Legea electorală - partea a 4a

Acu' să tragem concluzii.

Numărul de mandate este, în mare, proporţional cu numărul de voturi la nivel naţional, oricum s-ar desena colegiile, teoretic. Asta la prima uitătură.

Dar dacă trasăm colegii care cuprind tarlale numai de la un partid atunci boboru' votător care e în contra partidului desenator din colegiile respective e descurajat şi nu votează. Uite aşa scade numărul de voturi ale fraierilor repetenţi la desen - pedelei, respectiv, la nivel de ţară. Mai mult, asta ajută şi catindaţii desenatorilor din celelalte colegii din circumscripţie la redistribuire.

Mai este un avantaj să ai talent la desen, barosanii tăi au loc asigurat că scot jumate plus 1, barosanii netalentaţi au şanse la redistribuire s-o sfeclească şi să rămână pe din afară.

Numărul trei, logistic, pun barosanul la colegiul bine desenat, ăsta câştigă aproape sigur aşa că poate face campanie prin vecini, la ăia mai amărăşteni la imagine. Barosanul pus la bătaie într-un colegiu echilibrat nu prea poate ajuta pe nimeni că are treabă la el în colegiu.

Desenatorii au avantajul că ştiu cum să-şi pună candidaţii, ceilalţi sunt în derută. De asemenea desenatorii pot să-şi canalizeze mai bine resursele, fac mai puţină propagandă unde câştigă sigur, bagă mult unde au şanse bune şi nu se interesează de rest prea mult. Netalentaţii trebuie să lupte peste tot pentru că sunt răspândiţi relativ egal prin toate colegiile.

Mai e o chestie mai subtilă, de multe ori locul trei e mai avantajat decât locurile unu şi doi, mai ales spre sfârşitul redistribuirii când ăia mari şi-au terminat mandatele pe ţară. O să vedem tot felul de pitoreşti prin Barlament, nu că acum n-am avea. Şi locul trei e PNL. Sunt curios cine face prima mişcare şi spune cine pe unde candidează.