Asta ne face diferiţi de restul. Şi asta distrugem acum. Omul ăsta n-a ajuns singur până aici, a fost ajutat de oameni. Şi de Dumnezeu. Care nu mai există. Pentru că suntem politic corecţi şi l-am ucis. Şi aveţi răbdare până la sfârşit şi gândiţi-vă dacă la noi omul ăsta avea o şansă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
Ce mult trebuie sa-l fi iubit parintii lui, in primul rand. Si daca parintii nu aveau posibilitati materiale, cum s-ar fi descurcat?
Am fost internata in 68 in Institutul pt Recuperarea Capacitatii de Munca. In ciuda denumirii pompoase si scortoase era o institutie menita sa ajute pe cei cu dizabilitati majore (mai ales copii) sa duca o viata cat mai aproape de a celorlalti, cei "normali". Ce m-a oripilat pe mine atunci a fost atitudinea infirmierelor, intalnita si mai tarziu, in Spitalul pt arsi, care infirmiere ii lasau pe acei nenorociti sa se ajute intre ei, ele nemiscand un deget sa le aduca macar un pahar de apa. Am ajutat cat am putut, dar erau f multi si se incrancena carnea pe mine cand ma intalneam pe culoar cu un copil cu cate o mana atarnand inerta care ducea un pahar cu apa altuia operat la picioare, care ceruse zadarnic sa vina o infirmiera sa-i potoleasca setea. Crezi ca era vorba de mentalitate comunista acolo, sau pur si simplu de neomenie? Sa ajungi sa devii spectator la suferintele altora fara a incerca sa-i ajuti, asta nu tine de ideologie, poate imi spui tu de ce tine. Scuze pt comentariul amar, mult mai lung decat articolul.
nu mai e nimic de zis! mesajul e clar, iar pe noi, romanii, ne priveste mai mult decat pe ceilalti, pentru ca romanii nu se misca in colectivitate. le lipseste aceasta abilitate fundamentala.
am documentar despre el,,,tine o predica intr-o biserica, ramai masca dupa ce vezi. Am sa preiau si eu filmuletul de pe youtube, e pacat sa nu vada cat mai multi
Si eu am vazut tot documentarul. Incredibil.
da..l-am gasit acum pe youtube,e in 5 parti
Trimiteți un comentariu