Asian Development Bank Institute ne pune la dispoziţie aici un studiu despre iPhone, mai exact despre produsele high-tech şi deficitele comerciale.
Dacă privim mai în profunzime vedem că tratarea deficitului comercial ca în secolul XIX este o aberaţie pe care guvernele o tratează ca normalitate.
În cazul iPhone-ului, China este creditată cu toţi cei 178 de dolari, preţul iPhone en-gros, şi prin vânzările din US are un excedent comercial faţă de US de 1,9 miliarde. Dar muncitorii chinezi aduc doar 6,5 dolari la valoarea iPhone-ului, restul vine de la Japonia (60.60 dolari), Germania (28.85 dolari), Coreea de Sud (22.96 dolari) sau SUA (10.75 dolari).
Şi uite aşa un deficit de 1,9 miliarde este, de fapt, un excedent de 48 de milioane în relaţia economică US - China.
Şi aici auzim trecem în grădina noastră.
Ce exportăm noi? Khris îşi face, ca de obicei, datoria şi ne spune. Maşini şi echipamente electrice - 26,5 procente, mijloace şi materiale de transport - 15,5 procente, metale comune - 12 procente, materiale textile - 8,5 procenta, altele - 37,5.
Cât din aceste produse este contribuţia românească? La Nokia nu cred că avem mai mult decât chinezii la iPhone. La Dacia avem o importanţă mai mare, urmează textilele şi apoi metalele comune. Dar nu cred că partea noastră din exporturi este peste 50 de procente. Nu prea producem nici minereuri, nici materiale textile.
Şi aici vine contradicţia, toţi ne spun că un curs al RON scăzut ajută exportatorii, singura şansă. Cred că dimpotrivă. Un curs al leului mai puternic ar ajuta mai mult exporturile decât o face unul scăzut pentru că majoritatea ponderii în exporturi o au importurile, nu forţa noastră de muncă.
Un curs mai puternic ar avea influenţă pozitivă şi în cazul consumului din producţia internă şi ar ajuta şi scăderea numărului de credite neperformante contractate în euro.
Pentru a stabili un curs optim sunt necesare calcule, mă depăşesc şi nu sunt treaba mea, dar a gândi ca în secolul XIX este o aberaţie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
20 de comentarii:
Pai presupunand ca avem un curs relativ constant pe un ciclu de productie (sa zicem 3 luni) pentru deficitul comercial a exact acelasi lucru daca acest curs e 3.7 sau 4.3. Importi de 10 euro (materii prime, componente) si exporti la loc acei 10 euro (inglobati in alt produs). Diferenta este la valoarea adaugata (chiar daca aceea este de 5%) unde avand in vedere ca salariile sunt in lei, un curs de 4.3 te face mai competitiv pentru ca iti rezulta un pret final mai mic.
Un curs de 4.3 inhiba consumul din import (marfurile sunt relativ mai scumpe) si stimuleaza exportul fiindca pretul final al produselor exportate e mai mic in euro, deci creste probabilitatea sa fie vandabile.
Dupa parerea mea te-ai invartit degeaba in jurul cozii cu spargerea elementelor de cost si ai mai tras si concluzii gresite la sfarsit.
Cat e forta de munca, platita mizerabil, si cat importurile?
Pai sa spunem ca la un Nokia importam componente de 80 de euro si platim salarii de 87 de lei (la curs de 4,35), dupa care vindem aparatul cu 110 euro, la un adaos de 10%.
Daca facem 1 eur = 3 lei, atunci adaosul este de 1/110, ceva mai mic decat 1%.
... pentru ca in primul caz salarii = 20 eur si costul total este de 100 de euro, iar in al doilea caz, salarii = 29 de eur si costul total 109 EUR.
Faptul ca lantul de productie al unui iPhone are 10 tari si ca multinationalele incearca sa mute banii acolo unde se platesc impozite mai mici nu schimba faptul ca o tara are sau nu deficit comercial si ca tre sa il finanteze.
Discutia ta despre iPhone ne poate arata cel mult ca acel deficit comercial nu e cu China, ci mai mult cu Japonia si Germania, dar el exista ca atare in SUA, indiferent cu cine ar fi.
Iar din povestea asta am putea intelege ca desi cursul yuan/dolar a fost relativ constant, faptul ca dolarul s-a depreciat fata euro si yen a dus la un iPhone relativ mai scump in SUA sau la marje de profit mai mici pentru Apple pentru vanzarile din SUA.
Acuma sa nu crezi ca importurile pentru productie in Romania nu se vad in balanta comerciala. Pentru un telefon Nokia care costa 100 de EUR (sa zicem) se importa piese de 90 EUR si se pune munca de 10 EUR. Si exportul de 100 EUR si importul de piese de 90 EUR se regasesc in balanta comerciala ca export si import.
Problema cu balanta noastra comerciala e ca exportam munca si importam echipamente. O parte din piesele importate sunt folosite in productia de bunuri care ramane in Romania- deci nu e compensat cu exportul.
La chinezi cata vreme consumul intern este foarte redus nu vor avea problema noastra. Dar in timp...
"productia de bunuri care RAMAN". Scuzati de greseala :)
eu v-am mai spus si alta data: daca va depasesc anumite lucruri -cum sincer recunoasteti- de ce vorbiti despre ele?..., doar asa sa dati in mod constant cu mucii in fasole nu se face zau
eu v-am mai spus si alta data: daca va depasesc anumite lucruri -cum sincer recunoasteti- de ce vorbiti despre ele?..., doar asa sa dati in mod constant cu mucii in fasole nu se face zau
eu v-am mai spus si alta data: daca va depasesc anumite lucruri -cum sincer recunoasteti- de ce vorbiti despre ele?..., doar asa sa dati in mod constant cu mucii in fasole nu se face zau
eu v-am mai spus si alta data: daca va depasesc anumite lucruri -cum sincer recunoasteti- de ce vorbiti despre ele?..., doar asa sa dati in mod constant cu mucii in fasole nu se face zau
eu v-am mai spus si alta data: daca va depasesc anumite lucruri -cum sincer recunoasteti- de ce vorbiti despre ele?..., doar asa sa dati in mod constant cu mucii in fasole nu se face zau
eu v-am mai spus si alta data: daca va depasesc anumite lucruri -cum sincer recunoasteti- de ce vorbiti despre ele?..., doar asa sa dati in mod constant cu mucii in fasole nu se face zau
eu v-am mai spus si alta data: daca va depasesc anumite lucruri -cum sincer recunoasteti- de ce vorbiti despre ele?..., doar asa sa dati in mod constant cu mucii in fasole nu se face zau
Valoarea cursului de schimb si starea balantei comerciale sunt putin relevante in sine pentru starea economiei unei tari. Nu conteaza cat de mult se importa sau se exporta ci mai ales ce. In cazul unei economii unde exista un deficit de bunuri de capital, asa cum se intampla in Romania, este firesc sa se exporte munca si sa se importe utilaje. Atata timp cat productivitatea muncii este scazuta, in primul rand datorita lipsei capitalului, si pretul sau va fi redus. In aceste conditii merg mai ales modelele de productie care necesita munca ieftina, gen Foxconn.
Mentinerea la un nivel artificial scazut a cursului de schimb va avea ca efect reducerea in termeni reali atat a salariilor, cat si a marjelor de profit, deci, implicit si a investitiilor in bunuri de capital, lucru care va incuraja mentinerea modelului de afacei pe o perioada mai lunga. Mentinerea cursului la un nivel ridicat, fara cresterea corespunzatoare a productivitatii muncii, va duce la mentinerea salariilor la nivele nominal scazute. In practica, acest obiectiv nu este usor de indeplint, pentru ca, datorita asteptarilor inflationiste, exista intotdeauna presiuni pozitive pe salarii. Astfel, apare pierderea competitivitatii si implicit cresterea nivelului somajului.
Doua elemente mult mai utile pentru a aprecia dezvoltarea economiei unei tari sunt dinamica si structura datoriei private, si respectiv a celei publice, si nivelul economisirii. Daca datoriile sunt in mod disproportionat contractate de persoane fizice, sau/si de stat si exista in plus un deficit comercial, e cat se poate de clar ca astfel se finanteaza consumul, si nu investitiile, tendinta care este nesustenabila pe termen lung. Daca, dimpotriva, datoria este contractata de companii, atunci inseamna ca se investeste. Nici in aces caz tendinta nu e neaparat sustenabila, daca investitiile vin in intampinarea unei cereri externe alimentate de expansiunea creditului. Nivelul economisirii este important, pentru ca aceste economii sunt singurele in masura sa finanteze investitii sanatoase in viitor.
cursul de schimb este puternic legat de inflatie chiar daca aparent si pur teoretic n-au nici o treba; acum, daca vreti sa vorbim de inflatie, 2litri de ulei costa azi, cam cat costa un apartament inainte de '89.
se cheama, ca fiecare roman a platit (sau i s-a furat prin inflatie) contravaaloarea a cate un apartament in ultimii 20 de ani.
Dan reuseste din nou sa surprinda estenta!.. ca de obicei:); da, un curs scazut al leului este mai bun pt economia romaneasca, si da, un curs in crestere permanenta favorizeaza anumite persoane de drept: un ex. rapid care imi vine in minte: exportatorii care castiga din inflatie (apropo, unii dintre cei mai hapsani/perfizi exportatori au fost si sunt lohnistii, a caroro costuri in principale in valuta nationala sunt cheltuielile salariile)
Nu poti face o evaluare a influentei cursului asupra balantei comerciale dupa un singur produs sau dupa o gama de produse pentru ca nu-i relevant.
Relevant este structura comertului.
Daca am fi avut un curs ridicat de 5-6 lei/euro, s-ar fi luat mai putine credite, care sau irosit, agricultura nu ar fi avut nevoie de subventii si probabil nu ar fi capotat.
Cand importul de completare a exportului are pondere mare, atunci cresc si costurile si produsul poate sa nu mai fie competitiv ca pret pe piata externa.
Problema este ca Romania printr-un curs scazut a descurajat exporturile si a falimentat industria mobilei, usoara, (alimentara, textila, confectii, pielarie si incaltaminte etc..), ramuri care nu au importuri de completare mari si a sprijinit industria cu tehnicitate ridicata, dar cum noi nu aveam industrie de top in realitate nu a sprijinit nimic.
Dupa parerea mea cursul real este cel care echilibreaza balanta comerciala.
Politica de curs din Romania a mentinut un curs scazut, o balanta deficitara, pentru ca a avut infuzie de valuta in credite prin bancile comerciale, si o alta intrare de valuta au fost sumele din privatizare.
Daca sumele din privatizare mergeau numai spre investitii nu era un curs atat de mic.
Asta mi se pare ca a fost o politica total eronata si a fost facuta pe termen destul de lung.
O vom plati intr-un termen si mai lung, si mai ridicam si osanale celor care au practicat-o.
Acuma am citit si eu mai atent si m-am luat cu mainile de cap :)
"Şi uite aşa un deficit de 1,9 miliarde este, de fapt, un excedent de 48 de milioane în relaţia economică US - China. ".
Asta e o gogomanie mare cat casa.
De fapt in exemplul tau daca chiar vrei sa gandesti ca in secolul XXI, trebuie sa vezi intai ce tara te intereseaza. Sa presupunem ca te intereseaza SUA.
Treaba e foarte simpla. Un iPhone costa 178 de dolari din care 10 dolari sunt piese "made in USA".
Cate iPhone-uri se importa in America? Importurile din iPhone sunt deci 178 USD x nr de iPhone importate (sa zicem 11.3 milioane cifra pt 2009) deci 2022.7 mil USD.
Care sunt exporturile aferente ale SUA pt productie de iPhone? Pai 10 dolari x nr total de iPhone-uri produse (am cautat eu datele, sunt 21 milioane de iPhone-uri vandute in 2009). Dei 210 mil USD export.
Deci deficitul SUA (total) este de 1812 mil USD. Acuma daca vrem sa fim mai catolici decat papa putem sa vedem si cate din alea 11.3 mil aparate sunt re-exportate de SUA catre alte tari (Canada, Mexic, UE samd) si atunci deficitul se va reduce.
La fel pentru oricare alta tara. Trebuie sa vezi valoarea totala a componentelor exportate (exportul) si valoarea totala a aparatelor importate (importul). Le compari si vezi deficitul net.
PS: in cazul Chinei (tara producatoare) valoarea totala a aparatelor importate este inlocuita de valoarea consumului intern. Nu poti sa calculezi deficitul/excedentul net pe care il are China pana nu stii cate iPhone-uri s-au vandut pe piata interna in China.
PS2: cursul puternic stimuleaza consumul intern si deci iti mareste deficitul pentru produse cu componente din import.
asa o fi , maica .
Trimiteți un comentariu