata, bogata, influenta si evident in opozitie cu o "guvernare" catastrofala (9-10 luni e ultrasuficient pt o platforma de "opozant". vezi psd-ul in vara asta desi toamna trecuta era in guvern).
O analiză mai atentă (deşi nu este neapărat necesară – se vede din spaţiul cosmic, până şi copiii mici ştiu) relevă că bugetele locale anuale suferă de urmatoarele maladii: nu pornesc în construirea lor de la veniturile estimate pe baze realiste cu dimensionarea cheltuielilor în funcţie de acestea, ci de la cheltuieli – veniturile prezumate fiind mărite din pix să le acopere; cheltuielile bugetate sunt umflate de clientela politică, care finantează partidul; scopul principal al cheltuielilor bugetate nu este acela al rezolvării problemelor comunităţilor, ci al publicităţii electorale (slavă Domnului că din când în când coincid!); nu în ultimul rând, incompetenţa, traficul de influenţă, nesimţirea.
În condiţiile enunţate anterior, veniturile sunt „adaptate” astfel încât să acopere măcar pe hârtie cheltuielile. „Adaptările” la care mă refer sunt de fapt amenzile bugetate. Dacă, de exemplu, bugetului comunei Devis nu-i „ies” 1 milion de Lei la venituri prezumate, acestea sunt pur şi simplu trecute la capitolul „venituri din amenzi”, echilibrându-se astfel dragul de buget.
În momentul în care încasările bugetare rămân în urma veniturilor bugetate, încasându-se doar ceea ce era previzibil în mod real că se va încasa, politicienii încep să se agite: lansează campanii PR prin care este scoasă vinovată toată lumea în afară de ei, trimit hoardele de miliţieni să dea amenzi pentru orice (punându-le în vedere că trebuie să-şi facă planul, altfel…), dau vina pe criză, pe opozitie etc.
Trimiteți un comentariu