23 august, o zi în care sunt eu

În 1939, doi criminali de acelaşi calibru, Ribbentrop şi Molotov semnau un pact prin care Ţările Baltice, Polonia şi România aveau o soartă pecetluită. Urmele acelui pact se văd şi azi. Românii trăiesc în două state separate, suntem, datorită stupidităţii comuniste din Moldova, singurul neam în intregime bilingv.

În 1944 am părăsit Axa şi am trecut de partea Aliaţilor. Dobitocii cred că Regele Mihai e vinovat. Trebuia să stăm lângă nemţi, ca ungurii, până la sfârşit. La ce ne folosea? Lor la ce le-a folosit?

Azi Băsescu s-a suit pe-un barcaz nemţesc în portul Constanţa. S-au găsit imediat cretini îndoctrinaţi să-l acuze că, nici mai mult nici mai puţin, cere scuze lui Hitler. Oameni bolnavi. Geoană vrea să schimbe CSAT-ul. Ruşii se vor retrage din Georgia încă vreo 15 ani.

La Olimpiadă nu mai luăm medalii, n-am mai avut atât de puţine din 1952. Nu comentez.

Şi un subiect care n-are nicio legătură cu 23 august dar pentru mine, azi, e mai important decât totate subiectele despre care am scris. De ce mi-am adus aminte de acest personaj nu ştiu dar vreau să-l omagiez.

JOHN CAZALE

S-a născut în 1935 şi a murit în 1978, la momentul respectiv logodnicul lui Meryl Streep.

A fost actor şi a jucat în Godfather I şi II, în Dog Day Afternoon, The Conversation şi The Deer Hunter. Toate cele cinci filme au fost nominalizate la cel mai bun film. Trei dintre ele au câştigat Oscarul pentru cel mai bun film. Nu există actor cu o filmografie mai glorioasă ca John Cazale. Câteodată merită să uităm de România, nu-i buricul târgului, merge şi fără prostiile pe care credem noi că e important să le spunem.