Frumuseţea crizei în care ne afundăm este că ştim că începem să ne găsim în ochiul ciclonului, ca o tradiţie ancestrală, ne facem că nu vedem. Ceea ce poate să nu fie atât de rău, psihologic vorbind.
Ne face doar să suportăm mai uşor consecinţele, nu să schimbăm ceva în bine. Talentul infailibil pe care-l posedăm e să neglijăm realitatea şi să avem un incredibil simţ de supravieţuire. Nu ştim să trăim normal. Aşa am ales sau aşa am fost nevoiţi să alegem. E opţiunea noastră ca neam. Şi nu e mai bună sau mai rea decât altele, asta e doar impresia noastră de moment că este greşită sau e corectă.
E doar normală şi specifică.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
Ati vazut ce se intimpla in filmele americane apocaliptice cind lumea intra in panica? Nu e prea frumos si vesel.
Nu e mai bine sa ne simtim "nemuritori si reci"? :))
Foarte reci si mai putin nemuritori.
Trimiteți un comentariu